Pământ Pârjolit-Capitolul 15

Pericol

Min Zhi se întoarse acasă foarte devreme în ziua aceea, plecând de la companie înainte de ora stabilită, iar ședința care fusese programată inițial fusese mutată, la rândul ei, în mediul online. Fu Baiqi privi fără nicio expresie ușa bine închisă a biroului, apoi îi înmână secretarului lui Min Zhi documentul pe care îl ținea în mână.

În timp ce se pregătea să plece, colegii din apropiere vorbeau în șoaptă despre feromonii de Omega rămași asupra lui Min Zhi. Îi observaseră încă de câteva zile, însă în dimineața aceea aroma devenise considerabil mai puternică.

Fiind un Alpha de nivel S, Fu Baiqi îi simțea, firește, fără nicio dificultate. Indiferent cui îi aparțineau feromonii pe care îi purta Min Zhi, acest lucru nu avea nicio legătură cu el, însă problema era că mirosul îi părea mult prea familiar, fiind exact același cu al lui Fang Fengzhi.

Până și el se surprinsese uneori întrebându-se dacă nu cumva acei feromoni proveneau de la soția lui.

Era imposibil.

Cu toate acestea, nu-și putea înăbuși impulsul de a face presupuneri, iar în asemenea momente ajungea să urască și mai mult cuvântul destin. Legătura impusă de acesta îl încătușa, trezind în el o posesivitate nedorită față de Fang Fengzhi și împingându-l chiar spre gânduri prostești. Ar fi putut acum să se întoarcă foarte ușor acasă și să vadă cu propriii ochi dacă acel Omega aparent ascultător și timid rămăsese cuminte acolo unde trebuia să fie și dacă glanda lui era încă neatinsă, nepătată de prezența altcuiva.

Însă nu avea să facă asta.

Refuza să se supună destinului, iar acel Omega lipsit de valoare nu era demn să-l lege de el pentru tot restul vieții.

….

După ce făcu duș, Fang Fengzhi se așeză pe pat și înghiți cu sete o gură mare de apă rece.

Abia primise în noaptea precedentă feromonii lui Min Zhi, iar acum golul din trup începuse deja să-l chinuiască din nou. Poate că fusese lipsit prea mult timp de feromonii unui Alpha, fiindcă, după ce fusese marcat și gustase o singură dată alinarea pe care aceștia i-o ofereau. Nu mai putea renunța la ei,  setea lui devenea tot mai intensă și îl făcea să-și dorească să se abandoneze cu totul acelei plăceri, fără măsură și fără reținere. Trupul îi ardea, excitația se trezea din nou în el, iar în acel moment până și simplul gest de a respira îi părea dificil.

Min Zhi participa din dormitor la o videoconferință și îl urmărea pe Fu Baiqi prezentând situația de la departamentul lor. În încăperea în care se afla acesta ardea o lumină galbenă și caldă, însă chipul lui nu păstra nimic din acea căldură, rămânând la fel de rece, frumos și inaccesibil. Poate că nimeni nu-i spusese vreodată lui Fu Baiqi că era frumos, însă Min Zhi gândise întotdeauna astfel; chipul lui întruchipa întocmai tipul de frumusețe care îi plăcea, iar tot ceea ce ținea de el se potrivea preferințelor sale.

Chiar atunci se auziră, pe neașteptate, câteva bătăi în ușa dormitorului.

— Domnule Min… pot să intru?

Era Fang Fengzhi.

Prezența acestui Omega îi amintea neîncetat că, oricât de desăvârșit ar fi părut Fu Baiqi, acesta își înșelase soția.

De ce o făcuse?

Fu Baiqi și ceilalți părură să surprindă sunetul slab al vocii, fiindcă se opriră pentru o clipă.

Min Zhi își dezactivă microfonul. Chiar și prin ușa închisă putea simți aroma lui Fang Fengzhi.

— Intră.

Omega păși înăuntru cu sfială, având chipul îmbujorat până la urechi.

— Domnule Min, mă simt puțin… puțin rău acum…

După ce rosti aceste cuvinte, își ridică privirea și văzu că ochii lui Min Zhi erau încă ațintiți asupra ecranului computerului, iar abia atunci își dădu seama că bărbatul probabil încă lucra. Rămase stingherit în mijlocul încăperii și spuse:

— Domnule Min, atunci voi reveni mai târziu…

Se întoarse să plece, însă bărbatul din spatele lui vorbi:

— Nu este nevoie, aproape am terminat. ❤️

Min Zhi opri camera, iar vocea lui Fu Baiqi răsună prin cască:

— Președinte Min?

— Continuați fără mine. Din partea mea nu este convenabil să mai țin camera pornită.

După ce vorbi, deschise sertarul de lângă el și scoase un inhibitor. Văzându-l, Fang Fengzhi ezită, iar în piept i se strecură o urmă de vinovăție. Înaintă câțiva pași spre el.

— Aveți nevoie de ajutorul meu?

Nici nu apucase să-și termine întrebarea, când acul seringii pătrunsese deja în vena lui Min Zhi. Acesta se încruntă în timp ce împingea substanța înăuntru, iar feromonii dezlănțuiți începură treptat să se liniștească. În cască răsuna vocea pe care, de obicei, o îndrăgea cel mai mult, tonul rece, plăcut și distant al lui Fu Baiqi, însă acum Min Zhi nu mai simțea nimic, în afară de o răceală care i se răspândea prin întregul trup.

Își îndreptă privirea spre Fang Fengzhi, care ajunsese deja lângă biroul lui.

— Vino aici.

Fang Fengzhi înaintă ascultător, însă, în clipa în care zări cu coada ochiului persoanele de pe ecranul computerului, încremeni de spaimă și se retrase repede câțiva pași.

— Nu-i nimic. Atât camera, cât și microfonul sunt oprite.

Cu toate acestea, privirea lui Fang Fengzhi rămase ațintită asupra ecranului, fiindcă printre oamenii afișați acolo se afla și Fu Baiqi. Un nou val de vinovăție îl cuprinse, iar el își feri imediat ochii.

Min Zhi îi observă ezitarea. Era limpede că Fang Fengzhi ajunsese deja la capătul puterilor, cu chipul arzând de parcă nu mai simțise alinarea feromonilor de ani întregi și cu o umflătură evidentă conturându-i-se în pantaloni, însă, după ce îl văzuse pe Fu Baiqi, rușinea îl făcea totuși să vrea să aștepte în tăcere până când ședința avea să se încheie.

Min Zhi își deschise brațele și repetă:

— Vino aici.

Omega îl privi ca și cum abia atunci s-ar fi trezit dintr-un vis, însă mirosul puternic al feromonilor Alpha-ului îi învăluia deja simțurile, atrăgându-l cu o asemenea forță, încât lichidul continua să i se prelingă din spate, iar picioarele abia îl mai susțineau. Reuși cu greu să alunge din minte imaginea soțului său de pe ecran, își încleștă dinții și se apropie de Min Zhi, apoi rămase privind brațele pe care acesta le ținea deschise, fără să înțeleagă ce voia de la el.

În clipa următoare, cineva îl trase brusc în jos, iar inima îi căzu în gol, numai pentru a-i tresări apoi violent în piept, când se trezi aruncat direct în brațele lui Min Zhi.

Feromonii denși, cu miros de fum, îl înconjurară imediat. Amețit, Fang Fengzhi își apăsă chipul de trupul lui Min Zhi și nu mai voi să se îndepărteze, în timp ce simțea palma Alpha-ului atingându-i ușor coapsele.

— Așază-te pe mine.

Fang Fengzhi era atât de tulburat, încât nu făcu decât să urmeze întocmai ceea ce îi spunea Min Zhi. Cu sprijinul acestuia, își ridică picioarele și se așeză pe coapsele lui, însă, fiind scund, tălpile îi rămaseră suspendate în aer, fără niciun punct de sprijin, astfel încât nu avu încotro și se agăță strâns de bărbat.

Mâinile lui Min Zhi îi atinseră talia, iar trupul lui Fang Fengzhi se înmuie pe loc în acel punct, în vreme ce fesele mici, dar rotunde, i se ridicară, ajungând sub atingerea lui Min Zhi.

Fu Baiqi continua să prezinte situația departamentului lor, iar Min Zhi îl asculta cu ochii ațintiți asupra chipului frumos al Alpha-ului de pe ecran, fără să acorde nicio atenție feromonilor lui Fang Fengzhi. Dorința Omega-ului însă nu se domolea, iar lipsa feromonilor pe care îi așteptase îl lăsa nedumerit și profund nemulțumit. Începu să se zbată ca să descheie hainele lui Min Zhi, apoi, asemenea unui cățeluș care caută mirosul stăpânului său, își îngropă chipul în gulerul bărbatului. Aroma bogată a feromonilor îi umplu pe loc nările, iar Fang Fengzhi se cutremură de plăcere și scoase, fără să-și dea seama, un geamăt prelung.

Sunetul aproape că acoperi vocile celor care vorbeau în ședință. Min Zhi îi lovi ușor carnea moale de jos și spuse:

— Nu mai geme.

Fang Fengzhi se cutremură din cap până-n picioare, carnea de sub palmele lui Min Zhi i se încordă, iar gemetele îi deveniră și mai puternice.

Min Zhi rămase nemișcat o clipă, abia atunci dându-și seama că, fără să știe când se întâmplase, își așezase ambele mâini pe fesele lui Fang Fengzhi și chiar îl lovise ușor de câteva ori. Le retrase imediat, ca și cum ar fi fost electrocutat, simțind repulsie față de propriul comportament și, de teamă să nu-l sperie pe Omega, își eliberă feromonii pentru a-l liniști.

— Vorbește mai încet.

După ce Fu Baiqi își încheie raportul de cealaltă parte a ecranului, privi spre imaginea întunecată a lui Min Zhi și întrebă:

— Cam asta ar fi tot. Președinte Min, aveți întrebări?

Min Zhi se uită la Fang Fengzhi, care încă scotea sunete moi și tulburi, și înțelese că acesta nu putea auzi nimic din ceea ce se spunea. Dintr-un motiv pe care nici el nu-l putea explica, își scoase deodată una dintre căști și i-o puse lui Fang Fengzhi în ureche, chiar în clipa în care vocea lui Fu Baiqi răsună din nou:

— Președinte Min, mai sunteți acolo?

Fang Fengzhi încremeni.

Își auzise soțul.

Păru să-și recapete cea mai mare parte a lucidității și își ridică anevoie capul, văzându-l pe Min Zhi apropiindu-se de urechea lui.

— Să nu scoți niciun sunet.

Sub plăcerea provocată de feromonii Alpha-ului, trupul lui Fang Fengzhi se înțepeni instantaneu când îl văzu pe Min Zhi pornind microfonul. Își întoarse capul și mușcă brațul bărbatului de lângă el, înăbușindu-și gemetele în gât. Soțul lui lucra, iar el, în același timp, zăcea în brațele șefului acestuia și îi absorbea feromonii pentru a obține plăcere.

Își ținu respirația, însă trupul începu să-i tremure și mai violent.

Min Zhi îi aruncă o privire.

— Nu am nimic de adăugat. Putem încheia ședința.

Persoana de la celălalt capăt mai spuse câteva cuvinte, însă Min Zhi îi răspunse absent, în timp ce mâna așezată pe talia lui Fang Fengzhi se mișca lent, într-un gest inconștient.

Până când ședința se încheie, brațul lui era deja ud. Min Zhi nu dădu atenție acestui lucru și, cu chipul lipsit de expresie, își eliberă feromonii într-o concentrație ridicată.

Fang Fengzhi tremura nefiresc de puternic, cu picioarele mișcându-i-se haotic prin aer și degetele de la picioare încovoiindu-se fără voie. Vocea lui Fu Baiqi îi răsuna necontenit în minte, făcându-l să se simtă vinovat, de parcă soțul său l-ar fi surprins înșelându-l, însă dorința îi îneca toate gândurile de rușine. Rămase ascultător în brațele lui Min Zhi, atât de slab și de mărunt, încât trupul lat al bărbatului îl acoperea aproape în întregime. Dacă ar fi fost puțin mai lucid, și-ar fi dat seama cât de primejdioasă era poziția în care se afla: prins în brațele unui Alpha puternic, ale cărui mâini puteau ajunge fără niciun efort în orice parte a trupului său și care nici măcar nu trebuia să facă ceva anume, fiindcă feromonii lui erau suficienți pentru a-l lăsa pe Fang Fengzhi fără puterea de a se împotrivi.

Bărbatul putea să-i facă orice.

Cuvântul traducătoarei: Ce diferență mare e între Baiqi și Min. Baiqi l-a lăsat mai demult pe Fang să se chinuie cu căldurile, Min , chiar și ocupat, îl ajută…