Pământ Pârjolit-Capitolul 25

Sălbatic

În realitate, senzația de a pătrunde încet în trupul lui Fang Fengzhi era nespus de plăcută.

Min Zhi nu era la fel de nerăbdător ca Fang Fengzhi. Deși perioada lui de rut începuse, își administrase cu numai câteva minute în urmă încă o doză de inhibitor, iar acum mintea îi era perfect limpede.

În timp ce deschiderea lui Fang Fengzhi, deja nerăbdătoare, se strângea în jurul membrului său și îl înghițea treptat, Min Zhi continua să-și țină privirea coborâtă și să se bucure de sărutul lui.

Nu trebuia să depună aproape niciun efort; era suficient să-și întredeschidă buzele, iar Fang Fengzhi îi sugea flămând buza de jos. Dacă își scotea limba, cățelușul o primea bucuros în gură și îl răsfăța ascultător cu limba lui moale. Nu era vorba despre vreo tehnică, ci doar despre felul primitiv în care animalele își arătau afecțiunea, lingându-se și sugându-se unul pe celălalt. Ori de câte ori trupul lui Min Zhi se îndepărta chiar și puțin, Fang Fengzhi îi înlănțuia strâns gâtul cu brațele și se lipea din nou de el, iar vârful nasului său se apăsa cu putere de nasul înalt al lui Min Zhi, deformându-le pe amândouă.

Se lipise de el asemenea cleiului și, orice ar fi făcut Min Zhi, nu reușea să se desprindă. Partea de jos a trupului lui Fang Fengzhi era la fel de strânsă, înghițind cu mare dificultate membrul lui Min Zhi. Din fericire, după ce fusese deja pătruns o dată, locul se mai lărgise puțin și știa acum, instinctiv, cum să-l primească.

Fang Fengzhi îl răsfăța cu tandrețe de sus până jos, iar plăcerea era atât de puternică, încât chipul lui Min Zhi se înfierbântase. Înainta încet, în vreme ce carnea umedă și moale din interior îl cuprindea puțin câte puțin, aspirând mai întâi capul membrului. Gestul păru să-i consume lui Fang Fengzhi toate puterile, iar el începu să respire greu. Rectul nu mai putea înghiți nimic, așa că se strânse brusc, prinzând membrul lui Min Zhi la mijloc, fără ca acesta să mai poată nici să înainteze, nici să se retragă.

Min Zhi nu avu altă alegere decât să se aplece și să-și lase jumătate din trup peste Omega. După marcare, deveniseră cei mai apropiați unul de celălalt, iar feromonii lor exercitau acum o atracție uriașă, mai ales asupra lui Fang Fengzhi. Primise în sfârșit ceea ce dorise atât de mult timp, iar acum, că îl avea, îl iubea într-atât, încât continua să se lipească strâns de Min Zhi chiar și lipsit de puteri. De îndată ce bărbatul se apăsă peste el, Fang Fengzhi se simți atât de bine, încât întregul trup i se înmuie.

Feromonii cu aromă de fum îl învăluiau strâns și îi pătrundeau prin fiecare por, făcându-l atât de fericit, încât simțea că avea să ajungă din nou la orgasm. Își încleștă picioarele în jurul trupului lui Min Zhi, iar singura forță care îi mai rămăsese se adună în limbă, pe care o încolăci cu disperare în jurul limbii lui Enigma, refuzând să-i dea drumul.

Min Zhi fu atât de puternic stârnit de el, încât nu se mai putu stăpâni. Își așeză mâna pe ceafa Omega-ului, iar sub palmă simți glanda fierbinte, străpunsă neregulat de cele două urme. O frecă ușor, iar Fang Fengzhi scânci, ca și cum nu ar mai fi putut suporta.

Sunetul acela îi zgâria nervii într-un mod insuportabil. Min Zhi își încleștă dinții, încercând să reziste, apoi îl apucă de păr.

— Ah…

Omega simți o ușoară durere și își lăsă gâtul pe spate, urmând forța mâinii lui. Min Zhi se aplecă și mușcă pielea subțire a gâtului, lăsând chiar o urmă roșie.

Rectul Omega-ului era atât de strâns, încât Min Zhi abia se putea mișca. Îi prinse talia cu o mână, iar cu cealaltă continuă să-l țină de păr, obligându-l să-și dea capul pe spate și să-i primească sărutul. De data aceasta nu se mai mulțumi doar să se bucure, ci începu să ceară. Mușcă buzele lui Fang Fengzhi și le supse până când pielea părea gata să se rănească, iar limba invadă interiorul gurii, pătrunzând tot mai adânc. Fang Fengzhi simți o teamă de neînțeles și încercă să-și retragă capul, însă acesta era ținut strâns și nu se putea mișca deloc, așa că nu-i rămase decât să-l lase pe Enigma să-l atingă până la o adâncime pe care nici măcar nu și-o imaginase.

— Mmmmmm…!!

Totul devenise copleșitor. Feromonii lui Min Zhi îl invadau cu atâta intensitate, încât păreau să-i curgă direct pe gât și să se afunde adânc, fără ca Fang Fengzhi să mai fie nevoit să înghită. Trupul îi tremura în întregime și avea impresia că avea să-și piardă cunoștința, în vreme ce valul puternic de feromoni îi înnegura mintea și îi făcea gândurile și mai greu de adunat. Jos se simțea cumplit; ceva era împins cu forța înăuntru, prostata îi fu lovită puternic, iar trupul i se arcui brusc.

— Ahhhh!!

Prea mult, era mult prea mult…

Min Zhi nu se opri. Simți cum o cantitate mare de lichid se revărsa din deschidere peste glandul său, iar senzația era aproape fatală.

Omega de sub el se zbătea puternic din cauza plăcerii intense. Dacă Min Zhi nu l-ar fi ținut strâns de talie, Fang Fengzhi ar fi sărit deja din pat.

Membrul se frecă mai întâi de prostată, apoi de cavitatea reproductivă deschisă și ajunse până la capăt.

Min Zhi coborî privirea spre locul în care trupurile lor se uneau. Zona rămăsese relativ curată, fiindcă lichidul Omega-ului era ținut strâns în interior, însă o mică parte din membrul lui Min Zhi continua să rămână afară.

Simțea că glandul ajunsese la capăt și că ceva moale îl împiedica să înainteze. Își coborî pleoapele și împinse ușor, iar Omega strigă de durere. Rectul lui nu mai putea primi nimic în plus.

Min Zhi își plecă din nou capul și sărută pleoapele Omega-ului. Apoi, fără să se retragă, îl întoarse pe Fang Fengzhi, răscolindu-l din interior, iar prostata fu strivită cu putere, ceea ce îl făcu să ajungă instantaneu la orgasm.

Min Zhi încremeni și el pentru o clipă. Se încruntă și nu se putu opri să se întrebe de câte ori mai putea suporta trupul acela sensibil mișcările lui. Pentru o clipă, îi trecu prin minte să se oprească, însă gândul dispăru aproape imediat, iar el îl apăsă din nou cu putere sub el.

Min Zhi se aplecă și îi linse ceafa, apoi își deschise încet gura, își înfipse din nou dinții în glanda lui Fang Fengzhi și îi injectă feromoni.

Membrul lui Fang Fengzhi, care abia se eliberase, începu din nou să picure lichid. Toți mușchii îi erau încordați, cu excepția rectului, care se înmuiase puțin. Min Zhi se retrase ușor, iar lichidul se prelinse din locul unde trupurile lor se uneau, apoi, dintr-odată, împinse adânc.

— Ahhhh!!!!

Fang Fengzhi avu senzația că fusese străbătut de un curent electric; un val de durere îi trecu prin tot trupul, după care amorți. Nici nu apucă să se relaxeze, că membrul tare din interiorul lui îl lovi din nou.

Iar și iar.

Fang Fengzhi nici măcar nu mai era în stare să scoată vreun sunet. Feromonii continuau să-i fie injectați în ceafă, însă nu-i mai putea simți. Până și degetele i se răsuciseră și îi tremurau. Singurul lucru pe care îl mai simțea acum era abdomenul inferior, arzând de fierbinte. Bărbatul aflat deasupra lui își înfipsese deja penisul până acolo.

Avea să moară. În curând avea să moară…

Min Zhi nu se opri. Continuă să se izbească și să pătrundă adânc, încercând să-și forțeze loc în interiorul lui, până când trupul avea să-l poată cuprinde în întregime.

După loviturile repetate, Fang Fengzhi ajunsese aproape inconștient și nu se mai mișca deloc, în afară de câteva gemete slabe de durere care îi scăpau ori de câte ori Min Zhi atingea capătul. Dintr-odată, întregul trup i se convulsionă fără voie, pupilele i se contractară brusc, iar mușchii i se încordară cu putere.

Intrase până la capăt…

Min Zhi pătrunsese la o adâncime de neimaginat, iar strânsoarea era atât de puternică, încât aproape că nu-și mai putu stăpâni ejacularea. Abdomenul inferior i se lipi în cele din urmă de fesele lui Fang Fengzhi.

Penisul îi era îngropat cu totul în trupul Omega-ului.

Min Zhi își desprinse încet dinții de pe ceafa lui și linse ușor locul mușcat.

Omega-ul își îngropase chipul în plapumă, unde se formase o mică pată umedă, probabil de la lacrimile lui. Min Zhi avu impresia că lui Fang Fengzhi îi plăcea cu adevărat să plângă. Judecând după vârstă, trebuia să fie cam de aceeași vârstă cu Fu Baiqi. Avea deja douăzeci și patru sau douăzeci și cinci de ani; de ce îi plăcea încă atât de mult să plângă?

Îi întoarse chipul spre el și, într-adevăr, acesta era roșu, iar privirea îi rămăsese tulbure, aproape lipsită de înțelegere.

Totuși, inima lui Min Zhi tresări, iar el îi răsuci cu forță trupul, întorcându-l din nou cu fața spre sine.

După ce fusese manevrat astfel de Min Zhi, Omega-ul nu mai avea nicio urmă de putere. Indiferent ce îi făcea Min Zhi, nu se putea împotrivi. Îi scăpară câteva gemete joase din gât, iar din penis i se prelingeau stropi rari de spermă, trădând ceea ce simțea în acel moment. Min Zhi îi întoarse chipul cu forța și îl privi. Propria lui imagine se reflecta în ochii tulburi ai lui Fang Fengzhi, ale cărui obraji erau aprinși. Omega-ul gâfâia, iar imaginea aceea îl făcu să încremenească.

Min Zhi se opri. Nu știa de ce, însă, dintr-odată, chipul acela i se păru incredibil de frumos. Ochii, nasul și sprâncenele erau exact la fel ca înainte și totuși, acum, i se păreau deopotrivă captivante, erotice și frumoase. Până și alunița aceea mică părea să strălucească, purtând un farmec delicat, brun-roșiatic.

Min Zhi începu să-și miște lent partea inferioară a trupului. Întinse mâna ca să prindă palma lui Fang Fengzhi, însă atinse din greșeală obiectul tare de la baza degetului acestuia. Își întoarse capul și văzu inelul argintiu-alb, lucios, de pe inelarul lui Fang Fengzhi.

Mintea lui Min Zhi vui, iar el se liniști brusc. Privirea i se întunecă, devenind complicată și greu de descifrat. Își îngustă ochii spre inelul pe care Fang Fengzhi îl purtase atât de mult timp. Dintr-un motiv pe care nu și-l putea explica, începu să-i țiuie urechile, iar asta îl irită. Se uită spre haina pe care și-o scosese și se gândi la ceea ce făcuse.

După ce îl adusese înapoi pe Fang Fengzhi, intenționase inițial să meargă mai întâi la centrul de cercetare. Nu putea intra în călduri în prezența unui Omega, fiindcă ar fi ajuns să facă ceva ireparabil.

Însă, când Omega-ul se trezise, se pomenise deja prins în înlănțuirea lui.

Min Zhi se încruntă și privi chipul lui Fang Fengzhi.

După mult timp, Fang Fengzhi se obișnui cu penisul aflat în interiorul lui și începu din nou să simtă. Scoase un geamăt slab, chinuit de o senzație devenită de nesuportat. Își ridică obosit brațele și încercă să-l îmbrățișeze pe bărbatul din fața lui.

Însă acesta nu se mișcă. Nu făcu decât să-l privească rece.

Fang Fengzhi nu înțelegea ce se întâmpla. Un Omega aflat în călduri devenea extrem de dependent de partenerul lui, iar răceala acestuia îl făcea să se simtă neliniștit și speriat. Clipind cu ochii plini de lacrimi, îl strigă:

— Domnule Min…

Min Zhi continuă să-l privească fără să se miște.

Văzu cum Omega-ul începea să plângă din cauza indiferenței sale și simți în inimă o satisfacție imposibil de descris. După o vreme, întinse încet mâna și îl trase în brațele lui, apoi îi prinse palma și îi scoase inelul de pe deget.

Autoarea:

De fapt, ar putea părea că președintele Min seamănă puțin cu un bărbat violent în familie… dar nu vă faceți griji, n-ar putea suporta să-și lovească soția sau să-i  facă rău