Pământ Pârjolit-Capitolul 7

Minciuna

Era din nou un spațiu atât de strâmt, îmbibat cu feromonii acelui Alpha. Oare ce fel de mireasmă putea fi aceea…

Fang Fengzhi nu mai întâlnise niciodată un asemenea miros. Nu semăna deloc cu aroma lemnoasă a feromonilor lui Fu Baiqi. Acesta era brutal de agresiv, asemenea mirosului ascuțit și înțepător de praf de pușcă rămas după o bătălie. Nu era deloc plăcut, era uscat, amar și atât de dens, încât aproape îl sufoca. Cel mai greu de suportat era faptul că acești feromoni îi declanșau cu o ușurință înspăimântătoare reacția de estru[1]. Deși Fang Fengzhi își administrase inhibitorul chiar în noaptea precedentă, trupul începu din nou să i se încingă sub influența feromonilor, iar palmele îi amorțiră treptat.

Geamul mașinii era ușor întredeschis, iar vântul de afară risipi încet feromonii lui Alpha, denși și iritanți, care umpluseră interiorul. Fang Fengzhi aruncă pe furiș o privire spre oglinda retrovizoare, de unde nu putea vedea din chipul bărbatului decât o pereche de ochi. În afară de reacția provocată de feromonii săi, nu găsea nicio explicație pentru care un Alpha de o calitate atât de înaltă s-ar fi interesat de un Omega obișnuit ca el. În alte împrejurări, Fang Fengzhi ar fi putut chiar să creadă că omul acela avea intenții rele.

Alpha îl conduse până la spital și îl întrebă politicos dacă avea nevoie să fie însoțit și până sus.

Un străin, pe care nici măcar nu îl cunoștea, se deranjase deja să-l ducă până la spital, așa că Fang Fengzhi nu putea să-i mai ceară și să-l însoțească înăuntru. Clătină repede din cap, refuzând. Alpha nu mai zăbovi nici el. Își luă rămas-bun în câteva cuvinte și plecă, iar Fang Fengzhi nici măcar nu avu ocazia să-l întrebe cum îl cheamă.

Poate că feromonii Omega-ului îi declanșaseră starea, însă, după ce se întoarse acasă, Min Zhi făcu febră. Chiar și după ce luă medicamente timp de câteva zile, temperatura îi rămase în jurul valorii de treizeci și opt de grade. Nu reușea să controleze eliberarea excesului de feromoni, și întreaga încăpere se îmbibase cu mirosul lui, atât de puternic, încât până și menajera Beta îl putea simți.

Nu se duse la spital. Min Zhi știa foarte bine care era problema. Febra provocată de acumularea excesivă de feromoni era asemănătoare celei prin care trecea un Omega în călduri. Totul avea să revină la normal odată ce surplusul de feromoni era eliberat. Numai că mersese la spital pentru extracția lor cu doar o săptămână în urmă, iar acum în trup i se acumulase deja o cantitate atât de mare. Fiecare celulă din corp părea să-i pulseze violent, pielea îi era acoperită de sudoare, iar disconfortul devenise greu de suportat.

Îi ceru menajerei să plece și se duse în sufragerie, unde bău dintr-o înghițitură o cantitate mare de apă cu gheață. Stomacul îi deveni rece, însă restul corpului continua să ardă. De obicei, mergea regulat la spital pentru a-și elibera feromonii, împiedicând astfel declanșarea perioadei de rut. Tocmai de aceea, ceea ce i se întâmpla acum era o situație rară pentru el.

Mintea îi era complet ocupată de feromonii cu aromă de mușețel. Își dorea chiar să se întoarcă în liftul din acea noapte. Simplul gând la acel miros îl făcea să se simtă atât de bine, încât trupul îi cerea eliberarea.

Se cufundă în cadă. Apa răspândea un parfum foarte asemănător cu feromonii acelui Omega. Era un ulei esențial pe care rugase pe cineva să i-l cumpere din străinătate. Odată picurat în apă, elibera o mireasmă slabă și caldă de mușețel.

Mâna lui Min Zhi  atinse membrul încordat. La fel ca de fiecare dată când se masturba, stătea cufundat în apă și își imagina că parfumul din jur era, de fapt, feromonul cu aromă de mușețel. Iar în minte îi apărea chipul rece al lui Fu Baiqi…

De data aceasta, însă, nu se întâmplă așa.

În minte îi apăru un gât suplu și palid, acoperit de un plasture antiferomoni subțire. Caninii lui Min Zhi erau ascuțiți, iar în el se trezi o dorință copleșitoare, de parcă ar fi putut străpunge dintr-o singură mușcătură plasturele și pielea de dedesubt, injectându-și feromonii puternici în trupul acelei persoane…

Luni, temperatura lui Min Zhi reveni la normal, iar el se întoarse la serviciu ca de obicei.

Când îl întâlni pe Fu Baiqi în sala de ședințe, aproape că nu simți deloc mirosul de mușețel pe el. Fu Baiqi nu se întorsese acasă nici măcar o singură zi în timpul vacanței.

Min Zhi putea simți feromonii Omega. Acesta nu fusese încă marcat, iar mirosul lui nu părea să aibă nicio legătură cu feromonii lui Fu Baiqi. Poate că cei doi chiar doar locuiau împreună. Apoi însă își aminti de verigheta de pe degetul Omega-ului, în timp ce Fu Baiqi nu purta niciuna.

Locuia împreună cu un Omega căsătorit, iar lucrul acesta era greu de justificat.

— Președinte Min?

Min Zhi își îndreptă privirea spre secretarul care i se adresase și reveni brusc la realitate. Își dădu seama că, din nou, specula fără să se poată opri asupra vieții private a lui Fu Baiqi. Încruntându-se, își apăsă cu două degete rădăcina nasului.

— Poți continua.

Seara, când plecă de la serviciu, se întâlni pe neașteptate în parcare cu Fu Baiqi, care tocmai își încheiase și el programul.

Fu Baiqi înclină ușor capul spre el.

— Președinte Min.

Min Zhi era pe punctul de a urca în mașină când auzi automobilul lui Fu Baiqi apropiindu-se. Fu Baiqi îi aruncă o privire și întrebă:

— Președinte Min, ai vrea să bem ceva împreună?

Min Zhi ezită o secundă.

— Sigur.

De la incidentul cu acel Omega, cei doi nu mai ieșiseră aproape deloc împreună. Înainte, Min Zhi fusese întotdeauna cel care îi propunea să se întâlnească, însă acum Fu Baiqi era cel care îl invita din proprie inițiativă. În trecut, Min Zhi s-ar fi bucurat. Acum, însă, sentimentele lui erau mult mai complicate.

Cei doi băură câteva pahare la bar și vorbiră la început, fără prea multă importanță, despre chestiuni legate de serviciu, doar pentru a sparge gheața. După aceea, rămaseră tăcuți, sorbind încet din băuturi.

Min Zhi nu se putea împiedica să se simtă stânjenit. Încă avea sentimente pentru Fu Baiqi. Îi admira competența și îi plăcea personalitatea lui. Relația dintre ei evoluase bine înainte, însă acum problemele personale ale lui Fu Baiqi îi provocau o neliniște pe care nu reușea să o ignore.

— Min Ge.

Min Zhi se uită la Fu Baiqi. În afara companiei, Fu Baiqi îl numea întotdeauna astfel. Acum, chipul bărbatului era ușor îmbujorat. Probabil băuse puțin prea mult, însă privirea îi rămăsese limpede.

— Da?

Fu Baiqi îi umplu din nou paharul lui Min Zhi și spuse:

— Min Ge, am impresia că, în ultima vreme, ai ceva ce vrei să-mi spui.

Lui Min Zhi îi plăcuse întotdeauna inteligența ascuțită a lui Fu Baiqi, îndrăzneață, vie și captivantă, una dintre acele calități care îi tulburau inima fără să-i ceară voie.

— Sunt doar câteva lucruri pe care nu le înțeleg, răspunse Min Zhi.

— Eu te consider prietenul meu, Min Ge. Poți vorbi deschis, spuse Fu Baiqi.

Min Zhi râse ușor.

— De fapt, nu este nimic important, doar că în ultima vreme circulă o mulțime de zvonuri despre tine prin companie. Și am devenit curios.

— Ce fel de zvonuri? întrebă Fu Baiqi.

— Oamenii spun că soția ta a venit la companie să te caute, remarcă Min Zhi.

— Ah, Omega acela…

Expresia lui Fu Baiqi nu se schimbă deloc. Luă o înghițitură din băutură.

— Nu este soția mea. Este doar cineva apropiat de părinții mei. Nu avea unde să stea, așa că locuiește temporar la mine.

— Înțeleg, spuse Min Zhi, coborându-și privirea, fără să mai întrebe nimic.

Amândoi chemaseră câte o mașină printr-un serviciu de transport. A lui Min Zhi sosi prima, iar după ce își luă rămas-bun de la Fu Baiqi, acesta plecă.

Fu Baiqi urmări mașina lui Min Zhi până când dispăru după colț, apoi își coborî privirea și urcă pe locul pasagerului. Deschise telefonul și văzu un mesaj trimis de Fang Fengzhi cu o oră în urmă. Fără să-l deschidă măcar, apăsă direct pe ștergere.

Soție?

Nu se putu împiedica să se gândească la întrebările lui Min Zhi.

Știa că Min Zhi probabil nutrea un anumit interes față de el. De când Fang Fengzhi apăruse la companie ca să-l vadă, Min Zhi devenise vizibil mai distant, iar acesta fusese motivul pentru care Fu Baiqi aranjase ieșirea la băut. Nu pentru că ar fi avut sentimente speciale față de Min Zhi. Nu era interesat de Enigma și, cu atât mai puțin, nu-l deranja ca ceilalți să știe că era căsătorit. Pur și simplu nu voia ca cineva să-l considere pe Fang Fengzhi partenerul său legal.

Chiar dacă acesta era adevărul.

Trăise dintotdeauna înconjurat de invidia celorlalți, fie că era vorba despre rangul său de clasă S, despre abilitățile remarcabile sau despre Omega de calitate superioară cu care avusese relații. Toate acestea erau lucruri la care ceilalți puteau doar să viseze. Viața lui fusese impecabilă, neatinsă de scandaluri, așa că partenerul său legal trebuia să fie cineva ales din iubire adevărată, un Omega care să i se potrivească din toate punctele de vedere.

Nu cineva precum Fang Fengzhi, legat de el doar din cauza feromonilor.

Acel Omega inutil.

Viața lui nu putea avea nicio pată.

NOTĂ

[1] Estru- Căldurile