Până la tine – Capitolul 11 (18+)

– Ai un prezervativ?

– Și dacă spun că nu am?

–  O să mă plâng că nu știi să te pregătești, învață să porți prezervative cu tine, așa cum porți banii, Khun Sila.

Persoana mai în vârstă era tachinată de persoana mai tânără. Sila nu se simți supărat. Pentru el era normal, nu era cineva care să poarte prezervative tot timpul decât dacă intenționa să le folosească.

–  Vorbești de parcă tu ai avea întotdeauna unul cu tine.

Sila se uită atent la persoana din fața lui. Știa că omulețul nu avea nevoie, dar doar voia să facă o scenă.

Depășind mereu așteptările lui Sila, băiatul  întinse mâna și apucă geanta mică neagră, care zăcea în apropiere. O deschise și scoase o cutie nouă de prezervative. Era de mărimea unei palme.

– O am pentru orice eventualitate, dar nu știu dacă vei…

– De ce o porți cu tine?

– Nu știu de ce, răspunse vocea care se micșoră dintr-o dată. Sila se uită la corpul cu pielea albă care stătea dezorientat pe birou. Ochii puteau prezice cu greu emoțiile.

– În cazul în care cineva ar uita, continuă Saitharn cu aceeași expresie neclintită ca și înainte.

Sila strânse din dinți pentru a se calma. Nu voia să stârnească un cuib de viespi. Sentimentul de acum era enervare…era nervos fără motiv. Ce făcea Saitharn era corect. Un sentiment ciudat îi izbucni brusc în piept.

– Ce dimensiune?

Ochii cercetători pâlpâiră. Se uitase la cutia neagră din mâna lui Saitharn, înainte de a pune întrebarea cu vocea calmă.

–  52, mărime normală…

–  Arunc-o, mărimea e prea mică pentru mine.

– Am păstrat-o pentru a fi folosită…au!

Saitharn fu surprins când Sila îl prinse de încheietură și-i smulse cutia cu prezervative cu o expresie goală.

– De ce să o păstrezi, este inutilă.

– …

– O vei face doar cu mine, nu? Ce este?

Persoana din fața lui zâmbea așa de frumos.

Sila este definiția lui „periculos”…dar e delicios.

Gândise o propoziție ambiguă și sentimentală.

Situația îi fusese explicată clar lui Saitharn, iar acum Sila aștepta răspunsul. Prezervativele de mărime normală, adică acuzația de inutilitate, fură aruncate pe podea, pe mochetă. Silueta înaltă se mișcă, deschise sertarul biroului și scoase prezervativele pe care tocmai le adusese cu el acum câteva zile.

– Uite, am înlocuit cutia pierdută, spuse Sila.

– Ca un adevărat bărbat, mă gândesc la astfel de lucruri. Copilul din fața lui îl privea ciudat. El continuă:

– Nu m-am gândit niciodată că o voi face aici, sau că le voi folosi vreodată într-un loc ca acesta. Nu m-am gândit niciodată la asta, într-adevăr.

Pisoiul este alb și are ochi strălucitori.

Brusc, Saitharn se mișcă, înconjură cu brațele gâtul persoanei înalte și îl trase ca să se aplece spre el. Venind spre el, buzele lui frumoase se lipiră de ale lui și se împletiră între ele. Făcură schimb de respirații de parcă nimeni nu voia să cedeze. Se pare că cei doi așteptau de mult acest moment. Tânărul Pha Liang îi dădea ocazia să se elibereze.

Sila era decis să-l lase pe omuleț să facă ce vrea și să fie în  ofensivă. Era a doua oară când era aproape de această persoană. Sila învățase că persoana din fața lui era un tip copilăros, încăpățânat, care nu se va lăsa niciodată să cadă într-un colț și care nu se va supune nimănui cu ușurință. La prima lui apariție lăsase impresia că era un tip superficial. Păruse a fi genul căruia îi plăcea să fie adeptul jocului de-a dragostea. Acolo în bar,  Sila fusese de acord să coboare și să flirteze cu el. Și acum era continuarea.

Palma lui fierbinte se introduse sub halat și mângâie coapsele netede. Saitharn îi scoase hainele care îi acopereau trupul și le aruncă pe jos. Un geamăt blând sună extrem de excitant. Sila își mișcă mâna din ce în ce mai sus, strângând talia lui Saitharn și punându-și toată greutatea pe pieptul acestuia. Halatul de culoare închisă fu ridicat pentru a-i vedea picioarele frumoase.

Saitharn îi prinse cu forță încheietura mâinii care însemna că tânărul Pha Liang trebuia să se oprească. Apoi îl respinse încet.

– Stinge luminile…

Sărutul pasional, veni ca o comandă vocală răgușită. Sila era încă un partener sexual care respecta regulile. Regula rămasă în vigoare trebuia să fie strict controlată. Bărbatul întinse mâna și apăsă butonul de control atașat biroului de lucru. Într-o fracțiune de secundă se stinse toată lumina din încăpere. Sila intenționase să încalce regula, în mod evident dar, pentru confortul partenerului acceptă. Va aștepta până în ziua în care Saitharn va fi pregătit, deoarece acordul ambelor părți era cel mai important lucru. Soarele trecuse demult în spatele orizontului, iar întunericul îi înconjura pe cei doi. Sila se aplecă să adulmece ușor parfumul din curba gâtului zvelt, apoi trase de cordonul halatului. Acesta căzu și dezvălui un corp alb, strălucitor în întuneric. O palmă fierbinte călători în sus pe piciorul stâng înainte de a se opri pentru a alerga între coapse pe suprafața netedă a corpului.

Era frumos.

Acesta era un val[1]?

La prima vedere părea să fie. De ce nu-l observase data trecută? Poate pentru că era sub influența alcoolului. Dar acum amândouă părțile aveau mintea clară. Și asta era foarte bine. Saitharn avea fața înclinată lăsând să se vadă albeața gâtului. Sila își coborî cu căldură buzele de pe gât pe corp, în timp ce încă mai plutea cu vârful degetelor în zona tatuajului. Avea o senzație de plăcere. Tremuratul din abdomenul inferior izbucni și atacă până când Saitharn trebui să strângă din picioare și să-și înăbușe emoțiile.

– Tatuaj?

– Uh…de ce?

– E sexy. Îmi place, șopti Sila învăluindu-l cu vocea lui gravă.

Cuvintele se cuibăriră în urechea lui Saitharn cu o bucurie puternică. În pieptul lui cuvântul „place” părea să producă reverberații adânci, până în inima lui. Încă puțin și ar fi zdrobit-o și l-ar fi înecat. Sila sărută umărul subțire înainte de a muta vârful nasului în jos pentru a se opri pe un sfârc ce semăna cu o floare frumoasă. Saitharn se încordă și nu putu să mai respire pentru că momentul era atât de special. Pha Liang încerca să-l guste. Când îl atinse cu vârful limbii pentru a-l degusta, nu rezistă contactului și avu o erecție.

– Ugh…

Persoana de pe birou își înfipse unghiile în suprafața fină de lemn și respiră adânc. Un geamăt adânc ieși din gâtul lui. Sila se bucură și, în timp ce sugea unul dintre sfârcuri cu o mână făcea cercuri pe celălalt și nu cedă până când auzi un geamăt dulce care zbură în aer. Tânărul Pha Liang folosi forța pentru a ciupi și a suge. Vârfurile florilor aveau o culoare atât de frumoasă. Gesturile de tachinare păreau să-l amețească pe băiatul cu pielea albă. Nici nu știa când fusese dezbrăcat. Vorbeau împotriva lui Saitharn, de parcă ar fi uitat unde se află, dorințele de mult pierdute.

…………………………………….

Pe Sila îl mustra conștiința.

E mai tânăr decât tine, nu e o idee bună.

– Uf!

Se auzi un geamăt când vârfurile degetelor fierbinți fură introduse încet în canalul secret. Forța contracției ca răspuns îl făcu pe Sila să se retragă. Dar apoi își suprimă emoțiile și forța mișcărilor lui îl făcuse încet, încet să fie ca un combustibil care alimenta focul. Mișcările lui în cerc îl făcură pe Saitharn să se deschidă de la un deget la două, de la două la trei. Saitharn era atât de strâns încât Sila își simți degetele sugrumate. Dar fiind un bărbat cu multă experiență, folosi o metodă care îl făcu pe micuț să se zvârcolească, uitând complet disconfortul. El căută punctul G înainte de a-și lovi vârfurile degetelor de el. Fața frumoasă, ridicată avea ochii în lacrimi. Sentimentul de climax îl împinse pe Saitharn să facă ceva, să dorească să-l răsfețe pe cel din fața lui. Se întoarse cu fundul spre el și întinse mâna să atingă partea de jos a lui Sila.

Acesta însă îl plesni peste încheietură pentru a-l împiedica să-i atingă punctul său cel mai sensibil. Saitharn nu înțelese de ce îl împiedica să-l răsfețe. Acest Pha Liang ori nu avea inimă ori avea o inimă neagră. Suportă cu greu această interdicție.

– Nu fi obraznic… șopti Sila cu înverșunare.

Vârfurile degetelor se împingeau acum  atât de des încât frumosul băiat aproape că nu mai avu curajul să-l tachineze. Se simțea atât de fierbinte, se simțea atât de bine de parcă Sila îl împingea în foc.

Dar…se simțea viu… din nou.

– Întoarce-te spre mine, spuse Pha Liang pe un ton foarte dulce.

Exista o nemulțumire…Saitharn rezista. Copilul cu pielea albă își mișcă aproape corpul. Mintea i se topise și se așeză drept intenționând să-și folosească propriile mâini pentru a-l ajuta să împingă să vâslească până la malul viselor sale.

El nu respecta ordinele așa cum îi plăcea să facă, dar în schimb, o mână puternică îi prinse ambele încheieturi și le ținu cu o mână.

– Ah…uh….oh…daaaaaaa….aaahhh…. spuse el cu voce tăioasă, așteptând să-l învinovățească pe Sila care, cu și mai multă putere împingea în canalul de culoarea mierii. Strângând degetele subțiri care se târau în el, omulețul își răsuci corpul înainte și înapoi, luptându-se din greu să fie liber.

– Întoarce-te spre mine, repetă Sila.

Pentru că nu am încercat niciodată în acest fel, această metodă, se gândi Saitharn.

Procentul nu era probabil, sentimentul de acum era la fel de crud ca o persoană care se îneacă sau este pe cale să moară și se străduiește să ajungă totuși la țărm.

-Ah! Nu…nu pot.

– Încearcă din nou.

Saitharn crezuse că era ca o comandă, dar tonul vocii lui Sila era diferit, tremura și era plin de dorință. Până la urmă trebui să joace jocul. Saitharn se întoarse și controlă ritmul lui Sila  fiind gata să coopereze. Palmele subțiri fură eliberate din nou. Saitharn se întoarse spre el, își sprijini corpul de birou în timp ce își ridică șoldurile frumoase pentru a primi mișcarea penisului. Sila era tot la fel de precis ca prima dată, de parcă ar fi cunoscut foarte bine corpul tânărului, chiar mai bine decât proprietarul corpului însuși.

–Ugh!…

De data aceasta Saitharn era mai ușor de controlat de către corpul tânărului Pha Liang. Era o tortură pe care și-o dorise. Existau multe tipuri de eliberare pe care Sila le învățase. Dar acum era pe punctul de a înnebuni la vederea picioarelor frumoase și subțiri ridicate până la nivelul biroului pentru a-l ajuta. Acceleră ritmul de balansare mai mult decât înainte. Sila își încordă privirea prin întuneric. Voia să vadă mai clar scena din fața lui, chiar dacă era doar o umbră slabă. Saitharn arăta în același timp tentant și provocator. Dacă ar avea șansa să-i vadă și cei doi ochi… Câte sentimente avea în ei?

– Ah… puțin mai repede…

Gemea dulce, iar trupul îi tremura. Era îngrămădit în vârful penisului lui Sila, așa cum îi ceruse. Ceea ce putea fi controlat din nou avea să izbucnească violent înainte ca totul să fie împrăștiat. Răspândirea, cotropirea spațiului intim, ejacularea. Saitharn gâfâi simțind că vederea i se încețoșase pentru o clipă. Nu putea nega că se simțea bine, foarte bine, mai bine decât își imaginase vreodată.

– Fuți bine, încercă Saitharn un compliment scurt, dar puternic, care avu un efect nemaipomenit asupra sentimentelor lui Sila.

Respirația lui răsuna în toată încăperea. Degetele lui zvelte simțeau alungirea canalului secret al lui Saitharn. Și el se simțea bine, foarte bine. Prea greu de descris. Pha Liang ținea încheieturile subțiri proptite pe birou și se mișca unduindu-se pentru a atinge apa contaminată a iubirii.

Înainte de a se retrage, cu mâna ajută la ungerea cu lichidul   lui Saitharn de-a lungul miezului fierbinte al corpului. Saitharn înghiți în sec, amintindu-și vag că Sila o avea foarte mare…

Dar nu-mi amintesc să fi fost atât de lungă…

– Nu te încorda, șopti Sila ușor, în timp ce apăsa încet înăuntrul corpului băiatului cu pielea albă. Saitharn ridică mâna și se înfășură în jurul gâtului bărbatului mai înalt pentru a găsi o ancoră. Mai lent decât prima dată Pha Liang se înfipse în el. Un geamăt scăzut i se ridică în gât, în timp ce canalul băiatului alb îl strângea ca un nebun.

Era atât de strâmt încât trebui să tragă aer în piept pentru a-și alina sentimentele.

– Atât de strâns…

O propoziție scurtă, surprinsă cu o voce gâfâită, șoptită aproape de ureche. Saitharn era fierbinte și corpul i se mișca încet, stimulând senzația. Treptat simți cum corpul se adaptează la ritm ca să poată controla mișcările lui Sila. Totul se petrecu lent la început.

Era doar prima partidă.

Saitharn tresări înfigându-și unghiile în ceafa lui Sila care deveni brusc puternic. Saitharn veni ca o pârghie și Sila fu obligat să se aplece puțin înainte de a bloca talia subțire. Persoana de pe masă îl împiedica să se miște. Bâjbâi și căută canalul secret până îl găsi înainte de a-l zdrobi în mod repetat, cauzând un geamăt nearticulat din partea persoanei cu pielea albă.

– Ah! Ah…ah.

Sila nu putea vedea fața lui Saitharn, dar își dădea seama că omulețul era foarte mulțumit. Dovadă erau gemetele dulci de la urechea lui. Cu picioarele subțiri îi înfășurase talia ca și cum l-ar fi forțat să se apropie mai mult.

Tranc!

Documentele și lucrurile de pe birou, inclusiv o ramă din lemn de culoare închisă, cu o fotografie a proprietarului  căzură pe jos cu zgomot. Din fericire, podeaua de dedesubt avea un covor gros pentru a o proteja, așa că nimic nu fu spart sau deteriorat. Persoana înaltă se aplecă și începu să se miște din ce în ce mai repede.

Sunetul mesei tremurând cu forță se încrucișa cu sunetul plesnirii pielii, una împotriva celeilalte. Tânărul își ridicase picioarele subțiri împreună cu șoldurile proeminente, în timp ce își legăna corpul ca răspuns, fără vreun semn de renunțare. Ambele persoane erau pierdute și scufundate în Oceanul Sentimentelor,  prinse de valurile numite Pasiune. Era un chin amestecat cu fericire care nici unul dintre ei nu-și dorea să se termine repede.

– Ah…Uh….Khun…

– Spune-mi numele.

– Nu… nu-mi porunci, continuă băiatul încăpățânat.

Fusese un copil neascultător tot timpul. Chiar dacă vocea îi spunea să încalce o altă regulă, încă își păstra nesăbuința și refuza să asculte când i se poruncea.

Sila nu repetă cuvintele ci trecu la acțiune. Cu o mână puternică apucă unul dintre picioare, îl ridică în sus, deschizând canalul dulce al dragostei care era mai larg decât înainte. Sila se aplecă și linse buzele uscate ale lui Saitharn înainte de a-și consolida dimensiunea adânc îngropată în căldura canalului. Apoi acceleră ritmul până când capul persoanei mici tremură.

– Ah…Khun…Khun.

Saitharn părea să nu se mai gândească la nimic altceva. În acel moment în capul lui era doar vocea lui Sila…

Atingerea lui Sila…

Căldura din corpul lui Sila…

Totul îl topea…

O putere arzătoare îi dizolva încăpățânarea care dispărea încetul cu încetul. Pisoiul alb se zbătea și părea neajutorat. Ritmul loviturilor era mai intens… atât de intens, încât șoldurile frumoase plutiră de pe masă. Când corpul înalt simți că persoana de sub el tremură i-o trase și mai tare. Era ca și răbdarea unei persoane. Unul din ei era pe cale să termine…

Un moment emoționant…

Acest lucru era asemănător cu a fi urcat la cer în timp ce-și smulgea emoțiile din iad.

Era ca o bomboană dulce, împletită cu otravă, făcându-te dependent și fascinant de gustul fierbinte. Băiatul cu pielea albă, gemu capitulând.

– Ah…Si…Si…Silaaaaa!!!!

Copilul mai mic se încordă și tremură. Aproape că muri eliberând sucul de dragoste, stropind din nou și strigând numele lui Sila. Vocea fu atât de puternică încât Saitharn leșină.

Sila avu impresia că nu-și mai auzise niciodată numele de la naștere și până în această seară. Acum, când ieșise din gura băiatului cu pielea albă îl auzise și suna de 100 sau de 1000 de ori mai plăcut. Buzele lui fierbinți îi apăsară un sărut în colțul gurii. Sunase atât de frumos încât simți nevoia să îi dea un premiu . Era încă în miezul corpului și refuza să oprească mișcarea. Dar Saitharn îl opri cu un ordin scurt.

-Retrage-te.

Apoi îl împinse pe Sila, deși acesta nu terminase nici măcar o dată.

Sila fu surprins în acel moment. Saitharn îl împinsese să se așeze pe scaunul mare de birou. Fiecare îl privi pe celălalt prin întuneric. Aerul respirațiilor fierbinți îi zguduia. De data aceasta, Pha Liang era pierdut pentru că Saitharn începuse să-și revină și-și arătă felul său de-a fi în stilul său propriu.

–Uh…

Incapabil să se pregătească și încă dincolo de așteptări, îl văzu pe Saitharn ridicând o mână pentru a se sprijini pe zona largă umerilor săi.  Apoi se susținu în timp ce se apăsă încet pe membrul lui Sila el însuși. Se înfipse cu miezul fierbinte în falusul lui Pha Liang și cu o mână subțire îi cuprinse fața. Sila îi dădu un sărut fierbinte înainte de a începe să-și miște încet trupul în sus și în jos, înăuntru și în afară, până la capăt. La început era strâns și rigid așa că Sila trebui să facă mult efort. Totul se baza pe concentrare pentru a avea răbdare și reținere, pentru a nu se lăsa dus de val. Nu voia să fie primul pe linia de sosire. Lupta cu el însuși pentru că nu voia să renunțe, el voia să știe ce fel de mișcări face pisoiul lui alb.

Pielea corpului era frumoasă și strălucitoare de la picăturile de sudoare. Saitharn își apăsa șoldurile pe partea de mijloc a lui Sila. Înainte de a începe să controleze ritmul de la sine, Sila gemu în gât de satisfacție, nu putea nega că îi plăcea, îi plăcea foarte mult, cel mai mult.

Ah…tu… îmi faci numai probleme…

Sila înjură în gând când Saitharn se opri din mișcare, înainte de a se întoarce cu spatele la el. Băiatul cu pielea albă, se aplecă înainte și-și  îndoi șoldurile înapoi, înainte de a începe să-și miște talia într-o balansare ritmică. Sila adulmecă, simțind un fior. Îl trase până când fu aproape insuportabil, în timp ce cu mâna mare apăsa pe fesele frumoase, lăsându-l pe Saitharn să controleze totul. Aceasta era regula pentru această rundă. Frumosul băiat își ridică fața și alunecă pe spate cu părul transpirat. Tânărul Pha Liang se uită la corpul frumos. Dansul băiatului pe membrul lui încins era plăcut ochiului, era sexy și fierbinte. Se schița ca o umbră slabă în întuneric, dar Sila nu voia să-l mai vadă nimeni.

Da, era foarte irațional, dar nimeni nu trebuia să-l mai vadă în afară de el. Pe lângă el…nimeni. Îi aparținea doar lui.

Sila își rezemă capul de spătarul scaunului înainte de a-și bloca talia subțire și de a se arunca înăuntru. În momentul în care omulețul se împinse înapoi, în jos, părea că și unul și celălalt își găsiseră ritmul pe care și-l doreau, așa, amândoi. Se contopiră, se apropiară unul de altul ca niște oameni înfometați. Era rapid și atât de cald încât era aproape sufocant.

– Vezi… așa… așa… ah… mormăi incoerent Sila lăsându-l pe tânăr să preia conducerea.

Persoana era subțire în talie și se putea apleca fără să cadă, cu atât mai mult că în acel moment se răsucise și revenise cu fața spre el. Era și mai interesant de văzut, era frumos. Voia să-l vadă clar. Saitharn se întorsese cu fața , dar rămăseseră conectați. Cei doi nu se eliberaseră nici o clipă unul de celălalt. Fesele lui Saitharn loveau șoldurile și picioarele puternice ale lui Sila, confirmând unirea care era atât de aproape încât erau contopiți unul cu celălalt.

–  Ah… îți place?

– Îmi place mult... Sila nu ezită să mărturisească lucruri despre poziția de făcut sex.

–  Oricare din ele îmi place. Tot ce faci e nemaipomenit.

El era bucuros să-l laude într-o manieră lipsită de respect. Sunetul gemetelor sincronizate cu forța de împingere în canalul dragostei, provoca zvâcnirea corpului lui Pha Liang.

– Ah. Spune-mi numele…Spune-l…șopti persoana mai tânără la ureche, ridicându-și corpul și legănându-se, aruncând o privire languroasă.

Sila nu știa cum făcea Saitharn. Sexul lui Pa Liang era ridicat în sus, era tare, tot mai tare, ceea ce făcea ca nevoile lui să fie mai mari…tot mai mari.

Păreau să fie fără sfârșit.

Sila știa doar un singur lucru în acel moment.

Vreau să mă îngrop în Saitharn cât mai mult timp posibil. Extrem de mult…

– Thar…oh Thar….ești atât de strâmt!… strigă Sila numele tânărului. Ejaculă în același timp fără să-și dea seama, trimițându-și esența și făcând corpul persoanei de mai sus să fie eliberat în același timp. Toată răbdarea acumulată a celor două persoane se terminase. Picioarele zvelte ale lui Saitharn tremurară. Se aplecă pentru a se odihni pe pieptul cald cu palmele sprijinindu-se unele pe altele.

Sila gâfâi înainte ca omulețul să scoată un mic râs, copilăros.

–  De ce râzi?

– Râd de tine. Ți-am dat o comandă. Mi-ai spus numele atât de blând.

Răspunsul șoptit încă persista în aer. Sila se gândi că îi plăcea atât de mult copilul acesta, încât voia să lase urme pe corpul acestei persoane parfumate. Cu gura asta senzuală și picioarele încă tremurând așa, putea să-l excite atât de ușor?

– Vrei să spui că sunt la fel de blând ca un câine?

Părea să nu se fi săturat de pisoi.

–  Nu eu am spus-o, tu spus-o…Ah, stai, ce ai de gând să faci?

Saitharn tresări, lovindu-se de umărul lat când persoana de dedesubt se mișcă din nou în mod neașteptat.

– Dacă sunt câine, trebuie să încerc să mă joc ca un câine.

– Khun, nu…oh.

Cuvintele de descurajare nu fură deloc eficiente. Saitharn fu capturat. Corpul lui fu îndoit pentru a fi susținut de birou. Prezervativul folosit fu aruncat la gunoi, iar abilitatea omului nerăbdător îl înlocui cu altul nou, rapid.

– Eu nu am spus…ah…oh…

 – Încearcă mai întâi… în caz că îți place.

–  Ah… Ah…Ah…

Corpul alb se cutremură cu forță, perechea de ochi frumoși se închise, iar cuvintele de negare fură deja puse deoparte. Când Sila își prezentă dorința ridicată, un nou val de bucurie veni să invadeze cele două corpuri într-un orgasm unic.

Oh, așa e… așa e cum am spus…

Sila era impresionat atât de mult de Saitharn…o simțise chiar acum.

……………………………..

– Unde te duci? întrebă bărbatul înalt.

Saitharn se întorsese să se îmbrace, iar Sila se aplecă să-și ia și el hainele împrăștiate pe podea. Apoi strânse toate lucrurile căzute pe podea și le puse înapoi pe birou, pentru că nu voia ca menajera să sufere.

– Să ne întoarcem la hotel, mi-e somn.

Saitharn era epuizat din cauza activității care tocmai se terminase. Celălalt ghici că era un efect secundar de la antihistaminicele pe care băiatul le luase puțin mai înainte. Începeau să-și facă efectul. Nu mai avea mâncărimi și nu mai rămăsese nici o iritație. Părea că medicamentul pe care îl pregătise secretara fusese foarte eficient, chiar peste așteptările lui.

– Ești bine acum?

Sila nu voia ca celălalt să se grăbească să plece, nu știa ce i se întâmplă. Acest sentiment apăruse și persista în inima lui. Era doar un sentiment care îi aparuse în cap și nu găsea singur răspunsul.

– Ești vindecat? Așteaptă puțin să termin documentele. Când voi termina te voi duce eu, nu mai am de lucru.

Sila se așeză la biroul care tocmai înfruntase furtuna.

– Eu voi lua autobuzul de la hotel. Este mai bine să mă întorc singur.

Saitharn își coborî privirea. Sila era încă sub influența actului încheiat și nu avea încă capul limpede dar păstra încă în minte gustul sentimentului de a fi  fost îmbrățișat de celălalt. Era clar. Saitharn era genul care te făcea să te simți fierbinte doar aruncând o privire spre el.

– Ultimul autobuz către fermă a fost la orele 18.00, așa că așează-te mai întâi și așteaptă-mă doar un moment.

Băiatul cu fața frumoasă era prea leneș ca să se certe. În cele din urmă se strecură și se așeză pe canapea ca să-l aștepte, în colțul încăperii, conform ordinelor lui Sila. Saitharn căscă de mai multe ori în timp ce stătea și se uita la celălalt care era concentrat asupra dosarelor de lucru. Se simțea puțin ciudat. Să stea și să privească pe cineva care își face treaba, nu i se întâmplase niciodată în viața lui. Ce ar trebui să gândească? Ce relație avea cu acest bărbat? Nu părea să existe vreun motiv să fie iubit…va fi din nou confuz.

………………………………..

Sila se ridică de la birou după ce trecură cinci minute. Băiatul blond, cu pielea albă, cu gâtul îndoit…adormise.

Silueta înaltă se ridică, înaintă spre băiat oprindu-se ușor când călcă pe ceva. Sila ridică picioarele și se uită la lucrul care zăcea acolo încă… pe covor. Mâna mare se întinse să ridice cutia de prezervative pe care omulețul o purtase cu el. O ridică, se uită atent la ea doar o fracțiune de secundă. Fără să se gândească de două ori o aruncă la coșul de gunoi, de parcă ar fi fost un obiect fără valoare. El nu o putea folosi cu Saitharn și atunci, de ce să o păstreze? Tânărul Pa Liang își îndreptă atenția către omuleț. Inspira și expira uniform cu buzele frumoase care se dezvăluiau ușor despărțite. Saitharn dormea profund. Se pare că era obosit și epuizat. Pe pielea netedă, încă albă, mai erau câteva urme roșii împrăștiate peste tot, dar cel puțin nu se întâmplase nimic grav.

Sila opri mâna care urma să se întindă pentru a aranja o șuviță de păr a copilului care dormea. Ea rămase blocată în aer când Saitharn se mișcă și gemu încet în gât. Pa Liang să dădu înapoi în grabă. Se întoarse să stea pe scaunul de la birou ca înainte… fără să facă nimic altceva decât atât…să stea în liniște…privind persoana care dormea. Voia doar să o privească…așa…până când timpul va trece încet de la minute la ore…

[1] Saitharn înseamnă val