Până la tine- Capitolul 31

Planul lui Saitharn versus jucăria lui Sila

–Nu sunt sigur dacă mă mai ții minte, răspunse persoana celui din fața lui, cu expresia cuiva care se răzgândise.

După un moment lung, dezvălui în sfârșit expresia cuiva care tocmai se gândise la ceva și răspunse cu un răspuns pe care îl dăduse deja în inima lui de la început:

–O, tu ești, îmi amintesc, cel căruia i-am ridicat cardul când l-a scăpat.

– E minunat că îți amintești, spuse Meen Mueang cu o expresie de bucurie nedisimulată.

Ochii lui îl scanară pe cel cu pielea albă cu privire interesată, dezvăluindu-i sentimentele și dorințele care erau atât de evidente.

– Aveți vreo treabă cu mine? întrebă el zâmbindu-i bărbatului înalt cu o față prietenoasă.

El folosi o mică vrajă pentru a-l păcăli pe Meen Mueang, făcându-l să zâmbească la rândul lui cu ușurință.

– Ceasul pe care l-am câștigat, dacă nu e prea deranjant pentru tine, ai putea te rog să mi-l pui?

Altă dată, într-o altă situație, Saitharn ar fi ales să refuze fără ezitare. Dar pentru că imaginea ACELEI persoane vorbind cu altcineva continua să-i dea târcoale și să-i tulbure mintea,  persoana care încă avea o atitudine copilărească în dorința de a câștiga, alese în schimb să fie de acord.

– Cu plăcere.

Silueta subțire se mișcă să ia ceasul luxos din cutia ținută în mâna lui Meen Mueang. În timp ce silueta înaltă își întinse celălalt braț gata să-l primească, un mic zâmbet lumină chipul frumos al tânărului.

–Ah…

Lui Meen Mueang îi plăcu că băiatul din fața lui era mai ascultător decât credea. Ochii lui pătrunzători priveau înainte și înapoi cu un zâmbet dulce de satisfacție. Nu știa că în acel moment era doar un actor secundar pe scenă.

Cel care credea că are avantajul se uită la băiatul cu pielea albă ce se apropia până când putu simți mirosul slab de parfum, dar ghinionul e că de data asta fusese doar o iluzie. Sila se apropiase de ei.

– Grăbește-te.

Da… Saitharn întinsese o capcană magică care îl păcălise pe leu făcându-l să fugă nebunește și să cadă în ea.

– Ce tot faci?

Persoana care ținea în realitate frâiele era motanul alb care stătea aici. Saitharn își înclină capul nedumerit în timp ce o palmă fierbinte îi apăsă încheietura mâinii.

– Am întrebat ce faci?

– Khun Saitharn voia doar să-mi pună ceasul. Care e problema, Khun Sila? răspunse Meen Mueang persoanei pe care o considera nepoliticoasă.

Îi aruncă o privire plină de reproșuri celui care era ca un ghimpe în coastă.

–  De ce trebuie să i-l pui acum?

Sila se întorsese să-l întrebe pe băiatul cu pielea albă care stătea lângă el fără nici o expresie. Nu voia să trădeze nici suferința nici fierbințeala inimii. Saitharn clipi și era pe punctul de a răspunde, dar prea târziu. Meen Mueang răspunse în locul lui.

–  Eu am licitat pentru acest ceas. Nu pot ruga pe oricine să mi-l pună?

Meen Mueang își schimbă poziția așezându-se între proprietarul hotelului și băiatul cu pielea albă și întrebă pe un ton care după părerea lui Sila suna destul de iritant. Cei 2 bărbați stăteau față în față holbându-se unul la altul fără să clipească. La prima vedere păreau oameni obișnuiți care discutau, dar asta contrasta puternic cu aura întunecată emanată. Prae simți că ceva e în neregulă pentru că le cunoștea bine personalitatea. Ea se grăbi să-i întrerupă. Tânăra femeie se uită la cele 2 persoane înainte de a ridica mâna subțire pentru a atinge ușor brațul puternic al lui Pha Liang.

– Aș dori să te invit să bei ceva. Ești liber acum, nu-i așa? Hai să mergem împreună.

– Vi-l pun, haideți Khun Meen Mueang, vi-l pun.

Se poate spune că propoziția lui Saitharn fusese rostită  în același timp cu propoziția lui Prae. Maxilarul lui Sila se încleștase de resentiment în timp ce toată atenția lui se îndreptă din nou către silueta delicată.

Saitharn întinse mâna să atingă încheietura puternică, punându-i cu grijă ceasul de jumătate de milion de baht adevăratului proprietar fără să se gândească la privirea plină de reproș a lui Sila. La început fusese doar dorința de a atrage atenția lui Sila asupra lui,  dar în acel moment el voia, de asemenea, să știe cât îl putea supăra. Oare cum se va răzbuna celălalt pe el.

–  Îți stă atât de bine, se potrivește cu costumul tău.

Pentru că era curios, trebuia să încerce începând prin a face un compliment cu fața lui zâmbind dulce. Trebuia ca Sila să întoarcă privirea și să se uite până i se rupea gâtul.

– Khun Saitharn, zâmbetul dumneavoastră este atât de frumos.

Complimentul care depășise limitele planului său, îl lăsă pe Saitharn, pentru o clipă, uluit. Fața lui Pha Liang al fermei Phu Saeng Dao se încordă.

–  Mulțumesc.

– Și acum, vrei să continuăm împreună seara aceasta?

Meen Mueang nu avea nicio intenție să lase prada din mâna lui. El pusese întrebarea direct tânărului, fără a ascunde niciun sentiment, făcându-l pe Saitharn să dea ochii peste cap. Omul acesta nu avea deloc arta vorbirii spre deosebire de Sila care avea atât pricepere cât și metodă. Putea spune că nu se comparau unul cu altul.

Meen Mueang continuă:

–  O să am grijă de tine.

– Da, cred că sunt liber, spuse el aruncând intenționat o privire spre proprietarul hotelului.

Sila fu iritat și trebui să-și îndrepte din nou atenția către băiatul din apropiere.

– Saitharn…

Bărbatul mai în vârstă coborâse vocea strigându-l pe băiatul obraznic. Era un avertisment că starea lui de spirit începea să devină instabilă. Sila nu era înțelegea ce făcuse el ca să-l supere pe băiat, dar instinctul îi spunea că era manipulat.

Trebuia să fie un plan mizerabil al lui Saitharn. Acesta se uita la Sila cu sprâncenele frumoase ridicate, cu înfățișarea inocentă ca a cuiva care nu știa nimic. Dar aceasta era contrar scânteii provocatoare ascunse în ochii lui frumoși.

– Bănuiești, cred, că nu te pot lăsa să mergi. Mai am de lucru cu tine, Khun. Apelarea se schimbase, iar tonul devenise serios și rece pentru a-i aminti băiatului cu pielea albă că trebuia să înceteze cu comportamentul său năzdrăvan.

– O, nu-mi amintesc să fi avut altceva de făcut astăzi.

Persoana cu fața dulce își înclină capul făcând o expresie gânditoare.

Saitharn începuse să se bucure că Sila fugise către el, totuși părea că Pha Liang își pierduse răbdarea. Copacii de la ferma Phu Saeng Dao păreau că se înălțaseră puțin prea sus.

– Îmi pare rău că sunt nepoliticos, dar trebuie să mă întorc la muncă.

Sila întrerupse discuția. Fața lui frumoasă se întoarse să vorbească politicos cu tânăra de lângă el. Mâna lui fierbinte se întinse să apuce încheietura subțire a lui Saitharn smulgându-l de acolo cu fermitate.

– Și va trebui să-mi iau omul înapoi cu mine.

Sila se transformase deodată într-o persoană nerăbdătoare, întrerupând brusc conversația și neavând intenția să fie politicos. El se întoarse și-l apucă pe băiatul obraznic de încheietură, zâmbind rece.

– Asistentul meu e așa de uituc. Cred că va trebui să-l iau la rost. Hai să mergem, mai avem o grămadă de lucruri de făcut în seara asta.

Fără să-i ofere vreo cale de scăpare sau măcar să-l lase să-l contrazică, tânărului Pha Liang părea să nu-i mai pese de nimeni. Statutul de asistent era doar o scuză transmisă din vorbă în vorbă pentru că acțiunile erau complet opuse, mai ales acum când mâna groasă îl trăgea pe Saitharn în urma lui spre ieșirea de la eveniment. Acest lucru confirma celor care îi văzură trecând că relația lor nu era una obișnuită ci una complicată.

– La dracu…

– Unde te duci?

Prae îl apucă de umăr pe fratele ei care prezenta simptome de enervare, înjura și blestema, în timp ce arunca o privire menită să împiedice să arate un comportament care să-i facă pe ceilalți din jur să se întoarcă să se uite.

 – Du-te după el, nu-ți place de Sila sau ceva de genul acesta? De ce nu te duci după el?

 – Îmi place, dar de ce să mă duc după el? E o cauză pierdută.

Era evident că Sila o respinsese. Chiar dacă își folosise toate trucurile, celălalt nu cedase și o privise pieziș. De ce ar trebui să se mai obosească alergând după el?

– E adevărat că am spus că îl plac mult, dar am fost mereu ignorată. În felul acesta încep să mă simt jenată.

– Dar am pierdut ½ de milion Prae!

Meen Mueang încă nu se găsise modalitatea de a se răzbuna pe Sila. Chiar și în această chestiune resentimentele încă persistau. Fusese păcălit! Înnebunea, licitase singur, iar acum persoana de care era interesat era furată sub ochii lui. Nu era cam mult?

– De data aceasta am pierdut, haide ai făcut o faptă bună. Comportă-te cum trebuie. Să ne întoarcem, spuse Prae înainte de a pleca confuză de la eveniment, lăsându-și fratele supărat.

………………..

Se auzi sunetul ușii camerei închizându-se. Saitharn se uită la bărbatul înalt care acum îi dăduse drumul mâinii și stătea cu brațele încrucișate privindu-l calm. Trecură multe minute până când Pha Liang puse în sfârșit întrebarea al cărei răspuns voia să-l știe.

– De ce nu te oprești să joci teatru?

Întrebarea lui Sila rămase fără răspuns, parțial pentru că Saitharn nu voia să vorbească despre adevăratul motiv legat de persoana a 3-a feminin.  Silueta subțire în costum alb privi doar în altă parte, nu făcu contact vizual și se comportă ca și cum era surdă.

–  Saitharn, îți dai seama că te comporți ca un copil obraznic cu mine?

– Dar știi care e problema? fu prima propoziție rostită de silueta subțire.

Saitharn se puse în fața lui și-și încrucișă brațele imitând comportamentul persoanei mai în vârstă, făcându-l pe Sila să simtă dorința de a-l apuca pe copilul obraznic și de a-l zdrobi în pat.

– De ce ești supărat ? întrebă bărbatul mai în vârstă pe un ton calm, înăbușindu-și dorința.

Dacă voia să păstreze copilul în inima sa, trebuia să încerce mai întâi să-i facă un duș rece.

– Dar tu de ce ești supărat ?

Sarcasmul era ca un tendon rupt. Voia să adauge asta ca pe una dintre jignirile pe care le enumerase pentru a-l pedepsi în mintea sa. Sila se uită la băiatul cu gura arogantă și simți nevoia să întindă mâna să-i strângă capul. Își imagina cum îl hărțuiește, ceea ce era contrar realității, pentru că tot ce putea face era să stea nemișcat și să-și țină emoțiile sub control.

– Ce s-a întâmplat?

–  Ce s-a întâmplat? Nu-mi place că te implici cu alți bărbați. Ce e în neregulă cu tine? respiră el adânc pentru a răspunde la întrebarea copilului.

Înainte de a aștepta să audă răspunsul lui, Sila se gândi că Saitharn va evita răspunsul și va schimba din nou subiectul ca de obicei. Totuși, de data aceasta veni un răspuns neașteptat de rapid.

– Nici mie nu mi-a plăcut…

Era neașteptat de dur.

–  Adică nu mi-a plăcut cu cine erai, de ce nu înțelegi că…

Nu mai era nevoie să aștepte sfârșitul propoziției. Sila înjură ca cineva care își pierduse răbdarea. Efortul de a se preface că era calm și că nu simțea nimic se terminase cu mâna groasă care strânse frumoasa ceafă. Trăgându-l mai aproape, sărutându-l și sugându-i limba, el îl împinse pe tânărul care nu era pregătit și care își pierdu cumpătul. Dintr-odată, mâinile subțiri se înfipseră în materialul sacoului de la costum în timp ce era sărutat fără încetare. Sila îi mușcă buza de sus și pe cea de jos nelăsându-l pe tânăr să se odihnească sau să-și tragă respirația. Sărutul cu frecare limbă pe limbă scotea un sunet jenant. Persoanei cu pielea albă îi luă ceva timp să-și revină și să caute cum să atace. Acum, tânărul Pha Liang marca puncte și conducea cu mult înainte partida. Saitharn gâfâia, spatele lui neted era lipit de peretele camerei. Sila zăbovea încet desprinzându-și buzele din când în când, în timp ce Saitharn încă nu putea găsi răspunsul la întrebarea: când fusese adus în această poziție?

-Te-ai gândit să găsești o modalitate de a mă păcăli? șopti el cu o voce răgușită și întrebătoare.

Respirația lui caldă se revărsa pe pielea de pe ceafa lui Saitharn care era foarte albă făcându-i corpul să tremure. Saitharn ridică privirea și întâlni ochii bărbatului mai în vârstă și nu mai voi să-l evite.

– Știai?

– Da, și cel mai important e un lucru pe care ar trebui să-l știi. Am o toleranță scăzută, nu ar trebui să fii așa de încăpățânat din nou.

Dacă Sila ar fi spus asta altcuiva, cu siguranță s-ar fi speriat și înfricoșat, dar aici era vorba de Saitharn Wattanawanich. Băiatul nu era genul care să cedeze cu ușurință doar din cauza unor cuvinte.

– Cine este încăpățânat? Ceea ce am făcut a depins de comportamentul tău.

Cu palma mică mângâie ușor centrul pieptului ca un pisoi alb care își tachina sclavul. Ochii lui Sila străluciră cu o lumină sclipitoare. Dorința de a-l învăța bunele maniere pe puștiul din fața lui îi explodă în piept. Își dădu frâu liber vorbelor și sentimentelor.

– Devii prea încăpățânat.

–  Da, acum că știi, ce vei face?

Vârful nasului său mic se întinse pentru a atinge și a mângâia același loc al pieptului. Fața frumoasă și dulce se arcui într-un zâmbet, gura mică părea provocatoare și rea așteptând momentul în care persoană în vârstă își va pierde cumpătul.

– Copilul obraznic trebuie să primească o lecție, știi asta?

Întrebarea pe care o auzise îl făcu pe Saitharn să ridice o sprânceană. Sila îl luă în brațe și-l așeză pe pat. Saitharn privi persoana din fața lui cum își desface nodul cravatei și o trage de la gât.

Nu știa ce încerca să facă, dar părea că acțiunile lui de acum stimulaseră ceva în sentimentele celeilalte persoane. Îi legă mâinile cu cravata.

-Crezi că mi-e frică?

Avusese nenumărate experiențe, ar fi trebuit să fie capabil să facă față.

– Așa e, de ce ți-ar fi frică?

Sila se aruncă peste persoana care stătea pe jumătate așezată pe jumătate întinsă pe pat și-i șopti lângă urechea mică:

– Nu sunt sigur dacă sunt doar eu, dar de data asta ochii persoanei din fața mea sunt plini de sclipire părând vicleni și ciudat de nedemni de încredere.

Ca și cum imaginea adultului calm și rece de dinainte nu ar fi existat niciodată, Saitharn închise ochii când fu sărutat pe gât. Simți o mușcătură ușoară din partea persoanei de deasupra lui, dar era mai degrabă un flirt jucăuș decât un act intenționat de a lăsa o urmă. Atingerea blândă se răspândi pe tot corpul, ispitindu-l să aibă încredere în el. Înainte să-și dea seama, fu mușcat pe coapsa dreaptă acolo unde era tatuajul. Partea nu era nici moale nici dură. Saitharn tresări ușor, respirația i se tăie în timp ce vârfurile subțiri ale degetelor încercuiră intrarea canalului de iubire. Saitharn strânse ușor din dinți înăbușindu-și sentimentele, înainte de a-și ridica privirea în semn de sfidare.

Sila fu încântat când văzu copilul ridicând capul. Își schimbă poziția și își ridică degetul pentru a atinge buzele moi. Saitharn își dădu seama imediat care era datoria lui. Scoase limba roz aprins și linse degetul lui Sila mușcându-l ușor alternând cu coborârea capului și absorbția lui adânc până la capăt. Cu cealaltă mână ținu degetul pe miezul de miere învârtindu-l ușor și vorbi fără să-i pese de lacrimile limpezi care curgeau pe obrajii copilului. Sila privi imaginea copilului obraznic din fața lui. Saitharn ridică nivelul provocării atingând cu vârful piciorului mijlocul pantalonilor tânărului Pha Liang, făcându-l pe Sila să încleșteze dinții și să scrâșnească din dinți. Saitharn, care apăsa cu vârfurile degetelor de la picioare pe căldura abdomenului inferior, fu mulțumit să vadă ochii care păreau să vrea să-l sfâșie. Dorința de a câștiga îi cuprinsese tot corpul, totuși nu avea nici o idee că smulsese la iveală unele dintre sentimentele celeilalte persoane.

–  Dacă nu reușesc să dorm în seara asta, dă vina doar pe tine.

Sila se ridică cât era de înalt, înainte de a merge la tăblia patului, a deschide sertarul și a scoate ceva ce Saitharn nu credea că va vedea la această persoană.

– Ce e asta?

Ridică din sprâncene confuz pentru că nu-l văzuse încă destul de clar. Abia după ce cel mai în vârstă scoase dispozitivul wireless negru și îl ținu în mână, Saitharn înghiți în sec.

–  Nu e că nu știu, e doar că nu am încercat niciodată.

–  Ți-am spus că un copil obraznic trebuie pedepsit,

Și am ales un lucru de genul ăsta. Ai vrea să te joci cu el?

Acesta trebuia să fie datorat faptului de a fi adult. Sila era întotdeauna direct și clar. Nu ocolea niciodată un subiect fierbinte, iar sexul și consimțământul mergeau mână în mână. Bărbatul mai în vârstă așteptă cu răbdare răspunsul complet diferit de ochii holbați. Genul ăsta de privire te făcea să știi cât de mult voia să-i înfigă chestia aia în el.

– Dacă nu crezi că vei muri când mă vei vedea jucându-mă cu el, atunci încearcă sub linie.

Dându-i permisiunea își desfăcu picioarele zvelte și lungi lăsând să se vadă canalul iubirii. Saitharn nu era speriat și chiar dacă nu încercase niciodată se întreba cât o fi costat. Micuțul puști păru că mormăie în sinea lui. Stăpânul cuvintelor, Sila, arăta ca cineva care își pierduse mințile. Pha Liang luă niște lubrifiant și îl întinse pe toată intrarea, înainte de a împinge micul obiect oval în corpul cu pielea albă. Prima atingere fu confortabilă, următoarea îl făcu pe Saitharn să-și muște buzele. Încordat, corpul tresări în timp ce chestia dinăuntru început să acționeze, să se scuture ritmic, încet ca și cum ar fi așteptat ca el să se adapteze. Într-o clipă, ritmul se schimbă făcând ca starea de spirit și sentimentul de excitare să crească rapid. Corpul frumos căzu pe spate răsucindu-se și zvârcolindu-se. Saitharn strânse din dinți încercând să-și înăbușe propriile strigăte de dorință pentru a câștiga, dar cu cât îndura mai mult, cu atât Sila devenea mai crud. Tânărul Pha Liang apăsă telecomanda pentru ca obiectul să funcționeze încontinuu. Sunetul geamătului din gâtul persoanei cu pielea albă aduse un zâmbet pe fața bărbatului mai în vârstă. Fața dulce se înroșise aprins și corpul se aplatiză în pat. Sila nu se opri aici. Limba lui fierbinte atinse sfârcurile roz provocând aproape imediat o reacție fizică persoanei din fața lui.

–Aah….geamătul de plăcere veni de la sine incontrolabil.

Pieptul lui se arcui înspre limba fierbinte. Saitharn închise ochii și-și ridică excitat capul. Dispozitivul negru din corpul lui își relaxă puterea, dar 3 sau 4 secunde mai târziu începu să tremure din nou nebunește. Persoana care era supusă acțiunii scoase un geamăt puternic. Corpul lui cu pielea albă se transformase acum într-o frumoasă culoare roz.

– Ah…

Voia să întrebe ce naiba face, dar tăcu. Mișcarea era atât de puternică încât nu putea vorbi. Saitharn se zvârcolea tulburat, în timp ce Sila își plecă fața pentru a-i suge vârful sânului. Cu mâna liberă, tânărul Pha Liang introduse vârful degetului și apăsând canalul iubirii împinse obiectul sexual negru în locul cel mai adânc.

– Ah…

Mintea bărbatului cu pielea albă era încețoșată. Copilul arogant se transformase într-un pisoi alb deja în călduri, ochii lui dulci erau plini de lacrimi, partea superioară a corpului se răsucea și se lupta cu limba lui Sila în timp ce partea inferioară își mișca șoldurile ritmic în aer. Era o imagine la care se gândise și pe care și voia să o înregistreze cu telefonul. Problema era că fiind prea posesiv față de persoana din fața lui, nu-i putea da drumul.

– Îți place jucăria lui Daddy, Saitharn?

 – Mă cam gâdilă.

-Nu am pus-o încă la cel mai înalt nivel, să încercăm puștiule.

Urechile îi țiuiau și auzea o șoaptă în apropiere, dar mintea lui nu o mai putea înțelege.

Saitharn știa că această mașinărie îl ucidea de plăcere, chiar va muri…

– Ah, mai mult, scăpă el dorința cu voce tare.

– Ah…ah…aaahhh... gemu până când vocea îi răguși.

Corpul lui părea scăpat de sub control, lacrimile persoanei cu pielea albă curgeau șiroaie din cauza plăcerii și a senzației de furnicături, nu din cauza durerii. Cel care controla jocul apucă miezul mic și apăsă vârful pentru a împiedica copilul nerăbdător să ejaculeze. Saitharn se simțea ca și cum înota într-o mare de sentimente. Mâinile subțiri ale lui încercau să se răsucească, să se elibereze, sperând să se ajute să înoate până la țărm, dar era foarte dificil. Vibrația jucăriei fusese ajustată la cel mai înalt nivel. Pisoiului îi era frică să nu leșine și să se înece. Corpul îi tremura, cu o senzație de încordare degetele de la picioare i se înfigeau în cearșafuri, picăturile de sudoare începură să se formeze în jurul tâmplelor.

–  Spune-mi Daddy, Saitharn.

Saitharn suspină șoptit:

– Daddy…

– Ce spui? Saitharn, mai spune o dată.

– Ia-mă….ia-mă acum… ia-mă acum…

Persoana care fusese întotdeauna încrezătoare că poate face față situației era acum o larvă și se simțea ca ceara arsă de foc.

Această mașinărie îl făcea să se simtă bine, dar corpul din interiorul lui striga într-una că își dorește ceva mai mult.

– Cum dorești.

Acesta fu momentul în care amândoi își întâlniră privirile. Saitharn văzu zâmbetul pe fața aceea frumoasă. Persoana de deasupra lui scoase hainele și accesoriile dezvăluind brațe musculoase. Sila își dădu pe spate părul transpirat înainte de a-și linge ușor buzele ca și cum ar fi făcut-o fără să-și dea seama. Simpla acțiune avu o putere distructivă neașteptată.

Ce fel de nebun are un sex appel atât de mare încât abia mai pot respira când îl văd?

– Încă o dată… se oprește… ah…Khun…

Pentru că era atât de absorbit de priveliște nu mai fusese atent. Intensitatea forței se redusese, dar Sila nu se gândise să o scoată. Tânărul Pha Liang apăsă penisul în canalul iubirii împingând adânc în gaură chestia neagră care era blocată în interiorul lui Saitharn. Acesta deschise buzele și gemu incoerent. Senzația de excitare se răspândi până la trunchiul cerebral, făcându-l să plângă.

Sila trase adânc aer în piept când căldura din interior se întări în jurul lui. Șoldurile începură să se miște imediat fără ezitare, gleznele frumoase erau ținute sus și depărtate, proprietarul corpului oferind o bună cooperare.

– Saitharn, ești fierbinte, ești strâns.

Era cu adevărat strâns.

– Daddy… dă drumul… dă drumul la mânile lui Saitharn.

Sila se încruntă adânc. Înainte ca el să poată reacționa, tânărul imploră cu o voce răgușită. Șoldurile sale ferme nu se opriră din mișcare în timp ce întinse mâna să desfacă nodul cravatei, permițându-i tânărului să fie liber.

–Mmmm…

Tânărul Pha Liang gemu de satisfacție. În timp ce i-o trăgea, Saitharn îi vârî ambele mâini în păr și-l trase în jos pentru a primi un sărut din partea lui. Sărutul era intens, fierbinte, iar acel sex, în care amândoi păreau să fi trecut la un alt nivel, era greu de descris. Știu doar că era satisfăcut.

– Daddy… ah…daddy…

Picioarele subțiri se uniră pe talia subțire, apăsând, apropiindu-l și mai mult pe cel de deasupra. În acel moment amândoi uitaseră de dorința de a câștiga sau de pedeapsă, în acel moment exista doar o senzație de excitare, de poftă, care îi făcea incapabili să gândească…să se gândească la altceva…

– Daddy…ah…

Cuvintele blânde erau diferite de ritmul aprig al împingerii lor. Sila își mișca șoldurile înainte și înapoi în mișcări scurte și rapide alternând cu împingeri puternice care făceau patul mare să se clatine. Sunetul respirațiilor rapide răsuna în toată casa. La ele se adăugau câte un:

–  Daddy te vreau…

Părea că persoana cu pielea albă din fața lui cunoștea punctul slab al lui Sila. Îl făcea să înnebunească doar auzindu-l pe omul de sub el numindu-l așa cu blândețea și calmul pe care le dobândise. Se prăbușiseră…Înainte de a- și arunca corpul în canalul iubirii se răsucise și apăsase în mod repetat pe punctul sensibil al corpului, provocându-i micuțului o senzație de furnicături și o încețoșare a ochilor pentru o clipă.

– …daddy…Tharn  vrea mai mult…

– Bun… încă puțin… ești bun… ah.

– Îmi dau drumul… îmi dau drumul, Daddy…

– Nu… în același timp… ah….

– Da, Daddy… în același timp…

Amândoi tresăriră și tremurară. Sila părea amețit, iar Saitharn nu făcea excepție…stomacul puternic, pleoapele frumoase strâns închise,  nodul de carne din pieptul stâng care tresărea atât de tare încât îl durea. Un mârâit înăbușit se auzi din partea persoanei de deasupra, însoțit de o senzație caldă în canalul iubirii. Fața lui Saitharn se înroși, ochii i se măriră când își dădu seama că ceva era diferit decât de obicei. Sila o scoase repede, dar se părea că era puțin cam târziu.

– S-a rupt prezervativul, îmi pare rău.

Cuvintele crude și brutale erau o înjurătură la adresa propriei persoane. Următoarea propoziție politicoasă care arăta vinovăția fu aplecarea pentru a vorbi cu copilul blond care zăcea cu fața roșie sub el.

Lui Saitharn îi tremura inima. Nu știa de ce simțea doar că îi plăcea.  Îi plăcea că Sila era dispus să renunțe la cealaltă latură a lui ca el să o vadă.

– Nu, nu, e în regulă.

O parte din sucul iubirii se revărsase și picura pe cearșaf ca un șuvoi fierbinte.

Când îi văzu ochii holbându-se la el fără să clipească, păru că Sila nu se mai putea abține. El luă un prezervativ nou și îl schimbă înainte de a-și apăsa degetul în canal. Căută cadoul de la cel mai bun prieten al lui și-l smulse repede făcându-l pe Saitharn să-și arcuiască șoldurile frumoase. Golul dură doar o clipă apoi fu înlocuit de o căldură. Corpul lui se umplu până când canalul iubirii se încordă. El își mușcă buzele înfigându-și unghiile în cearșafuri când persoana de deasupra începu a 2-a rundă cu un ritm rapid fără a-i da timp să-și tragă respirația. Saitharn crezuse că tortura și pedeapsa unui copil obraznic se vor termina, dar nu în momentul în care corpul lui ardea. La un moment dat, Sila se mișcă și scoase falusul.  El se retrase, dar introduse din nou aceeași jucărie. De data aceasta nu exista deloc un crescendo. Începu imediat de la cel mai înalt nivel. Făcu ca picioarele subțiri care erau așezate peste umerii lați să tremure.

– Ah…din nou…din nou.

Băiatul cu pielea albă plânsese în hohote de a lungul vieții sale, făcuse sex de nenumărate ori, dar nimeni nu-l făcuse vreodată să simtă atât de mult.

Era ca și cum se transformase în altcineva… cineva pe care nu-l cunoscuse niciodată.

– Spune-mi Daddy.

Pha Liang se uită la băiatul cu pielea albă, care era sub controlul său, cu ochii plini de dorință.

În acel moment nu mai exista băiatul încăpățânat, vorbăreț, sfidător și rebel. Rămăsese doar un motan alb micuț și tachinator care se supune tuturor ordinelor. Brațele lui subțiri se ridicară pentru a-i înconjura gâtul puternic. Ochii erau pe jumătate închiși ca să-l privească. Chiar dacă părea că celălalt pierde, nu era așa, de fapt.

 – Daddy… pune mai multă forță…

– La naiba…ah…

Amândoi fuseseră învinși unul de celălalt până la punctul de a se zdrobi…