Partener de filmare – Capitolul 22

Partener de filmare / Screen Partner

Capitolul 22

Deși filmarea primului GV se încheiase, lupta lui Ruka abia începuse.

Petrecuse trei minute pentru a-și clarifica sentimentele față de Xu Zheyi și își făcuse suplimentar chiar și un test psihologic dintr-un articol de revistă.

Concluzia era: „Ce mai aștepți? Îți place de el 100%”, iar după acest rezultat, nu se putu abține să nu se încrunte.

… Chiar așa era ?

Zăbovise circa 30 de secunde ca să rumege acea concluzie, apoi luase din nou revista și deschise un alt test: „Mă place sau nu?”.

– Scuzați-mă, domnule, spuse domnișoara care lucra în magazin.

Venise cu gândul să îl alunge pe acest client, care răsfoia revistele fără să le cumpere. De îndată ce intrase în contact vizual cu Ruka, ochii negri și întunecați o făcură să clipească, după care spuse:

– Aveți nevoie de un creion?

Ruka făcu o pauză și simți că într-adevăr avea nevoie de un pix pentru a-și marca răspunsurile, așa că dădu afirmativ din cap:

– Mulțumesc, zise el, apoi se concentră pe întrebările din chestionar.

Fusese atât de absorbit, încât nu era deloc conștient de șoaptele cumpărătorilor din jurul lui. Nu-i păsa dacă părea ciudat ca un bărbat ca el să stea în fața raftului de reviste, care conținea diverse materiale pentru femei.

În acel moment, singurul lucru pe care îl avea în minte era un singur șir de cuvinte:

Încetează să-l mai iubești în taină – de ce nu încerci să iei inițiativa?

 ****

– …Deci?

Era tot ce putu să întrebe prietenul său, în timp ce căsca cu dezinteres.

– Mă duc după el, spuse Ruka, cu brațele încrucișate pe piept și cu o privire serioasă pe față, apoi continuă:

– Dar nu știu ce să fac.

Referitor la experiența sa pe acest front, Ruka fusese activ sexual încă de la o vârstă fragedă. Își pierduse virginitatea la vârsta de cincisprezece ani, iar patul său nu mai fusese lăsat gol de atunci.

Nu avea niciun fel de preocupare legată de puritate și nu avea nicio reținere în a face sex fără vreo legătură sentimentală. De multe ori simțea că limbajul trupului era mult mai ușor decât comunicarea verbală.

Avusese mai multe prietene în ultimii ani, dar fiecare relație fusese de scurtă durată. În fiecare dintre cazuri, cealaltă parte era cea care luase inițiativa de a-l cuceri.

Nu i se păruse deranjant, dar nu depusese niciun efort pentru a menține relația. Din cauza aparentei sale lipse de interes, fusese abandonat rapid de fiecare dată.

Plictisitor, lipsit de emoții, cu mintea în altă parte, neinteresat… plângerile fostelor sale iubite care duceau la inevitabila despărțire fuseseră întotdeauna aceleași. Din păcate, Ruka acceptase toate aceste critici cu superficialitate.

Îi era prea lene să se schimbe și, în cele din urmă, declarase că va rămâne singur. Până să îl întâlnească pe Xu Zheyi, nu își imaginase niciodată că exista cineva cu care ar vrea să rămână pe termen lung.

Inițial, crezuse că celălalt era un tip puternic și neînduplecat. De unde ar fi putut să știe că dacă se pune puțin cu el, îl va face pe acesta să devină furios?

Apărarea lui era plină de goluri, era mai în vârstă și indiferent din ce unghi priveai, părea că nu avea nimic pozitiv pentru Ruka. Cu toate astea, aceste lucruri nu îl făceau decât să îi pese și mai mult de celălalt bărbat.

– …Nu este interesat de tine? întrebă prietenul său, în timp ce luă paharul. Făcu o pauză de o secundă, apoi se mișcă imediat pentru  a-și ascunde nedumerirea.

– Oh, nu contează, răspunse Ruka încrezător, adăugând:

– Eu sunt interesat de el.

– Ei bine, spuse prietenul său, luând o înghițitură mare din băutură, subliniind: …atunci ar trebui să faci tu primul pas.

– Pentru că trebuie să acționez, am venit să-ți cer sfatul, răbufni Ruka, considerând de la sine înțeles că prietenul său îl va ajuta.

– Dă-mi câteva idei bune.

Prietenul său își sprijini capul cu mâna și îl urmări câteva clipe pe Ruka. Simți că tipul ăsta era un pic cam prost. Evident, avea niște gânduri mai profunde îngropate în inima lui, dar personalitatea lui era de-a dreptul directă.

Își dezvăluia sentimentele secrete atât de ușor și părea că nici măcar nu se gândea să pună la îndoială ceea ce îi spunea. Prietenul său oftă încet, apoi îi spuse:

– Nu este alergic la animale, nu-i așa?

– La animale? întrebă Ruka, încruntat.

– Ar trebui să te duci la adăpostul de animale pentru a găsi un câine fără stăpân sau un pisoi vagabond drăguț, apoi să mergi la el acasă și să-l ții cu o figură tristă în fața lui. Spune-i că l-ai luat de pe drum. Dacă plouă în acea zi, ar trebui să lași ploaia să te ude – acest lucru te va face să pari deosebit de afectat. Dacă te place și are măcar o fărâmă de umanitate în el, va adopta animalul. Dacă va ține animalul la el acasă, atunci vei avea o scuză justă și onorabilă să mergi acolo și să petreci timp cu el.

– …Și dacă este alergic la animale?

– Atunci pregătește o cutie de vin, îmbată-l și cucerește-l cu trupul tău.

Ruka medită în tăcere cuvintele, apoi spuse:

– Ideea ta pare destul de rezonabilă.

… Chiar crezi asta?

Prietenul său rămase mut de uimire. Nu-i rămăsese decât să-l bată pe umăr și să-i ofere câteva cuvinte de încurajare:

– Îți doresc toate cele bune. Dacă cealaltă parte te refuză, sună-mă. Am cumpărat deja niște vin cu care să-ți îneci tristețea. Sau vrei o fotografie cu autograful lui Yamamoto Ichigo? Tocmai am avut o sedință foto cu ea recent…

Răspunsul lui Ruka fusese ridicarea degetului mijlociu drept. Rezultatul acelei discuții veni câteva zile mai târziu, când Ruka apăru la ușa lui Xu Zheyi.

Era o noapte rece, ploioasă, iar Ruka stătea ferm în fața lui, îmbrăcat în piele neagră din cap până-n picioare. Mâinile îi erau înfăşurate cu un material protector în jurul pieptului şi era ud ca un şobolan înecat.

În acel moment, Xu Zheyi avea o mie de întrebări blocate pe gât: de ce ai venit la mine acasă, de ce nu te-ai adăpostit de ploaie, etc. … Toate îndoielile sale se risipiră însă atunci când Ruka băgă mâna în haina de piele și scoase de acolo un animăluț mic, pufos și alb. După ce acesta scoase un scâncet jalnic, rezistența lui Xu Zheyi fu complet zdrobită în bucățele.

Mintea i se opri timp de câteva secunde înainte de a-și aminti să ridice deasupra capului lui Ruka o umbrelă  pe care o luase la repezeală. Nu se putu abține să nu scoată un oftat:

– Hai, vino sus, spuse el.