Partener de filmare – Capitolul 26

Partener de filmare / Screen Partner

Capitolul 26

Xu Zheyi înțelegea foarte bine că acum se afla într-o stare teribilă.

Era prins într-un ciclu infinit care funcționa cam așa: își dăduse seama că Ruka este bun cu el → avea mustrări de conștiință în legătură cu asta → cautase o ocazie de a-și clarifica adevăratele sentimente → luase decizia că îi va explica cum trebuie data viitoare, pentru că nu se putea hotorî să vorbească → apoi, din nou, își dăduse seama că Ruka este bun cu el.

Dacă numeroasele dăți prin care trecuse prin ciclu ar fi fost gravate pe un perete, ar fi trebuit găsită o clădire de dimensiunea Sălii Memoriale Chiang Kai-shek pentru a le cuprinde pe toate.

Din multe motive, nu reușise să oprească ciclul.

Xu Zheyi recunoscu pe deplin că era un laș nenorocit. În timp ce se afla în mijlocul unui astfel de moment în care își îngropa capul în nisip ca un struț, primi un telefon de la Ah Li.

Celălalt fu destul de direct când îi spuse că a fost părăsit și că simte nevoia să bea. Xu Zheyi se gândi o clipă și simți că și el avea nevoie de amorțeala indusă de alcool, așa că cei doi, ale căror gânduri erau similare încă de la prima vedere, se întâlniră imediat la un bar.

– Ah, Yi[1], aici.

Când intră în bar, Xu Zheyi nu se uită în jur cu atenție, deoarece îl văzu din prima pe bărbat făcându-i cu mâna.

Nu știa dacă era din cauza luminii slabe din bar, dar chipul lui Ah Li părea ușor palid și ofilit, deși, în general, el arăta bine. Nu părea prea trist când vorbiseră la telefon, dar în acel moment arăta un pic apatic.

– Înveselește-te, îl încurajă Xu Zheyi, în timp ce îl bătu pe umăr de peste cealaltă parte a mesei.

Ah Li afișă doar un zâmbet reticent și nu mai spuse nimic.

Fix în acel moment apăru chelnerul cu lista de băuturi “happy hour”, dar cei doi bărbați nici măcar nu se uitară pestea ea. Veniți cu scopul de a se îmbăta, comandară fiecare cocktailuri de la început până la sfârșit și începură să se întreacă în băutură.

După ce așteptară până când amândouă persoanele erau în stare de ebrietate la nivelul de trei până la patru, Ah Li îl întrebă în cele din urmă:

– Ai primit o copie a filmului?

Când Xu Zheyi se gândise la asta, știu că Ah Li trebuie să se fi referit la copia DVD a GV-ului lor, care fusese trimisă ca amintire pentru rolul lor. El aruncase doar o privire asupra acesteia atunci când o primise, cât pentru a scrie pe copertă titlul, înainte ca să o îndese în dulap.

– Ei bine, ce s-a întâmplat?

– Iubita mea a văzut filmul, răspunse el cu un zâmbet ironic adăugând:

– De fapt, ar trebui să o numesc fosta mea iubită, cred. S-a despărțit imediat de mine și a răspândit filmul tuturor prietenilor mei. Acum nu mai îndrăznesc să-mi contactez prietenii.

Xu Zheyi nu știa cum să îl consoleze pe Ah Li, așa că alesese să tacă.

Suferise și el pierderea prietenilor săi și nu reușise să facă față situației în totalitate. Bănuia că, probabil, din cauza lipsei unei relații de prietenie devenise dependent de Ruka – ca și cum s-ar fi prins de un fir de pai.

Continuară să-și consume băuturile, una după alta. Xu Zheyi asculta în liniște cum Ah Li își revărsa suferințele amare, permițându-i să-și descarce sentimentele. Îl ascultă cum își blestema fosta iubită pentru că era crudă și avea inimă de lup și plămâni de câine[2] și își înjura, în același timp, prietenii pentru că erau egoiști și nepăsători.

– Înveselește-te, nu e vina ta, spuse Xu Zheyi în încercarea de a îl consola pe Ah Li.

Ah Li își mai turnă o băutură, apoi spuse încet:

– Așa e, nu ți-am mulțumit.

Xu Zheyi nu era sigur la ce se referea Ah Li, așa că îl ascultă în continuare pe acesta ce avea de spus:

– După filmare, am aflat că pastilele erau un medicament din grupa B. În acel moment, dacă nu m-ai fi mințit și nu mi-ai fi jucat acel truc, nu aș fi fost niciodată în stare să termin scena.

… Grupa B?

Xu Zheyi se întrebă în sinea sa încruntat. Înainte de a putea descifra sensul din spatele acestor cuvinte, Ah Li continuă și întrebă:

– Nu este mai bine cu un bărbat decât cu o femeie?

Această propoziție îl sperie atât de tare pe Xu Zheyi, încât senzația lui de beție dispăru complet. Încercă să rămână calm și îl  întrebă:

– De ce îmi pui această întrebare?

– Nu te întâlnești cu Ruka de ceva vreme? întrebă Ah Li nepăsător, apoi continuă:

– La petrecerea de final, după ce am terminat primul film, am auzit pe cineva spunând că păreați a fi un cuplu. Am înțeles că relația voastră a fost cea care ce a făcut filmul să fie atât de bun.

… De unde a apărut acest zvon teribil?

Venele de pe fruntea lui Xu Zheyi se umflară atât de tare încât erau pe cale de a exploda. Voia să explice adevărul, dar după o băutură rapidă, Ah Li, complet inconștient de starea de spirit a celuilalt bărbat, se întoarse către el și continuă:

– Ah, am auzit că Ming Ban s-a întors.

Deoarece subiectul sărea prea repede de la unul la altul, Xu Zheyi nu reuși decât să întrebe :

– Ming Ban?

– Da, am auzit că a fost părăsit de iubitul său după ce l-a păcălit cu o mulțime bani. La scurt timp după aceea, a fost dat afară din Canada și a trebuit să se întoarcă în Taiwan. Oricum, părea a fi destul de mizerabil, spuse Ah Li repede, iar apoi, după o scurtă pauză, continuă:

– Oh, da, am auzit că a fost și iubitul tău.

Xu Zheyi nu își mai putu reprima dorința de a ucide pe cineva. Fumegând de furie, își îngustă ochii spre Ah Li și îi ordonă:

– Ar fi bine să-mi spui cine ți-a spus toate astea.

****

Drept urmare, Ah Li, care era în stare de ebrietate, nu numai că nu reuși să spună numele informatorului, ba chiar vomită pe Xu Zheyi. Asta însemna că Xu Zheyi nu numai că deveni neputincios să mai facă ceva, dar nu-i rămase decât să renunțe la furia sa arzătoare. Așa cum ar fi făcut-o orice tip bun, el se asigură că bețivul fu trimis acasă cum se cuvine, înainte ca el să se întoarcă la propria sa casă.

Poate că datorită relației bune pe care o avură cei doi bărbați, Xu Zheyi nu trebui să-l caute pe Ming Ban – acesta îl contactă pe Xu Zheyi și singur.

Cei doi bărbați hotărâră calm la telefon să se întâlnească într-o cafenea, ca niște prieteni oarecum neobișnuiți. Doar Xu Zheyi știa cât de mult își dorea să-l lovească pe celălalt. Nu-l mai văzuse pe Ming Ban de aproape trei ani, iar aspectul lui se schimbase foarte mult. În amintirile sale, Ming Ban părea blând și drăguț, iar zâmbetele sale erau foarte gingașe și dulci.

Cu toate acestea, Ming Ban, care stătea acum în fața lui, era doar un bărbat obișnuit, slab și palid. Xu Zheyi nu știa dacă exagerase cu Ming în amintirile sale sau dacă timpul îl uzase atât de tare în timpul despărțirii lor.

– Nu pari să te fi schimbat, comentă Ming Ban, în timp ce îl privea pe Xu Zheyi luând loc. Îi zâmbi și îi dădu un meniu, dar Xu Zheyi îl evită în mod deliberat.

– Pot să comand doar apă fiartă, spuse Xu Zheyi adăugând:

– Oricum nu prea avem ce să ne spunem unul altuia.

Acțiunile sale îl făcură pe Ming Ban să facă o pauză, iar apoi îi scăpă un râs dezolant:

– Ai dreptate.

Xu Zheyi îl privi cum acesta scoase o pungă groasă de hârtie din geantă și o puse pe masă în fața lui.

– Sunt 200.000 aici. Este ceea ce îți pot plăti înapoi în acest moment. După asta, mă voi gândi și la alte modalități de a-ți returna restul în rate.

Xu Zheyi fu uluit. Luă punga de hârtie cu suspiciune și aruncă o privire înăuntru. Era într-adevăr un pachet mare de bancnote. Nu se putu abține să nu râdă sarcastic:

– Din moment ce ai acești bani, de ce nu mi i-ai trimis direct?

– …Pentru că am vrut să te văd, răspunse Ming Ban cu seninătate.

Xu Zheyi fu dezgustat de el și vorbi cu răceală:

– Vrei să vezi cât de nenorocit sunt acum? Probabil ai auzit că, datorită ție, nu am bani și nici prieteni. Îți dai seama ce fel de film a trebuit să fac? Scula mea a fost expusă la vedere pentru toată lumea – practic mi-am vândut fundul! Ești mulțumit de asta?

Cu cât Xu Zheyi spunea mai multe, cu atât mai tare nu-și putea reține vocea. Știa că toți cei din jurul lor se holbau, dar pur și simplu nu se putea controla. În acel moment, chiar își dorea să-l lovească pe Ming Ban.

Ming Ban stătea cu fața albă și cerându-și scuze, iar și iar.

Xu Zheyi nu înțelegea de ce fusese atât de orb în urmă cu trei ani. De ce îl crezuse pe omul din fața sa? De ce nu avusese nicio suspiciune față de el?

– Îmi pare rău că te-am folosit, zise Ming Ban, și își plecă capul în timp ce își îneca cuvintele, plângând.

Poziția lui cu capul plecat îl făcu brusc pe Xu Zheyi să-și amintească de trecut. Când Ming Ban era stânjenit sau vinovat, își lăsa mereu capul în jos, exact așa.

În trecut, lui Xu Zheyi îi plăcea, în mod deosebit, această acțiune a sa, pentru că îi putea vedea cu ușurință urechile înroșite. Acesta fusese punctul slab al lui Xu Zheyi, care îi făcea întotdeauna inima să se simtă tandră și moale. În acele momente, simțea că nimeni nu se putea compara cu Ming Ban.

Abia în acest moment, Xu Zheyi înțelesese, în sfârșit, că, în ciuda negării sale încăpățânate, el îl iubise cu adevărat pe Ming Ban în acea perioadă. Cu toate acestea, nu avusese curajul să recunoască. Ming Ban era probabil mai conștient de aceste sentimente decât Xu Zheyi și, de asemenea, se folosise de ele pentru a obține ceea ce își dorea.

La fel cum Xu Zheyi o făcea acum cu Ruka.

[1] Ah Li îl strigă folosind Ah ca exclamație care trădează sentimente puternice, împreună cu ultima silabă din numele lui Xy ZheYI.

[2] lipsită de scrupule, agresivă și cu sânge rece; nerecunoscătoare și fără inimă.