Partener de filmare – Capitolul 27

Partener de filmare / Screen Partner

Capitolul 27

În Taipei, ploua adesea iarna.

În drum spre casă, Xu Zheyi se confruntă cu o ploaie torențială. Îi fu prea lene să-și cumpere o pelerină de ploaie, deoarece călătorea cu trenul tot drumul până acasă.

Ruka, care fusese tratat cu răceală în ultimele două zile, îl aștepta jos în fața casei. Avea o față rece și era înconjurat de o aură criminală. Când îl văzu pe Xu Zheyi ud și în starea aceea groaznică, chipul i se întunecă imediat.

– Pe unde ai umblat? întrebă Ruka, cu un ton agitat.

Xu Zheyi nu rosti niciun cuvânt. Îl ocoli pe Ruka și urcă direct la etaj. Ruka simți că ceva nu era în regulă, așa că se încruntă și îl urmă. Xu Zheyi nu îl evitase, ba chiar îl lăsase să intre în casă.

După o zi plină de singurătate, micul ghemotoc de blană aștepta deja la ușă. La început se învârti în jurul picioarelor lui Xu Zheyi, apoi trecu în grabă pe lângă el și se aruncă la picioarele lui Ruka.

Ruka fu imediat atras în jocul lui. Când în sfârșit reuși să-l ridice și să-l calmeze pe cățeluș în brațe, ridică privirea și îl văzu pe Xu Zheyi cum își scotea hainele, una după alta, chiar în fața sa.

Ruka încremeni, mărul lui Adam plimbându-i-se în sus și în jos într-o înghițitură pe care nu și-o putea stăpâni. Nu își îndepărtă linia vizuală ațintită asupra Xu Zheyi, privindu-l până când acesta își scoase chiar și ultima piesă de îmbrăcăminte.

– Vrei să o facem? întrebă Xu Zheyi.

Ruka nu răspunse, dar îi dăduse drumul micuței bile pufoase și înaintase spre el.

Colțurile gurii lui Xu Zheyi începură să se ridice, dar în secunda următoare ochii îi fură întorși brusc cu susul în jos. Gândurile i se opriră timp trei secunde înainte să realizeze că fusese luat pe sus și aruncat peste umărul lui Ruka ca un sac de cartofi. Începu imediat să se zbată.

– Hei, hei, hei, hei, hei…

– Taci, nu te mai împotrivi, se răsti Ruka, apoi îl intimidă puțin strângându-l ușor de fund.

Era atât de fericit încât îl mângâie din nou și îi zise:

– Nu ești prea greu?

Xu Zheyi fu indignat de diversele sale remarci și continuă să se zbată și mai tare, provocându-i lui Ruka dificultăți în a merge drept. După ce ajunse în cele din urmă la baie, Ruka abia aștepta să-și lase călătorul pe jos.

Articulațiile umerilor îi erau și așa destul de dureroase din cauza antrenamentelor sale fizice. Nemulțumit, îl întrebă:

– Nu poți fi și tu un pic mai seducător?

Mă-ta e seducătoare!

Xu Zheyi, plin de tristețe și indignare, căzu la pământ. Înainte să poată striga de durere, Ruka îl apucă de gât și îl împinse sub jetul dușului. Xu Zheyi se simți înfrigurat de fluxul brusc de apă rece, care curgea peste el.

– Te simți bine acum? jubilă Ruka.

Xu Zheyi fusese înfuriat de seria de acțiuni a lui Ruka. Vina pe care o acumulase atâta timp față de Ruka dispăruse complet.

Privi cum Ruka împinse mica bilă blănoasă, care intra și ieșea din baie, încuie ușa și apoi începu să-și scoată încet hainele în locul în care stătea.

Xu Zheyi nu se putu abține să nu toarne gaz pe foc:

– Acum îți dai hainele jos? După cele pe care le-ai spus, nu mai primești nimic de la acest tătic Laozi, ieși afară[1]!

Ruka îi ignoră cuvintele și, după un hohot paternalist, se apropie de el – complet dezbrăcat. Ruka se lipi de Xu Zheyi și se împinseră amândoi sub apa care, în cele din urmă, se încălzise. Apoi își plecă capul și îl sărută pe Xu Zheyi.

Xu Zheyi chiar voia acum să refuze vehement sau măcar să lupte puțin împotriva acestuia. Nu știa însă de ce, dar simți, dintr-o dată, că o astfel de respingere nu era necesară.

Apa fierbinte curgea pe trupurile lor îmbrățișate. Curgea printre piepturile lor încleștate și se unea ca un râu, care șerpuia până la podea după ce ieșea printre picioarele lor subțiri.

Se sărutară cu înflăcărare, iar ambii cocoși erau ținuți fiecare în mâinile celuilalt până se umflară treptat sub mișcările lor ritmate.

Într-un interval de respiro între săruturi, Ruka i se plânse lui Xu Zheyi dezamăgit:

– De ce nu ți-ai ras părul acolo jos? Această miriște mă va înțepa până la moarte.

La aceste cuvinte, Xu Zheyi reacționă imediat și ciupi agresiv membrul celuilalt bărbat aflat în mâna sa. Se simți satisfăcut când îl auzi pe Ruka scoțând un geamăt de durere pe care nu-l putu reținu. Desigur, contraatacul celuilalt veni rapid și violent.

Xu Zheyi ejaculă astfel de trei ori. Prin rămășița încețoșată a conștiinței sale, abia dacă îl mai auzea pe Ruka vorbind în timp ce se plângea:

– Data viitoare nu vei mai putea folosi gelul de duș. Iată, ai făcut spumă peste tot.

Aiurea.

Închise ochii după acel gând și apoi fu îmbrățișat pe la spate.

A doua zi dimineața, Xu Zheyi se trezi înfășurat în brațele lui Ruka. Temperatura corpului lui Ruka era atât de mare încât era exact ca un copil.

Vara trebuie să fi fost destul de neplăcut, dar pentru că era iarnă, trupul său fierbinte îl făcea să se simtă cald și confortabil.

Xu Zheyi stătea întins pe pat cu ochii deschiși și se gândea la sinele său. Părea că trecuse ceva timp până când simți trupul din spatele lui că se mișcă și, probabil, se sculă.

– Ruka? strigă ezitant, simțind îmbrățișarea lui Ruka cum se întărise ca răspuns:

– …Hai să nu ne mai vedem.

Acesta însă asculta fiecare cuvânt pe care îl spunea, de parcă ar fi fost rostit de altcineva. Datorită apropierii lor, Xu Zheyi îl putu simți clar pe Ruka cum se încorda în spatele lui. Așteptă o clipă ca celălalt să-l întrebe de ce, pentru că nu putea continua singur acea conversație.

Îi era teamă că în secunda următoare inima i se va îmblânzi și va spune ceva de genul „hahaha, te-am păcălit”. Își cunoștea propria lașitate. Chiar și curajul de a spune acea frază îl avu pentru prima dată.

După ce cuvintele îi ieșiră pe gură, acel curaj dispăru imediat. Cu toate acestea, deși așteptă mult timp, Ruka nu îl întrebă niciodată de ce. În schimb îl îmbrățișă cu căldură, iar apoi îi lăsă un sărut pe ceafă.

– Voi aștepta până când vei gândi clar, spuse Ruka în final.

[1] El folosește aici termenul Laozi (lit. Eu, tatăl tău), care este un mod arogant de a te adresa cuiva pentru a arăta că îl privești de sus sau îl insulți pe celălalt.