Partener de filmare – Capitolul 29

Partener de filmare / Screen Partner

Capitolul 29

A doua zi, actorii și echipa urmau să călătorească în Japonia pentru cel de-al doilea film.

Xu Zheyi auzise de la producătorul executiv că primul lor film fusese destul de popular în Japonia. La doar trei săptămâni de la lansare, vânzările totale propulsaseră filmul din seria GV „Boyfriend” pe locul al treilea în clasamentul general – ceea ce era destul de promițător.

După ce regizorii avură o întâlnire, ei luară decizia să devanseze a doua perioadă de filmare. Hotărâseră să meargă pe tema „Iubiţi taiwanezi în vizită la obiectivele turistice din Japonia”.

Xu Zheyi citi scenariul. Poate pentru că fusese scris în grabă, intriga nu era la fel de bogată ca în filmul anterior. Cuprinsul general era că cele două cupluri urmau să viziteze împreună un parc de distracții, să se plimbe cu Roata Ferris, să încheie seara vizionând zona Golfului Tokyo pe timp de noapte, iar apoi, a doua zi, aveau să joace scena în pat.

Spre marea lui ușurare, chiar dacă cele două cupluri filmau împreună la Tokyo, scenariul nu le cerea celor patru să-și filmeze scenele din pat împreună. Era incredibil de stânjenitor pentru el, așa că vru să facă o plecăciune kowtow[1] în fața scriitorilor pentru a le mulțumi pentru mila lor.

În noaptea dinaintea plecării, Xu Zheyi avu din nou insomnie.

De data aceasta exista o mare diferență în ceea ce privește cauza insomniei sale. În mintea sa, se tot gândea la ultimele cuvinte rostite la telefon de Ruka: „Ne vedem mâine”.

Nu se mai văzuseră de două săptămâni, așa că, pentru a nu arăta prea obosit, Xu Zheyi se dădu jos din pat și îşi aplică o mască de întinerire. Dacă asta ar fi fost în trecut, probabil că ar fi preferat să arate mai mult ca o fantomă pentru a îl speria pe Ruka.

Cu toate acestea, atunci când o persoană își dădea seama de sentimentele sale, ea depunea întotdeauna un efort pentru a-și arăta partea bună celeilalte persoane. Acest tip de comportament probabil că era inerent naturii umane.

În dimineața următoare, Xu Zheyi ajunse primul la aeroport, fiind urmat de Ah Li. După sosirea celor doi, restul echipei apăru unul câte unul. Imediat ce Ah Li îl văzu pe Xu Zheyi, voise să se plângă că celălalt încălcase codul fraternității și îl abandonase alaltăieri. Dar se mulţumi doar să întrebe în șoaptă:

– Ivy mi s-a plâns zicându-mi că tu i-ai spus că ai un iubit. Chiar ieși cu Ruka?

Fața lui Xu Zheyi dezvălui că era complet stânjenit, tuşi puțin, apoi spuse:

– Probabil.

De fapt, nu ştia clar ce exista între el și Ruka. Se pare că, în timp ce el era încă tulburat de modul în care doi bărbați s-ar putea îndrăgosti, relația lor începuse deja să se dezvolte în această direcție. Când venise vorba dacă aveau sau nu o relație adevărată, se gândi că încă nu îi dăduse un răspuns lui Ruka.

– Ce s-a întâmplat cu tine în ziua a după ce am plecat? întrebă Xu Zheyi, întorcând brusc accentul conversației către Ah Li. Acesta zâmbi ironic şi zise:

– Nimic, acum pot doar să-mi încredințez dragostea unei fete sakura[2].

Xu Zheyi îl bătu pe umăr în semn de compătimire, apoi se uită în direcția lui Xiang, care se apropia.

– Pare cumva un pic mai drăguț, comentă Ah Li.

Tot ce primi în schimb de la Xiang fu degetul mijlociu.

Ruka fusese ultimul care sosise. Noua lui tunsoare îi scotea în evidenţă fața și îl făcea să arate foarte chipeş. Arăta de parcă slăbise, iar trăsăturile sale erau clar mai evidente.

Când Xu Zheyi îl văzu pe Ruka, inima începu să-i bată cu putere, gura i se uscă și respirația îi deveni brusc mai dificilă. În ciuda acestui fapt, el își ridică calm mâna dreaptă, zâmbi și salută:

– Bună.

Ruka aruncă o privire spre el timp de câteva secunde, își scoase ochelarii de soare pentru o clipă și răspunse slab:

– Bună.

După salutul lor, cei doi bărbați rămaseră în tăcere și nu rostiră niciun cuvânt. Niciunul dintre ei nu mai făcu nicio mișcare. Amândoi stăteau nemișcați, privindu-se unul pe celălalt, de parcă întreaga lume s-ar fi oprit în loc în acel moment și i-ar fi cuprins doar pe cei doi.

Creară imediat o atmosferă sentimentală, care îl determină pe Xiang să râdă de ei, revoltat. În acel moment veniră producătorul, translatorul și cameramanul provizoriu. Producătorul executiv aplaudă zgomotos și îndemnă pe toată lumea să treacă rapid prin vamă.

Nu trecu mult până când toţi se urcară în avion. Xu Zheyi nu știa dacă era doar imaginaţia sa, dar avea senzația că de fiecare dată când se uita după Ruka pentru putea vorbi cu el, producătorul executiv intervenea imediat între ei.

Fie că era în timpul controlului de securitate, în timp ce așteptau să se îmbarce sau chiar și atunci când folosea toaleta, se întâmpla ca producătorul executiv să fie mereu pe scaunul de lângă el.

Această situație se încheiase în cele din urmă atunci când fuseseră aşezaţi cu toții în avion. Xu Zheyi și Ruka acţionară în conformitate cu scenariul și se comportară profesional ca o pereche de îndrăgostiţi încântați să plece într-o călătorie, în timp ce cameramanul filma cu camera portabilă.

După ce produseseră o imagine satisfăcătoare, filmările se mutară pe Xiang și Ah Li. Xu Zheyi profită de ocazie și îi șopti imediat lui Ruka, conspirativ:

– Crezi că e cu ochii pe noi?

– Poate că îi este teamă să nu ni se scoale brusc și s-o facem chiar aici, răspunse Ruka, ca şi cum nu ar fi fost nimic.

Xu Zheyi fu șocat:

– Să ni se scoale și s-o facem?

– Ei bine, mi s-a întărit în momentul în care te-am văzut.

Xu Zheyi era șocat de cuvintele acestuia și nu putea decât să se holbeze, cu ochii larg deschiși, la Ruka, care arăta complet nestingherit. Ruka se gândi din întâmplare că nu era crezut și întrebă provocator:

– Să-ţi dovedesc?

… De ce ar trebui să o dovedeşti?

Tot sângele din corp i se urcă pe fața lui Xu Zheyi, care deveni atât de înfierbântată încât mai avea puţin şi șuiera ca un ceainic.

Privind cum fața celuilalt bărbat devenea de un purpuriu atât de strălucitor încât părea că urechile îi vor sângera, Ruka își ridică în cele din urmă colțurile gurii. Era primul lui zâmbet din ultimele două săptămâni.

– Cel mic este acasă? întrebă Ruka, schimbând subiectul.

Această întrebare era în totalitate în zona „subiectelor de siguranţă” pentru Xu Zheyi. Răsuflă uşurat şi răspunse:

– E la magazinul de animale de companie. Am cumpărat câteva pachete de gustări și i-am amintit angajatului să îl hrănească la timp.

– Se va îngrăşa din nou.

– Dacă se îngraşă oricum nu contează, iarna va fi bun la îmbrățișat ah…

În mijlocul acestei discuţii inutile, care se învârtea în jurul vieții de zi cu zi a unei familii, avionul decolă fără probleme. Nu trecu mult până când Xu Zheyi simți, însă, că pleoapele îi devin grele. Era ca și cum în clipa în care ar fi închis ochii, ar fi căzut într-un somn adâc.

Ruka observă starea lui de spirit și își oferi cu generozitate umărul său:

– Poți să te întinzi pe mine.

Pe de o parte, se gândi Xu Zheyi, cine ar vrea asta – nu sunt o femeie, dar pe de altă parte, privi în subconștient umărul lui Ruka și simți că arăta destul de confortabil.

În cele din urmă cedă și își sprijini capul de el. Umărul lui Ruka era foarte solid și emana un uşor miros de balsam de rufe. Xu Zheyi nu era sigur de ce, dar se simți imediat în largul său.

Închise ochii și conștiința îi dispăru aproape instantaneu. Prin ceaţa conștiinței sale, simți o uşoară atingere pe fruntea sa. Se întrebă ce era și după câteva secunde își dădu seama că erau probabil buzele lui Ruka.

Xu Zheyi se trezi instantaneu și mușchii corpului său se încordară din reflex. Se gândea, nu cumva Ruka ar vrea să-i dovedească asta în acest moment, nu-i aşa? Deși se așteptase, și aşteptase de la început până la sfârșit, Ruka nu făcuse niciodată următorul pas.

Se uită la Ruka, dar celălalt stătea nemișcat, ca şi cum ar fi adormit. Îşi lăsă din nou capul pe umărul lui Ruka, dar de data aceasta simţea cum inima îl gâdila. Voia să scape cumva de senzația aceea de mâncărime, dar nu avea cum.

Încercă să adoarmă din nou, dar de data aceasta fu şi mai dificil. Nasul îi era plin de parfumul lui Ruka și putea simți temperatura reconfortantă a corpului său prin hainele celuilalt bărbat.

Era incapabil să-și mai controleze propriile gânduri după cuvintele rostite de Ruka de mai înainte.

A spus că i s-a întărit imediat ce m-a văzut.

Probabil era prima dată când Xu Zheyi se simțea ca un maniac sexual. Se sprijinise doar de trupul unui bărbat și jumătatea lui inferioară era deja atât de tare încât devenise dureroasă.

Dacă aș fi știut mai devreme că se va întâmpla asta, nu aș fi purtat blugi, se gândi el cu regret.

În mod ironic, aceleași gânduri erau și în mintea celui care se prefăcea că doarme lângă el.

Ruka se încruntă pe ascuns în spatele ochelarilor de soare. Senzația micului Ruka plin de energie, încordându-se prin țesătura denim a blugilor lui, era teribil de inconfortabilă.

Dacă aș fi știut că va ajunge așa, m-aș fi ocupat de el direct în baie. Cui îi pasă dacă regizorul era sau nu acolo, se gândi el cu mâhnire.

În cele din urmă, după un zbor lung și dificil, în special pentru cei doi pasageri, avionul ateriză în siguranță la Tokyo.

[1] Kowtow: îngenunchere și atingerea pământului cu fruntea în semn de închinare sau supunere, ca parte a obiceiului chinez.

[2] Sakura girl este considerată o fată specială