Partener de filmare – Capitolul 30

Partener de filmare / Screen Partner

Capitolul 30

Aproape de îndată ce cei cinci intrară în sala de sosiri, fură prinși ca într-un vârtej și târâți într-o mașină van de către personal. Se deplasară până la Odaiba fără oprire.

– Este cumva o răpire? întrebă Xu Zheyi, uluit, în timp ce un membru al personalului îi înmână un prânz bento.

– Aș prefera să fie o răpire, se plânse Ah Li.

Gândul că va filma din nou era deprimant, iar el deja arăta foarte trist. Xu Zheyi îl bătu pe umăr în încercarea de a-l consola.

Până acum, Xu Zheyi nu putu stabili dacă pastilele care îi fuseseră administrate erau placebo[1] sau nu. Cel mai probabil, în adâncul sufletului său, își dăduse deja seama că medicamentul nu avea niciun efect, dar ar fi preferat să moară decât să recunoască acest fapt.

Organele genitale ale bărbaților păreau întotdeauna a fi mai sincere decât creierul lor. Nu se putu abține să nu arunce o privire lui Ruka, dar apoi își întoarse rapid capul. După numai câteva secunde, deveni din nou neputincios să reziste impulsului și se întoarse din nou să se uite la el.

Xu Zheyi nu știa de ce o face, pur și simplu voia brusc să-l vadă.

Xu Zheyi fu nevoit să recunoască că, după ce își dădu seama că îl place pe Ruka, hormonii din corpul său se înmulțiră într-un ritm nebunesc și exponențial. Se simțea oarecum efeminat, dar și erotic în acelaşi timp. Nici măcar el nu se recunoștea pe sine.

Deoarece era iarnă, noaptea se lăsase devreme. Chiar dacă era doar ora șapte când sosiseră la destinație, cerul era deja colorat în negru. Xu Zheyi privi scena nocturnă din fața sa. În întuneric, Golful Tokyo arăta ca o oglindă neagră, reflectând perfect Podul Curcubeu ca o diademă.

În ciuda vântului rece care-i sufla în frunte, acea scenă nocturnă merita privită. Urmând instrucțiunile scenariului, el și Ruka salutară mai întâi publicul într-o japoneză simplă în fața camerei, apoi își exprimară sentimentele de entuziasm și fericire în chineză.

Nu făcură decât să respecte cursul evenimentelor din film. Merseră apoi încet spre platforma care adăpostea faimosul Clopot al Fericirii din Odaiba.

Cei doi bărbați loviră clopotul în același timp, apoi filmarea se opri acolo. Următoarea scenă pe care trebuiau să o filmeze era la plimbarea cu Roata Ferris.

Xu Zheyi nu știa exact dacă era din cauza faptului că era zi lucrătoare, dar nu erau mulți oameni pe stradă. Xu Zheyi și Ruka mergeau umăr la umăr şi nu exista niciun alt punct de contact între ei.

Chiar și așa, senzația pe care o simți prin straturile de îmbrăcăminte, care includeau inclusiv o haină groasă pufoasă, îl făcu pe Xu Zheyi să-și simtă din nou inima gâdilată.

În acea atmosferă ambiguă și delicată, îl auzi pe Ruka întrebându-l:

– De ce te-ai uitat la mine acum o clipă în urmă?

Deși era clar că punea o întrebare, tonul ferm al vocii al lui Ruka îl făcea să pară ușor mândru de sine. Xu Zheyi era o persoană destul de duplicitară. Se simți iritat și dori să riposteze, dar în secunda următoare îl auzi pe Ruka întrebând din nou:

– Știi la ce mă faci să mă gândesc de fiecare dată când te uiți aşa la mine?

Xu Zheyi era absolut convins că nu va auzi nimic bun în urma acelei întrebări, dar nu se putu abține să nu întrebe:

– La ce?

Ruka dezvălui un rânjet de satisfacție și vorbi cu indiferență:

– Cred că dacă mă mai privești din nou așa, te voi lua și te voi împinge pe un scaun, după care îmi voi băga mâna în lenjeria ta și îți voi strânge ferm scula…

– Taci!

Xu Zheyi se simţi complet umilit de nerușinarea lui Ruka.

Pe de o parte, membrii personalului erau bucuroși că cei doi se înțelegeau, în timp ce, pe de altă parte, erau ușor luați prin surprindere de reacția lor bruscă.

Ruka zâmbi cu gura mai deschisă de data aceasta și îl tachină obraznic:

– Dacă vrei să tac, atunci trebuie să găsești o modalitate de a mă face să tac.

Cei doi se opriră abia când regizorul le dădu indicații cum să stea sub arcadele albe. Deasupra capetelor lor se afla Clopotul Fericirii, cu frânghia sa albă de tragere atârnând în spate.

Statuia Libertății își ținea torța sus, iar Podul Curcubeu se întindea peste Golful Tokyo, această imagine creând o adevărată atmosferă romantică pentru întâlnire.

Cu toată atmosfera încântătoare care îi înconjura, Ruka se aplecă încă o dată și îi spuse:

– Vreau să te țin strâns legat și apoi să-mi folosesc gura…

Xu Zheyi nu mai putu suporta cuvintele sale sugestive. Apucă eșarfa lui Ruka și îl trase mai aproape, reducându-l la tăcere cu un sărut.

Inițial folosi prea multă forță și cei doi bărbați își loviră dinții. Nu știau a cui gură fusese rănită, dar sărutul lor deveni impregnat cu gustul pătrunzător al sângelui.

Cu toate acestea, odată ce buzele și limba îndelung despărțite fură în cele din urmă reunite, ambii bărbați erau ca peștii lăsați fără apă prea mult timp. Se părea că șansa de supraviețuire poate fi găsită doar între buzele celeilalte părți.

Ruka îl ținea ferm pe Xu Zheyi de talie. Datorită posturii lor, părțile inferioare ale trupurilor celor două persoane erau strâns lipite. Deși amândoi purtau blugi groși, puteau totuși simți dorința celuilalt înflorind în pantaloni.

Sub instrucțiunile tăcute ale regizorului, cameramanul făcu încet un zoom (focus) pe ei cu camera. Pe ecran, imaginea pornea de la clopotul mare de bronz, care simboliza fericirea, și se încheia cu fotografia focalizată pe îndrăgostiții, care se sărutau pasional sub acesta.

În acel moment, Ruka puse capăt sărutului lor. Observă obiectivul spion care se uita la ei, zâmbi ușor și apoi spuse ceva în japoneză ce Xu Zheyi nu putu să înțeleagă.

După lansarea oficială a filmului, existase un număr mare de bărbați și femei fujoshi care făcuseră capturi de ecran în acel moment. Puseseră subtitrări în chineză, adăugaseră diverse desene animate și le folosiseră în semnăturile lor pe diferite site-uri de socializare. Acest lucru îi făcu destul de populari pentru o vreme.

Deși Xu Zheyi nu le înțelegea cuvintele, în acel moment era încă amețit și îmbujorat. Tot ce își amintea era că Ruka îl ținu strâns în brațe și îi șopti la ureche în timp ce se uitau spre cameră:

– Ești al meu.

****

Mai târziu, la plimbarea cu Roata Ferris, deși aveau o priveliște uimitoare a Golfului Tokyo, Xu Zheyi nu știa cât de impresionant arăta.

Tot ce-și amintea era că el și Ruka se abținuseră amândoi până urcaseră în cabina roții mari, după care începuseră să se sărute cu pasiune. Era ca și cum cerul și pământul se întorceau cu susul în jos.

Mai târziu, auzise de la Ah Li că „mișcările lor feroce” din acel moment îi făcură pe mulți oameni, care priveau de jos, să se apropie de personalul de serviciu pentru a întreba dacă acea cabină legănată nu reprezenta o problemă?

Xu Zheyi fu extrem de stânjenit de asta, dar Ruka era complet dezinteresat. Xu Zheyi nu se putu abține să nu se plângă că în acest loc spațial, nerușinarea acelui om nu avu rival.

După filmări, cei doi urmară personalul înapoi la hotel și se pregătiră să se odihnească pentru programul de filmare de o zi întreagă, care îi aștepta a doua zi.

După ce asistă toată ziua la scânteile care zburau între Xu Zheyi și Ruka, regizorul continuă să-i urmărească pe cei doi bărbați ca pe un peștișor auriu. Îi ținu separați pe cei doi oameni, care, în mod evident, doreau să găsească o ocazie de a se furișa afară și îi însoți înapoi, unul câte unul, în camerele care le fuseseră repartizate, mai ceva ca o dădacă.

– Ah-Zheyi și Xiang, camera voastră este aici, strigă producătorul în timp ce îi înmână cardul de acces lui Xiang.

Apoi îl sfătui cu seriozitate pe bărbat:

– Peste noapte, dacă bate cineva la ușa voastră, trebuie să mă suni mai întâi pe mine înainte de a o deschide. Nu permite nimănui să intre în cameră, în special lui Ruka. Nu-l lăsa să fie singur cu Ah-Zheyi.

Se uită înainte și înapoi între Xu Zheyi și Ruka ca și cum aceștia nu s-ar fi ridicat la înălțimea așteptărilor sale și voia cu nerăbdare să vadă îmbunătățiri.

În timp ce îl târa pe Ruka cât mai departe pe hol, nu se putu abține să nu se plângă:

– Mai sunt doar opt ore până la filmare, nu poți să-ți păstrezi un pic de energie?

Xu Zheyi fu confuz la aceste cuvinte, așa că își întoarse capul pentru a-l întreba pe Xiang:

– Filmările de mâine nu încep la ora zece?

În momentul de față era în jur de ora 12. Indiferent cum erau făcute calculele, timpul pentru filmare ar trebui să fie cam în zece ore. Nu avea cum să fie opt ore.

Xiang făcu o pauză pentru o clipă în timp ce-și întindea mâna să deschidă ușa cu cheia. Își întoarse capul surprins și întrebă:

– Ruka nu ți-a spus?

Când Xu Zheyi auzi cuvintele „nu ți-a spus”, se simți foarte inconfortabil în inima sa. Din fericire, Xiang nu simți nevoia să-și țină ascultătorul în suspans. Odată ce își lăsă bagajele pe podeaua camerei, s-a aruncă pe pat.

– Scenariul pe care îl folosim acum este a doua ediție, deoarece Ruka nu a vrut să accepte prima ediție a scenariului – explică Xiang cu lejeritate.

– În prima ediție a scenariului, noi patru trebuia să facem schimb de parteneri.

Odată ce aceste cuvinte fuseseră spuse, Xu Zheyi înțelesese pe deplin motivul pentru care Ruka refuzase. Trase adânc aer în piept, după care întrebă:

– Ce condiții a acceptat de la realizatori în schimbul acesta?

– Nu este prea ridicol, vor filma doar un scurt videoclip cu el masturbându-se, răspunse Xiang, lingându-și buzele, continuând:

– După lansarea ultimului film, Ruka a câștigat mulți fani bărbați și mulți dintre ei sunt top. Aceştia au scris în mod special companiei cerându-i să-l vadă jucând acţiunea de unul singur.

Xu Zheyi nu se putu abține să nu se încrunte când auzi asta. Bineînțeles că știa în ce fel de film juca și ce anume căuta publicul. Credea că era deja pregătit mental, dar acum își dădu seama că pregătirea sa nu era suficientă.

Putea suporta ca alții să aibă fantezii cu el, dar nu putea suporta gândul ca alți oameni să aibă fantezii cu Ruka. Poate că Ruka simţise același lucru și de aceea fusese de acord cu o astfel de propunere.

– Nu te gândi prea mult, situația este în regulă acum.

Poate pentru că fața lui Xu Zheyi era atât de schimonosită, Xiang îi oferi două vorbe de încurajare.

Mai târziu, în acea noapte, Xu Zheyi se răsucea și se întorcea şi nu putea adormi. Îşi scoase telefonul mobil și aruncă o mică privire pe numărul lui Ruka, apoi tastă un caracter simulând gestul degetului mijlociu. Apoi, trimise din greşeală semnul „凸”. Ca urmare, în mai puțin de 30 de secunde, Ruka îi replică:

– Ţi-e dor de mine?

Celălalt tip părea foarte mândru, iar tonul vocii lui se auzi fericit într-un sfârșit. Ascunzându-se în toaletă pentru a răspunde la telefon, Xu Zheyi vru inițial să răspundă cu „Mi-e dor de mă-ta”, dar în cele din urmă, vorbi sincer și răspunse cu un simplu „Hei”.

Niciunul dintre cei doi nu mai vorbi o bună bucată de vreme. Erau prea multe cuvinte care trebuiau spuse, dar gândindu-se bine, nu era nimic de zis. Niciunul dintre bărbaţi nu deschisese gura.

Amândoi voiau să asculte vocea celuilalt și nu se aşteptau ca cealaltă parte să nu vorbească. Xu Zheyi se gândise jumătate de zi cum să-l întrebe pe Ruka despre filmarea de mâine dimineață. Cu toate acestea, când deschise gura să-l întrebe, Ruka îi spuse:

– Când te întorci acasă, trebuie neapărat să alegi un nume pentru acel ghemotoc alb blănos.

Văzând că Xu Zheyi nu răspundea, Ruka adăugă:

– Insist doar ca numele lui să fie inspirat din numele părinților.

Xu Zheyi era atât de furios încât îi tremurau dinții.

După ce închise telefonul, Xu Zheyi încă nu putea dormi. Se așeză pe covorașul de toaletă, apoi scrise și îi trimise un mesaj regizorului.  Mesajul nu era lung, ci doar o propoziție prin care întreba:

– În ce cameră filmează Ruka mâine la ora opt?

[1] Placebo sunt pastile care produc o reactie pozitiva a unei persoane la o substanta inerta sau la o forma de tratament ineficienta din punct de vedere stiintific. Efectul placebo este cunoscut si sub numele de „efectul sugestiei”, deoarece acesta se bazeaza pe convingerea pacientului ca tratamentul sau medicamentul va avea un efect benefic asupra starii sale de sanatate.