Partenerul perfect- Capitolul 10

 Fără minciuni, fără compromisuri

Amândoi erau pierduți, privind unul spre celălalt. B,  șocat de propriul său gest.Tom, șocat de prezența lui B în cabina de duș. Nimeni nu spunea nimic. Nimeni nu se mișca nici măcar un milimetru. Tot ce făceau era să se privească, ca și cum ar fi vrut să lase privirile să spună tot ce glasul nu îndrăznea.

-Promite, sparse B liniștea, făcându-l pe Tom să clipească uimit.

– Promite… repetă cu glas aproape rugător.

Tom era confuz.

– Nu înțeleg… rosti, simțind cum obrajii i se înroșesc.

Îl privea pe B și, în acel moment, i se păru mai frumos ca niciodată. Apa îi lipise părul de frunte, pielea îi strălucea sub jeturile de apă, iar ochii lui ,acei ochi întunecați și adânci, păreau că adăpostesc o galaxie întreagă. Era o frumusețe care îl cutremura.

Își ridică din nou privirea spre acele buze, rotunjite, rozalii, ușor  întredeschise…și înghiți în sec. Îl speriau aceste senzații. Îl speriau așa cum îl speriau și pe B.

– Promit,  rosti încet Tom, deși nu era încă sigur ce anume promite.

Promitea că e atras? Promitea că nu va minți? Promitea că nu va trăda?

Tot ce știa acum era că voia acele buze. Și, tremurând, se aplecă și le atinse cu ale sale.

B se retrase ușor. Îi puse palma pe obraz și-l privi adânc.

– Tom,  îi șopti numele ca pe o rugă,

– …promite-mi că tot ce ai spus și făcut este real. Că nu e doar o manipulare, așa cum au încercat toți ceilalți...Tom îl privi direct în ochi.

Fără să clipească. Fără să se ferească. Și B înțelese. Avea în fața sa un adevăr mut, dar complet. Se apropie încet și își lipi buzele de ale lui Tom. Un sărut sincer, plin de încredere. Sărutul era dulce, blând, spre deosebire de cel anterior, furtunos.

Acum erau amândoi dezbrăcați, amândoi conștienți că era pentru prima dată când sărutau astfel alt bărbat. Nu voiau mai mult…nu acum. Sărutul era suficient…era vindecare.

B fu primul care se desprinse.

Îi zâmbi scurt, văzându-l pe Tom atât de frumos și de viu.

Luă sticla de gel de duș, turnă în palme și-i făcu semn să se întoarcă.

Îi atinse spatele cu mâinile ude. Greșeală. Pieptul lui B începu să tremure.

Atinsese pielea caldă și fină a altui bărbat… și toți anii de lipsă de atingeri explodară în el. Se simțea vulnerabil și rușinat. Erecția dureroasă și evidentă îi trăda dorințele.

Își dorea să fugă, să se protejeze de această avalanșă de senzații noi și copleșitoare.

– Poate ar fi mai bine să te speli singur... reuși să șoptească într-un târziu.

Tom se întoarse spre el cu un zâmbet liniștit. Îi atinse fruntea udă cu degetele.

-Ai făcut deja pasul, B, îi spuse.

– Suntem amândoi aici, atrași unul de altul. Și eu îmi asum asta. Mă atragi într-un mod în care nu mă așteptam.

Palmele lui se așezară pe umerii lui B într-un gest de sprijin, nu de constrângere.

– Da, mă simt atras de tine,  continuă sincer.

– Ești frumos, pe dinăuntru și pe dinafară, dar nu am avut niciodată contact cu un bărbat. Am și uitat cum e să fii atins…

Îi spusese totul…simplu…clar.

Erau doi bărbați, goi de secrete, goi de măști, în fața vieții și a morții.

Tom făcu ultimul pas.

– Atunci… nu ne rămâne decât să descoperim împreună,  șopti, înainte de a-i acapara din nou buzele.

Sărutul lor deveni mai adânc, mai flămând. Mâinile li se plimbau curioase pe trupurile goale, memorând fiecare curbă, fiecare tresărire. Fiorii plăcerii îi învăluiră.

Tom îndrăzni să coboare mâna și să-l atingă ușor pe B în zona erectă. B gemu adânc în gura lui, pierzându-se sub atingerile lui Tom.

Totul era o revelație. O explozie de senzații noi, necontrolate. Tom își plimba mâna cu grijă, adâncindu-i plăcerea. B se agăță disperat de trupul lui, tremurând în pragul extazului.

Se eliberă între gemete, trupul său cutremurându-se în brațele lui Tom.

Sărutul lor deveni domol, ca o alinare. B își lăsă fruntea pe umărul ud al lui Tom.

– Dumnezeule…  fu tot ce putu să șoptească.

Dar un zgomot de ușă trântită îi trezi brutal la realitate. Privirile lor se întâlniră, pline de panică. Tom opri imediat dușul. Ieși primul, urmat de B. Apucă un prosop și îl aruncă spre el.

– Ia hainele, rapid, și nu face zgomot!  îi șopti cu urgență.

Se îmbrăcară amândoi în grabă, ascultând încordați fiecare sunet. Coborâră pe furiș spre scări, dar Tom simți o mișcare. Îl prinse de mână pe B și îl lipi de perete.

– E cineva jos, îi șopti.

Privirile lor se întâlniră în întuneric. Era unul dintre bărbații care îi ținuseră captivi. Tom îi făcu semn să urce înapoi. Ajunși în dormitor, Tom privi spre geam.

– Trebuie să sărim!  îi șopti, agitat.

B se uită îngrozit la el.

– Cum naiba ne-au găsit?! rosti mai mult pentru sine.

Tom deschise cu grijă geamul. În afară, liniște. B scosese capul, văzând balconul acoperit de iederă, ca o scară naturală. Fără ezitare, începu să coboare. Tom îl urma aproape lipit. Ajunși jos, priviră rapid în jur.

– B trebuie să fugim! îi șopti Tom, arătând spre o zonă de case.

Își întinse mâna. B o strânse imediat..și fugiră. Fugiră fără să se uite înapoi.

Fugiră pentru viața lor, pentru libertatea lor, pentru o șansă…

Chiar dacă știau că nu vor fi niciodată cu adevărat liberi.