Păunul Roșu – Capitolul 3 special(partea 1)

Păunul Roșu – Capitolul 3 special(partea 1)

Antrenament în noaptea rătăcirii și a amintirii

 

(partea 1)

 

 

Lu Yi Peng venise să locuiască împreună cu Hong Kong pe o insul Nok Yung . Trecuse mai bine de o lună de când era aici. Era ceva cu care se obișnuise. La primele ore ale dimineții, în fiecare zi,  stoluri de păsări  începeau să zboare pentru a găsi de mâncare începând de la ora 04:00 până la orele 17:00.

Kong Shuai era cel care îl trezea adesea cu înghițitură de tonic și îl obliga să-l bea, apoi ieșea să se bucure de soare dimineața în fața conacului. În această dimineață era o altă zi în care Hong Kong Shuai îl ajută să se trezească devreme. După ce fusese nevoit să lupte în pat  din greu cu Hong Kong Shuai făcând dragoste aproape jumătate din noapte, Lu Yi Peng începea să se simtă sigur pe el.

Secretul lui Hong Kong Shuai pentru o sănătate bună era medicina chineză și kung-fu dimineața precum și o viață sexuală bogată. Așa că atunci când Kong Shuai se trezise să se ridice din pat, tânărul întinse mâna și-l trase spre el.

 

– Ce? Peng Peng s-a trezit de dimineață într-o bună dispoziție? spuse Hong Kong Shuai aplecându-se din nou peste pat.

– Nu știam că ești atât de excitat.

– Nu știu, spuse Lu Yi Peng, simțindu-se el însuși plin de viață.

–  Vreau să spun, nu vreau să am nimic de a face cu tine în dimineața asta.

– Oh…

Kong Shuai făcu o mutră suspicioasă.

– Atunci, de ce dintr-o dată m-ai apucat de mână? De ce m-ai capturat și m-ai ținut strâns în brațe?

Lu Yi Peng avu o expresie complet umilă pe față.

– Voiam doar să te întreb dacă ai vreun secret pentru a fi atât de în formă încât chiar dacă o primești în fiecare noapte, arăți puternic în fiecare zi .

Persoana în cauză doar se uită la el cu ochii lui negri, apoi spuse zâmbind:

– Transferul puterii.

Când văzu că tânărul polițist păru confuz, Hong Kong Shuai  își folosi degetele pentru a-i ține bărbia.

– E vorba de a transfera energia pe care am acumulat-o și de a o transforma în energia noastră. Ești interesat să înveți?

Lu Yi Peng își strânse buzele.

– Sună interesant, dar nu vreau să studiez.

– Oh, asta e foarte rău, spuse Hong Kong.

– M-am gândit că studentul de onoare al secției de poliție ar fi mai curajos decât atât. Doar îmi face inima speriată.

– Nu sunt atrofiat, argumentă imediat Lu Yi Peng, simțind că nu trebuie să se predea.

– Cu siguranță voi cunoaște adevăratul tău secret.

 

– Oh, încă nu ai încercat să studiezi. Deci nu știi dacă voi preda sau nu sau dacă nu îți va plăcea atât de mult încât nu vei mai putea renunța la kung-fu.

 

Lu Yi Peng făcu o față ca a unui criminal care pretinde că e acuzat pe nedrept. Hong Kong juca inocent și-l făcu pe Lu Yi Peng să-l dorească. Acesta sări în sus și-l mușcă imediat cu poftă.

– Bine Hong Kong, hai, poate că am luat o decizie pripită că am refuzat să învăț, dar totuși cred că ar fi mai bine dacă nu aș studia.

– Ce e asta Peng Peng? Chiar nu contează pentru tine că poți studia o materie cu un profesor ca mine?  De ce nu te ridici să te duci să te îmbraci? Vom începe să studiem.

Se auzi vocea lui Kong Shuai care era nemulțumită, apoi Lu Yi Peng scoase un strigăt. Înainte de a-și termina cuvintele , Kong Shuai îndepărtă pătura, iar cearșaful de pe pat fu smuls de sub el. Tânărul sări în grabă din pat pentru a evita atacul ce urma. De îndată ce cearșaful fu tras, Kong Shuai folosi un bici  și îl lovi în joacă pe Lu Yi Peng .

– Credeam că Xiao Peng Peng  e adormit, dar s-a ridicat. Bietul Peng Peng.  Mai bine ai veni să studiezi cu Senpai Pu.[1]

Lu Yi Peng  voi să strige:

Cine e Senpai Pu?

Dar dacă vorbea din nou, cu siguranță va fi alungat din pat pe vecie. De îndată ce se  gândi la asta, tânărul fost polițist fu nevoit să-și rețină curajul și să răspundă.

– OK, voi studia ca să nu te enervezi, așa că te rog să te ridici și să pleci. Nu sunt o pernă.

– Dar cred  că talia lui Peng Peng e fină și foarte confortabilă, spuse Hong Kong Shuai, apoi își mișcă degetele pentru a-i ciupi talia. Imediat se împinse cu  sexul lui pe coapsa lui Lu Yi Peng cu un zgomot puternic. Aceasta  îl făcu pe tânăr să sară și să se retragă imediat. Păunul nebun nu se săturase încă.

– Kong Shuai! strigă Lu Yi Peng sărind repede din pat.

Dar de îndată ce fu în picioare, Hong Kong Shuai, cu o mișcare de kung-fu sări în sus și în jos și ateriză drept în fața lui Lu Yi Peng , apoi își dădu ochii peste cap și se uită la el de sus până jos deși era gol pușcă.

– Proporțiile Lui Yi Peng nu sunt rele.  Îți garantez că vei putea învăța.

Lu Yi Peng se uită la Kong Shuai, apoi luă o pernă și își acoperi organul vital.

– Te rog să revii mai târziu, Senpai Pu. Mai întâi mă voi îmbrăca.

Hong Kong Shuai  începu să râdă , apoi deschise ușa dulapului, scoate o bluză și un pantalon special kung-fu și i le aruncă lui Lu Yi Peng. Tânărul ridică imediat capul și îl privi confuz.

-E o ținută  de antrenament, le-am comandat special pentru tine. Schimbă-te și vino. Ne vedem în curte, mă duc să iau o înghițitură de ceai.  Apoi întinse mâna și luă o bluză de satin maro închis care  atârna pe un umeraș. Lu Yi Peng se uită cum ieșea din cameră. Păunul roșu îl învinsese iarăși pe tigru. Oftă din greu.

Când părăsi conacul, Lu Yi Peng era îmbrăcat ținută kung-fu îngrijită, de culoare crem.

………………………………………………………………………………………………..

Cerul începuse să devină de un gri slab, ceea ce arăta că în curând soarele va răsări. Tânărul abia începuse să respire adânc când se auzi o voce puternică.

– Peng Peng! Peng Peng!

Vocea fu urmată de sunetul unor aripi care băteau zgomotos.  Un cacatoes alb, mic, îi dădu ocoale apoi ateriză pe umărul lui.

Acest lucru îl făcu pe Lu Yi Peng să zâmbească.

–  Bună dimineața Xiao Chic, te trezești devreme și ești puternic în fiecare zi.

– Mă trezesc devreme! Mă trezesc puternic dimineața! Mă trezesc puternic dimineața! Trezește-te și fii puternic! strigă micuța pasăre bătând din aripi.

Nu doar Kong Shuai ieșea să facă antrenamentul kung-fu de dimineață, chiar și Pae Chik Chik însuși avea obiceiul să iasă pe marginea stâncii să profite de aerul pur la răsăritul soarelui.

În unele zile el striga foarte tare pentru  a concura cu păsările locale. Când începuse să trăiască pe insulă, lui Lu Yi Peng i se părea că păsările fac prea mult zgomot, dar apoi se obișnuise.

– Ei bine…Peng Peng  nu arată rău în haine de antrenament.

Vocea lui Hong Kong răsună în spatele lui și când se întoarse văzu o persoană care purta haine albe de antrenament. Mergea pe o bicicletă, iar ochii lui negri îl scrutau de sus în jos.

– Kong Shuai! Kong Shuai!

Acea pasăre se grăbi să dezerteze de pe umărul lui  Lu Yi Peng și zbură imediat pe umărul lui Hong Kong, plecându-și capul într-un mod umil. Kong Shuai ridică mâna și mângâie pasărea sărutând-o afectuos.

– Chik Chik, cum ți se pare Peng  Peng îmbrăcat așa?

Pasărea mică părea să asculte și să înțeleagă limbajul unei persoane cunoscute. Întoarse capul, se uită și imediat spuse cu voce critică:

– Gras! Gras!

– Peng Peng gras!

Înainte ca Hong Kong Shuai să spună ceva, Lu Yi  Peng strigă:

– Eu…ai spus că eu sunt gras?!

 

– Tu!!…Unde vezi că sunt gras? Kong Shuai a spus că talia mea e fină.

Kong Shuai ridică o mână și își frecă bărbia gânditor.

– Mda… talia ta e fină, dar cred că ar putea fi și mai fină.

Lu Yi Peng  se uită la cealaltă parte cu o expresie uluită înainte de a vorbi grăbit.

– Stai așa…Kong Shuai, probabil că nu te gândești să faci ceva ciudat din nou.

– Nu, răspunse Hong Kong auzindu-și numele.

Dar răspunsul lui Kong Shuai nu-l convinse pe Lu Yi Peng.

– Înțeleg de ce a spus că sunt  prea gras, probabil pentru că nu am mai ieșit să urmăresc băieții răi în ultima vreme.

– Asta e sigur, dar e în regulă. Am o metodă eficientă cu exerciții pentru tine.

– Stai! strigă din nou tânărul.

– Dacă doar trebuie să alerg, o pot face singur. Nu trebuie să te obosești de a face ceva pentru mine. Dacă dorești să predai o materie, învață-mă repede cum să-mi folosesc energia.

– Nici vorbă, spuse Hong Kong Shuai ținând un bici pe ghidonul bicicletei.

– Acest corp nu este perfect. El nu a învățat încă tehnica transferului. Puterea mea nu este sigură. În prima etapă te vei antrena pentru a fi mai întâi puternic, atât în trup, cât și în spirit. Așa că astăzi va trebui să alergi în jurul acestei insule până când vei fi epuizat.

– Ce?! strigă Lu Yi Peng în timp ce-l privea pe Hong Kong care mergea pe bicicletă.

– Kong Shuai nu-mi spune că…dar  tânărul polițist nu-și termină fraza. Cuvintele îi rămaseră suspendate în gât când văzu că Hong Kong Shuai desfășura biciul lovind aerul cu el.

Un strigăt ieși din  pieptul lui Lu Yi Peng.

– Hei!! Ce ai de gând să faci?!

Hong Kong Shuai plesni cu biciul spre Lu Yi Peng.

– Te voi ajuta să te antrenezi la alergat, răspunse Hong Kong, apoi scutură din nou biciul plesnind de astă dată pe tânărul care părea înmărmurit.

– Hai, aleargă! Dacă nu alergi cum trebuie, o să te plesnesc chiar pe spate.

Lu Yi Peng rămase mut, dar când văzu biciul venind spre el, fu nevoit să întoarcă spatele și să înceapă să alerge.

………………………………………………………………………………………………………………

 

 

Insula Nok Yung, unde locuiau în acest moment Kong Shuai și Lu Yi Peng, avea o întindere de aproximativ 100 de km din care  2/3 erau păduri și stânci. Peste tot erau păsări de mare. O altă parte era o zonă cu clădiri precum conace și voliere. Chiar dacă 2/3 din suprafață era în stare naturală, pe lângă drumul care tăia plaja și care era folosit ca debarcader, Kong Shuai lucrase cu sârguință la construcția drumurilor din jurul insulei. Folosise pietrele găsite pe insulă ca material de construcție. Dar de îndată ce ieșeai din zona conacului, pietrele drumului erau acoperite peste tot cu mușchi. Era dimineața devreme și roua încă nu se evaporase. Lu Yi Peng care era nevoit să alerge în întuneric doar cu un far de bicicletă, drept ghid de-a lungul drumului, trebuia să se descurce și cu mușchiul acela alunecos. Tânărul alerga necontenit. Trebuia să se ferească să nu piardă controlul și să cadă, iar decât de câte ori încetinea puțin, biciul șfichiuia în aer amenințător plesnindu-l peste picioare.

La un moment dat Lu Yi Peng nu se mai putu abține și strigă:

– Nok Yung!  Nu sunt un sclav, nu-ți mai bate soțul!

– Nu pot, spuse Hong Kong, în timp ce conducea bicicleta cu viteză. Zgomotul anvelopelor alunecând pe piatră acoperită cu mușchi, îmbibat de rouă, suna înfricoșător. Atât bicicleta, cât și persoana aveau șanse să cadă cu ușurință, dar Kong Shuai era îndrăzneț. În plus, bătea din bici și-l lovea pe omul ce alerga înaintea bicicletei. Deci se putea prăbuși așa de ușor.

– Peng Peng încă mai poate vorbi? Cum aș putea să mă opresc?

Spunând acestea îl plesni din nou pe tânărul fost polițist. Vocea lui era  distorsionată și  puternică. Tânărul simți o senzație de durere și mâncărime care îl fulgera pe spate. Lu Yi Peng îl înjură în gând.

Păun nebun!!

Dar oricât de deprimat ar fi fost, Lu Yi Peng nu deschise gura, pentru că era sigur că dacă se certa cu el, Hong Kong, ar fi dat cu biciul ca să-l pedepsească. Lui Peng alerga în tăcere, se auzea doar sunetul gâfâielilor și nici nu îndrăznea să deschidă gura pentru a protesta.

Vedea că Hong Kong Shuai nu era gata să termine detaliile primei etape a antrenamentului din iad.

– Peng Peng, ești cam tăcut.  De ce nu am cânta un cântec?

Persoana de pe bicicletă în timp ce îl urmărea și îl plesnea cu biciul, vorbise dintr-o dată cu o voce veselă. Cerul se lumina. Se auzi strigătul cacatoesului alb:

– Cântă o melodie! Cântă o melodie!

– Da, cântă un cântec.

Hong Kong Shuai se alăturase păsării.

 – Ce cântec ar trebui să aleg? Imnul academiei regale al cadeților de poliție e bun? Cum se cântă?

 

Poliția, poliția, poliția e bună și nu e de vânzare  

Poliția câștigă chiar dacă o trimiți la cimitir

De data aceasta, Lu Yi Peng chiar nu mai suportă, se opri, chiar dacă risca să fie biciuit. Își trase respirația și spuse cu o voce iritată.

–  Hei, nu-ți mai bate joc de cântecul meu de la școală!

Vocea lui Hong Kong Shuai fu auzită într-o tonalitate veselă.

– Oh! Xiao Peng Peng  s-a supărat? Asta e foarte rău. Atunci o să cântăm o altă melodie. Ce ar fi să cântăm cântecul nașului? Nașul din Shanghai.

Lu Yi Peng ascultă melodia din filmul Godfather of Shanghai dar pe versurile deformate ale lui Kong Shuai.

Complotul fusese pierdut și distrus.

Apa din conductă a curs

A curs într-o fosă septică lungă de câțiva metri

Curgând continuu, fără întrerupere, până la capăt

Țeava s-a rupt în mod clar, împrăștiind gândacii.

Lu Yi Peng nu se putu abține să nu strige din nou:

–  Kong Shuai! Nu mai modifica așa cântecele cu versuri stupide. Toate sunt melodii bune și uite ți-ai pierdut deja vocea cântând aiureli.

– Uau!… Peng Peng, ești cu adevărat grozav, dar asta este într-adevăr o mare problemă. Atunci…eu cred…’’Cortina cade’’ e cu siguranță mai  potrivit pentru noi, spuse Hong Kong, apoi început să cânte o melodie, o melodie care, într-adevăr, de data aceasta aparținea cântecului și versurile erau corecte.

Da…dar melodia era dezordonată, ca o tachinare, mai ales că și cacatoesul alb cânta. Se completau unul pe altul, așa încât ajunși la refren, Lu Yi Peng credea că asculta urletele iadului.

– Nu mai cântați! Vă implor… vă implor…vă implor în genunchi dacă vreți, gemu Lu Yi Peng când Hong Kong Shuai se afla la jumătatea cântecului ‘’Cortina cade’’ pentru că simțea că timpanul era pe cale să iasă singur din locașul lui. Hong Kong Shuai se opri imediat din cântat. Cântecul iadului se terminase.

Kong Shuai întrebă cu glas suav, inocent:

– Chiar nu te face să plângi cântecul ăsta, Peng Peng? Atunci tu ar trebui să fii cel care să cânte.

 

Lu Yi Peng gemu. Sigur…reușise să scape de biciuirile violente și își păstrase echilibrul pe drumul alunecos de piatră acoperit cu mușchi și cu greu putea să respire.

Oare Kong Shuai avea idee ce însemna pentru el să cânte în acest moment?

– Dacă Peng Peng nu cântă, voi continu să cânt.

Nici nu termină de vorbit că începu să cânte refrenul cântecului Tian Mi Mi .  Dar doar deschisese primul cuplet că Lu Yi Peng simți că i se întunecă mintea. Hong Kong Shuai cânta urlând cu toată puterea cu o voce plină de cruzime. Melodia era distorsionată și îi polua auzul la maxim.

– Ok, ok!! Cedez, voi cânta! strigă disperat Lu Yi Peng.

Încercă să-și folosească puterea pulmonară pentru a cânta melodia Academiei regale de cadeți a poliției din Hong Kong, pe care obișnuia să o cânte la antrenament. Dar când începu să cânte, după mai puțin de 3 paragrafe, Hong Kong Shuai  interveni,

– Nu vreau acest cântec.

Lu Yi Peng strânse de dinți.

-Ce altceva dorești? Am cântat deja un cântec.

– Acest lucru pentru mine nu este considerat un cântec, răspunse Kong Shuai  cu un ton extrem de serios.

– Trebuie să cânți o melodie mai umană. ‘’My Woman’’ a lui Liu de Hua.

– Ce?!

– Erai deja născut, nu?

– Care parte?

–  Prima parte.

– Kong Shuai, aveam vreo 5 sau 6 ani. Nu-mi amintesc cântecul acesta vechi, spuse el gâfâind, dar cealaltă persoană îl întrerupse brusc.

–  E în regulă ți-l voi cânta eu.

Când auzi vocea lui Kong Shuai gata să urle acorduri false, se grăbi să spună gâfâind:

– Eu…eu… pot să-l cânt.

– Atunci cântă! Acum cântă, acum cântă! Acum! strigă Pae Chik Chik.

–  Vreau să aud! Vreau să aud! Ascult ,ascult!

Lu Yi Peng strânse din dinți, încercând să-și controleze creierul care acum era complet neclar. Dar Kong Shuai nu-l lăsă să vorbească.

– Pentru că te plictisește și ăsta m-am gândit la un film de acum 20 de ani. Cântecul se numește: ‘‘Hai La A Mun’’[2]

 

Fostul tânăr polițist făcu o pauză lungă pentru că se gândea că acum zona era foarte alunecoasă. Auzi vocea lui Hong Kong cântând încet în spatele lui.

Niciun cuvânt de rămas bun

Tot ce a mai rămas sunt eu  

Cu visul că ne vom reîntâlni

Când auzi versurile și faptul că de această dată cânta încet, fără să denatureze melodia, inima lui Lu Yi Peng o luă razna. Continuă melodia cu următoarele versuri:

Deschide ochii, te rog uită-te la mine

Spune-mi că tu vei fi mereu aici

Cerul te-a luat și nu te-a mai întors

Cine m-a lăsat să trăiesc?

Amintește-ți zilele iubirii noastre

Zilele în care noi doi eram doar unul

Iată-te mergând lângă mine

În noaptea aceea cerul era colorat cu stele

Eram oameni diferiți dar aveam  iubirea

Văd multe stele, mi-e dor de tine

Mi-e dor să mă ajuți să le număr  

Deci pentru cine voi trăi?

 Cerșind să bată vântul

Ca lacrimile să curgă către tine

Să-ți spună că dragostea mea  va fi mereu cu tine

Lu Yi Peng nu știa când el și Hong Kong începuseră să cânte împreună.

 

Sensul versurilor îl făcu pe tânăr să-și amintească de nopțile în care a trebuit să trăiască fără acest tip care mergea pe bicicletă în spatele lui, de noaptea în care tocmai își cunoscuse inima, dar prea târziu. De nopțile de suferință fără umbra trupului proprietarului pe a cărui spate era un păun mare și roșu.

 

Alergă și cântă până când lumina aurie prinse orizontul și făcu soarele să strălucească. Picăturile de rouă agățate de copaci și de iarbă străluceau cu o reflexie orbitoare. Lu Yi Peng trăgea aer în piept și strângea din dinți continuând să alerge. Nu știa când se va termina acest drum stâncos, nu știa când Hong Kong Shuai va încetat să-l biciuiască, nu știa dacă el  concepuse asta cu adevărat pentru a-l antrena. Chiar dacă acum se confrunta cu suferința, era o cantitate infimă în comparație cu noaptea în care fusese aruncat peste bordul vaporului ce explodase, în comparație cu nopțile singuratice petrecute în casa lui mică. Fusese atât de frig fără persoana din spatele lui…Iubitul lui….

………………………………………………………………………………………………………………..

NOTĂ

[1] Maestru foarte în vârstă

[2] Hai să plecăm departe fără să spunem un cuvânt – vechi cântec chinez preluat de Buo Guo Ren Jian

Loading

Care este reacția ta?
+1
4
+1
1
+1
5
+1
9
+1
0
+1
0
+1
2

6 Comments

  1. Elena

    Minunat, îmi plac foarte mult cei doi, se iubesc atât de mult.
    Chiar dacă îl pune să facă lucruri pe care nu este obișnuit să le facă, Peng Peng va face orice numai să nu mai trăiască acel sentiment de singurătate fără Păunul lui nebun.
    Mulțumesc mult pentru lectură, aștept cu interes continuarea.????????????

  2. Elena

    La final am pus emoticoane dar la publicare apar semne de întrebare…

    • AnaLuBlou

      Da, se iubesc f mult. Kong Shuai pare crud , dar antrenamentul kung fu e asa. Ultimul cântec m a emotionat f. mult. Da, apar semne de intrebare pt ca doar inimile sunt acceptate ca emoticoane.

  3. ana

    Mutumesc de traducere!Este o nuvela deosebita..astept cu nerabdare urmatorul capitol!

  4. Ioana

    Măi cât de superb a fost capitolul acesta, am râs copios :))))) ,parcă îl și vad pe Hong Kong și chic chic urlând în spatele lui peng peng :))) ii țuuiau urechile:)))). Adevărat ca antrenamentul a fost dur dar bănuiesc ca asa este în kung fu.❤️????????????????????????????????

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *