Se zvonea de treizeci de ani că Hong Kong Shuai era o organizație misterioasă, că Hong Kong Shuai era o organizație în afara legii, că șeful ei, Păunul Roșu era nemuritor.
Dar, de fapt, cine era Păunul Roșu?
…………………………………………………………………………………………………………….
Clopotul ceasului cu pendulă sună puternic și se auzi în tot conacul la ora șase dimineața. Hong Kong Shuai ieși din patul mare cu așternut de mătase. Dădu din cap în semn de bună dimineața lui Pae Chik Chik care venise cu un majordom foarte apropiat. Făcu un duș rapid și se îmbrăcă în cinci minute. Apoi, majordomul îl informă de programul zilei.
– O reuniune așa de dimineață? Ești sigur că acest program nu s-a schimbat? întrebă Hong Kong Shuai după ce se uită în agenda care anunța programul zilei.
Majordomul clătină din cap. Hong Kong Shuai dădu din cap cu descurajare.
– Bine, voi trece prin tunelul opt. Spune oamenilor să-și pregătească mașinile. Două sunt destule. Voi merge ca Shi Tsui.
– Da, spuse majordomul și se retrase.
………………………………………………………………………………………………………….
Ora opt…Clădirea principală a clanului Shen.
– Ești întotdeauna punctual, spuse Shen Bao salutând un băiat în jur de douăzeci sau cinci și douăzeci și șase de ani, pieptănat frumos, care pășea în sala de ședințe. Domnul Tsui, pe numele complet, Shi Tsui, zâmbi politicos celei ce-l salutase.
– Hong vine întotdeauna la timp. Cum rămâne cu ceilalți participanți?
– Nu au sosit încă, spuse Shen Bao, invitându-l pe Tsui să se așeze.
– De fapt, te-am invitat să vii mai devreme pentru că am vrut să vorbesc personal cu tine, spuse Shen Bao. După ce se așeză, tânărul se uită la ea și o întrebă zâmbind.
– Despre ce?
– Știu că ceea ce-ți voi spune, poate că te va face să te simți inconfortabil. Mulți dintre partenerii noștri se feresc din cauza poziției lui Hong Kong Shuai.
– Vrem să cunoaștem sursele finanțării șefului vostru. Nu avem nevoie de detalii, doar să ne asigurăm că aceste fonduri nu se vor stinge în mijlocul afacerilor.
Pe fața lui Shi Tsui apăru un zâmbet și răspunse :
– Hong Kong Shuai are anumite standarde. Nu l-am văzut niciodată pe șef să fure banii altcuiva. Cât despre sursa lui financiară? Chiar nu știu nimic despre aceasta.
– Vă rog, dle Tsui, avusesem deja o discuție, dar nu vrem să te forțăm, așa că am preferat să-ți vorbesc mai întâi în privat. Personal cunosc afacerile celorlalți parteneri. Dar a voastră…a lui Hong Kong Shuai nu o cunosc. Nu aveți o companie, nu aveți rapoarte financiare, investițiile sunt riscante. Dacă dispăreți în mijlocul zilei…
– Dră Shen, răspunse Shi Tsui.
– Șeful meu e un partener al companiei voastre de pe timpul tatălui d-voastră. Nu ne-am înșelat nici măcar o singură dată în afaceri. Cineva v-a cerut să ne dați afară?
Shen Bao păru jenată.
– Dle Tsui, să fim cinstiți, generația de directori a tatălui meu e toată decedată sau ieșită la pensie.
– Acum, toată echipa de directori e de aceeași generație cu mine și cu d-voastră.
– În zilele noastre nu ne mai bazăm pe cei vechi și în plus nu am văzut niciodată adevărata față a patronului d-voastră. Nimeni nu a văzut-o.
– Și nu știu nici măcar ce fel de afaceri învârte. Înțelegeți acum de ce pun atâtea întrebări?
Fața lui Shi Tsui deveni gravă.
– Dră Shen…pot înțelege. Să facem astfel : îl voi suna și îl voi întreba ce vă putem spune cu privire la societatea noastră. Aceasta va fi de ajuns, cred eu, pentru a crea un acord între cele două părți .
Tânărul se ridică, dispăru din încăpere, înainte de a reveni.
– Pot să vă spun câteva lucruri, dră Shen, spuse Shi Tsui
– Șeful meu are o afacere de concesiune a petrolului cu compania americană F și o afacere farmaceutică germană. Toate acestea le puteți folosi pentru a verifica numele de Hong Kong Shuai.
Shen Bao ridică din sprâncene.
– Hong Kong Shuai e adevăratul patron ?
Shi Tsui răspunse cu un zâmbet.
– Deținem acțiuni în numele companiei. Suntem înregistrați în Statele Unite.
Shen Bao dădu câteva telefoane. Shi Tsui așteptă până ce termină de telefonat și apoi continuă cu o față serioasă.
– Acesta este un secret între noi doi. Nu lăsați pe nimeni să-l știe.
– Da, da, spuse Shen Bao zâmbind.
– Dacă informațiile sunt corecte, voi confirma eu însămi la întâlnire că Hong are o poziție financiară bună și nu trebuie să vă faceți griji în legătură cu asta, adăugă ea.
– Mulțumesc, spuse Tsui cu un zâmbet larg.
……………………………………………………………………………………….
De îndată ce Bao ajută la confirmarea situației lui Hong , întâlnirea se încheie fără probleme. Shi Tsui ieși din sala de ședințe și-i mulțumi lui Shen Bao. Se pregătea să plece când cineva îl strigă.
– Khun[1] Shi !
Shi Tsui își întoarse fața și văzu un tânăr înalt pe nume Qin Cheng Yen care era unul dintre partenerii concernului.
– Ce este? întrebă Shi Tsui pe un ton politicos și se opri din mers.
– Khun, ce fel de afaceri are cu adevărat Hong Kong Shuai ?
– Nu pot să vă spun, dar domnul Shen insistă.
– Ar trebui să nu mă mai întrebați, răspunse Shi Tsui. Qin Cheng Yen dădu din cap, apoi îl întrebă
– Khun Tsui, pot să vă vorbesc personal despre acest secret?
Shi Tsui se încruntă, dădu din cap și făcu semn persoanei să se dea la o parte din calea lui.
– Mai e ceva?
– Scuzați-mă, dar aș vrea să știu ce legătură este între d-voastră și Hong Kong Shuai. Rude? Frați? Tată și fiu? Sau…pur și simplu subordonat și șef?
– Eu sunt doar omul lui, spuse Shi Tsui dând din cap.
– Atunci trebuie să fi avut multă încredere în d-voastră. Am auzit că lucrați cu el de peste șase ani.
– Da, l-am înlocuit pe cel care a demisionat.
Shi Tsui fu din nou interogat.
– Deci…d-voastră și fostul angajat trebuie să fiți înrudiți.
Shi Tsui râse zgomotos.
– Nu, nu l-am cunoscut.
– Dar seamănă destul de mult cu d-voastră, spuse Qin Cheng Yen, scoțând din buzunar o fotografie veche.
– Jimmy era numele d-voastră de dinainte, nu-i așa, Khun Shi Tsui?
Shi Tsui se uită la fotografie și izbucni în râs.
– Este o coincidență. Mă întreb dacă șeful meu nu m-a angajat pentru că semănam cu el.
– Nu mai glumi, Hong Kong Shuai, cât timp crezi că te vei mai ascunde? spuse Qin Cheng Yen, cu o voce puternică. Fața lui era serioasa.
De data aceasta, Shi Tsui, cu un zâmbet, se uită la persoana din fața lui.
– Cheng Yen, ți-a spus cineva vreodată cine este Hong Kong Shuai?
– Nimeni nu mi-a spus, dar eu o voi spune altora, chiar acum.
Înainte ca Qin Cheng Yen să facă cea mai mică mișcare, o armă îi apăsă talia.
– Deci ești chiar legendarul Hong Kong Shuai? Nu ești decât un ticălos bătrân cu față de copil.
Tsui Shi își mușcă buzele și schiță un zâmbet forțat.
– Cheng Yen, am o întrebare pentru tine: ești cel care a propus să-mi fie verificată poziția financiară?
Cheng Yen dădu din cap.
– Chiar dacă nu vorbesc, toată lumea se ferește deja de tine. Dar să revenim la oile noastre, Hong Kong Shuai Xiao Shen. Ce fel de afaceri faci acum?
– Shen Bao nu ți-a spus încă?
Cheng Yen doar zâmbi.
– Ea refuză să dezvăluie secrete. E adevărat tatăl său face afaceri cu tine de zece ani, prefer să mă bat, să-l bat și să te bat. Dacă nu vrei să fii rănit, doar spune-mi. Știu că dacă mori, voi muri.
Shi Tsui, zâmbi și continuă.
– De ce vrei să cunoști afacerile lui Hong Kong Shuai?
– Să vedem ce pot face pentru tine, răspunse Cheng Yen.
– Dacă-mi dai câteva afaceri atunci nu voi dezvălui secretul.
– Ei bine, ce crezi? Cât de mult sunt de acord cu acest mod de a păstra secrete? spuse Shi Tsui apăsând pe trăgaciul armei.
!!!!!!!
……………………………………………………………………………………………………………
Mirosul de fier înroșit îl trezi pe Qin Cheng Yen care-și dădu seama că era legat cu o frânghie de acostare. După ce încercă să se miște, panică pentru o vreme. Vocea cuiva sună puternic.
– Domnule președinte, haideți să ne întâlnim oficial.
Qin Cheng Yen se uită în sus și văzu un om șezând pe un fotoliu mare din piele. Umerii îi erau acoperiți cu o haină din satin alb. O lumină strălucea slab, reflectând trăsături fine care apăreau pe o față tânără.
– Ah! Shi Tsui… deci ești cu adevărat Hong Kong Shuai.
Hong Kong Shuai zâmbi în penumbră.
– Ești destul de deștept, Cheng Yen, dar nu atât cât ar trebui. Știu că mulți oameni se întreabă dacă Shi Tsui și vechiul meu asistent sunt aceeași persoană. Iar eu mă întreb ca tine dacă Shi Tsui nu este « Eu ».
– Dar ei de ce nu au spus-o ca tine?
După o scurtă pauză, Hong Kong Shuai continuă.
– Pentru că ei sunt mai deștepți decât tine. Suficient de inteligenți pentru a ști că nu trebuie să-l suspecteze cu nimic pe Hong Kong Shuai.
Qin Cheng Yen se uită la persoana care stătea în fața lui înainte de a-i spune:
– Și ce ai de gând să faci? Mă vei omorî? Crezi că clanul Qin va sta cu brațele încrucișate?
– Ia-o ușor, Khun Chai[2] Qin, nu am vorbit de moarte, nu te grăbi să mori chiar acum, spuse Hong Kong Shuai zâmbind.
– Am o ofertă bună pentru tine. Ți-a spus cineva ce trebuie să faci pentru a-l cunoaște pe Hong Kong Shuai?
– Nu mai bolborosi ci spune-o direct, zise Qin Cheng Yen cu agresivitate.
Hong Kong Shuai oftă din toți rărunchii.
– Asta e rău, părinții nu te-au învățat cum să te comporți. Trebuie să te învăț eu.
Oftă din nou înainte să-și plece privirea spre omul care stătea în fața lui.
– Khun Chai Qin, să facem afaceri. Dacă treceți testul, voi împărtăși afacerea mea cu tine și-ți voi da o parte din societatea mea.
– Îți pot spune că am multe concesiuni petroliere conduse prin satelit, prin telefoane, oh… dar trebuie să treci testul mai întâi. Cred că pierdem prea mult timp pentru a explica. Acum, sincer, afacerile familiei Qin sunt toate reunite. Nu vreau să mă uit încă la asta, așa că aceasta este cea mai bună șansă a ta.
– Ei bine, ce trebuie să fac? spuse Qin Cheng Yen nerăbdător.
Hong Kong Shuai ținti cu mâna o oală din fontă umplută cu cărbuni fierbinți, care avea trei bucăți de fier în interior.
– Înainte de a continua, trebuie să-mi arăți loialitatea… pune fierul înroșit pe piciorul tău și scrie cuvântul Hong Kong Shuai. În stânga, îți voi arăta modelul.
În fața lui Qin Cheng Yen fu adus un stativ pe care era scris cuvântul ‘’Hong Kong Shuai’’. Tremurând, tânărul luă fierul în mână și-l apropie de coapsă cu un gri tremurător, înainte de a striga:
– Hong Kong Shuai, fiu de curvă!!!
– Khun Shi, spuse Qin Nan imediat, văzând un tânăr cam de douăzeci de ani coborând din limuzina neagră.
Tsui Shi dădu din cap. Era îmbrăcat într-un costum negru și avea un aer solemn.
– Hong Kong Shuai, dorește să-și exprime condoleanțele pentru accidentul care i s-a întâmplat fiului d-voastră.
Qin Nan dădu din cap tăcut.
– Khun Shi… Șeful tău…
Tsui Shi se uită la el înainte de a-i spune cu o voce calmă :
– Hong Kong Shuai consideră ca acesta este sfârșitul afacerii. Dle Qin, nu vă faceți griji. V-am spus cuvintele rostite de Hong Kong Shuai.
Qin Nan nu putu decât să dea din cap în mod repetat, lăsând lacrimile să-i curgă atunci când Tsui Shi merse să se aplece în fața corpului.
…………………………………………………………………………………………………………..
– Kong Shuai !
Tsui Shi, care tocmai ieșea din zona funerară, se întoarse către cel ce-l strigase. Apoi se târâ într-un colț ascuns privirilor, lângă un zid, înainte de a-i arunca o privire nervoasă.
– Cine ți-a spus să mă strigi așa…?
Persoana se încruntă.
– Shi Tsui, nu pot accepta cu adevărat stilul tău vestimentar.
Shi Tsui își coborî privirea admirându-se, apoi se uită în sus și zâmbi.
– Eu cred că sunt îmbrăcat convenabil.
– Ei bine, mă întrebam dacă nu ți-ai întins ridurile sub perucă cu ace de siguranță, continuă omul, prefăcându-se că trage de părul lui Shi Tsui.
– Peng Peng, tu ești cel care ar trebui să știi cel mai bine că fața mea nu are riduri. Ce faci pe aici inspectore Lu? Erai prieten cu Qin Cheng Yen?
Lu Yi Peng scutură din cap.
– Crezi că m-am îmbrăcat așa pentru o înmormântare?
Hong Kong Shuai se uită rapid la tânărul polițist din cap până în picioare. Lu Yi Peng purta un tricou alb, o pereche de blugi Denim și o pereche de adidași vechi.
Lu Yi Peng ridică din umeri indiferent înainte de a vorbi.
– Ei bine, ești implicat în acest accident, nu? Qin Cheng Yen nu ar fi virat brusc în mare cu mașina fără o cauză aparentă.
– Oh ! exclamă Hong Kong Shuai cu un aer demn de milă.
– Ce nu e în regulă cu mine, Lu Yi Peng? Cine va muri și când? Cum aș putea să știu?
– Nu știu despre alte persoane, dar pentru Qin Cheng Yen bag mâna în foc, ești implicat.
Hong Kong păstră o față indiferentă pentru a-l privi pe Lu Yi Peng. Apoi deschise ochii mari ca și cum ar fi văzut ceva ciudat.
– Care sunt dovezile, inspectore? În zilele noastre Academia de poliție vă învață să acuzați oamenii fără să aveți dovezi?
Lu Yi Peng strânse din maxilar până când dinții scrâșniră.
– Într-o zi, le voi găsi, vei vedea.
Hong Kong Shuai se uită la tânărul polițist pentru o vreme apoi ridică mâna și mângâie cu afecțiune și admirație fața celeilalte persoane.
-Te muți la mine, dle ofițer? Rămâi cu mine douăzeci și patru de ore pe zi, șapte zile pe săptămână și vei avea dovezi solide.
Lu Yi Peng împinse mâna lui Hong, dezgustat și îi strigă în față.
– Am altceva de făcut decât să fiu sclavul tău sexual !
Hong Kong Shuai râse satisfăcut.
– Peng Peng, vrei să te conduc?
– Nu, sunt cu un coleg și sunt ocupat, spuse cu răceală Lu Yi Peng.
Hong Kong Shuai deveni trist.
– Bine, Peng Peng, atunci pe duminică, la conac. Vreau să văd dacă Hong se poartă bine pe coapsă.
– Nu sunt liber, răspunse Lu Yi Peng, cu o voce seacă.
Hong Kong dădu din cap:
– Bine, așa că duminică voi trimite pe cineva să-l ia pe tânărul polițist de la muncă.
Lu Yi Peng își întoarse imediat ochii spre el lansându-i o privire furioasă.
– Nu e nevoie, voi veni singur la orele 17, nu e nevoie să trimiți pe nimeni să mă aducă.
Hong Kong Shuai chicoti fericit înainte de a flutura cu mâna un :
– Pe curând, Peng Peng.
Lu Yi Peng ieși fără să se uite la el.
………………………………………………………………………………………………………….
Vocea bătrânului majordom răsună în cameră.
– Kong Shuai…
Hong Kong Shuai surâse. Tocmai ieșise din baie.
– Asta mă deranjează de câteva zile încoace.
– Este în regulă. Toată lumea muncește din greu. În plus, nu este o afacere gravă.
– Hm…dădu din cap Hong Kong Shuai.
– Hai să ne odihnim, o să închid eu ușa.
-Da, spuse omul care avea în jur de șaptezeci de ani. După ce acesta ieși, Hong Kong se duse la ușă și o închise, apoi se așeză în pat.
Duminică…
[1] Domnule
[2] Copil bogat răsfățat
