Switch Mode
Pentru o lectură mai plăcută a nuvelei, poți ajusta fontul! Dacă dorești să schimbi fontul pentru a-ți îmbunătăți experiența de citit, accesează meniul "Opțiuni". Acolo poți alege stilul și dimensiunea fontului care ți se potrivesc cel mai bine. Lectură plăcută!

Păunul Roșu – Capitolul 7

Vacanță toridă

CAPITOLUL 

Lu Yi Peng lucra de 5 ani. El nu epuizase niciodată cota sa de zile de concediu. Acest tânăr polițist nu pleca niciodată în vacanță. Se poate spune că programul lui de lucru era mai mare decât al oricărui altcuiva. Până când cineva l-a numit extremistul secției . Dar câți oameni știau că Lu Yi Peng chiar voia să meargă în vacanță? Să facă una sau alta pentru a scăpa de stres.

Problema era…

………………………………………………………………………………………………..

 

– Peng Peng, vrei să mergi la plajă în vara asta?  îl întrebă Hong Kong care stătea ca de obicei în fotoliul lui de piele,  fluturând un ghid turistic în mână înainte și înapoi.

Lu Yi Peng se încruntă și imediat se ridică.

– Plec.

Tânărul polițist se ridică.

Hong Kong Shuai  trimisese pe cineva să-l ia de la secție.

Ce credea acesta? Că totul se va schimba? Cine ar fi ieșit cu un psihopat ca acesta?

 

– Ce? Lui Peng Peng nu-i place marea? Atunci vrei să facem alpinism?

– Nu merg nicăieri cu tine, spuse Lu Yi Peng.

Încă nu putea să iasă din această cameră pentru că de îndată ce se ridicase, doi servitori înalți intrară imediat blocându-i calea. Tânărul cunoștea foarte bine puterea bodyguarzilor. Dar cel mai înfricoșător nu erau aceștia 2, ci liderul care stătea fericit în fotoliul lui de piele.

Lu Yi Peng nu voia să provoace din nou probleme așa că trebui să se întoarcă și să stea ca înainte.

Hong Kong Shuai afișă o expresie gânditoare.

– Ce? Ne cunoaștem de mulți ani și încă nu ai încredere să călătorești cu mine.

Lu Yi Peng se uită imediat la el.

– Cine ar avea încredere în cineva ca tine?

 Hong Kong  făcu o  mutră tristă și vorbi încet.

– Vreau doar ca Peng Peng să se odihnească. Peng Peng a muncit mulți ani și pare epuizat încât arată ca o persoană de 70 sau 80 de ani.

Lu Yi Peng chiar voia să adauge ceva.

 Asta din cauza unui păun nebun ca tine. Sunt atât de obosit.

Dar își spuse că acest tip era psihopat, așa că se calmă și spuse cu voce joasă.

– Vreau să iau o pauză și să stau acasă mai mult.

 Dar dacă te vei trezi cu Hong Kong Shuai acasă la tine?

 Adăugă repede:

– Singur, vreau să fiu singur.

Hong Kong Shuai se uită la el o vreme înainte de a ofta.

– Anul acesta vrei să fii din nou singur? Nu vrei ca cineva să-ți fie prieten?

Lu Yi Peng se uită din nou la persoana din fața lui. Hong Kong Shuai spunea asta în fiecare an.

Zilele lui de vacanță nu fuseseră niciodată folosite. Lu Yi Peng se temea că va fi și mai obosit decât înainte. Prefera să lucreze la secție decât să trăiască cu acest păun nebun. Voia să conducă o mașină și să urmărească răufăcători. De asemenea, să mânuiască o armă AK  era și mai agreabil.

Când îl văzu pe tânărul polițist uitându-se la el de parcă urma să-i bea sângele, Hong Kong își  lăsă capul în jos ca o pasăre pe o cracă  ce nu are partener. Apoi scoase 2 bucăți de hârtie.

– Khong Shuai vrea ca Peng Peng să se odihnească. Haide, iată 2 bilete de avion și o rezervare de 4 zile și 3 nopți la  un hotel din Phuket. Rezervat în numele tău. Dacă vrei să mergi cu cineva, îl poți invita. Voi accepta.

Lu Yi Peng se uită la cele 2 bilete care îi fuseseră întinse de mult timp. Până când cealaltă parte începu să vorbească.

– Știi? Nu sunt acoperite cu otravă. Da, asta era. Tânărul polițist întinse mâna pentru a le lua și constată că ambele bilete erau într-adevăr pe numele lui. De data aceasta Lu Yi Peng ridică privirea mirată la Hong Kong Shuai cu o expresie neașteptată.

– Ce altceva mai plănuiești?

 – Nu, de data asta spun adevărul, zise Hong Kong Shuai uitându-ne la el serios.

– Vreau doar să te odihnești puțin. Au trecut 5 ani de când lucrezi non-stop, ești enervat și te-am epuizat prea mult. Hai, poți să mergi cu prietenii sau cu iubita ta, dacă ai.

Ultima propoziție fusese spusă cu un ton amuzat.

Lu Yi Peng se încruntă înainte de a depune biletele dus întors în mâinile lui Hong Kong.

– Ți-l înapoiez, fii drăguț.

– Peng Peng! strigă Hong Kong Shuai cu o voce profundă.

– Doar adulții pot să ia înapoi ceea ce au dăruit. Nimeni nu te-a învățat asta?

– Să nu te obișnuiești să faci mereu acest lucru.

 

Lu Yi Peng se uită din nou la persoana din fața lui înainte de a folosi forța pentru a strivi cele 2 bilete în mâna lui Hong Kong.

De această dată, Hong Kong vorbi foarte încet.

– Peng Peng acestea ți-au fost oferite, te rog  să le păstrezi bine, altfel îți voi tăia un deget. Și o voi face cum trebuie.

 Lu Yi Peng își încleștă maxilarul înainte de a da din cap. Strecură cu grijă cele 2 bilete în buzunar.

Hong Kong Shuai zâmbi.

– Te rog să nu le arunci, vreau să călătorești, du-te să te odihnești. Există o stațiune de lux, există de asemenea un serviciu de masaj foarte relaxant. Dacă vrei să afli detalii, te poți uita pe site-ul care a fost scris pentru tine.

– Vei afla dacă te păcălesc din nou.

Lu Yi Peng privi către bărbatul din fața lui un moment , apoi vorbi.

– Nu e ca și cum ar fi 2 camere rezervate una lângă alta?

Hong Kong Shuai râse.

-Dacă aș veni acolo, cele 2 camere ar fi în case diferite, domnule inspector, iar casele ar fi departe una de alta. Vei fi doar tu și oamenii pe care îi inviți. Dacă nu crezi du-te la detalii, poți să și suni și să întrebi. Să nu crezi că mă voi deghiza în chelner sau așa ceva. Cred că îți voi tăia capul, îl voi spăla și îl voi pune la loc. Ca să nu mai ai idei aiurea.

Lu Yi Peng se uită o vreme la persoana din fața lui înainte de a vorbi.

– Nu mă gândesc la nimic nebunesc. Nu cred că ai face-o. Deci acum pot să plec ?

– Hai, te rog să te bucuri de odihnă, spuse Hong Kong Shuai întinzând ambele mâini.

Lu Yi Peng se mai uită o vreme la el, apoi se ridică și ieși întrebându-se:

 Oare ce planifica acest păun? Nu că aș vrea să-l jignesc, dar este prea sarcastic. M-am gândit deja la asta, dar nu am înțeles nimic.

 

……………………………………………………………………………..

Lui Peng ajunsese acasă, își spusese că Hong Kong Shuai probabil că avea un fel de plan cu aceste 2 bilete. Ascundea altceva.

Mâine le voi trimite la departamentul de probe.

De când văzuse pe site numele stațiunii, ofițerul de poliție nu putuse să nu se gândească la cuvintele lui Hong Kong Shuai, așa că porni computerul și  scrise adresa sitului web.

Se părea că de data aceasta Păunul spunea adevărul.

Lu Yi Peng continuă să dea click pentru a vedea detaliile, atât biletul de avion, cât și camera erau pe numele lui, proprietatea toată era lui. Totuși, tânărul polițist se gândi că era ceva ascuns în această istorie.

Mâine îi va pune pe cei de la secția criminalistică să verifice.

Era cunoscut sub numele de Păunul roșu. Cum ar fi putut avea încredere în el ? Avea 4 ani de experiență cu acest tip. Îl cunoștea mai bine decât oricine altcineva.

Chiar și așa, voia să fie primul care vede detaliile. Lu Yi Peng făcut clic pentru a vedea stațiunea și complexul de lux de 5 stele. Proprietatea privată avea servicii de masaj relaxant. Exista o plajă privată pentru înot, existau de asemenea scutere și bărci cu pânze din care puteai alege. Costul unei singure nopți în această cameră valora salariul lui pe un an. Altul ar fi gândit că e vorba de o vacanță incredibil de frumoasă pentru un polițist de nivelul său. Câți ani i-ar fi trebuit pentru a strânge bani pentru a avea o astfel de vacanță?

Înainte de a își da seama era târziu. Lu Yi Peng chiar voia să se pleznească, se îndrăgostise din nou de Kong Shuai. Și mâine la Divizia de probe s-ar putea să întâlnească ceva ciudat la acest tur. Ar trebui să doarmă un pic pentru a putea face față.

Dar camera și plaja privată erau de asemenea foarte interesante.

Pentru că nu trebuia să-și mai facă griji pentru marca de pe coapsă. Nu mai fusese la plajă de mulți ani. Poate de data aceasta…

…………………………………………………………………….

 

– Inspectore Lu, biletele de avion cu cazarea pe care mi le-ai trimis să le verific, au fost deja examinate.

Un ofițer criminalistic intrase în biroul lui Lu Yi Peng și îi pusese 2 bilete într-o pungă de plastic pe birou. Apoi continuă:

– De unde ai achiziționat aceste bilete de lux? Ai rude mai bogate sau cineva ți-a oferit mită?

 – Cunoscuți, nimic de a face cu alte cazuri, răspunse Lu Yi Peng. Celălalt interlocutor păru surprins.– Dar mi le-ai dat să le examinez. Crezusem că era o mită.

 – Prea erau scumpe, credeam că e o păcăleală, răspunse tânărul polițist.

 

Ofițerul râse.

– Nu ai încredere în propriile tale rude în vârstă. Doamne, munca la poliție te-a făcut să fii suspicios față de toți ceilalți, la fel ca mine. Dar poți sta liniștit. Aceste bilete sunt reale. Hotelul e pe numele tău, îți urez călătorie plăcută. Inspectore, această rudă în vârstă a ta este cu adevărat foarte amabilă, trebuie să fii foarte iubit de către ea.

Lu Yi Peng râse fără tragere de inimă înainte de a continua.

– Nu vrei să vii?

Persoana întrebată,  păru șocată.

-Glumești, aceste bilete sunt pe numele tău. Rudele tale probabil că nu ar fi fericite dacă le-ai da altcuiva. Chiar dacă vrei să mă inviți, soția mea cu siguranță nu mă va lăsa să plec. Inspectore, încearcă să inviți alți oameni, dar ca inspector probabil că ai deja pe cineva minte. Nu trebuie să mă tachinezi așa, chiar dacă aș vrea să plec. Vei avea necazuri.

Lui Peng râse sec.

– Îmi pare rău, mulțumesc foarte mult.

– Atunci eu plec. Să ai o călătorie bună, inspectore.

Lui Peng flutură mâna înainte de a ridica cele 2 bilete și de a le privi. Gândindu-se la asta, era chiar jenat. Aseară chiar visase că merge la plajă înconjurat de fete. Aceasta era o vacanță de vis.

Tânărul polițist, oftă din greu gândindu-se la Hong Kong Shuai. Se întrebă ce l-a făcut pe acesta să i se facă milă de el? Lu Yi Peng începu să se gândească la o listă de oameni pe care îi putea invita să vină cu el, când deodată a apăru To Pheng.

– Ce ai, inspectore. Un zâmbet mic sau un zâmbet mare?

 – Ești interesat să mergem împreună?

 – Ce fel de stațiune este Phuket, inspectore?

Lu Yi Peng îi explică pe scurt detaliile și când acesta auzi făcu ochii mari.

– Aoleu, e foarte tare. Voi verifica agenda cu zilele de vacanță imediat.

To Pheng dispăru din biroul lui, apoi se reîntoarse după o vreme cu o expresie de regret.

– Inspectore, mi-am consumat toate zilele de vacanță pe anul acesta. La naiba, pentru că m-am îndrăgostit cu adevărat de Păunul roșu.

Lu Yi  Peng avu o expresie uluită înainte de a zâmbi.

– În acel moment ți-ai luat câteva zile de concediu. În plus, nu mai puteai flirta, așa că m-am plictisit.

To Pheng continuă:

-Îmi pare rău inspectore, sunt chiar supărat. Ai fost cu adevărat amabil. Stațiunile de lux au și un centru de masaj. În câte decenii aș putea să câștig bani pentru a călători acolo? Trebuie neapărat să inviți pe altcineva. Ce păcat, la naiba!

To Pheng se îndreptă spre birou cu o față tristă.

Lu Yi Peng nu se putu abține să nu râdă. Dar după aceea, își dădu seama că problema rămânea nerezolvată. Pe cine să invite ca prieten în această vacanță de lux?

………………………………………………………………………………………………………

– Alo, Mo Yi?

– Lu Yi Peng, ce afacere ai de data asta? Drogul pentru adormit scula i-a făcut rău? salută Yu Mo Yi  pe un ton vesel.

Lu Yi Peng înghiți saliva în sec.

– Nu, a funcționat foarte bine.

– Atunci acum ai dori a un medicament care poate repara efectele celuilalt? tachină persoana de la capătul firului.

Lu Yi Peng negă în grabă.

– Nu, doar că cineva mi-a dat 2 bilete pentru Phuket cu cazare gratuită. În trecut te-ai plâns că ai vrea să mergi, așa că te-am sunat să te invit.

 – O, chiar te iubesc, Lu Yi Peng.  A-ți invita prietenii înainte de a-ți invita iubita este foarte bine, spuse Yu Mo Yi.

Un zgomot se auzi în telefon și apoi urmă o perioadă de tăcere. Apoi reveni și spuse:

– O,  probabil că nu voi putea merge. Tatăl meu este supărat. Mă întreb dacă nu e la andropauză? Săptămâna aceasta voi fi obligat să memorez pe de rost 300 de medicamente din manualele de medicină.

Un mormăit se auzi departe, în telefon. Yu Mo Yi răspunse persoanei ce mormăia.

– Știu tată, dar vorbesc cu un prieten.

Apoi se întoarse și începu să vorbească din nou la telefon.

– Asta e tot pentru acum. Tatăl meu pare să devină ursuz în jurul prânzului. Încearcă să întrebi oamenii din jurul tău, de exemplu pe Qing Li, nu-i așa? Vă cunoașteți de ceva vreme, nu? Voi închide acum.

 

Yu Mo Yi închise telefonul și Lu Yi Peng oftă din greu în timp ce își scărmăna capul gândindu-se ce prieten ar putea invita în această călătorie.

Cine altcineva… Încât să nu-și facă griji pentru marca de pe coapsă. Nu trebuia să-și facă griji cu Hong Kong. Oare ar vrea să călătorească împreună și să petreacă vacanța împreună cu el?

Mai era altcineva?!

……………………………………………………………………………………………………

– Hei nu pleci în concediu anul acesta? salută Chen Qin în timp ce trecea pe lângă biroul lui Lu Yi Peng. Venise să verifice niște dosare  la secție.

Lu Yi Peng zâmbi rece.

– Cred că aș vrea să mă duc în vacanță. Dar niciun prieten nu vrea să vină cu mine.

 Chen Qin făcu ochii mari înainte de a izbucni în râs.

– Pentru că ești ocupat cu munca, până acum n-ai putut să-ți dai inima nimănui. De ce nu încerci să mergi singur? Poate că ai putea să-ți întâlnești acolo sufletul pereche.

Lu Yi Peng dădu din cap.

– Da, așa este.  Mulțumesc foarte mult, șef Chen Qin.

– Pentru puțin, răspunse Chen Qin.

– Grăbește-te și hotărăște-te, adu cererea de concediu mâine.

– Da.

Până la sfârșitul zilei tot nu găsise pe cineva cu care să meargă. Deci ce rost avea să meargă singur, așa cum sugerase Chen Qin? Nu mai fusese înainte la Phuket. În plus, limba ar putea fi o problemă. Trebuia neapărat să plece cu un prieten.

Lu Yi Peng se întoarse acasă cu mașina, făcu un duș, își schimbă hainele și se duse să scrie cererea de concediu. Până termină de scris încă se mai gândi pe cine ar putea să invite. Cei cu care voia să meargă, nu puteau. Iar acest bilet era foarte tentant, voia să meargă, să facă un masaj, să-și pună picioarele în apă pentru a-și relaxa corpul. După ani de muncă grea.

Ar trebui să dea înapoi biletele.

Dar când se gândi la expresia feței lui Hong Kong… Parcă ar fi fost gata să îl omoare. Lu Yi Peng spuse că trebuie să renunțe la această idee. La naiba! De ce cineva ca el este atât de ghinionist? Avusese noroc, primise 2 bilete și cazare gratuită într-un loc de vis. Putea invita pe oricine, însă nu găsise pe nimeni. Ce păcate comisese în viața lui?

Lu Yi Peng stătu și se gândi până noaptea târziu, încă nu-și dădea seama cum să gestioneze viața și aceste 2 bilete. Cererea de concediu fusese deja scrisă, voia să călătorească și să se bucure de un loc minunat. Dar era blocat pentru că nu avea niciun prieten. Sau oare Hong Kong Shuai se așteptase la asta de la început? De aceea îi dăduse 2 bilete. Tânărul polițist se gândi imediat să-și facă un plan pentru el însuși. Da, ar fi bine să profite de această ocazie și să facă un plan. Poate de data aceasta ar putea găsi dovezi puternice pentru al târâ pe acel păun în închisoare.

……………………………………………………………………………………………………

 

Hong Kong Shuai se amuza să arunce nuci caju pentru a-și hrăni iubirea. În momentul în care cacatoesul văzu chipul tânărului polițist, deschise imediat ciocul și strigă:

– Peng Peng !

 Lu Yi Peng se forță să zâmbească păsării și voi să spună ceva, dar proprietarul păsării se întoarse spre el.

O, Peng Peng. Preferatul lui Kong Shuai pleacă în vacanță?

–  Nu chiar, spuse Lu Yi  Peng înainte de a privi persoana din fața lui cu o expresie serioasă.

– Kong Shuai, ești liber în acest moment?

– Pentru ce? Dacă vrei să te ajut să-ți rezolv un caz, am destul timp, spuse Hong Kong aruncând o nucă de caju spre cacatoesul alb. Acesta o prinse cu o precizie incredibilă. Lu Yi Peng privi și nu putu decât să fie uimit de abilitățile sale.

– Peng Peng, vrei să încerci?

Hong Kong se întoarse și îi aruncă  o nucă de caju. Lu Yi Peng eschivă.

– Nu sunt o pasăre.

Persoana care aruncase nuca de caju râse fericită înainte de a se întoarce în fotoliu pentru a îl privi clar în față.

– Poți să fac altceva pentru tine, inspector Lu?

 

Lu Yi Peng admise în sine că era într-adevăr dificil să vorbească în fața acestui păun. Felul în care reacționa, îi dădea amețeală. Dar, așa cum prevăzuse, trebuia să joace după planul lui cât mai blând.

– Kong Shuai, sunt aici să te invit să mergi cu mine în vacanță.

 Terminând fraza, toată camera deveni tăcută de parcă un buton de sunet ar fi fost apăsat imediat. Hong Kong Shuai, care stătea în fotoliu, îl privi atent printre gene, de parcă nu l-ar mai fi văzut niciodată în viața lui. Lu Yi Peng aștepta. Fusese doar o tentativă de a-l irita ca de fiecare dată. Tânărul făcu o grimasă și continuă să vorbească.

– Văd că nu te-ai odihnit prea mult în ultimul timp. Să profităm de această ocazie pentru a merge să ne relaxăm.

Cacatoesul care stătuse nemișcat ca o sculptură câteva clipe în urmă, strigă brusc zburând în jurul capului lui Lu Yi Peng.

– Furtuna! Furtuna! Se apropie furtuna!

Hong Kong Shuai care inițial stătuse tăcut, rosti câteva cuvinte după ce dăduse puternic cu palma în masă.

– Cine ar fi crezut că astăzi va fi foarte cald și că va sosi taifunul?!

Lu Yin Peng  își dorea foarte mult să prindă atât pasărea, cât și stăpânul păsării și să le rupă gâtul la amândoi și apoi să-i mănânce pentru a scăpa de răzbunare. Pur și simplu pufni neputincios.

– Este vară, cum ar putea veni un taifun?

– Timpul este atât de dezechilibrat în zilele noastre, se poate întâmpla orice, răspunse Hong Kong Shuai cu o expresie serioasă ca un profesor de științe.

– Uite, chiar faptul că Peng Peng venit să-l invite pe Kong Shuai să plece în vacanță e neobișnuit. De aceea spun că taifunul ar putea lovi și vara.

Expresia lui Lu Yi Peng era ca și cum ar fi mâncat un porc spinos întreg. Fața lui se înverzi pentru o clipă, apoi deveni roșie.

Motivul principal era probabil din cauza resentimentelor față de persoana din fața lui, dar nu putea să se exprime. În picioare și strângând din dinți el se gândi că nu era prima dată că Hong Kong Shuai făcea bășcălie de el. Așa că se prefăcu a fi calm și continuă să vorbească pentru a-l convinge pe Hong Kong Shuai să vină cu el.

– Sunt biletele pe care mi le-ai dat data trecută. Nu am găsit pe nimeni care vrea să meargă cu mine, așa că cel mai potrivit mi s-a părut să merg cu tine.

 În realitate Lu Yi Peng avea încredere în el.1 șansă din 2 că Hong Kong Shuai probabil plănuise să-l facă să-l invite pe cont propriu. Așa că de aceea avusese amabilitatea să-i cumpere 2 bilete gratuite.

Hong Kong Shuai ridică din sprâncene înainte de a scoate un oftat adânc. Pae Chik Chik care zburase deasupra capetelor, se întoarse pe  stinghie ca de obicei. Apoi își înclină capul să se uite la stăpânul său.

– Xiao Peng Peng este într-adevăr jalnic, spuse Hong Kong Shuai părând jenat.

– Ții să pleci atât de mult într-o călătorie încât ești forțat să mă inviți, spuse el și oftă din nou.

Lu Yi Peng voia cu adevărat să-i răspundă.

– Te-am invitat deja să vii acum 3 sau 4 ani. Și am venit iar să te invit. Ce anume ai de gând să faci?

– Sincer, nu îndrăznesc să accept așa ceva.

 La acest răspuns Lu Yi Peng încercă să reziste să-și arate privirea de încântare.

– Dar de obicei îți place să mă legi? De aceea nu prea vreau să merg cu tine.

 

Hong Kong  îl opri cu o voce lungă și se uită la el printre gene.

– Nu te-ai gândit la mine doar pentru că nu ai găsit pe nimeni altcineva?

 – Ba cam așa este, recunoscu sincer Lu Yi Peng. Trebuise să fie nevoit să se joace cu multe emoții pentru a-l păcăli pe acest păun nebun.

 – Tocmai m-am gândit la asta și doar tu ar trebui să mergi cu mine.

Hong Kong Shuai își dădu ochii peste cap ca și cum îi crescuseră coarne pe cap. Apoi își încruntă sprâncenele.

– Bănuiesc că de data aceasta vom avea parte de o tornadă.

– Tornadele există doar în America, spuse Lu Yi Peng pentru că nu putuse să se abține să nu se certe cu el.

– Vrei să n-o mai lungești? Ești de acord să mergi cu mine sau nu?

 De data aceasta Hong Kong Shuai râse zgomotos atât de tare încât Pae Chik Chik tresări. Lu Yi Peng începu să tremure și el.

– Xiao Peng Peng,  ți-l dorești atât de mult pe Hong Kong Shuai? Ce plănuiești altceva?

Lu Yi Peng se uită la el, apoi încercă să facă o expresie facială ca și cum inima lui răspundea pe deplin.

– M-am gândit foarte bine. Și ești singurul de care nu trebuie să-mi fac griji în ceea ce privește semnul Hong Kong de pe coapsa mea.

 

Hong Kong Shuai râse puternic.

– De fapt, îmi doream atât de mult să merg în vacanță singur cu tine, spuse persoana care stătea în fotoliul de piele înainte de a-și înclina capul și de a zâmbi persoanei care stătea în picioare.

Lu Yi Peng simți inima bătând cu putere și nu știa de ce. Încă puțin și i-ar fi ieșit din piept. În cele din urmă, acest păun nebun era de acord cu el. Hong Kong oftă din greu.

– Din păcate, mâine trebuie să zbor la o întâlnire bursieră în America. Probabil că nu voi putea merge, așa că hai să-l lăsăm pe Xiao Zi să meargă. Probabil nu ar avea obiecții. Nu-i așa, Xiao Zi?

 

Xiao Zi sau Luo Song Zi care stătea de pază lângă el, dădu din cap și vorbi cu o voce calmă.

– Nici o problemă, Khun Hong Kong Shuai.

Lu Yi Peng se uită la el și clipi din ochi. Nu-și putea imagina că situația se răsturnase așa, deci Hong Kong Shuai chiar nu venea cu el.

Tânărul polițist își întoarse capul să se uite la Luo Song Zi. Adevărat el și tipul ăsta lucraseră împreună odată. Acestea fiind spuse, Luo Song Zi nu era o persoană rea. Chiar dacă o cicatrice mare îi traversa toată fața și avea o voce aspră. Dar cum ar putea să-l întrebe despre secretele lui Hong Kong Shuai? Și oare acel păun nebun spusese altcuiva secretele lui? În plus, fiecare dintre slujitori era la fel de loial ca și cum ar fi fost programați ca un robot.

– Sunt de acord cu asta, nici o problemă inspectore, spuse Hong Kong Shuai înainte de a continua.

– Mâine, așteaptă la aeroport, îl voi pune pe Xiao Zi  să meargă cu tine. A, și nu trebuie să spui la vamă să-mi inspecteze geanta, pentru că nu vor găsi nimic.

Lu Yi Peng își ridică capul și se uită la Hong Kong Shuai înainte de a clipi din ochi. Se comportă de parcă ar fi fost pe cale să deschidă gura și să spună ceva, dar până la urmă tăcu.

………………………………………………………………………………….

 

Lu Yi Peng se uită la ceasul de la mână. Era la aeroport și aștepta cu nerăbdare sosirea lui Luo Song Zi. Ca să fie sincer, voise să aibă timp să vorbească cu colegii săi de la vamă înainte de a pleca. Chiar dacă pleca într-o simplă excursie, voia să-l cunoască mai mult. 2 persoane mergeau împreună într-o călătorie. Era ciudat că nu era jenat deloc.

Se gândea cum putea să reușească să-l păcălească pe Luo Song Zi si să-i ceară vreun secret al lui Hong Kong. Tipul acesta avea o personalitate liniștită. Rareori avea de a face cu cineva. Apoi auzi o voce.

– Inspectore.

Lu Yi Peng își întoarse capul și aproape că zâmbi. Dar apoi își aminti brusc de planul său și făcu expresie surprinsă.

– Zborul a fost anulat?

– O tornadă a intrat în America, spuse Hong Kong Shuai.

Purta un costum roșu închis, o cămașă gri deschis, ochelari de culoare închisă, iar în spatele lui se afla o grămadă de subalterni.

– Este cu siguranță din cauza ta.

Lu Yi Peng făcu o expresie tulburată înainte de a continua.

– Îmi pare rău, dar mă întreb dacă cerul vrea să vii cu mine.

– Mă întreb dacă cerul va avea milă, deși o știu.

Tânărul polițist își strânse buzele și dădu din cap.

– De acord, mergi cu mine sau nu?

Hong Kong își drese vocea.

Mi-e teamă că dacă te las să pleci singur, te vei pierde și vei plânge din nou. Nu va fi dificil pentru mine.

Lu Yi Peng încercă din răsputeri să zâmbească.

– Atunci sper să te comporți bine acolo. Mi-e prea lene să le explic altora că îl duc pe bunicul meu în călătorie.

– Chiar ai o gură drăguță, spuse Hong Kong  cu un zâmbet în colțul gurii.

– De ce nu te enervezi? strigă Lu Yi Peng ridicând sprâncenele.

Kong Shuai își ridică mâinile și își încrucișă brațele pe piept, făcând o față serioasă.

– De ce să mă enervez? Nu știi tu asta? Un copil mic nu știe să îi respecte pe adulți.

Lu Yi Peng deschise gura.

– Ești nebun, chiar ai putea fi bunicul meu?

Hong Kong Shuai chicoti apoi își folosit mâna pentru a ține bărbia lui Lu Yi Peng în sus.

– Hai să mergem. Dacă întârzii vom pierde avionul. Și sunt prea leneș ca să te iau în spate și să alerg cu tine.

 

 

Care este reacția ta?
+1
1
+1
0
+1
2
+1
1
+1
0
+1
0
+1
0
Păunul Roșu – Romanul

Păunul Roșu – Romanul

Red Peacock
Rating 0.0
Status: Completed Tip: Autor: Traducător: Lansat: 2011 Limba nativă: Thai

/    

                                              Lu Yi Peng a absolvit Academia de Poliție din Hong Kong fiind primul nu numai în clasă. În primul an al intrării sale în serviciul guvernului, a avut numai misiuni terminate cu succes. Dar... în spatele marilor misiuni care l-au făcut celebru, Lu Yi Peng avea un mare secret pe care trebuia să-l ascundă. Tânărul erou polițist avea o legătură secretă cu Liga Xing, clanului mafiotului pervers Hong Kong Shuai, poreclit Red Peacock*. El încercase de multe ori să-l doboare pe acesta, dar de fiecare dată fusese îngenuncheat. În ultima misiune el a fost capturat de mafiotul psihopat și acesta din urmă l-a marcat pe coapsă cu numele lui. Acesta a reușit să se joace cu el de-a șoarecele și pisica, a folosit droguri ciudate forțându-l pe Lu Yi Peng să facă sex cu el. Asta a făcut pe tânărul polițist să-și piardă orice interes pentru femei, să ia multe pastile și să devină masochist. Această cicatrice ajută să-și păstreze intacte resentimentele față de Hong Kong Shuai. El se întreabă mereu dacă așa e soarta lui sau dacă e karma lui din viața trecută. Pentru că de fiecare dată când se confruntase cu Red Peafowl, căzuse înaintea lui. El se întrebase cum se face că Academia Regală de cadeți de poliție ia acordat totuși atâtea onoruri? Lu Yi Peng nu a îndrăznit să spună la nimeni și păstrează acest secret cu multă ură. Deocamdată îl lasă în pace pe Red Peacock. Dar într-o zi îl va băga după gratii. Așteptați și vedeți! Cartea este formată din 2 volum. Autor : Ju-On( Titlu original Red Peacock- Nok Yung Si Daeng ) TRADUCERE AUTORIZATĂ Scriitoarea Juon a fost contactată pentru a-și da acordul la traducerea în română a romanului Păunul Roșu. Răspunsul este afișat mai jos. Traducerea a fost autorizată. k yu สวัสดี ค่ะ นี คือ เพจ ทาง การ ของ ผู้ เขียน ขอบคุณ นะ คะ ที่ สนใจ และ ชื่นชอบ นวนิยาย นิยาย เรื่อง นี้ มี ชื้อ ภาษา ไทย ว่า นกยูง แดง ตัว ผู้ เขียน เอง ไม่ ได้ ตั้ง ชื่อ ภาษา อังกฤษ เอา ไว้ แต่ โดย ความ หมาย ของ ชื่อ เรื่อง ใน ภาษา ภาษา เอา ไว้ แต่ แต่ โดย หมาย หมาย ของ ชื่อ เรื่อง ใน ภาษา ภาษา เอา ไว้ แต่ แต่ โดย หมาย หมาย ของ ชื่อ เรื่อง ใน ภาษา ภาษา เอา ไว้ แต่ แต่ โดย ความ หมาย ของ ชื่อ เรื่อง ใน ภาษา ภาษา ภาษา ไว้ แต่ แต่ โดย ความ หมาย ของ ชื่อ เรื่อง ใน ภาษา ภาษา ภาษา เอา ไว้ แต่ โดย ความ หมาย หมาย ของ ชื่อ ใน ใน ภาษา ภาษา อังกฤษหมายถึง Păun roșu าง แปลว่า Păun roșu ดยไม่ได้แจ้งหรือสอบถามมาก่อน ตอนนูููอบถามมาก่อน ขียนไม่ได้ ติดใจ เพราะ เข้าใจ ว่า ความ หมาย น่า จะ หมาย ถึง นกยูง แดง เช่น กัน แต่ หลัง จาก มี ชาว ต่าง ชาติ มา สอบถาม ว่า ชื่อ เรื่อง นี้ หมาย ถึง ฝูง นกยูง รึเปล่า จึง ทำ ให้ ผู้ เขียน รู้สึก ว่า ชื่อ เรื่อง ภาษา อังกฤษ ที่ ทาง ซีรีส์ ได้ จัด ทำ ขึ้น ขึ้น ชื่อ เรื่อง ภาษา อังกฤษ ที่ ทาง ทาง ซีรีส์ ได้ จัด ทำ ขึ้น นั้น อาจก่อให้เกิดความเข้าใจผิดต่อจุดประสงค์เดิมของนิยาย จึงเรียนแจ้งมาทางผู้ติดต่อขอแปล ให้เข้าใจถึงที่มาที่ไปของชื่อเรื่องดังกล่าว ทางผู้แปล สามารถใช้ชื่อ Red peafowlได้ เพราะตอนนี้ได้กลายเป็น ชื่อที่รู้จักกันโดยทั่วไปแล้ว แล้ว แมาตมาตูดยทั่วไปแล้ว paun roșu ัวผู้สีแดง ไม่ใช่ฝูงนกยูงสีแดงแแดงแม่ใช่ฝูงนกยูงสีแดงแแดงโ ะ . สำหรับการแปลเป็นภาษาต่างประเทระเทศะเทศลเป็นภาษาต่างประเทระเทศะเทศ หูููููอููาษ งื่อนไขไม่แสวงหาผลกำไร เป็นไป็นไปเพูปเพผลกำไร ยนประสบการณ์ด้านภาษา สามารถทำรณ์ด้านภาษา ู้เป็นเจ้าของลิขสิท๘ ตภายใต้เงื่อนไขนี้ ให้แจ้งรายละเอียดเป็น ภาษาไทยผ่านทางอีเมลค่ะ . ถ้าเป็นการแปลแบบไม่แสวงหาผลกรแปลแบบไม่แสวงหาผลกำไลกำไงนจจนกงจจจจจจน ิงก์ที่ลงผลงานมาให้ด ้วยจะเป็ะเป็นพณจคะคะจคมาให้ด . และสามารถสอบถามรายละเอียดที่ไมี่ไมู่ายละเอียดที่ไม่ี่มู่ายล เกี่ยวกับการแปลได้ตลอดค่ะ . ขอบคุณค่ะ   Bună ziua, această pagină oficială a scriitoarei Juon. Îți mulțumesc pentru interesul purtat și pentru că îți place romanul. Acest roman are un nume thailandez: Nok Yung Si Daeng(Red Peacock) Nu am dat un nume englezesc romanului. Dar sensul titlului în limba engleză înseamnă Păun roșu (cuvântul Hong Kong What in chineză înseamnă Păun roșu). Red Peawfol este un nume care a fost pus serialului fără să fiu informată și fără să fiu întrebată. La început, nu am fost deranjată pentru că înțeleg că sensul se referă probabil și la păunul roșu. Dar după ce unii străini au întrebat dacă numele acestei povești se referă la o păuniță, mi-am dat seama că titlul englezesc pe care la pregătit serialul poate provoca o înțelegere greșită a titlului original al romanului. Când vei traduce, poți să folosești numele Red Peawfol deoarece a devenit acum un nume cunoscut. Dar sensul inițial al acestui nume este Păunul roșu nu Păunița roșie. . Pentru a traduce în limbă străină dacă este în condiții nonprofit, doar pentru a face schimb de experiențe lingvistice, sunt de acord să fie tradus. Acord permisiunea în aceste condiții. Dar dacă este pentru comerț te rog să dai detalii în thailandeză prin e-mail. . Dacă este o traducere non-profit ai putea să te rog să-mi trimiți linkul către munca ta? Ar fi foarte apreciat. . Și poți oricând să întrebi despre detalii pe care nu le înțelegi legat de traducere. . Mulțumesc   นกยูงสีแดง (Nok Yung Si Daeng) - Păunul Roșu Traducere : AnaLuBlou  NOTĂ Am ales pentru o mai ușoară citire a numelui variante: Hong Kong Shuai, în loc de varianta chinezească Hong Kong Què Varianta thai e:Hong Kong Chuai

Împărtășește-ți părerea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

error: Content is protected !!

Options

not work with dark mode
Reset