Păunul Roșu-Capitolul 8

Păunul Roșu-Capitolul 8

CAPITOLUL 8

 

Complexul care rezervase un pavilion pe numele lui Lu Yi Peng, trimisese o mașină care să-i ia când ajunseră la aeroport. Dar înainte de lua mașina, Lu Yi Peng trebuia inevitabil să acționeze ca hamal al lui Hong Kong Shuai.

Motivul?…

– Xiao Peng Peng, te rog ridică valiza lui Hong Kong, spuse Hong Kong Shuai stând în picioare și arătând  cu mâna o valiză. Se strecurase ca un model de revistă în fața caruselului de bagaje. Lu Yi Peng care tocmai își ridicase propria valiză de pe banda rulantă, se încruntă.

– Ai mâini, ridic-o singur.

Hong Kong Shuai se întoarse să-l privească cu un reproș în ochi, deși mâna lui era deja în buzunar.

– Oare Peng Peng e atât de insensibil încât să-l lase pe Hong Kong să-și transporte singur bagajele grele? Se întâmplă că Hong Kong are un deget rupt. Oamenii vor spune că nu ai grijă de mine.

Lu Yi Peng se uită urât la Hong Kong.

– De ce simt brusc că îmbătrânești? În mod normal, arăți ca un copil de 20 și ceva de ani.

 

– Acela, Peng Peng.

Hong Kong Shuai îndreptase mâna spre o valiză mare roșu maro, care trecea prin fața lui. Lu Yi Peng ezită o clipă, dar în cele din urmă întinse mâna și o ridică.

Lu Yi Peng pufni înainte de a înmâna valiza celui care stătea acolo cu mâinile în buzunare.

– Uau!

Ridicase geanta grea gemând și forțându-se. Ar fi vrut să i-o arunce în față, dar auzi vocea lui Kong Shuai.

– Dă-mi-o frumos.

Lu Yi Peng ridică valiza făcând o grimasă.

– Ai pus pietre în ea? spuse el din cauza dimensiunii și a greutății.

Cu siguranță nu era ca o valiză pentru o  persoană singură care va călători oriunde doar pentru câteva zile.

Hong Kong Shuai nu răspunse, dar în schimb avansă în timp ce vorbea.

– Lu Yi Peng, ești tânăr și deja te plângi. Cum se face că un student cu onoruri așa de mari este atât de moale?

Lu Yi Peng își încleștă maxilarul, apoi răspunse.

– Moale sau student cu onoruri, nu am nicio obligație să-ți port bagajele.

 

– Îmi pare foarte rău, spuse Hong Kong Shuai, dar fața lui era veselă. Apoi folosi puțină forță pentru a lovi valiza cu piciorul. Aceasta alunecă imediat spre Lu Yi Peng.

– Kong Shuai! strigă Lu Yi Peng folosind rapid mâna pentru a opri valiza aceea.

 

Hong Kong Shuai păru dezamăgit.

– Cum Lu Yi Pen? Numai dintr-atâta ești speriat? Dar ce ai învățat la cursul de auto apărare?

Lu Yi Peng  își dorea foarte mult să arunce valiza aia în capul lui Hong Kong Shuai.

– Îmi pare rău că nu sunt un maestru de kung-fu ca tine.

Hong Kong Shuai chicoti.

– Dacă Lu Yi Peng ar fi dispus să cerșească frumos, poate Hong Kong te ar putea învăța.

Lu Yi Peng se uită la omul care stăteau acolo râzând  înainte de a apuca ambele valize și de a le târî imediat, ca pe cadavre.

…………………………………………………………………………………………….

 

Pavilionul pe care îl rezervase era mult mai luxos decât în fotografie. În plus, exista o atmosferă privată, de parcă ar fi fost o vilă personală. Lu Yi Peng uitase complet toate supărările sale anterioare. Când deschise ușa salonului și fu întâmpinat de un perete de sticlă transparent care dădea spre o mare turcoaz, avu chiar un sentiment de recunoștință către Kong Shuai. În față era un mic balcon de unde se putea vedea marea ăn toată splendoarea ei și dedesubt, o mică piscină privată. Avansă și găsi un dormitor cu 2  pereți de sticlă securizată, și acela cu vedere spre mare. Pe partea laterală era o baie cu jacuzzi în aer liber, semi-acoperită.

– Uau!  strigă Lu Yi Peng entuziasmat. Deschise ușa de sticlă și simțit briza mării și aburul sărat intrându-i în plămâni. Când își întoarse din nou capul, îl văzu pe Hong Kong Shuai întins pe canapeaua lungă din sufragerie de parcă ar fi fost extrem de obosit, deși nu făcuse nimic.

– Kong Shuai, ai mai fost aici înainte? întrebă Lu Yi Peng, când văzu persoana întinsă cu o expresie obosită pe față, de parcă nu s-ar mai fi odihnit de mult. Hong Kong Shuai clătină din cap.

– Nu, e prima dată.

De data aceasta tânărul polițist se încruntă imediat.

– Atunci de ce arăți atât de plictisit?

– Vrei să sar și să țopăi de bucurie? întrebă Hong Kong Shuai.

Lu Yi Peng se uită la el o clipă și apoi decise să profite de timpul frumos. Voia să facă tot posibilul ca să uite pentru un moment de acest păun enervant. Tânărul ieși pe balcon, apoi se uită în jos la mare, unde valurile se reflectau și scânteiau în lumina soarelui. Stătu acolo vreme.

Hong Kong Shuai veni și el cu 2 pahare de vin în mână, nu știa când le comandase. Când Lu Yi Peng se întoarse, văzu că era deja acolo și aștepta. Kong Shuai întinse în tăcere paharul de vin tânărului polițist înainte de a se sprijini de balustrada balconului. Apoi sorbi vinul din pahar.

Lu Yi Peng își dădu seama că Hong Kong Shuai își dăduse jos haina de la costum. Pe lângă faptul că-și scosese cămașa din pantaloni, o deschisese și putea vedea un piept ușor alb. Nu știa cât timp se uită la el. Își reveni doar când Hong Kong Shuai ridică capul și-l întrebă.

– Ce e?

Lu Yi Peng negă grăbit și-și întoarse privirea.

– Nimic.

Își spuse că nu era prima dată când era singur cu acest om. De ce încerca să-l provoace? Nu era ușor de păcălit. Dar Hong Kong Shuai chiar îl îmbia?

Pe lângă provocarea furiei lui, Lu Yi Peng nu se gândise niciodată că Hong Kong Shuai l-ar putea provoca în mod erotic. De fiecare dată când făceau sex, Hong Kong Shuai era mereu cel care începea primul. Era atât de fizic încât îi putea simți emoția, dar părea că aceasta era prima dată când Hong Kong Shuai arăta o asemenea atitudine erotică în fața lui. Pentru că el nu-și descheiase niciodată cămașa în fața lui. Și nu dăduse niciodată semne de a renunța la ea așa repede.

Când Lu Yi Peng întoarse din nou capul, Hong Kong Shuai plecase deja în interior. Tânărul nu putea decât să stea nemișcat, privind în gol la apa din fața lui.  După un timp îl văzu pe Hong Kong ieșind din dormitor într-un halat de baie. Apoi îl îndepărtă încet și un păun roșu ca sângele apăru imediat în toată splendoarea lui. Lu Yi Peng uită să respire pentru o clipă când Kong Shuai intră în piscină.

Aceasta era prima dată când Lu Yi Peng avea ocazia să-l vadă pe Hong Kong Shuai înotând. Corpul lui nu era nici subțire, nici gros. Nu era prea neplăcut.  Mușchii întregului corp erau proporționali și avea o siluetă foarte frumoasă. Când apa se mișca, părea că păunul roșu prindea viață, chemându-l spre el.

Picăturile de apă care se lipeau de corp se reflectau în lumina soarelui de seară care apunea treptat. Aceasta se dovedea a fi o priveliște ciudat de îmbietoare. Hong Kong Shuai se rezemă de marginea piscinei lăsând apa să picure de pe vârfurile părului său. Ridică ușor capul pentru a se uita la persoana care se rezema de balustrada pavilionului cu un ușor zâmbet în colțul gurii.

Întâlnindu-i privirea, Lu Yi Peng își întoarse imediat capul. Își simțea inima bătând în piept atât de tare. Aproape că nu mai putea respira.

La naiba! Era doar un păun nebun care înota.

Tânărul polițist își strânse buzele cu o expresie greu de descris înainte de a auzi din nou sunetul apei. Când se întoarse văzu că Păunul roșu ieșise din piscină.

…………………………………………………………………………………………………………….

Vinul roșu din paharul lui Lu Yi Peng nu scăzuse prea mult. De fapt, nici nu îndrăznea să-l atingă. Îi era probabil teama de a nu fi drogat ca în trecut. Dar Hong Shuai își turnase deja un al 3-lea pahar și stătea pe jumătate așezat și pe jumătate întins confortabil. Era într-un șezlong înclinat și purta un halat de baie destul de larg. Halatul era deschis pentru a scoate în relief un piept îngust și câțiva mușchi ai abdomenului superior. În același timp, era slab și musculos. Lu Yi Peng încercă să ghicească și alte lucruri printre faldurile halatului.

Hong Kong Shuai clătină paharul cu vin, îl ridică puțin pentru a-l mirosi, apoi sorbi încet. Fața ascuțită începuse să ia o culoare destul de roz. Lumina soarelui devenise din ce în ce mai slabă.

Se auzeau pescărușii care își luau rămas bun de la amurgul care se stingea și salutau noaptea întunecată care era pe cale să apară.

Ochii lui Hong Kong Shuai erau la fel de negri ca noaptea, negri ca pietrele de onix. Când ridică privirea, Lu Yi Peng simți un tremur indescriptibil în inima lui. În mod normal, când erau împreună… singuri…

Nu, chiar și dacă erau alți oameni…

Dar aceasta se întâmpla în conacul lui Hong Kong Shuai. Acolo el își folosea mâinile pentru a-l mângâia.  Dar aici, chiar acum, Hong Kong Shuai nu spunea nimic. Nici măcar nu-și ațintise ochii spre el. În tot acest timp, doar îi aruncase o privire din când în când. Dar aceste lucruri îl făcură pe Lu Yi Peng să fie mai agitat decât în alte dăți. Tânărul puse paharul de vin pe o măsuță, apoi intră în dormitor.

După câteva minute ieșit din nou în costum de baie, înainte de a sări în piscină, gândindu-se că apa ar fi suficientă pentru ca lucruri să se întâmple.

Tânărul înotă o vreme. În capul lui totul devenise tot mai clar. Când își ridică privirea, îl văzu pe Hong Kong Shuai stând pe balconul pavilionului. Ochii aceia negri se uitau la el cu un zâmbet misterios . Lu Yi Peng ridică privirea și zâmbi. Cei 2 se priviră așa o clipă. Apoi Hong Kong Shuai plecă în interiorul pavilionului. Lu Yi Peng continue să înoate, apoi simți miros de mâncare.

…………………………………………………………………………………………………..

Mâncarea de la complex nu avea un gust prea rău, dar Lu Yi Peng gândi că ar putea suferi de o depresie ușoară. Pentru că în loc să privească în farfuria cu mâncare, nu încetase să se uite la coapsele și la pieptul lui Hong Kong Shuai, care erau ușor vizibile sub halatului de baie. Oare ce fel de droguri pusese în aceste alimente?

Între timp, Hong Kong Shuai, care în mod normal trebuia să-l privească cu ochii lui de bătrân pervers, se uita la el ca un tânăr inocent. Stătea pe scaun și mânca liniștit. Era cuminte și blând ca un mielușel. Fusese ca și cum își schimbase personalitatea, chiar dacă Lu Yi Peng purta doar un halat de baie și mânca alături de el. Sau în mâncarea asta…

În cele din urmă, tânărul polițist nu mai suportă și trebui să îl întrebe.

– Hong Kong Shuai, ce ai pus mai exact în mâncare?

 

Hong Kong se uită la el surprins înainte de a răspunde.

– Peng Peng, oare inima îți bate mai repede decât de obicei?

Lu Yi Peng se uită la persoana din fața lui înainte de a vorbi grăbit.

– Nu, doar întrebam. În mod normal, un om pervers ca tine ar trebui să se uite la mine sau ar sări pe mine. De ce dintr-o dată te comporți atât de bine? De aceea mă întreb dacă n-ai pus medicamente în mâncare.

Hong Kong Shuai chicoti.

– Eu cred că este un drog foarte bun, pentru că în mod normal Peng Peng revine mereu la mine. Azi doar am tras cu ochiul la tine. M-am gândit să te las să te uiți la mine. Mi-e teamă că dacă și eu mă uit atent, zburdalnicul Xiao[1]Peng va tresări și va vrea să mă încerce.

Fața lui Lu Yi Peng se înroși imediat, dar se forță totuși să vorbească.

– Și mă mai întrebam, oare cât ai cheltuit pe operațiile plastice pentru corpul tău?

Hong Kong Shuai se aplecă spre el și-i sărută cu ardoare buzele.

– Hai, Peng Peng, nu inventa o scuză. Nu o pune pe seama mea, ar trebui să știi tu însuți mai bine dacă acest corp este adevărat sau nu.

Când termină, zâmbi răutăcios. Lu Yi Peng nu putu decât să-și muște buza pentru că nu știa ce să răspundă. În cele din urmă se uită la mâncarea din farfurie. Îl auzi pe Hong Kong Shuai râzând.

Mâncară în tăcere până terminară. Hong Kong Shuai îi ceru lui Lu Yi Peng să stivuiască farfuriile ca de obicei. Apoi se duse să se bucure de briza mării în micul pavilion din față. Lu Yi Peng așteptă puțin,  dispăru în cameră, dar reveni repede. Era ca și cum nu știa ce alegere să facă.

Hong Kong Shuai întoarse capul și îi zâmbi, în timp ce Lu Yi Peng se apropie și se așeză lângă el. Vântul îi deschisese halatul de baie, dezvăluind umerii albi și netezi. Lu Yi Peng își aminti că în ultimii 4 ani el atinsese într-adevăr corpul lui Hong Kong Shuai. Dar de câte ori mai exact?

 

Într-adevăr, de foarte puține ori.

 

– Nu termini vinul de pe masă? întrebă Lu Yi Peng rupând tăcerea. Îi trecuse prin cap că dacă stătea liniștit, mintea lui ar fi putut s-o ia razna.

– Toarnă un pic  în paharul meu, răspunse cealaltă parte.

Lu Yi Peng rămase uitându-ne la el pentru o vreme, dispăru din nou în salon și se întoarse cu 2 pahare de vin.

– Nu am pus nimic acolo, continuă Lu YI Peng văzând că Hong Kong Shuai se uita cu atenție la pahar.

Acesta din urmă zâmbi și răspunse.

– Nu ai pregătit un tranchilizant ca să mă convingi să mărturisesc?

Lui Peng îl privi imediat urât.

– Nu folosesc metode murdare ca ale tale.

Hong Kong Shuai râse puternic.

– Credeam că plănuiești să mă păcălești ca să fac ceva rău.

Lu Yi Peng își dori foarte mult să sară și să îl muște pe acest Hong Kong Shuai, o persoană care plănuiește să facă rău altor persoane.

 

Nu mai sunt în toate mințile.

 

Hong Kong Shuai se ridică, sorbi vinul din pahar și se bucură de briza mării pentru o vreme. Lu Yi Peng vorbi din nou.

– De ce te numești Hong Kong Shuai?

– De ce? Nu sună bine? întrebă Hong Kong Shuai.

Lui Peng închise ochii și oftă.

– Întreb frumos și te rog să-mi răspunzi frumos.

Se auzi un chicotit.

– Pentru că îmi place.

Lu Yi Peng ridică mâna și își frecă fața. Se aștepta la un răspuns mai  bun. Dar era foarte greu să auzi de la acest păun nebun un răspuns convenabil.

– Kong Shuai, păunul roșu de pe spatele tău….ți l-ai tatuat demult?

– Cu mulți ani înainte să te naști, răspunse Hong Kong Shuai, apoi întrebă:

– De ce? Vrei unul?

 Lu Yi Peng clătină din cap.

– Câți ani aveai când ți-ai făcut tatuajul?

– Nu-ți spun, pentru că atunci ar trebui să mă numești Lao[2] Hong Kong.

Lu Yi Peng se întoarse imediat și se uită la el.

– Nu vreau pe cineva bătrân.

– Este ceva în neregulă să ai un iubit ca mine? întrebă imediat Hong Kong Shuai apropiindu-și fața de el.

– Nu, e ok pentru că ești tu, spuse Lu Yi Peng neputându-se abține să nu-i privească fața.

Hong Kong Shuai  râse zgomotos  înainte de a-și feri fața pentru a evita mâna lui Lu Yi Peng, care o întinsese pentru a-l mângâia. Cei 2 sorbiră din paharele cu vin pentru o vreme. Hong Kong Shuai continuă apoi să vorbească.

– Xiao Peng Peng, iubitul tău Hong Kong vrea să facă o baie. Vino să mă freci pe spate.

Lu Yi Peng se uită la persoana din fața lui ca și cum ar fi vrut să-l măcelărească. Dar nu avu timp să spună nimic. Hong Kong Shuai râse și dispăru în cameră.

………………………………………………………………………………………………

 

Jacuzziul era situat în afara camerei, parțial acoperită de streașină. Era suficient să spui că e semi-aer liber, pentru că în față era marea. În spatele pavilionului erau ziduri și copaci, care blocau vederea. Chiar dacă era pe jumătate în aer liber, nu trebuiau să-și facă griji că cineva s-ar uita înăuntru.

Hong Kong Shuai era deja în jacuzzi. Purta același costum de baie și  își sprijinise brațele pe marginea jacuzziului. Avea spatele întors, de parcă ar fi vrut să arate toată splendoarea acelui păun de culoarea sângelui. Când îl văzu pe Lu Yi Peng apropiindu-se, spuse:

– Xiao Peng Peng a sosit? Te rog, freacă-i spatele lui Hong Kong.

 Lu Yi Peng se uită urât la el, apoi privi repede silueta care era întinsă în jacuzzi. Apoi continuă să vorbească.

– Nu tu ai spus că nu-ți place ca oamenii să-ți privească tatuajul de pe spate?

 

Hong Kong Shuai își drese gâtul, apoi zâmbi în colțul gurii.

– Ei bine, nimeni nu mă vede aici.

Lu Yi Peng stătea acolo uitându-se la Kong Shuai. Dar cealaltă parte nu părea supărată. Sau se prefăcea.

De fapt, tânărul polițist se gândise că va profita de această ocazie pentru a percheziționa lucrurile personale ale păunului nebun pentru a găsi ceva ilegal. Dar era dezamăgit pentru că dormitorul și jacuzziul aveau o vedere comună. Hong Kong pusese toate lucrurile acolo. Cum putea să caute? Dar era posibil să nu se ivească  o altă oportunitate. Lu Yi Peng se gândise că ar fi mai bine dacă  l-ar putea păcăli pe Hong Kong Shuai punându-i întrebări.

Hong Kong Shuai îl chemă.

– Peng Peng.

– Peng Peng, vântul care suflă nu e prea rece?

 

Lu Yi Peng contracară imediat.

– Ai grijă mai bine de tine. Ai avut o viață lungă, ai grijă să nu o pierzi.

Hong Kong Shuai izbucni în râs.

– Peng Peng este îngrijorat pentru Lao Hong Kong? Atunci coboară și freacă-mă pe spate.

 

Lu Yi Peng nu se mișcă. Voia să fie  încăpățânat până la capăt. Hong Kong Shuai se odihnea în apă cu o expresie relaxată și continuă să vorbească.

– Te rog, mai bine ocupă-te de gangsteri. Poate îți voi povesti niște povești interesante.

– Care anume? întrebă Lu Yi Peng imediat.

 

Kong Shuai zâmbi ușor în colțul gurii și continuă.

– Nu-mi aduc aminte, spatele meu este prea obosit, așa că nu mă pot gândi la mare lucru. Dacă îmi faci un masaj, s-ar putea să-mi amintesc ceva.

 

Lu Yi Peng strânse din dinți.. Era sigur că îi va putea face plăcere acestui păun până îl va ameți. S-ar putea să-l păcălească și să poată să-i pună câteva întrebări. La urma urmei nu putea să joace tare cu tipul ăsta. Să folosească o mănușă de baie, ar putea funcționa.

…………………………………………………………………………………………………….

Tânărul polițist își scoase halatul de baie, apoi păși în jacuzzi. Lumina slabă îl făcea pe păunul roșu și mai roșu. De dată ce intră în jacuzzi Lu Yi Peng se aplecă spre Hong Kong Shuai, deoarece nu era mult spațiu. Când cei 2 bărbați, care nu erau foarte mici, fură aproape unul de altul, corpurile lor se atinseră. Hong Kong Shuai își întoarse fața să-l privească, apoi scoase un geamăt.

– Peng Peng…

Lu Yi Peng se apropie. Auzind zgomotul puternic al apei, întinse încet mâna și frământă spatele lui Hong Kong. Acesta dădu din cap și închise ochii mulțumit. Lu Yi Peng îl masă un timp. Apoi se apropie de persoana care se odihnea cu ochii închiși, șoptindu-i la ureche.

– Hong Kong, ai frați și surori?

 

Așteptă ca Hong Kong să-i răspundă. Oare adormise în timpul masajului? Era mai bine să continue să-l prostească cum trebuie. Persoana care fusese întrebată își ridică puțin privirea spre el înainte de a vorbi.

– Obișnuiam să am unul, dar de fapt nu eram frați adevărați.

– Ce?

Lu Yi Peng ridică surprins din sprâncene. Hong Kong Shuai continuă.

– Există mulți copii fără tați și mame. Ai de gând să mă întrebi despre viața mea, despre trecutul meu? Nici măcar eu nu știu. De unde să știu?

 Lu Yi Peng rămase uimit pentru o clipă.

 

Hong Kong Shuai e orfan…

 

Deci fratele menționat era probabil frate prin adopție. Să continue să-l întrebe? Dar văzu ochii care se uitau la el cu bună știință și schimbă rapid subiectul.

– Nu, dar am văzut că ești mereu singur.

Kong Shuai zâmbi în colțul gurii.

– Dacă e așa, vino să locuiești cu mine.

 

Lu Yi Peng păru din nou uluit, apoi încercă să-ți rețină râsul.

– Nu pot, sunt ofițer de poliție.

Ochii lui erau negri. Și se uitau la el cu viclenie.

– Ba poți. Mută-te cu mine. Poate vei obține dovezi puternice împotriva mea mai repede. Nu ești interesat?

– Chiar vrei să te arestez? replică Lu Yi Peng.

Hong Kong Shuai zâmbi din nou și răspunse.

– Dacă ești tu, s-ar putea să vreau să fiu prins.

După ce spuse asta ridică ochii și-l privi sfidător. Tânărul polițist strânse din dinți și răspunse.

– Atunci lasă-mă să te arestez în seara asta, spuse el apropiindu-se. Se comporta de parcă ar fi vrut cu adevărat să-l captureze. Persoana amenințată ridică capul zâmbind în timp ce se uita la el.

– Și care ar fi motivele pentru care mă arestezi?

Lu Yi Peng nu putu să răspundă. Își dădu seama abia acum că era foarte aproape de el. Când Hong Kong se întoarse, vârfurile nasurilor aproape că se atingeau. Nu știu de ce, înainte de a vorbi din nou deja îi sugea acele buze de parcă i-ar fi fost sete de multă vreme. Tânărul polițist îl trase spre el mai aproape. Sărutul deveni mai intens și mai profund. Hong Kong Shuai îi înlănțui gâtul cu brațele apoi îi trase din nou capul mai aproape. Vârfurile limbilor erau atât de nerăbdătoare încât se zdrobiră una de cealaltă până când nu mai rămase nici un spațiu. Fiecare parte își apăsa buzele ca și cum ar fi vrut să absoarbă respirația celeilalte persoane.

Părțile de piele care erau presate una de alta erau foarte fierbinți. Lu Yi Peng îl împinse pe Hong Kong Shuai pe marginea jacuzziului. Își mișcă mâna în sus și în jos pentru a mângâia corpul gol înainte de a-l atrage mai aproape și de a-și introduce limba cât mai profund în gura lui Hong Kong. Se sărutară multă vreme și erau amândoi euforici. Apoi Lu Yi Peng începu să-l sărute peste tot : pe bărbie, pe lobul urechii, pe gât, în timp ce-i mângâia sfârcurile de culoare deschisă. Hong Kong Shuai râse.

– Peng Peng, vrei să te oprești?

 

Lu Yi Peng se opri brusc, apoi își mișcă buzele pentru a acoperi din nou buzele lui Hong Kong de parcă nu voia ca acesta să-l întrerupă. Hong Kong Shuai scoase doar un geamăt erotic, lăsând sărutul să zăbovească încă o vreme. Apoi îl îndepărtă brusc.

– Xiao Peng Peng.

Lu Yi Peng ridică privirea fără să înțeleagă. Fața lui era acum de un roșu aprins, buzele umede și umflate de forța sărutului, iar ochii aceia negri străluceau în lumina blândă. Hong Kong Shuai își acoperi ușor buzele cu mâna și zâmbi.

– Astăzi aș dori să mă odihnesc, Xiao Peng Peng, te rog să ai răbdare.

După ce spuse asta ieși din jacuzzi mai iute decât o zvârlugă.  Lu Yi Peng se întinse să-l oprească, dar nu reuși să-l prindă la timp. Tânărul se ridică din apă și îl urmă. Hong Kong Shuai se întoarse, îi zâmbi și spuse cu o voce ispititoare:

– Micul Xiao Peng s-a ridicat?

Lui Peng era consternat. Se uită o vreme la șoldurile lui Hong Kong Shuai, apoi își reveni din nou în fire.

La naiba! Penisul lui era atât de ridicat încât Hong Kong Shuai reușise să-l vadă. Lu Yi Peng își luă imediat halatul de baie și intră imediat în dormitor.

………………………………………………………………………………………..

Când îl văzu pe Lu Yi Peng învârtindu-se prin cameră iar și iar, Hong Kong Shuai care stătea în fața oglinzii uscându-și părul, vorbi din nou.

– Nu reușești să-l culci?

Lu Yi Peng se uită urât la persoana care vorbise înainte și mormăi:

– Nu e treaba ta.

Tânărul ofițer de poliție era atât jenat cât și furios. În mod normal Hong Kong Shuai nu ar fi ratat acest gen de situație. Și chiar dacă ar fi ratat acest gen de situație în timpul nopții, tot ar fi încercat să se culce cu el după aceea. Așadar, cum era posibil să-l oprească astăzi în mijlocul erecției? Acest tip voia să-l facă să moară.

………………………………………………………………….

– Kong Shuai, spuse Lu Yi Peng după ce se calmă și își schimbă hainele.

Acesta din urmă stătea întins pe șezlong și ridică sprâncenele spre el.

– Am decis să nu mai joc jocuri stupide cu tine. Să luăm o pauză. Amândoi.

Lu Yi Peng se uită la el pentru o clipă, apoi se trânti pe pat.

– Eu mă voi culca, stinge lumina, bunicule.

După ce spuse asta se strecură în pătură, apoi închise ochii, după un timp a auzit sunetul întrerupătorului luminii, apoi Kong Shuai se lăsă pe pat.

– Peng Peng…

 

Poți visa.  Indiferent dacă voi muri în seara asta, nu te aștepta să fac nimic pentru tine…păun nebun.

 

Hong Kong se apropie. Lu Yi Peng simți o respirație caldă aproape de obraz și o mână care  îi mângâia umărul. În acest timp, tânărul polițist încercă să stea complet nemișcat, calculând când Hong Kong Shuai va ataca. Nu-l va lăsa să facă ce vrea. Așa, Kong Shuai va fi dezamăgit. Acesta îl mângâie o vreme, apoi se îndepărtă și spuse cu o voce decontractată:

– Noapte bună, Xiao Peng Peng..

De data aceasta Lu Yi Peng fu cu adevărat șocat.  Aproape că murise încercând să țină ochii închiși. Acum trebuia să se calmeze treptat pentru a vedea dacă Hong Kong Shuai dormea cu adevărat sau nu. Părea că acesta dormea cu adevărat. Întins pe spate cu ochii închiși, decontractat, lângă el și fără să fie încruntat, începuse să sforăie. Lu Yi Peng se întoarse cu spatele dar își spuse că va trebui să doarmă iepurește.

…………………………………………………………………………………………………….

 

Kong Shuai dormise o vreme. Lu Yi Peng nu dormea încă.

 

 Cât de des am dormit în același pat cu acest păun nebun?

 

De fiecare dată îl epuiza, dar astăzi se oprise brusc. Și îl lăsase în pace. Creierul tânărului polițist, chiar acum, oricât de rezonabil ar fi fost, îi spunea că starea de excitație îl copleșise cu adevărat. Dacă Kong Shuai ar fi pus mâna pe el în această secundă, nu l-ar mai lăsa să scape fără să i-o tragă.

Rămase nemișcat o vreme, apoi nu mai suportă și trebui să se ridice din pat.

……………….

Chiar dacă făcuse zgomot, Hong Kong Shuai nu păru să se trezească sau să deschidă ochii pentru a privi. Nu știa dacă dormea cu adevărat sau dacă se prefăcea că doarme pentru a-l păcăli. Lu Yi Peng scrâșni din dinți apoi ieși din dormitor. Respiră un timp briza mării și-și simți mintea puțin mai limpede. Lu Yi Peng se întoarse la planul inițial. Astăzi își dăduse seama de un lucru. Era foarte dificil să-l prinzi pe Hong Kong Shuai doar punându-i întrebări.

Tânărul polițist privi prin peretele de sticlă al dormitorului. Hong Kong Shuai era încă întins pe pat, nu știa dacă dormea cu adevărat sau se prefăcea că doarme. Lu Yi Peng intenționa să testeze răbdarea lui Hong Kong Shuai încă o dată. Se așeză în balcon uitându-ne la stele până aproape de ora 01:00. Când se întoarse îl văzu întins acolo, în aceeași poziție. Tânărul aruncă o privire puțin mai departe. O valiză mare era alături. Dar dacă te uitai din pat, probabil că nu o vedeai. Costumul pe care îl purtase Hong Kong azi atârna de cealaltă parte. Lu Yi Peng își făcu un plan. Dacă nu-l putea păcăli pe Hong Kong Shuai cu întrebări, atunci ar fi mai bine să găsească în secret dovezi printre bunurile păunului, începând cu pașaportul.

La aeroport Lu Yi Peng îl văzuse pe Hong Kong Shuai introducându-l în jacheta de la costum. Oficialii găsesc rar un pașaport fals, cu excepția cazului în care există un mandat emis. Dar dacă ar vedea detaliile numelui, prenumelui și le-ar compara cu informațiile de la înregistrarea civilă, s-ar putea să găsească niște dovezi bune. Ar putea să-l bage la închisoare. Lu Yi Peng era sigur că pașaportul lui Hong Kong Shuai era adevărat. Și dacă era un pașaport adevărat, ar putea ști în sfârșit, cine era acest tip cu adevărat.

Lu Yi Peng se furișă încet în dormitor, se apropie de costumul lui Hong Kong Shuai și băgă mâna în buzunarul vestei, un buzunar secret. Își dădu seama că acest costum avea mai multe buzunare secrete decât un costum normal. Acest lucru îl făcu să se întrebe ce poartă în mod normal tipul ăsta cu el, arme, medicamente, droguri, muniție, o armă secretă?

Lu Yi Peng căută mult timp, până când mototoli costumul, inspectându-l bucățică cu bucățică pentru a vedea dacă există pașapoarte ascunse. Dar se pare că nu găsi nimic, nici măcar o bucățică de hârtie sau scobitori. Tânărul polițist își îndreptă apoi atenția către valiza roșie. Ce adusese cu el acest blestemat de păun de era așa de grea? Dar când intrase în scaner ofițerul nu văzuse nimic. Ar fi trebuit să vadă dacă nu erau doar haine. Dar pentru 3 sau 4 zile de ce ar fi adus atât de multe? Sau ascundea ceva în cămăși?

Se fofilă încet spre valiza care avea o încuietoare cu cifre.

Cu ce cod încuiase acel păun valiza? În timp ce încerca să găsească numerele pentru a debloca încuietoarea valizei, tânărul polițist tresări dintr-o dată. Simțise pe cineva în spatele lui și când se întoarse îl văzu pe Hong Kong Shuai lângă el cu brațele încrucișate.

– Peng Peng, ce faci acolo?

Lu Yi Peng înghiți în sec și făcu o față serioasă.

– Ei bine, auzisem un zgomot în valiză și mă întrebam dacă e ceva acolo.

– Și ce era? spuse Hong Kong părând să zâmbească în colțul gurii.

 

Lui Peng păru jenat.

– Nu știu, nu pot deschide valiza, chiar voiam să-ți spun să vii s-o deschizi, dar dormeai atât de bine.

– Da, dormeam bine, spuse Hong Kong Shuai și continuă să vorbească cu o expresie serioasă.

– Tocmai visam că cineva venise în secret să-mi fure valiza, de aceea m-am trezit.

– Vai, ce coșmar…hahaha ! râse forțat tânărul.

 

Hong Kong Shuai se uită la el și zâmbi.

– Dar totul a fost în regulă, erau și polițiști. Și am raportat imediat, au scris într-un carnet.

– De acord, voi căuta să găsesc un carnet.

Lu Yi Peng se decisese să joace acel joc. Era deja în acel stadiu în care, indiferent cum  s-ar fi scuzat, nu ar fi putut supraviețui.

– Îl poți folosi pe acesta, spuse Hong Kong Shuai ținându-l de umăr înainte de  a-i da un carnet și un pix.

Lu Yi Peng îl luă și făcu o expresie serioasă.

– Ce vrei să raportezi?

– Păi…un hoț mi-a spart valiza, spuse Hong Kong Shuai.

Lu Yi Peng întrebă mai departe:

– Detalii.

– Semăna exact ca tine, ar fi bine să-l arestez.

Lu Yi Peng auzit brusc un zgomot metalic la încheietura mâinii sale stângi.

 

Din nou…

 

Fața lui Hong Kong Shuai se înveseli. Își mișcă încheietura mâinii drepte, acolo unde erau atașate cătușele.

– Bine, să mergem la culcare ofițer. Cred că hoții nu vor îndrăzni să revină.

După ce spuse asta băgă cheia în buzunarul cămășii. Lui Peng nu putu decât să clipească, apoi zâmbi în sec înainte de a accepta să meargă frumos spre pat.

Kong Shuai îl lăsă să se urce în pat, apoi se așeză și spuse zâmbind:

– Noapte bună, Peng Peng. Dacă vrei să te ridici ca să faci o plimbare, să-mi spui.

Lu Yi Peng se strecură grăbit sub pătură și închise ochii, deși cătușele erau încă acolo.

 

Încă o dată rahatul ăsta, la naiba !!

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

NOTĂ

[1] Aici se referă la penisul lui Lu Yi Peng

[2] Nume dat călugărilor budiști centenari

Loading

Care este reacția ta?
+1
4
+1
4
+1
2
+1
5
+1
0
+1
1
+1
0

2 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *