Păunul roșu- Capitolul 9

Păunul roșu- Capitolul 9

CAPITOL 9    

       

 

Lu Yi Peng se gândise că ar putea fi polițistul care fusese încătușat cel mai des pe acest pământ. Dar era mai bine că nu anunțe această statistică nimănui. Când reuși să închidă ochii ca să doarmă, era aproape dimineață. Când se trezi din nou, soarele strălucea aproape până spre pat. Întorcându-se îl văzut pe Hong Kong Shuai așezat în capul oaselor lângă el.

– Te-ai trezit, îl salută el.

Lu Yi Peng se ridică imediat și văzut că era încă încătușat.

– Aseară l-am prins pe bărbatul care mi-a furat valiza, domnule polițist, spuse Hong Kong Shuai zâmbind.

Lu Yi Peng încercă să se gândească pentru a încerca tot posibilul pentru a rezolva problema.

– Da, știu, cred că poți să-i dai drumul acum, pentru că l-ai închis toată noaptea.

Nu inspectore, trebuie să așteptăm ca cineva să-l elibereze mai întâi,  spuse Hong Kong Shuai cu un zâmbet în colțul gurii. Lu Yi Peng înghiți cu noduri. Apoi zâmbi și răspunse:

– Atunci te asigur, poți să-l eliberezi acum.

– Și ce garanții am? continuă Hong Kong Shuai. Lu Yi Peng îl privi un pic suspicios.

 

Cine era mai exact polițistul?

 

– Poziția mea, spuse Lu Yi Peng.

Hong Kong Shuai clătină din cap.

– Nu ești mai bun  ca acest criminal. Acțiunile tale au fost foarte nesăbuite, cred că trebuie să dai altceva acum ca garanție.

 

– Ce? Întrebă Lu Yi Peng neputincios. Hong Kong Shuai zâmbi viclean și întinse mâna să îi atingă fața.

– Îți voi da 3 minute să te gândești.

 

Lu Yi Peng tăcu 2 secunde și sări spre Hong Kong Shuai să-i smulgă cheia care atârna la piept, în spatele cămășii. Era sigur că tipului ăsta nu-i putea oferi nici o garanție bună. Ar fi mai bine să se lupte până la moarte. Cei doi se luptară o vreme pe pat. În cele din urmă, tânărul polițist rămase încătușat.

Lu Yi Peng mormăi când Hong Shuai se trânti deasupra lui. Acesta își folosi mâna liberă pentru a-i ține fața. Apoi se aplecă mai aproape cu un mic zâmbet în colțul gurii.

– Inspectore, dacă devii căpitan de navă pentru mine pentru o zi, îl voi elibera pe acest acuzat.

Lu Yi Peng își mușcă buza de jos înainte de a da din cap, fără tragere de inimă.

– Bine.

Zâmbetul lui Hong Kong Shuai se lărgi înainte de a-i scoate cătușele, apoi îi bătu ușor obrazul.

– Hai să facem un duș și să ne îmbrăcăm. E târziu căpitane.

……………………………………………………………………………………………………………………….

 

Lu Yi Peng lucra de 5 ani în poliție și nu avusese niciodată vacanță. Acesta era primul lui concediu și acum tânărul ofițer își petrecea timpul și energia ajustând pânzele iahtului, astfel încât să poată prinde vântul și să continue să navigheze. Era admirat de Hong Kong Shuai, care stătea în spatele lui sorbind un suc de portocale. Acesta închiriase un iaht mare cu pânze și stătea întins confortabil în  șezlong, uitându-se la tânărul cu siluetă impertinentă care se potrivea unui ofițer de poliție, viguros și energic. Acesta era ocupat să ridice pânzele pentru a face iahtul să navigheze în direcția dorită. Lu Yi Peng purta doar un tricou cu mâneci scurte și o pereche de pantaloni scurți. În timp ce se mișca tivul pantalonilor se ridică, dezvăluind pe coapsă litere roșii strălucitoare. Puteai număra de asemenea, mușchii frumoși de pe antebrațe când mișca pânzele pe rând. Era destul de îmbietor de privit. Hong Kong Shuai se uită la el și sorbi iar din sucul de portocale. Se bucura și era fericit cu adevărat. Între timp cealaltă parte transpira abundent din cauza căldurii. Să conduci un iaht era o galeră. Înjură.

Hong Kong Shuai mai luă o înghițitură de suc de portocale, își puse ochelarii de soare, apoi vorbi.

– E de ajuns căpitane, poți lăsa vela jos. Va pluti spre oceanul Atlantic.

Lu Yi Peng vru să spună că dacă ar ajunge cu adevărat în oceanul Atlantic, probabil că ar scrie un nou capitol în istoria sa. Dar despre ce fel de poveste nebună trebuia să vorbească? Și acel păun îl irita tot atât de mult.

– Kong Shuai, vino să mă ajuți, spuse Lu Yi Peng când văzu că cealaltă parte stătea în continuare fericită, sorbind sucul de portocale confortabil la umbră. Îl lăsa să alerge, să se obosească, îl folosea pentru a coborî și ridica pânzele.

– O! Inspectorul a pus iahtul la apă. Am cheltuit sute de mii de dolari în titluri de valoare ca să fii căpitanul iahtului meu. Dacă o spui așa frumos hai, o să vin să te ajut.

După ce spuse acestea se ridică apoi cu un pas leneș. Înaintă spre Lu Yi Peng care scrâșnea din dinți în timp ce privea persoană care se apropia.

– Ce este inspectore? Dacă nici măcar nu poți sări, te voi ajuta să te înalți. Se prefăcu că deschide brațele și că vrea să-l poarte pe tânărul polițist. Acesta se uită imediat la el, apoi arătă una dintre frânghiile navei legate de inelul de oțel din partea de Jos.

– Mă ajuți să-l desfac?

Apoi se duse să desfacă frânghiile de pe cealaltă parte a pânzei. Când se întoarse din nou îl văzu pe Hong Kong Shuai încă în picioare, așa că nu putu rezista și se duse să-i vorbească.

– Ce este de data aceasta? Nu spune că nu poți rezolva problema. Acea problemă poate fi rezolvată chiar și de un copil de grădiniță.

– Aoleu, spuse Hong Kong Shuai făcând o expresie ca și cum ar fi fost bolnav.

– Tocmai mi-am amintit că doctorul mi-a spus să nu mă mai aplec foarte mult. Nu m-am putut apleca să desfac un nod atât de mare. Lu Yi Peng, te rog ajută-mă.

Lu Yi Peng voia într-adevăr să sară și să-i dea un picior în fund lui Hong Kong Shuai. Era o căldură

înăbușitoare.

– Du-te să te așezi și bea sucul tău de portocale, spuse tânărul polițist cu o voce slabă.

Înainte de a se apleca, desfăcut frânghia care ținea vela. Hong Kong Shuai se întoarse la locul său inițial, luă sucul de portocale și-l sorbi ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

– Peng Peng unde te duci?  Vino și bea mai întâi un suc de portocale, strigă Hong Kong Shuai când Lu Yi Peng coborî toate pânzele. Acesta se prefăcu că vrea să intre în cabina iahtului. Ridică ușor capul, îl privi zâmbind și răspunse:

– E în regulă, voi coborî în cabină ca să beau.

– Nu mai este nimic de băut în cabină, am adus totul aici, spuse Hong Kong Shuai mângâind cutia mare de gheață de lângă el.

Lu Yi Peng rămase nemișcat o secundă, apoi reveni lângă Hong Kong care îi turnase un pahar de suc de portocale. Acesta fusese pus pe masă lângă el. Lui Peng se așeză în șezlongul de pe cealaltă parte, apoi luă paharul cu suc de portocale.

– Mulțumesc. Probabil că nu ai pus niciun drog în el, spuse îngustând ochii spre Hong Kong cu neîncredere.

Persoana privită arătă ambele mâini.

-M-ai văzut în mână cu altceva?

Lu Yi Peng se uită la el și oftă din greu înainte de a ridica paharul cu suc de portocale și de a lua o înghițitură. Apoi se aplecă să privească marea, ascultând în același timp sunetul valurilor blânde. Era foarte relaxant. Tânărul polițist închise ochii încercând să găsească fericirea în pacea din fața lui cât mai mult posibil, înainte ca acest idiot s-o distrugă.

Hong Kong Shuai stătu o vreme acolo, apoi se ridică, luă o pălărie cu boruri de paie  și o puse pe cap, apoi ieși la o plimbare pe iaht. Când văzu cealaltă parte ridicându-se, Lu Yi Peng nu se putu abține să nu miște capul și să-i arunce o privire. În cazul în care acel păun ar fi vrut să facă ceva ciudat în timp ce el lăsase garda jos.

Hong Kong Shuai merse la prova iahtului. Purta o cămașă peste un tricou alb cu mâneci scurte, pantaloni scurți și sandale. Și cu pălăria aceasta de paie arăta ciudat. Lu Yi Peng își miji ochii și se uită la el cum se apleca într-un loc și în  altul. Îl văzut plimbându-se câteva runde, apoi se întoarse din nou la umbră. Luă o sticlă de protecție solară și-și scoase cămașa.

Văzând aceasta, Lu Yi Peng nu suportă să stea tăcut și trebui să-l întrebe:

– Ce ai de gând să faci Dtaa[1], vrei să faci plajă?

Hong Kong Shuai se întoarse și zâmbi ușor.

– Voiam să mă duc să înot în mare. Coborâm împreună sau nu?

Lu Yi Peng clipi și se uită la persoana din fața lui, de parcă nu ar fi auzit niciodată o întrebare atât de simplă. Kong Shuai se uită puțin la fața tânărului, apoi vorbi din nou:

– Uite, ai venit la mare, cum poți să nu intri să înoți? Dacă nu vrei să înoți, te las să mă urmărești cu iahtul.

După ce spuse asta se ridică și plecă. De data aceasta, Lu Yi Peng trebui să iasă din șezlong.

– Stai.

Hong Kong Shuai întoarse capul să-l privească și ridică din sprâncene. Lu Yi Peng își mușcă buzele și spuse:

– Și eu vreau să înot. Nu să te las să pleci singur să amețești și să te îneci. Voi avea din nou probleme din cauza aceasta.

Hong Kong  zâmbi ușor în colțul gurii. Tânărul continuă să vorbească:

– Așează-te, mai întâi te voi ajuta să-ți pui cremă de protecție solară pe spate.

Soarele era suficient de puternic, iar briza mării sufla încet. Și apoi erau doar ei doi aici. Obrajii lui Lu Yi Peng deveniseră roșii. Hong Kong văzu și fu satisfăcut.

Acest băiat era aici…cu el…

În cele din urmă, persoana din fața lui acceptă să se așeze. Lu Yi Peng văzu din nou acel superb păun roșu. Detaliile lui erau impresionante. Se gândi că persoanele care își fac tatuaje trebuie să îndure destul de multă durere. Tânărul polițist luă un tub de protecție solară, îl strânse în palmă și apoi începu să-l mângâie o vreme privind la păun.

– Hong Kong Shuai, acest păun ți-a luat mult timp să fie tatuat? întrebă Lu Yi Peng după ce aplică jumătate din cremă. Auzi vocea lui Hong Kong Shuai răspunzând.

– O zi.

Lu Yi Peng  înghiți în sec. Nu-și făcuse niciodată un tatuaj, dar știa că e foarte dureros. Dacă ar fi fost să compare marca  lui făcută cu fier înroșit și acest păun mare cu atât de multe detalii, nu știa să spună care a durut mai mult. Tipul acesta trebuie să fie incredibil de rezistent.

– Când ți l-a făcut, nu ți-a injectat anestezic sau altceva? întrebă tânărul polițist.

Hong Kong Shuai râse.

– În acele zile îmi măsurăm mințile cu ale altora, nu e ca astăzi.

Lu Yi Peng își drese vocea și întrebă:

– Ce epocă a fost aceea?

Nu voia să  renunțe. Pentru a nu părea suspicios, continuă să întrebe.

– Deci are mai mult de 30 de ani?

Cel care fusese întrebat, râse și nu răspunse, așa că tânărul polițist continuă.

– De obicei oamenii care își fac tatuaje au probabil cel puțin 17 sau 18 ani.

Spuse acest lucru deoarece credea că Kong Shuai avea mai mult de 50 de ani. Acesta se uită spre el și zâmbi ușor.

– E sigur că nu am așteptat ca să devin bătrân.

Ochii lui Lu Yi Peng se  măriră neîncrezători înainte de a izbucni:

– Vrei să spui că nu-ți aduci aminte când ți-ai făcut tatuajul?!

Cealaltă parte, râse cu încântare.

– Să facem așa, o să mă duc să informez Academia regală de Cadeți ai Poliției și să-ți reia medaliile.

Lu Yi Peng se încruntă neîncrezător, tipul ăsta nu încetase niciodată să-l tachineze cu asta.

– Oricum, nu cred că ai împlinit 50 de ani. Da, cred că ai aproape de 50 de ani.

– O, Peng Peng…

 

Hong Kong Shuai oftă și se întoarse.

– Ți-am mai spus că vârsta este determinată de aspectul tău exterior și nu de anul nașterii.

Spusese aceste cuvinte ridicând mâna pentru a ține bărbia lui Lu Yi Peng.

– Arăți ca un inspector. Fața ta seamănă mai degrabă cu a cuiva de 30 sau 40 de ani. Te rog să ai grijă de tine.

Lu Yi Peng ridică mâna și o îndepărtă pe cea care îl ținea. Hong Kong Shuai chicoti.

– Ai aplicat peste tot crema?

– Da, peste tot, spuse Lu Yi Peng, în timp ce făcea o față mohorâtă în fața lui Hong Kong care râse din nou și continuă:

– Hai inspectore, întoarce-te, te voi ajuta să o aplici.

– Uite, mie nu-mi place să fiu bronzat ca tine. Faci plajă și când te întorci ești ars.

– Dar e adevărat că  pielea bronzată, este sexy într-un mod diferit, spuse el și îl trase spre el mușcându-i ușor bărbia. Lui Lu YI Peng i s-a făcut pielea găină și împinse imediat cealaltă persoană.

– De ce vrei să înoți în mare?

Persoana care era lângă el râse se ridică și se îndepărtă.  Lu Yi Peng își ridică mâna și-și frecă bărbia gândindu-se la noaptea trecută.

 

Noi…

Acest păun nebun îl adusese aici să-l provoace?

…………………………………………………………………………………………………………………..

 

La pupa iahtului exista o scară lungă pentru urcare și coborâre, așa că puteai urca și coborî din iaht, chiar dacă erai în apă. Dar Hong Kong Shuai nu intră în apă pe scară. Ca un acrobat, se aruncă de la prova navei în mare. Lu Yi Peng văzut asta și nu putu decât să se simtă enervat, așa că se duse la prova iahtului și strigă:

– Hei, Dtaa asta nu este o arenă de acrobație!

 – Nu ești obligat să faci astfel de sărituri acrobatice, spuse Hong Kong Shuai care tocmai ieșise din apa turcoaz strălucitoare. Îi zâmbi cu un salut și vorbi pe un ton îngrijorat.

– Xiao Peng Peng, nu trebuie să-l imiți pe Hong Kong. Găsește o frânghie și o vestă de salvare și coboară încet pe scară.

– Mă tem că Xiao Peng Peng se va îneca cu apă de mare. Va fi dificil dacă va trebui să te reanimez.

Lu Yi Peng își încleștă maxilarul înainte de a se arunca imediat în mare lângă Hong Kong Shuai. Se auzi clar zgomotul mării care stropește puternic. Cei doi se luptară în apă un moment. Fiecare persoană scotea pe rând capul din apă din când în când pentru a respira adânc. În cele din urmă, Hong Kong Shuai înotă spre cealaltă parte a iahtului.

Lu Yi Peng înotă după el și se repezi să-l prindă. Hong Kong Shuai chicoti, apoi încercă să-l bage cu capul la fund. Așa că cei doi se luptară din nou în apă. Lu Yi Peng bău câteva înghițituri bune de apă de mare. În cele din urmă reveni la suprafață cu mândrie.

 

– E sărată, spuse Kong Shuai care se îndepărtase înotând. Scoase limba și se strâmbă la Lu Yi Peng  care sufla apă pe nas. Văzând aceasta, nu se putu abține să nu răspundă cu supărare:

– Toată apa mării este sărată, nu te mai  purta ca un copil mic.

Lu Yi Peng se uită la persoana care vorbise, apoi înotă rapid spre el. Hong Kong izbucni în râs, apoi

înotă în cealaltă direcție. Cei doi se urmăriră unul pe altul pentru o vreme până când Hong Kong înotă până la scara iahtului și spuse:

– Ajunge Peng Peng, mă dau bătut.

Tânărul ofițer de poliție înotă spre cealaltă parte a scărilor, răsuflând din greu și aruncă o privire spre persoana de vizavi care nu părea deloc obosită.

– Hei Dtaa, ce drog ai luat?

Hong Kong schiță un surâs apoi se apropie din nou.

– Peng Peng, acceptă mai întâi să vii să locuiești cu mine. Și îți voi spune ce să iei.

Lu Yi Peng se uită la Hong Kong Shuai înainte de a răspunde.

– Mă lași mai întâi să te ating. Poate chiar voi vrea să fiu cu tine.

Hong Kong Shuai râse fericit.

– Peng Peng, ai accepta să te muți cu mine în închisoare?

Lu Yi Peng nu răspunse, dar întinse mâna și-l apucă apăsându-i un sărut pe buze. Hong Kong Shuai fu ușor surprins apoi își trânti cealaltă mână pe umărul lui. Se sărutară o vreme, apoi Hong Kong Shuai îl împinse ușor înainte de a urca scările. Lui Peng încercă să-l prindă de mână, dar nu reuși așa că urcă în grabă după el.

Abia ajunseseră pe iaht că Lu Yi Peng se năpusti asupra lui prin spate. Se rostogoliră înlănțuindu-se. Rămaseră  pentru o vreme așa înainte ca tânărul polițist să reușească să se întoarcă și să-l lipească pe Kong Shuai cu spatele de sol. Acesta râse . Dar încă nu avu timp să spună nimic pentru că buzele lui fură pecetluite cu un sărut.

Soarele de amiază era destul de fierbinte. Părea că Hong Kong Shuai nu suporta lumina soarelui. Îl împinse pe Lu Yi Peng care îl călărea, până când se răsturnară. Cei doi se luptară, nici unul nu voia să cedeze. Când se rostogoliră și loviră întâmplător cutia de gheață, Hong Kong Shuai se regăsi dedesubt. Fața lui Lu Yi Peng deveni roșie în timp ce se uita la corpul pe jumătate gol de sub trupul lui. Tânărul polițist tresărit când o bucată de gheață îi atinse ușor obrazul. Privind din nou în jos îl văzut pe Hong Kong Shuai zâmbind . Ținea în mână o bucată de gheață.

– Vremea e fierbinte, vrei niște gheață? spuse persoana care stătea întinsă sub el.

Lu Yi Peng nu răspunse, dar apucă mâna care ținea gheața, apoi deschise gura și o linse cu tot cu degete. Hong Kong Shuai respiră adânc când Lu Yi Peng își folosi limba pentru a-i linge brațul până la cot, apoi urcă până la gât. Întinse mâna și luă gheață din cutie. Apoi mângâie cu ea corpul persoanei. Hong Kong  tresări, luă mâna care ținea gheața și o blocă. Aceasta se topi rapid, imediat ce intră în contact cu pielea caldă a ambilor bărbați. Se mângâiară o vreme. Lu Yi Peng prinse ambele brațe și le ridică deasupra capului, apoi zdrobit din nou buzele lui Kong Shuai cu un sărut fierbinte.

Vârfurile limbilor erau extrem de fierbinți. Se amestecaseră și se frecau una de alta încât nu mai rămăsese nici măcar un pic de spațiu. Pielea goală apăsată  pe cealaltă devenea din ce în ce mai fierbinte și mâna lui Lu Yi Peng coborî  mai jos. Alunecă ușor dea lungul abdomenului, modelă talia celeilalte persoane, în timp ce gura lui Kong Shuai continua să-l îmbrățișeze. Sărutul era atât de fierbinte, încât aproape că ar fi putut fi descris ca fiind foarte intens. Își sugeau, fiecare la rândul său, buzele cu nerăbdare până deveniră foarte roșii și umflate. Lu Yi Peng respiră cu greu înainte de a îmbrățișa acel corp. Îl ridică puțin apoi îi scoase pantalonii scurți.

– Peng Peng, și prezervativele? întrebă Hong Kong Shuai după ce cealaltă parte își dezvălui splendoarea în fața lui.

Lu Yi Peng se uită la el de parcă nu ar fi înțeles întrebarea, apoi îi zdrobi din nou buzele cu un sărut înfocat.

Dintr-o dată Hong Kong Shuai în lovi ușor peste obraz.

– Pune-ți un prezervativ inspectore,  îi spuse el cu o voce severă.

Lu Yi Peng se încruntă . Când văzu expresia tulburată de pe fața celuilalt, Hong Kong și oftă și zâmbi.

– Serios, nu te-ai pregătit deloc?

Zicând acestea, întinse mâna apucă portofelul din interiorul cămăși exterioare, care stătea șezlongul din apropiere. Scoate două prezervative și aruncă unul lui Lu Yi Peng.

– E prea târziu să te oprești acum, inspectore, spuse Hong Kong Shuai pe un ton jucăuș.

Lu Yi Peng păru destul de uluit de prezervativul care îi fusese aruncat, își mușcă buza de jos și-l apucă de talie.

– Pregătește-te cu adevărat, Hong Kong.

Hong Kong Shuai râse zgomotos în timp ce îl privea cum Lu Yi Peng deschide prezervativul. Puse unul pe falusul enorm din fața lui, ceea ce îl făcu să se simtă fierbinte.

După ce termină, Lu Yi Peng  își ridică privirea spre persoana care zăcea acolo, sub el, apoi și dezvălui dinții și întrebă:

– Ai vrea să te ajut să-ți pui prezervativul, Dtaa?

Kong Shuai îl plezni peste piept înainte de a scoate un prezervativ. Încă nu-l terminase de pus că Lu Yi Peng îl apucă de șolduri și îl ridică. Vederea acestei majestăți care îl împungea pe abdomen îl făcu să icnească de entuziasm. Continuă să-l frământe cu mâna pentru vreme, până simți că dorința lui nu mai putea fi stăpânită. Începu să-și strecoare dorința în canalul mic și îngust care îl absorbi în mod miraculos. Tânărul polițist respiră adânc în fața unei persecuții severe în acel canal. Soarele încă strălucea puternic deasupra iahtului. Lu Yi Peng îl ținea pe Hong Kong Shuai de talie. Îi ridică piciorul și-l puse pe umăr. Apoi începu să împingă ritmic cu penisul său fierbinte și extrem de tare. Îl auzea pe gemând puternic. Se mișcă așa o vreme apoi  îl prinse pe Hong Kong  și-l puse cu fața în jos      împingându-și sexul tot mai adânc. Apoi îl întinse pe spate, îi desfăcu picioarele larg depărtate și se introduse iar în corpul lui într-un ritm repetat. Hong Kong Shuai gemea erotic și după un timp îi spuse:

– Peng Peng, hai să coborâm în cabină.

Lu Yi Peng strânse din buze și se împinse mai tare în el. Hong Kong Shuai gemu de mai multe ori și brusc își ridică și celălalt picior, înconjurându-i gâtul. Apoi, cu o manevră rapidă îl întoarse și îl încălecă. Lu Yi Peng  se opri brusc dar în partea de jos erau încă împreunați.. Doar poziția se schimbase. Kong Shuai ridică mâna și își frecă fața.

– Puntea este fierbinte, încearc-o și tu.

 

După ce spuse, acestea început să se împingă în el nebunește. Lu Yi Peng deschise gura să vorbească, dar rămase fără cuvinte. Nu putea decât să respire greu, simțea că podeaua este fierbinte, dar într-un moment ca acesta tipul ăsta mai avea inimă să fie interesat de astfel de lucruri?

Tipul ăsta nu e serios!

 

Continuară așa o vreme, transpirând abundent. Hong Kong  întinse mâna, luă un pahar cu apă și bău. De data aceasta Lu Yi Peng chiar nu mai suportă.

– Hong Kong, nu ești deloc interesat de mine?

Hong Kong Shuai îl privi surprins înainte de a vorbi.

– Ba da, dar e foarte cald. Peng Peng, hai să bem mai întâi niște apă.

Agasat, Lu Yi Peng voi s-o scoată brusc, dar Hong Kong Shuai fu mai rapid și-l reținu cu forță. Partea cu care erau conectați nu se desprinsese încă. Lu Yi  Peng se întoarse să ia niște apă apoi înlănțui cu brațele acel corp și se ridică imediat.

Hong Kong Shuai petrecu brațele în jurul gâtului acelei siluete, înlănțuindu-i cu picioarele talia puternică,  și gemu de plăcere când cealaltă parte început să meargă. În tot acest timp în care Lu Yi Peng mergea cu Hong Kong agățat de el, penisul polițistului nu părăsise canalul secret a celeilalte persoane.

– Hai în cabină, Peng Peng,  șopti Hong Kong Shuai. Lu Yi Peng se încruntă înainte de a lipi corpul pe peretele de la  pupa înainte de a ajunge la ușa cabinei. Trupurile lor se contractau la unison. Kong Shuai spuse cu voce tremurândă :

– Să coborâm.

Lu Yi Peng fusese de acord să coboare în cabină, dar înainte de a ajunge în pat apăsă din nou de corpul lui Hong Kong Shuai de perete. Apoi se mișcă cu forță înainte și înapoi în canalul ascuns al siluetei, de parcă nu mai putea suporta să aștepte. Auzi vocea înceată, domoală a lui Hong Kong Shuai:

– Peng Peng, te-am supărat cu ceva?

 

Lu Yi Peng se opri din mișcări și îl strânse și mai tare în brațe, apoi îl duse pe Hong Kong în pat. Cele 2 siluete își mișcară șoldurile împreună ca niște nebuni. Gemetele și răsuflările grele erau tulburătoare. Lu Yi Peng apăsă mâna lui Hong Kong pe cearșaf și-l sărută adânc.

 

Nu mai contează nimic…sunt cu tine…

………………………………………………………………………………………………………………………….

 

– Peng Peng, trezește-te.

Lu Yi Peng se încruntă, dar tot refuză să deschidă ochii și să se scoale. Auzi din nou vocea strigând.

– Trezește-te, nu ne vom întoarce la țărm la timp.

De data aceasta, tânărul polițist deschise imediat ochii. În afară de tavanul din lemn al cabinei îl văzu  pe Hong Kong purtând haine îngrijite. Stătea lângă el zâmbind ușor.

– Hong Kong înțelege că Peng Peng este obosit și că de aceea acționezi într-un mod atât de neobișnuit, dar cerul este deja întunecat. Peng Peng, trebuie să duci iahtul înapoi la țărm.

 

Obrajii lui Lu Yi Peng se înroșiră, chiar dacă vremea nu mai era caldă. Se întoarse să-l întrebe pe Hong Kong Shuai :

– Cât e ceasul?

– E ora 4, răspunse el, apoi își apropie fața și-l sărută.

– Ce ai făcut în această după-amiază a fost grozav. După ce ne vom întoarce, vom mai  continua un pic.

Lu Yi Peng se uită la adversarul său și-l împinse, dar când se ridică își dădu seama că nu purta haine. Când se întoarse îl văzu pe Hong Kong ținând ceva în mână.

– A cui e lenjeria asta?

Lu Yi Peng își recuperă chiloții. Fața lui era atât de roșie încât părea întunecată.

Ce făcuse aici? Cerințele din partea de jos ale unui bărbat sunt cu adevărat terifiante. Tânărul polițist își blestemă propriul orgasm, nu voia să se gândească la ceea ce făcuse mai înainte.

Chiar vreau să sar în mare și să mor!

Hong Kong Shuai era vesel. Îl privi pe tânărul polițist cum se îmbrăcă grăbit și urcă pe punte.

…………………………………………………………………………………………………………

Soarele apusese. Din fericire, încă mai bătea un vânt blând.

Lu Yi Peng era ocupat să ridice pânzele. Hong Kong ieși din cabină cu o cameră foto  în mână.

– Peng Peng, zâmbește, te rog, spuse el ridicând camera foto ca un fotograf.

Lu Yi Peng își dezvălui dinții :

– Hei, dacă ai așa mult timp liber, vino să mă ajuți să ducem iahtul înapoi la țărm.

Hong Kong apăsat cu putere obturatorul, apoi coborî camera foto și vorbi cu un ton de reproș.

– Eu chiar am fost victimă, ai profitat de mine, Xiao Peng Peng.

Lu Yi Peng voia să-i tragă un șut în fund, dar știa că Kong Shuai o va face și el. Scrâșni din dinți și-l lăsă să facă fotografii pe măsură ce iahtul avansa.

În jurul orei 17, iahtul acostă . Hong Kong Shuai continuă să facă fotografii fără să se oprească. Desigur, Lu Yi Peng nu jucă jocul. Dar când văzu acest păun nebun  nu se mai oprea din fotografiat, nu se putu abține să nu-i spună:

– Hei, poți să nu mai faci poze? Nu vei avea fotografii bune cu mine dacă le faci fără să-ți dau acordul.

 

– Xiao Peng Peng nu s-ar strâmba în fața camerei de filmat căci e bine crescut.

Lu Yi Peng îi aruncă o privire pe furiș și imediat se întoarse înainte să i se încălzească toată fața de nervi.

 

La naiba !!

 

Briza mării sufla ușor. Iahtul fu acostat la Khao Fang. Lu Yi Peng era încă în picioare pe prova navei. Privind clienții hotelului plimbându-se pe plajă tresări când un pahar rece îi atinse fața. Hong Kong Shuai stătea lângă el zâmbind. În mână ținea un pahar cu suc de portocale. Lu Yi Peng întinse mâna pentru a îl primi.

– Mulțumesc.

 

Kong Shuai  își drese vocea, apoi luă un pahar cu suc de portocale și bău o înghițitură. Cei 2 oameni stătură un moment în picioare, unul lângă altul, tăcuți, sorbind din sucul de portocale.

Apoi Lu Yi Peng sparse tăcerea cu o voce joasă, aproape șoptită.

– Kong Shuai, vreau să dorm liniștit în noaptea asta. Doar o noapte.

Hong Kong Shuai se întoarse și zâmbi.

 

– Dar eu nu ți-am făcut nimic aseară. Cel mai bine ar fi ca inspectorul să fie atent în cazul în care un hoț ar veni în secret să-mi fure valiza. În seara aceasta va fi greu să-l prind din nou.

Lu Yi Peng se uită imediat la el, în timp ce Hong Kong Shuai izbucni în râs.

 

 

 

NOTĂ

[1] Formulă de adresare către o persoană foarte în vârstă. Aici e folosită ironic

Loading

Care este reacția ta?
+1
1
+1
5
+1
1
+1
12
+1
0
+1
0
+1
0

1 Comment

  1. Diana

    Iubesc acest păun …pe bune …m am îndrăgostit de el …de ce mi or place personajele de acest tip …oare sunt perversă ?????
    Nuuuu …il iubesc pentru că el il iubește pe tânărul polițist tare de tot …..!!!
    Și ce căldură la bordul iahtului ????????????!!!
    Mulțumesc iubita mea pentru traducere ,chiar imi doream sa citesc această carte ….și….surpriză ….o citesc !!!!
    Pupici ????????????????!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *