Păunul roșu-Capitolul 13

Păunul roșu-Capitolul 13

CAPITOLUL 13

Wei Jin Yi ridică privirea la nava mare, apoi se întoarse către o altă persoană care intrase.

– Poliția se mișcă deja conform planului tău, ești cu adevărat rău.

Persoana care vorbise era un bărbat în jur de 35 de ani, înalt și zvelt. Purta un sacou obișnuit, cu blugi de culoare ruginie. Wei Jin Yi se uită la el și zâmbi.

Există o vorbă, zâmbetul unei femei frumoase poate doborî un oraș. Zâmbetul lui Wei Jin Yi putea ucide o persoană. Avea un zâmbet inocent ca zâmbetul unui înger ce ascunde un demon rău în spate.

– Hong Kong Shuai e concurentul meu comercial de mult timp. Am profitat de această ocazie pentru a mă debarasa de el și pentru a face afaceri cu un nou partener, Khun Lee.

Persoana numită Lee zâmbi la rândul lui.

– Aș putea fi aliatul tău dacă această rundă de mutare a mărfurilor ar putea fi finalizată cu succes.

– Aceasta e finalizată mai mult de jumătate. Hong Kong se comportă ciudat. Îi place să meargă dea lungul digului în miezul nopții, în nopțile fără lună. Acest comportament trebuie să fie deja suspicios față de poliție. Portul în care îi place să meargă este departe de aici, poți duce lucrurile cu ușurință.

Persoana pe nume Lee se uită la el o vreme și apoi îl întrebă:

– Am auzit că Hong Kong Shuai este misterios, dar vorbești de parcă l-ai cunoaște bine. Ai avut o relație cu el înainte?

– Nu merită să vorbim despre relația noastră, răspunse Wei Jin Yi zâmbind.

– Tu ai grijă de bunurile tale. Cât despre port și restul, îmi asum responsabilitatea. Îți garantez că orice ar fi, cu siguranță totul va fi în ordine.

Bărbatul, pe nume Lee zâmbi din nou.

– În ultimul timp, poliția a făcut o mare presiune asupra noastră. Am văzut strălucirea clanului Wei cu ochii mei, așa că mă pot simți ușurat.

– Mă flatezi, răspunse bărbatul care purta ochelari cu ramă aurie și care avea părul lins, pieptănat într-o parte.

– Vreau doar un partener de afaceri bun. Așa cum ești tu.

– Ei bine, dacă totul va merge bine, va fi benefic pentru amândoi. Data viitoare s-ar putea să adaug mai multe valoare încărcăturii. Este o plăcere să lucrez cu tine.

După ce spuse asta, întinse mâna. Wei Jin Yi zâmbi. Un bărbat înalt cu o cicatrice pe obrazul stâng stătea tăcut lângă el. Dintr-o dată începu să vorbească.

– Lui Khun nu-i place contactul fizic cu alți oameni, scuze.

– Oh, gemu persoana pe nume Lee.

Wei Jin Yi continuă să vorbească.

– Îmi pare rău, mâinile mele nu sunt foarte curate.

Persoana se uită la el o clipă, apoi izbucni în râs.

– Tu ești…ești într-adevăr așa cum se zvonește.

 

Wei Jin Yi nu răspunse se mulțumi doar să râdă. Dar în acel moment o altă voce răsună.

– Foarte excitant. Copilule cu nume de Wei, credeai că nu voi vedea clar acest plan?

Wei Jin Yi se întoarse imediat la sunetul vocii.  Vorbitorul stătea în umbra containerului. Nu putea vedea fața clar, dar fusese suficient să vadă culoarea cămășii și a pantalonilor pe care îi purta. Culoarea roșie era la fel de închisă ca sângele uscat.

– Hong Kong Shuai! strigă Wei Jin Yi și scoase imediat pistolul.

Bărbatul înalt care stătea lângă el se mută și el într-o poziție pregătită de luptă. Persoana care stătea în umbră vorbi din nou.

– Îți mai aduci aminte de mine, sunt mișcat, dar crezi că o simplă armă poate să mă sperie?

Wei Jin Yi nu răspunse, dar apăsă pe trăgaciul revolverului.

 

Bang, bang !!!

Sunetul pistolului răsună în tot portul , dar persoana care se ascundea în umbră, dispăruse. Apoi se auzi un zgomot puternic.

– Wei Jin Yi, ai crezut că dacă poliția mă prinde în capcană, atunci nu voi putea acționa, nu? Te-ai înșelat.

Cei 3 oameni care stăteau în picioare se uitară în jur. Persoana pe nume Lee întrebă :

– Khun Wei, cine este tipul acesta?

– Este o persoană la fel ca tine și ca mine, spuse Wei Jin Yi și auzi imediat râsete puternice.

– Băiete, îți voi da o lecție înainte ca poliția să ajungă. Ar trebui să fii mândru că vei muri de mâna lui Hong Kong Shuai.

Wei Jin Yi doar zâmbi.

– Ai o gură atât de mare, ce poți să ne faci singur?

– Copilul meu a părăsit conacul. În câteva minute numele tău va fi celebru, Khun Hodyim.

– Urăsc cu adevărat când oamenii îmi spun așa, mormăi  Wei Jin Yi și se întoarse către Lee.

– Khun Lee, puteți urca pe vaporul dumneavoastră. În acest fel, voi acționa singur. Vreau să știu cât de sigur pe el este Hong Kong Shuai.

Persoana pe nume Lee se uită la fața lui pentru o clipă, apoi auzi aceeași voce de adineaori:

– Nu te voi lăsa să pleci, gunoiule. Vocea se stinse și omul cu cămașă roșie se repezi brusc spre el cu o mână violentă. Lee nu avu timp să ridice arma . Tocmai când mâna începuse să-l stranguleze, o siluetă înaltă ca un munte o blocă.

– Grăbește-te, Khun Lee, chiar vrei să mori? spuse Wei Jin Yi, în timp ce bărbatul înalt se ocupa de silueta care atacase cu o viteză aproape incredibilă.

Lee își recăpătă cunoștința și fugi imediat spre vapor. Omul în haine roșii se lupta cu silueta cât un munte în timp ce striga :

– Xiao Peng Peng! Omul acela va scăpa!

Dintr-un colț întunecat, Lu Yi Peng apăru ca prin minune și porni în urmărirea lui Lee. Dar când era să-l prindă, sunetul unei împușcături răsună din nou.

Bang !

 

Glonțul atinse puțin brațul stâng al tânărului polițist. O duhoare de arsură, se răspândi în aer. Wei Jin Yi apăsă din nou trăgaciul.

Bang !

Lui Peng fentă și sări în cealaltă direcție, apoi urmă o altă împușcătură.

Bang !

Arma pe care o folosea Wei Jin Yi era un revolver Magnum 357.Acest tip de revolver nu putea trage mai mult de 6 până la 7 cartușe și deja fuseseră trase 6 focuri. Și adevărat, așa cum era de așteptat, când apăsă din nou pe trăgaci nu mai erau gloanțe. Lu Yi Peng știa deja, așa că profită de acest moment ca să alerge după Lee. Dar abia făcuse 3 pași că o umbră se repezi spre el, urmată de un pumn ce năvăli ca un șarpe furios.

Lu Yi Peng trebui să se eschiveze și să-l lase pe Lee să scape. Mai întâi trebuia să-și facă griji cum să-și elibereze mărul lui Adam. Când văzu fața adversarului, i se tăie respirația.

– Din câte am auzit, abilitățile inspectorului Lu Yi Peng în kung-fu sunt fără egal. Lasă-mă să încerc și eu o dată.

Persoana care vorbea era un bărbat care purta ochelari de modă veche cu rame aurii. Părul era pieptănat într-o parte și lins cu gel, ochii negri scânteiau în lumina lampadarelor. Din cauză că fusese luat prin surprindere, Lu Yi Peng fu lovit din nou cu pumnul.

Puterea ascunsă din acest pumn îl făcu pe Lu Yi Peng să aterizeze pe sol fără să se mai poată ridica. Nu-i venea să creadă că un bărbat care arăta ca un angajat al unei companii și care era atât de slab, avea un nivel uimitor în kung-fu.

Lu Yi Peng se bătu o vreme cu Wei Jin Yi și transpirase foarte mult. De fapt, nu era la fel de bun ca Hong Kong Shuai, dar abilitățile acestui tip nu erau  de natură să-l învingă cu ușurință.

Dacă nu soseau întăririle…

– Ești îngrijorat că oamenii de la secția de poliție nu sosesc, șopti la urechea lui Wei Jin Yi.

Nu avea deloc un comportament bun și spusese asta în timp ce se lupta.

– Nu vor ajunge prea curând și nu am venit singur.

Lui Peng încercă să profite de momentul în care Wei Jin Yi îi vorbea. Câteva lovituri cu pumnul.

– Sunt sigur că te poți bate mai bine, rosti batjocoritor Wei Jin YI.

Când termină de vorbit se dădu înapoi, apoi lovit din nou, de astă dată cu picioarele.

 

La naiba !

 

Lu Yi Peng auzi sunetul îndepărtat a 2 împușcături. Se întoarse imediat spre locul unde Hong Kong Shuai se bătea cu silueta înaltă.

– Kong Shuai !!!

Wei Jin Yi profită de această clipă de neatenție și îi lovi stomacul cu pumnul, cu mare pricepere. Lu Yi Peng căzut la câțiva pași de el și vomită un lichid gelatinos.

– Cum Peng Peng, nu reușești să-l învingi pe Wei Jin Yi? P strigă, o voce familiară, surprinsă.

Lu Yi Peng privi înspre Hong Kong Shuai. Acesta se uita la el îngrijorat, iar în spatele lui, silueta înaltă tocmai se ridica scuturându-și pantalonii și zâmbind.

– Ești cam răutăcios cu el, spuse bărbatul înalt cu cicatrice pe obraz.

Lu Yi Peng crezu că fusese lovit cu pumnul așa de tare, încât avea halucinații.

 

Ce naiba se întâmplă aici?

 

 – Xiao Jin Yi, ești bine? întrebă Kong Shuai zâmbăreț.

Apoi se întoarse spre silueta înaltă.

– Hai,  erai gata să mă învingi? spuse el bătându-l pe ceafă.

Persoana care fusese lovită oftă din greu și apucă acea mână cu o viteză uimitoare.

– Senpai,[1] te rog, nu mai face glume atât de oribile. Să necăjești oamenii mai tineri decât tine ar putea fi un păcat. Și ar trebui să-i explici copilului tău.

– Eu știam că să necăjești adulții este un păcat. Wei Jin Yi ar fi trebuit deja să-i explice.

Wei Jin Yi scoase o batistă din buzunar, își curăța ochelarii, ridică privirea și zâmbi.

– Senpai botchan[2] de ce nu-i explici tu singur?

Hong Kong Shuai ridică din umeri.

– Ei bine, acesta a fost planul vostru, explicați-i.

Lu Yi Peng se ridicase în picioare și asculta discuția dintre cei 3. Când durerea din stomac se calmă, se întoarse spre Hong Kong Shuai și-l întrebă:

– Ce mai e și asta? ’’senpai”…’botchan’’…tu…oamenii ăștia…

Wei Jin Yi răspunse în locul lui.

– E așa cum ai auzit, îmi pare rău că nu ți-am spus totul. Au fost câteva interpretări greșite la secția de poliție.

Se opri o clipă, apoi continuă.

– E adevărat că el are acțiuni în port, dar că el și cu mine suntem concurenți în afaceri…. ăsta e un lucru greșit. De fapt, el este seniorul meu .Senpai Hong Kong Shuai

Lu Yi Peng se uită urât la Wei Jin Yi, apoi auzi vocea lui Hong Kong Shuai continuând.

– Da… acest tip este discipolul meu.

După ce spuse aceasta făcu semn cu capul  bărbatului înalt care stătea în picioare. Bărbatul cu cicatrice dădu din cap obosit.

Lăsați-mă să vă explic. El și cu mine s-a întâmplat să avem același profesor de kung-fu. Acum el este senpai botchan.

– Tian Shan e foarte bun la explicații, spuse Hong Kong Shuai ridicând mâna pentru a-i mângâia fața.

– Dacă nu aș fost atât de impresionat de tatăl tău, te-aș fi păstrat alături de mine.

– Este prea amuzant senpai, spuse bărbatul înalt lovindu-i politicos mâna.

Wei Jin Yi râse.

– Îmi cer scuze din nou, inspectore. Cineva mi-a cerut să-l ajut să lupte împotriva gangului de traficanți de organe pentru că ar fi fost prea lung să aștepte ca polițiștii ca tine să o facă. Am văzut că deseori schimbau porturile, pentru că erau urmăriți de tine. Deci nu i-ai prins niciodată. Așa că am găsit o modalitate de a-i forța să vină și să folosească serviciile mele. Dar acești băieți sunt prudenți, cum e de așteptat în astfel de afaceri. A trebuit să-i păcălesc și am fost ajutat de senpai.

– Ah…e adevărat

– De fapt, mi-a plăcut să joc acest rol, să-l numesc pe copilul familiei Wei ‘’Hodiym’’…a fost atât de amuzant.

Wei Jin Yi râse din nou. Apoi se întoarse spre Lu Yi Peng.

– Îmi pare foarte rău că a trebuit să te păcălesc așa, dar un plan bun trebuie să înceapă cu păcălirea celor ce sunt de partea ta. Până când inamicul a fost înșelat și tu ai contactat echipa pentru a interveni. Noi contactasem deja departamentul de poliție. Folosesc în acest moment un alt grup de poliție pentru face o ambuscadă în acest loc. A trebuit să lupt cu tine chiar acum pentru a te împiedica să urci pe vapor. Khun Lee a fost obligat să urce pe vapor și va fi prins cu mâța-n sac.

Lui Peng ascultă și se întoarse să se uite la Hong Kong Shuai

– Atunci tu ești cel mai mare mincinos. Nu spuneai că vrei să-i dai o lecție lui Wei Jin Yi?

– Trebuia să te păcălesc, trebuia să te înșel la maxim. Dacă nu, cum ai fi jucat așa cum prevăzusem?  Peng Peng, ești mai mult un adolescent nerăbdător.

Lu Yi Peng strânse din dinți, dar nu spuse nimic. Se auzeau, pași și glasuri pe vapor.

– O asta e rău, e timpul să plec, spuse Hong Kong Shuai întorcându-se spre Wei Jin Yi.

– Voi pleca eu mai întâi. Mulțumesc pentru distracția oferită.

Hong Kong se întoarse către Lu Yi Peng  care îi aruncă o privire ucigătoare, apoi îl trase pe tânăr și-l sărută pe obraz.

 

– Peng Peng, nu uita să-mi returnezi lucrurile.

Apoi se întoarse spre Tian Shan și îi spuse:

– Te rog să iei  motocicleta și să mă duci la conac.

– Senpai, cred că nu ai de gând să-l duci pe Tian Shan la tine, ca să-i faci ceva rău, spuse Wei Jin Yi  cu dezinvoltură.

– Oh, nu aș face asta, nu poți fi gelos, Tian Shan și-a depășit demult vârsta. Tian Shan dădu din cap.

– La urma urmei, nu pot bate tinerețea unui inspector de poliție.

– Așa e…ah, Khun Hodiym  și polițistul numărul unu s-au întâlnit la poliție. Știu că trebuie să fii foarte rușinat, înțeleg. Oh…trebuie să te grăbești, spuse, rapid Hong Kong Shuai. Apoi dispăru în întuneric cu bărbatul înalt, lăsându-l pe  Lu Yi Peng cu  gura la deschisă.

Cine și-ar fi putut imagina asta? Trase o înjurătură.

Oh, Lu Yi Peng, ești cu adevărat aici?

Chen Qin, care condusese personal întăririle pentru a prinde vinovatul, îl salută pe un ton surprins. Când își văzu subalternii stând în picioare, Lu Yi Peng încercă să facă o față cât mai normală înainte de a răspunde:

– Trebuia să vin, sunt în misiune.

Chen Qin râse.

– Ei bine ai tot meritul. Planul a reușit datorită ție.

Lu Yi Peng nu știa dacă să fie fericit sau nu. Chen Qin se întoarse spre Wei Jin Yi și spuse:

– Mulțumesc și ție.

– E în regulă, eu sunt cel care ar trebui să-ți mulțumească, spuse Wei Jin Yi și se înclină.

Lee, care era încătușat, se întoarse și strigă la el.

– Hodiym, ai plănuit să lucrezi cu poliția ! La ce te gândești? Vrei să te protejeze?

Wei Jin Yi se aplecă și luă o bucată de beton care fusese scoasă de pe sol, în apropiere, și o băgă imediat în gura celui care vorbise.

– Hei, ține gura închisă, am făcut asta pentru că mi-a cerut-o cineva și s-a întâmplat să fi făcut multe lucruri pentru mine, așa că m-am simțit dator să-l despăgubesc.

Persoana pe nume Lee scuipă bucata de ciment amestecată cu sânge. Ar fi vrut să mai spună ceva, dar fu oprit de un polițist care îl luă de acolo.

– Hodiym, să-ți intre bine în cap. Cu siguranță nu te vor lăsa să pleci.

Wei Jin Yi rămase tăcut în spatele lui Chen Qin.

Miller Coyle se uită în stânga și în dreapta și întrebă:

– Dar unde e unchiul tău?

– A plecat cu Hong Kong Shuai.

– Oh, Hong Kong Shuai chiar a venit? întrebă Miller Coyle.

– Atunci poți să te întorci cu mine, nu vrei să stai la hotelul meu în seara asta?

Wei Jin Yi îmi  râse.

– Îmi pare rău cineva va veni să mă ia. Nu ne-am mai văzut de mult. Mai vreți o scrisoare?

Chipul lui Miller deveni imediat îngrozit.

– Vă rog, nu mai scrieți o scrisoare de data aceasta, cum ați făcut-o data trecută. Cred că de data aceasta ați lucrat bine.

Wei Jin Yi râse.

O limuzină neagră se opri să parcheze. Un tânăr înalt și zvelt, coborî din mașină și deschise portiera.

– Acum plec, a venit timpul să dorm

Înainte de a urca în mașină, Wei Jin Yi spuse:

– Oh, inspectore Lu. Zgarda e superbă.

Lu Yi Peng își duse mâna la gât. Își adusese aminte că zgarda era încă atașată.

Chen Qin nu se putuse abține să nu întrebe :

– Inspectore, de fapt, nu arată rău pe gâtul tău. Deci te-ai schimbat atât de mult încât îți place acest gen de lucruri?

Fața lui Lu Yi Peng deveni roșie.

Hong Shuai !!!!

 

…………………………………………………………………………………………………………

Peng Peng! Ai venit atât de repede. Ai închis cazul doar în 3 zile? întrebă Hong Kong Shuai oferind un zâmbet larg când îl văzu pe Lu Yi Peng deschizând ușa. Lu Yi  Peng înaintă îmbufnat, apoi trânti zgarda de piele pe masă.

– Ți-am adus lucrul înapoi.

– Ești un adult, te rog să o pui frumos pe masă. Școala de poliție nu predă elevilor eticheta și bunele maniere?

Lu Yi Peng se uită la el înainte de a continua:

– Comandantul, îți trimite mulțumirile sale.

 

Hong Kong cu scoase un strigăt lung.

Oh !!!!

– Și eu, de asemenea, trebuie să-i mulțumesc pentru că te-a trimis să stai cu mine atâtea zile. Oh, sunt foarte fericit.

Lu Yi Peng se simți și el fericit când auzi cuvintele lui Kong Shuai, dar nu voia să recunoască…Deloc… Se uită din nou la Hong Kong Shuai apoi se întoarse să plece.

– Pleci deja? Mi-ai adus lucrul acela.? întrebă Hong Kong Shuai.

Lu Yi Peng se întoarse imediat.

– Ți-am lăsat-o.

Persoana care stătea la masă ridică zgarda de piele și clătină din cap.

– Nu chestia asta ți-am spus să o aduci înapoi. Altceva voiam să-mi aduci înapoi. L-ai adus?

Lui Peng își încleștă maxilarul, apoi merse din nou și scoase un pachet din buzunar.

– Ia-l.

Hong Kong Shuai zâmbi apoi ridică privirea și se uită la chipul tânărului polițist.

– Nu vrei să-l folosim acum?

– Ce?!

Lu Yi Peng pufni și întoarse imediat capul.

Vocea lui Hong Kong continuă.

– Oh… nu e nimic de care să-ți fie rușine în această chestiune. Nu e prima noastră dată.

Se opri o clipă, apoi continuă.

– În ultimul timp, chiar ți-a plăcut, nu?

Lu Yi Peng ieși în grabă, fără să răspundă, agasat că se gândea deja la trupul fierbinte al păunului.

– Hei, Peng Peng, adu unul cu tine data viitoare. Nu uita din nou.

Tânărul polițist închise ușa trântind-o și auzi vocea lui Hong Kong.

– Proastele maniere ale acestui copil devin din ce în ce mai rele. Se pare că va trebui să-i se predau o mulțime de lecții.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

[1] Senior care are rol de tutor al unui junior

[2] Titlu onorific dat unui tânăr Maestru care e descendent dintr-o familie foarte bogată

Loading

Care este reacția ta?
+1
3
+1
4
+1
2
+1
7
+1
0
+1
0
+1
0

5 Comments

    • Ioana

      Mai dar este o figura Hong kong îmi place cum îl necajeste pe Peng Peng

  1. Elena

    Păcat că aceste capitole sunt prea scurte.
    Mulțumesc frumos pentru traducere Ana LuBlou.

    • AnaLuBlou

      Multumesc mult ca ma citesti. ????In curând se termina volumul 1 si vom intra in lucruri serioase ????

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *