Păunul Roșu – Capitolul 10

Păunul Roșu – Capitolul 10

                               CAPITOLUL 10

 

 

 

Abia pusese capul pe pernă că Lu Yi Peng adormi ca un buștean. Când se trezi,  patul celălalt era gol. Miji ochii și se uită spre fereastră prin lumina slabă a dimineții. Văzu pe cineva stând pe balconul pavilionului. Dar poziția în picioare era ciudată.

Tânărul polițist se ridică, apoi clipi din ochi înainte de a ridica mâna pentru a-și freca ochii și privi din nou. Cel care stătea acolo era cu siguranță Hong Kong Shuai. Poziția lui era una dintre posturile de bază de antrenament în kung-fu. Aceasta se era poziția Mabu-pasul călărețului. E ca și cum te-ai așeza pe un fotoliu gonflabil. Lu Yi Peng nu-l mai văzuse niciodată pe Hong Kong Shuai să practice kung-fu în fața lui. Să nu mai vorbim de exersare, abilitățile complete ale lui Hong Kong Shuai nu fuseseră văzute niciodată înainte. Și când se bătuseră? Fusese complet învins în primele 5 mișcări. Lu Yi Peng avusese destulă încredere în propriile sale abilități de kung-fu. Prin urmare, atunci când Hong Kong Shuai reușise să-l învingă din 5 mișcări, își dăduse seama că abilitățile acestuia nu era cu siguranță la un nivel obișnuit. Lu Yi Peng se dădu jos din pat. Rămase un pic în aceeași poziție și se uită. Ar fi vrut să fie și el la același nivel ca Hong Kong Shuai. Și în acest caz, care ar fi mai rezistent?

Nu știa cât timp Hong Kong Shuai stătuse așa, înainte ca el să se trezească. Dar când Hong Kong Shuai se mută în sus și rămase în poziție Bingbu[1], timpul total trecut era de o oră și jumătate. Lu Yi Peng ridică mâna pentru a-și șterge transpirația. În timpul școlii, obișnuia să stea în poziția Mabu aproape 2 ore. Privind expresia lui Hong Kong Shuai, i se părea că acesta nu era deloc obosit, că nu-l durea nimic. Trebuie să se fi antrenat în continuu de mult timp, de aceea era capabil să-l învingă cu ușurință.

Hong Kong Shuai stătu nemișcat și respiră liniștit o vreme, apoi începu să-și deseneze gesturi cu mâinile și picioarele. Erau gesturile cele mai lente și cele mai fluide pe care Lu Yi Peng le văzuse vreodată. Fiecare parte a corpului era perfect organizată în timp ce se mișca încet, trecând de la o postură la alta.

Lu Yi Peng își mușcă buzele. Chiar dacă știa că nu putea avea același nivel, tânărul nu se putea abține să nu urmeze posturile. Pentru că ar fi vrut să învețe măcar 2 dintre ele .

Mișcările de kung-fu pe care le dansa Hong Kong Shuai i se părură destul de ciudate lui Lu Yi Peng și păreau destul de complicate. Dar cum mișcările erau atât de lente, Lu Yi Peng putu înțelege tehnica. Din fericire camera avea ceva spațiu liber, prin urmare reuși să imite mișcările de kung-fu ale lui Hong Kong Shuai fără nici o dificultate.

Hong Kong Shuai execută posturile încet o vreme și apoi începu să se miște mai repede. Lu Yi Peng acceleră și el. Viteza lui Hong Kong Shuai deveni cu adevărat extraordinară. Când Hong Kong se mișca încet, Lu Yi Peng nu era atât de lent, Iar când Hong Kong era rapid, Lu Yi Peng nu putea ține pasul. În ciuda acestui fapt Lu Yi Peng strânse din dinți și continuă să execute. Nu avea de gând să renunțe așa ușor, mai ales că avea o șansă acum de a învăța mai mult și mai bine.

Spre sfârșitul antrenamentului,  tânărul polițist aproape că nu mai avea suflare.  Ridică piciorul, lovi cu el solul, apoi sări în sus, care era mișcarea finală. Lu Yi Peng ridică încet capul și întâlni ochii lui Hong Kong Shuai care privea direct spre el. Un zâmbet misterios apăru pe chipul lui subțire și alungit. Tânărul polițist își auzea propria inimă, bătând foarte puternic, părea că îi va sări din piept.

 

Iar am fost prins…

 

Hong Kong Shuai terminase ședința de kung-fu. Zăbovi afară și privi cu ochii săi mari marea. Bău apă și privit liniștit răsăritul. Lu Yi Peng nu știa dacă el făcea asta ca să-i lase timp să-și găsească o scuză sau nu. Lu Yi Peng știa că fusese prins și că trebuia să se poarte ca un bărbat. Când îndrăznești să copiezi, trebuie să îndrăznești și să recunoști. Tânărul polițist făcu un pas rapid înainte și ieși pe balcon, mergând direct la locul în care stătea Hong Kong.

– Kong Shuai, stilul tău de kung-fu…

– Este grozav, nu?

Hong Kong Shuai se întorsese să răspundă, deși prima persoană nu terminase încă de vorbit. Apoi zâmbi .

– Caut pe cineva cu care să mă antrenez, te interesează?

Lu Yi Peng deveni imediat arogant.

 

Dacă e pentru a mă închina în fața ta ca profesor, mai degrabă voi continua să lupt și să pierd. Dar nu sunt sigur : dacă exersezi cu el, s-ar putea să-l depășești într-o zi.

 

Gândindu-se la asta, tânărul polițist clătină din cap.

– Probabil că nu voi putea exersa cu tine, abilitățile mele nu sunt la înălțime.

Hong Kong Shuai se uită la el o vreme, apoi spuse:

– O, am crezut că studentul de onoare al Academiei de Poliție este mai curajos.  Nu contează. Când te vei răzgândi, nu va fi prea târziu să vii și să-mi aduci omagiu ca profesor.

– Îți vei pierde încrederea în întreaga instituție, răspunse Lu Yi Peng.

Hong Kong zâmbind colțul gurii.

– Atunci lasă-mă să-ți arăt o altă mișcare.

După ce spuse aceasta, lansă un pumn lui Lu Yi Peng. Chiar și un copil inteligent știa că nu ar trebui să stea nemișcat să lase pe cineva să-l lovească cu pumnul, darmite Lu Yi Peng care era conștient. Prin urmare, tânărul se eschivă în spatele lui și constată că pe lângă pumn, Hong Kong își folosea și picioarele. Voi să strige că acesta nu era un loc de luptă. Dar până să evite erau deja în plină luptă. Nu-l lăsa să spună nimic și după ce îl lovi cu piciorul și cu pumnul pentru o vreme Hong Kong Shuai se opri brusc și zâmbi.

– Nu vezi cât de slab sunt? icni Lu Yi Peng.

Privi în ochii celui din fața lui, înainte ca cealaltă parte să vină și să-l bată pe umăr.

– Hai să facem duș și să mâncăm. La prânz vom mânca la restaurant.

 

– Nu sunt studentul tău, replică imediat tânărul polițist și-i întoarse spatele. Hong Kong Shuai nu putu decât să ofteze zâmbind.

Într-adevăr încăpățânat…

………………………………………………………………………………………………………

 

Lu Yi Peng ieși din baie. Fusese surprins când Hong Kong Shuai îl invitase să coboare să mănânce la restaurantul de la parter. Când termină de mâncat fu invitat să meargă cu bicicleta să cumpere suveniruri în oraș. De când se cunoșteau, aceasta fusese prima propunere normală pe care i-o făcuse Hong Kong Shuai. Atât de normală încât Lu Yi Peng crezut că a înțeles greșit.

El și Hong Kong Shuai închiriară câte o bicicletă și după ce se uitară pe hartă amândoi plecară în plimbare cu bicicleta de a lungul drumului. Când văzu cum Hong Kong mergea cu bicicleta, Lu Yi Peng nu se putu abține să nu se întrebe câți ani avea cu adevărat acest tip. Pentru că era puternic și nu semăna deloc cu o persoană de 50 sau 60 de ani.

Tânărul ofițer de poliție rulă mai repede pe bicicletă și când fu în dreptul lui Kong Shuai îl întrebă :

– De fapt, tu ai moștenit numele de Red Peawfol de la fratele tău sau de la tatăl tău, nu?

Hong Kong Shuai râse amuzat.

– Ce te face să spui asta?

– E bine. Fața ta nu pare ca a unei persoane de 50 de ani. Dar numele Red Peawfol este celebru de mai bine de 30 de ani. Dacă n-ai moștenit acest nume, atunci ce ar putea fi altceva?

– Peng Peng, ești foarte grijuliu. De fapt, vreau să par tânăr în ochii tăi, dar numele de Red Peawfol a fost inventat special de mine. Nu te pot lăsa să gândești greșit.

Lu Yi Peng închise ochii dezamăgit.

– Chiar ai mai mult de 50 de ani?

– Dacă nu ai fi Lu Yi Peng te dădeam jos de pe bicicletă, spuse Hong Kong Shuai cu o voce sarcastică.

Lu Yi Peng se întoarse instinctiv. Și auzi vocea celeilalte părți care continua să vorbească.

– Ți-am spus, poți să vezi vârsta uitându-te la fața persoanei. Peng Peng, de ce vrei să știi?

– Ei bine…

Lu Yi Peng tăcu o clipă mușcându-și buza.

– Ei bine, tu nu este obișnuit să spui exact câți ani ai când te culci cu cineva?

– Judecând după chipul meu, cam câți ani crezi că am?

Chipul lui Lu Yi Peng deveni brusc serios.

– E dificil de spus. Fața ta arată ca unei persoane de 20 sau 30 de ani, dar personalitatea ta este în mod clar obscenă, ca a unui bătrân.

De data aceasta, piciorul lui Hong Kong se întinse brusc și îl dădu o lovitură. Noroc că Lu Yi Peng fusese atent, așa că reușise să nu cadă de pe bicicletă. Altfel, cu siguranță s-ar fi prăbușit.

– Xiao Peng Peng ești rău, te voi pedepsi, spuse Hong Kong Shuai apropiindu-se de el vertiginos. Lu Yi Peng coborî în viteză panta cu bicicleta.

…………………………………………………………………………………………..

 

Cei 2 merseră cu bicicleta până în zona de cumpărături, care se afla la vreo 2 km. După ce parcară bicicletele, blocară roțile. Hong Kong Shuai jucă de asemenea rolul unui turist la cumpărături. Se plimbară și se uitară pe ici și pe colo. Lu Yi Peng văzu că Hong Kong Shuai era un pic indecis. Se plimbase mult timp și tot nu cumpărase nimic. Între timp el cumpără brelocuri și cercei cu perle. Nu știa exact câți oameni lucrau la secție, deci cumpără mai multe pentru orice eventualitate.

Hong Kong  Shuai, care încă nu alesese nimic, se uită la el și îl întrebă:

– Cumperi ca să-ți decorezi casa, inspectore?

– Le-am cumpărat pentru a face cadouri celor de la secție, spusele Lu Yi Peng.

Apoi se întoarse și întrebă:

– După tine,  sunt multe persoane la conac? Ai de gând să le cumperi ceva sau vei alege până când pierdem avionul?

Hong Kong Shuai se uită la el, zâmbi și răspunse:

– Dacă vrei să cumperi lucruri, trebuie să alegi cu grijă. Cu cât vrei  mai multe suveniruri, cu atât trebuie să alegi mai bine. Când le dai, trebuie să te simți în largul tău.

– Atunci bănuiesc că atunci când vei alege lucruri pentru iubita ta, cu siguranță va dura câteva zile, spuse, tânărul polițist.

Hong Kong Shuai se întoarse să se uite la el mirat și răspunse.

– Nu am avut niciodată așa ceva.

Lu Yi Peng se uită imediat înapoi. Hong Kong Shuai alese un breloc cu elefant sculptat dintr-o scoică  și întrebă.

– Crezi că acesta este bun?

Lu Yi Peng îl luă și se uită la el pentru o vreme, apoi dădu din cap.

– Atunci ține-l, spuse cealaltă parte și continuă să aleagă brelocuri.

În cele din urmă, Hong Kong Shuai selectase în total 37 de brelocuri, inclusiv cel pe care Lu Yi Peng îl purta.

După ce plăti, cumpărară ceva de mâncare. După aceea, Hong Kong merse și mai luă 2 bucăți de pânză batic. Durase aproape o oră pentru alegere. După cumpărături, cei 2 se întoarseră la biciclete și Lu Yi Peng fu cel care purtă singur totul. În timp ce mergeau înapoi cu bicicleta, Hong Kong îl întrebă:

– Peng Peng,  vrei să vizitezi orașul? Am auzit că există un bar gay foarte bun.

– Te invit să pleci singur în această călătorie. Nu sunt atât de atras de bărbați.

Apoi puse cumpărăturile în coșul bicicletei și plecă imediat.

Hong Kong Shuai zâmbi pe ascuns și urmări ciclistul.

Lu Yi Peng vorbi din nou.

– Nu te duci la barul gay?

– E doar ora 16:00 nu este deschis. Mai bine să ne întoarcem și să facem câte un masaj.

– Bănuiesc că Peng Peng  nu e gelos pe mine.

 

Lu Yi Peng  făcu o mutră de dezgust total.

– Ești nebun, cine ar fi gelos de un bătrân murdar ca tine ?

Hong Kong Shuai râse amuzat și acceleră bicicleta pentru a-l urma pe tânăr.

………………………………………………………………….

După ce lăsară în cameră cumpărăturile, atât Lu Yi Peng cât și Hong Kong Shuai coborâră în salonul de masaj de la parter. Auzise de mult timp că masajul thailandez este foarte bun la relaxarea mușchilor. Lu Yi Peng voise să-l încerce măcar o dată, așa că alesese un masaj complet. Cât despre Hong Kong Shuai, nu voia ca nimeni să-i vadă păunul roșu de pe spate, așa că alesese să facă un masaj de picioare.

Lu Yi Peng era cu fața în jos pe patul de masaj, se simțea foarte obosit, probabil că muncise din greu  prea mulți ani. În plus, în aceste 2 zile avusese de înfruntat lucruri nebunești din cauza acelui păun nebun. Mirosul de ulei de masaj amestecat cu ierburi intrase pe piele. Forța de apăsare a degetelor nu era nici grea, nici ușoară. Era însoțit de tehnici unice de masaj thailandez. Acest lucru îl făcu pe tânăr să se simtă relaxat și în cele din urmă, adormi.

Tânărul polițist se trezi mai târziu și îl văzu pe Hong Kong Shuai stând lângă el. Când îl văzu treaz, acesta zâmbi imediat.

– Ai dormit foarte bine, să mergem sus să-ți continui somnul.

Lu Yi Peng clipi, apoi se ridică și-l urmă pe Hong Kong Shuai în apartament.

Tânărul se întinse pe pat, dar nu putea să mai doarmă. Când îl văzu pe Hong Kong Shuai îmbrăcat ca și cum se pregătea să iasă, nu se putu abține să nu întrebe.

– Unde te duci?

Să văd luminile orașului, răspunse Hong Kong Shuai, apropiindu-se de pat.

– Xiao Peng Peng,  fii băiat bun, du-te la culcare, Hong Kong va ieși și își va găsi fericirea.

Lu Yi Peng se încruntă și sări ca ars.

– Merg și eu cu tine.

 

Hong Kong Shuai avu o expresie ușor surprinsă pe față.

– Nu ai de gând să te odihnești?

Lu Yi Peng clătină din cap.

– Nu, prefer să merg cu tine, în cazul în care ai vrea să faci afaceri ilegale.

Hong Kong Shuai chicoti.

– Calmează-te, inspectore. Schimbă frumos cămașa, altfel nu te vor lăsa să intri.

…………………………………………………………………………………………………….

 

Lu Yi Peng se simți puțin dezamăgit. Hong Kong Shuai îl dusese într-un bar obișnuit, în loc să meargă într-un bar gay așa cum spusese mai devreme.

După ce terminară de comandat băuturile, Lu Yi Peng nu putut să se abțină să nu întrebe:

– N-ai greșit locul? De ce nu mergem într-un bar gay?

Chipul lui Hong Kong Shuai luă o expresie exagerată de uimire.

– O, nu ai spus că nu-ți plac bărbații? Deci te-am adus aici în schimb. Sau ți     s-au schimbat gusturile între timp?

Persoana întrebată nu răspunse. Kong Shuai râse zgomotos.

– Peng Peng, arată-ți abilitățile la maxim. Acum, eu mă voi duce să beau ceva.

 – Apropo…

– Nu-ți fie teamă că voi negocia chestiuni ilegale cu cineva, pentru că dacă mă gândesc cu adevărat să o fac, la naiba, cu siguranță nu mă vei putea prinde.

Lu Yi Peng ridică din sprâncene, de aceea Kong Shuai îi dădu ușor o palmă peste obraz.

– Nu face o față atât de enervată. Aceasta este ziua ta de odihnă.

Nu era ceea ce Lu Yi Peng voise să audă. Tipul ăsta ar fi trebuit să simtă mai devreme că nu aceasta era odihna lui. Se gândea încă la ziua de ieri. Dar se săturase să se certe cu acest păun nebun, așa că atunci când Hong Kong Shuai se ridică și plecă, Lu Yi Peng se calmă. Se gândi, chiar dacă e pentru o zi, tot ar fi bine. În seara asta trebuia să-și trăiască tinerețea la maxim.

Fetele care intrau în bar nu arătau rău. Comportamentul lui era neutru. Lu Yi Peng stătu și bău o vreme. Două fete veniră și cerură să stea cu el. Știind că era străin ele încercau să vorbească în engleză. Dar probabil că era la fel de greu de a fi înțeles cu engleza lui cu accent de Hong Kong. Ridicând mâinile în timp ce vorbea, era suficient pentru a face conversația mai distractivă.

Stătură o vreme și vorbiră, apoi o fată se ridică și plecă. El și cealaltă femeie cu părul negru, rămaseră la masă. Femeia îl întrebă pe tânărul polițist:

– Unde s-a dus prietenul tău?

– O, e cu alte fete și cu o persoană interesantă acolo, așa că aș vrea să te cunosc și eu. Jan este o ființă umană atât de bună, spuse femeia.

Lu Yi Peng se uită la ea, apoi îl văzu pe Hong Kong stând și vorbind cu 4 fete. Nu știa de ce tânărul ofițer de poliție se enervă brusc.

 

De ce ai spus că nu-ți plac femeile?

 

Tânărul polițist se ridică și se pregăti să plece.

– Unde te duci, întrebă femeia surprinsă.

…………………………………………………………………………………………..

Hong Kong Shuai ținea un pahar de vin roșu și vorbea despre salate sănătoase cu legume și despre diferite arome. Era înconjurat de 4 fete. În momentul în care Lu Yi Peng sosi, când văzut chipul tânărului polițist Hong Kong încetă brusc să vorbească și se întoarse să-l salute.

– Ce se întâmplă Peng Peng?

– Mă întorc în apartament, răspunse Lu Yi Peng. Apoi se uită cu atenție la persoana din fața lui. Hong Kong Shuai avu o expresie surprinsă pe chip.

– De ce? Atmosfera nu este bună, vrei să schimbi locul?

– Nu, mi-e somn, te rog să revii cu mine.

Persoana invitată ezită o clipă,  dar în cele din urmă cedă și dădu din cap înainte de a-și lua rămas bun de la fete.

– Și eu îmi doream foarte mult să plec. Imediat ce am ajuns aici, voiam să mă întorc, se plânse Hong Kong Shuai, în timp ce îl urmărea pe Lu Yi Peng afară.

– Am avut grijă să te aduc într-un bar cu fete frumoase. Bărbații tineri sunt foarte greu de mulțumit.

După ce spuse asta, oftă din greu.

Lu Yi Peng se întoarse să se uite la el, fără să spună nimic. Apoi prinse una din mâinile lui Hong Kong Shuai și o ținu strâns.

Apoi chemă un taxi tot ținându-l de mână. Hong Kong Shuai fusese destul de uimit, dar rămase tăcut.

……………………………………………………………………………

 

Nici unul dintre ei nu scoase un cuvânt când se întoarseră în apartament. Făcură un duș și își schimbară hainele. Lu Yi Peng stătea pe pat când Hong Kong Shuai ieși din baie și îl văzu. Nu se putu abține să nu-l întrebe:

– Nu ai de gând să dormi, inspectore?

spuse Lu Yi Peng arătând patul celălalt. Hong Kong Shuai își încruntă sprâncenele și se așeză pe pat.

– Hei, ce s-a întâmplat la bar? Sau chiar nu-ți plac astfel de femei?

Lu Yi Peng clătină din cap.

Hong Kong Shuai oftă din greu.

– Nu mai face fața asta tristă sau plănuiești altceva? spuse el mijind ochii suspicios.

– Dar de data aceasta eu nu glumesc, vorbi Lu Yi Peng răspicat.

– Vreau să mă întind lângă tine. Kong Shuai, nu te voi forțai.

Hong Kong Shuai se încruntă, dar fu de acord să se întindă.

– Dacă ai fi sincer și mi-ai spune că vrei să o faci, aș fi mai mult decât fericit.

Lu Yi Peng nu răspunse, se apropie, stinse lumina și se întinse lângă el, apoi se mută și îl strânse pe Hong Kong Shuai, într-o îmbrățișare puternică.

– Nu spune nimic, te rog, doar stai să dormi așa, spuse Lu Yi Peng.

Apoi îl îmbrățișă atât de tare pe Hong Kong Shuai încât acesta icni și ridică privirea spre el. Lu Yi Peng își țugui buzele și depuse un sărut pe fruntea lui Kong Shuai. Apoi nu mai spuse nimic. Nu făcu altceva decât să-l îmbrățișeze, dar nu știu de ce inima lui Hong Kong  începuse să bată atât de tare…Sau era doar o idee?

 

Copil nebun.

 

……………………………………………………………………………………………….

 

Amândoi se treziră a 2-a zi dimineață.

Lu Yi Peng se simți imediat stânjenit când se trezi cu Hong Kong Shuai în brațele lui.  Când se îndepărtă de el, se simți rușinat pentru că își amintise că aseară el fusese cel care ceruse o îmbrățișare. Rămase întins acolo o vreme. Brusc, Hong Kong Shuai îl  trase de obraz atât de tare încât crezu că o să i-l smulgă.

– Mă vezi ca pe un ursuleț de pluș, inspectore? spuse Kong Shuai cu un aer serios.

– Nu există ursuleți atât de mari.

– Te-am văzut îmbrățișându-mă atât de tare aseară. Te-ai îndrăgostit de mine?

Lu Yi Peng se uită imediat la el și spuse:

– Cine s-a îndrăgostit de tine? Îmi era frică să nu te strecori noaptea târziu.

Un zâmbet ciudat apăru imediat pe chipul lui Hong Kong Shuai. Lu Yi Peng simți cum obrajii i se înroșeau. Îl împinse rapid și se ridică.

– Mă duc să fac un duș înainte de a urca în avion.

– Avionul decolează la ora 13:00. Ce ai de gând? Să stai în apă până la plecare?

Lu Yi Peng se uită din nou la el și intră încet în baie.

Hong Kong, oftă ușurat.

 

La naiba…Într-adevăr, copilul ăsta…

 

………………………………………………………………………..

 

Lu Yi Peng se întorsese în sfârșit din vacanță în siguranță. Alături de Hong Kong, sorti pe ușa pasagerilor. Câțiva servitori ai lui Hong Kong Shuai stăteau deja în picioare și așteptau. Când îl văzură pe șef, toată lumea se grăbi să ajute la transportul lucrurilor. Aducea cu el și o valiză mare în care nu știa ce pusese.

Lu Yi Peng stătu și privi clipind din ochi. Probabil că va trebui să se întoarcă singur, ca atunci când a venit. În timp ce își trăgea valiza,  Hong Kong Shuai strigă după el:

– Vrei să te duc?

Lui Pen clătină din cap.

– E în regulă, du-te înapoi la conac, pasărea ta iubită cred că te așteaptă de mult timp, mă pot întoarce de unul singur.

Hong Kong Shuai rămase nemișcat o clipă, apoi spuse:

– Ok, să plecăm, călătorie bună acasă.

– Mulțumesc ,răspunse Lu Yi Peng și trase valiza după el mai departe.

Tânărul se întoarse acasă, își desfăcu valiza, făcu un duș și se schimbă, apoi conduse prin oraș și văzu luminile și sunetele diferitelor restaurante și baruri. Se opri într-un bar. Ceru ceva de băut și bău până la ora 23. Apoi plecă acasă. Tânărul deschise ușa și intră apoi oftă trist. Aceasta era  casa în care locuia de când își începuse serviciul guvernamental.

 

De când locuiesc aici de 5 ani, nu m-am gândit  niciodată la asta, că sunt singur. Sincer să fiu, rareori ajung să stau acasă și uneori dorm la secție. Chiar și așa, de ce azi simt că această casă este foarte goală?

 

Lu Yi Peng făcu din nou un duș, se schimbă în pijama și merse spre pat, patul în care dormise nu știu câți ani.

De ce simțea brusc că e prea mare?

Tânărul se întinse și privi patul gol și locul de lângă el. Tocmai se întorsese dintr-o vacanță cu un om nebun. Nici nu știa câți ani are acesta și nu știa ce crime comisese. Trebuia să găsească dovezi pentru a-l pune în închisoare într-o zi.

Asta e tot…

 Dar de data asta când m-am dus și m-am întors nu am găsit nicio dovadă. Sunt chiar nebun.

 

 

NOTĂ

[1] Poziția simplă, de început, supranumită  și ’’tălpi apropiate’’

Loading

Care este reacția ta?
+1
2
+1
7
+1
0
+1
7
+1
0
+1
0
+1
0

Comments

No comments yet. Why don’t you start the discussion?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *