Păunul roșu- Capitolul 14

Păunul roșu- Capitolul 14

 

 

CAPITOLUL 14

Cazul cu traficul ilegal de organe fusese închis cu succes. Pentru această afacere, persoana care primise cele mai multe laude părea să fie Lu Yi Peng. Însă proprietarul acestui nume  nu părea foarte mulțumit. Ce bucurie putea fi asta când fusese atât de înșelat?

– Inspector Lu, salută To Pheng de îndată ce-l văzu pe Lu Yi Peng intrând în birou.

 

To Pheng deschise gura să spună ceva, dar Lu Yi Peng se grăbi să vorbească.

– Dacă este despre cazul lui Li Baishi, nu  spune nimic.

To Pheng, care fusese întrerupt,  clătină din cap:

– Nu, tocmai voiam să spun că cineva ți-a dat o plantă,  spuse el arătând spre biroul lui. Tânărul polițist se întoarse să-l urmărească și văzu acolo un ghiveci cu planta Saraccenia Nepenthes[1].

– Cine a trimis-o? întrebă imediat Lu Yi Peng.

Persoana întrebată clătină din cap.

– O carte de vizită e atașată de ghiveci,  dar n-am îndrăznit să o deschid și să o citesc.

Lu Yi Peng se apropie. De fapt, era o carte de vizită fără antet. Pe dos era scris un mesaj scurt și simplu :

 

  Pentru Peng Peng.

 

Nu trebuia să i se spună cine o trimisese. Cartea de vizită nu conținea nici un alt nume. Lu Yi Peng voi cu adevărat să arunce această plantă la gunoi. Dar se opri.

 

E doar o plantă. Nu e nimic rău.

În plus, ghiveciul său verde cu dungi roșii arată frumos și neobișnuit. E rotund și drăguț, așa că… îl pot păstra pentru moment.

 

Cu toate că își spusese că Kong Shuai îl enervase cu planta asta, tânărul inspector o transportă cu minuțiozitate planta la departamentul de criminalistică.

– Ce este de data asta, inspector? întrebă Zhao Ziwen. Agentul de serviciu îl întâmpinase imediat ce îl  văzuse pe Lu Yi Peng intrând cu o plantă în ghiveci. Ridică din sprâncene:

– Ce e asta? O plantă carnivoră din Asia de Sud-Est? Inspectorul le colecționează acum?

   – Nu, mi-a dat-o cineva. Ați putea vă rog să verificați și să vedeți dacă e ceva suspect?

– E de la Hong Kong Shuai?

Lu Yi Peng ridică imediat sprâncenele surprins:

– Da, de unde știi?

Persoana întrebată răspunse cu un zâmbet.

-Lucrurile pe care le-ai adus mereu la verificat… Cele mai multe dintre ele erau întotdeauna de la Hong Kong Shuai. Se pare că te place. Îți trimite mereu cadouri.

Lu Yi Peng arătă dintr-o dată ca un leu de piatră în fața templului. Vorbi cu o voce calmă.

– Vă rog, verificați-o pentru mine. Întotdeauna are un plan în tot ce face.

Zhao Ziwen râse:

– Bine… dar de fiecare dată când am verificat, nu am găsit nimic. Cred că ești doar foarte suspicios.

După ce spuse asta, folosi un bețișor pentru a scoate o parte din pământul din ghiveci, îl amestecă cu apă într-o eprubetă, separă în două tuburi, apoi puse câteva substanțe în ele.

Nu există otravă în sol. Frunzele nu sunt acoperite cu nimic. Arată în stare foarte bună. Probabil că despre insecte nu cred trebuie să vorbim. Pentru că în partea de jos există deja o capcană. Se pare că Hong Kong Shuai se pricepe la cultivarea acestor  plante.

Lu Yi Peng dădu din cap. Nu voia să-i spună că Hongkong Shuai  hrănea cu  insecte aceste plante, așa cum ai hrăni copiii. De aceea nu e de mirare că arăta atât de frumoasă și de puternică.

………………………………………………………………………………………………………………..

 

Tânărul polițist adusese planta înapoi în birou. Nu era nimic altceva scris pe cartea de vizită. Nu scrisese cum să o întrețină. Se uită la ea o vreme, apoi  ridică brusc capul și îl întrebă pe To Pheng care era pe cale să plece:

– Căpitane Pheng , ai o idee cum se întreține această plantă?

To Pheng se uită la planta Nepenthes, apoi scutură din cap.

– Nu știu. Nu am avut niciodată așa ceva. Încearcă să cauți pe internet, dar… ulcelele arată drăguț, nu? Pseudo ulcele,  spus el și  privi în jos.

 – Poți să ating una?

   – Bine, spuse Lu Yi Peng.

To Pheng , cu  degetul, frecă ușor una dintre capcanele în formă de ulcea mică și rotundă de la vârful frunzei.

– Oh, ai pus apă în ea, de ce pare grea?

– Păi… nu trebuia să pun apă?, întrebă surprins Lu Yi Peng.

To Pheng clătină din nou din cap.

– Nu știu.

–  Inspectore, încearcă să te uiți pe acest dosar. Am mers la secția inspectorului Hu să iau  cazul Qin Mei pentru o vreme.

– Bine.

Lu Yi Peng dădu din cap și ridică dosarul care era îngrămădit pe masă ca să se uite pe el. Citi o vreme, dar nu se putu abține să nu se uite la acea plantă Nepenthes. Ce fusese în mintea lui Hong Kong Shuai să i-o trimită? Voia să-l împace cu povestea înșelătoriei anterioare sau ce? Dar nu era scris pe cartea de vizită.

Oare o persoană de acel tip se gândise vreodată să aibă o relație cu cineva?…

Citirea dosarului alternă cu privirea spre plantă, în timp ce se gândi la una și la alta până la ora prânzului. Lu Yi Peng se duse să cumpere pâine și ceai. Apoi merse la departamentul  de informatică. Ceru să împrumute un dispozitiv pentru a se conecta la internet pentru a vedea cum să întrețină planta Saraccenia Nepenthes.

Când deschise internetul, Lu Yi Peng își dădu seama că existau tot felul de Saraccenia, tot felul de specii și de rase ciudate. Multe specii le văzuse și în pepiniera lui Hong Kong Shuai.

Se părea că cea pe care i-o dăduse Hong Kong Shuai  era soiul Nepenthes Viking x Ampullaria, care crește în Thailanda. Ceea ce-l făcu pe Lu Yi Peng să creadă că Hong Kong Shuai făcea afaceri ilegale. Dar spera ca această plantă să nu fie importată ilegal.

Lu Yi Peng găsi în sfârșit modul de întreținere al plantei Nepenthes. Citind, i se păru destul de dificil. Trebuia udată tot timpul și la aceeași oră. În plus, trebuia să o pună într-un loc însorit. Deci probabil nu putea fi pusă pe birou. Așa că una peste alta, în acea după-amiază, tânărul polițist fu ocupat să se gândească la un loc unde să așeze planta.

În cele din urmă, Lu Yi Peng duse planta la el acasă. Decise să o pună pe balconul dormitorului. Pentru că probabil era ușor de văzut, așa nu va uita să o ude. În modul de întreținere nu spunea că  trebuie hrănită cu insecte, așa că nu trebuia să-și facă timp să caute.

Saraccenia Nepenthes își ridica majestuos frunzele în fața ferestrei. Aspectul său era proaspăt și puternic, la fel ca și proprietarul său. Lu Yi Peng  continuă să citească modul de întreținere până târziu în noapte, apoi adormi cu intenția să  i-o arate lui Hong Kong Shuai când va deveni și mai frumoasă.

Nu trebuia să o hrănească el cu insecte, va crește și fără ele.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

 

– De data aceasta te grăbești, spuse To Pheng când îl văzu pe Lu Yi Peng ridicându-se de la birou la începutul serii. Persoana interpelată zâmbi timid.

– Vrei să ajungi mai repede acasă să te ocupi de planta ta?  spuse subordonatul. Lu Yi Peng rămase uluit pentru o clipă, apoi dădu din cap:

– Ei bine… e greu de întreținut.

To Pheng păru ușurat.

– Bine că fetei cu care flirtez nu-i  place așa ceva. Altfel, cu siguranță ar fi fost dificil.

Lu Yi Peng nu putu decât să râdă și apoi părăsi biroul.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

 

La douăzeci și șapte de ani, Lu Yi Peng nu se aștepta să fie atât de nebun după plante carnivore ca acum. Probabil pentru că voia să-i demonstreze lui Hong Kong Shuai că nu trebuie avut un comportament atât de crud, precum prinderea insectelor, pentru o hrăni. Planta putea crește cu siguranță singură.

Lu Yi Peng decise să ude planta dimineața pentru că în unele seri nu se întorcea la timp. Azi de dimineață ieșise pe balcon. Când se apropie să o ude, i se păru că ceva negru era în interiorul unei ulcele. Când se uită, văzu o muscă plutind înăuntru. Se pare că voia să plece, dar nu putea. Lu Yi Peng rămase puțin uimit. Muștele cad doar dacă sunt lovite. Și iată că fusese atrasă de această plantă și căzuse în gura ei.

 

Lucrurile sunt atât de simple în lumea noastră.

 

După aceea, de fiecare dată când o uda, tânărul polițist se uita dacă nu căzuse ceva în capcană în ziua respectivă. În ultimele zile, în afară de muște găsi și furnici în supliment.

Oh, sigur. Nu va fi nevoit să iasă și să prindă ceva ca să o hrănească. Își putea câștiga singură existența.

După ce se ocupă mai multe zile să aibă grijă de plantă, Lu Yi Peng voi brusc să cumpere o a doua Saraccenia care să devină prietena celei dintâi. Se uită la prețurile acestor plante pe internet și trebui să anuleze planul. Erau atât de scumpe încât un polițist cu un salariu mic ca al lui nu putea cumpăra. Îl va lăsa pe Hong Kong Shuai să le cultive în continuare în pepinieră. Gândindu-se la asta, se întrebă dacă Hong Kong Shuai nu le cultiva pentru a le vinde.

Se întâmplă că după câteva zile Lu Yi Peng trebui să rămână la departament timp de câteva zile pentru a închide un caz de jaf. Când se întoarse din nou acasă, acea plantă Nepenthes se ofilise. Inima lui Lu Yi Peng se strânse. Ultimele zile fusese atât de ocupat cu cazul încât uitase complet. Văzând toate frunzele și ulcelele așa de ofilite, se simți trist. Încercă să adauge mai multă apă. Dar după câteva zile, starea ei nu se îmbunătățise. Lu Yi Peng decise în cele din urmă să-l sune Hong Kong Shuai într-o seară.

– Pen Peng, ce mai e de data asta? Cazul jafului nu este deja închis? salută Hong Kong Shuai la telefon după ce-l făcuse să aștepte o vreme.

Tânărul polițist răspunse :

– Nu, nu e vorba de caz… este….

Se opri o clipă. Pentru că îi trecuse prin minte că Hong Kong Shuai părea să iubească aceste plante ca pe copii. Dacă-i spunea că planta care o oferise va muri, îl va pedepsi?!

– Ce vrei să-mi spui?… Ce se întâmplă? întrebă  Hong Kong Shuai când văzu că cealaltă parte tăcuse.

Lu Yi Peng înghiți în sec, apoi îi spuse că dacă tot ajunsese la această fază trebuia să întrebe dacă această plantă ar mai avea o șansă de a se recupera, atâta tot. Nu voia să aștepte fără speranță. Și nu voia să o lase să moară fără să facă nimic.

– Ei bine, am fost nevoit să stau la secție câteva zile. Deci nu am udat planta pe care mi-ai dat-o… Dar m-am întors și am udat-o… Își va reveni?

Hong Kong Shuai oftă din greu, apoi răspunse scurt:

– Sosesc.

Apoi închise.

Lu Yi Peng rămas uluit pentru o clipă. Îi veni brusc un gând. Oare Hong Kong Shuai va veni să- i ceară socoteală pentru planta aceasta?

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

 

Tânărul polițist se  gândise  la diverse planuri ca să-i facă față. Dacă Hong Kong Shuai chiar venea să-și regleze conturile cu el, cum va supraviețui? Auzi zgomotul unei motociclete ce se oprise în fața casei, urmat de sunetul soneriei. Lu Yi Peng se precipită și deschise ușa. Apoi îl întrebă surprins.

– Ești cu motocicleta?

Hong Kong Shuai dădu din cap. Purtat o jachetă peste un tricou. Privindu-l, chiar arăta ca  și cum aparținea unei bande  de copii ai străzii. Lui Lu Yi Peng îi venea să-l întrebe :

 

Mă poți ajuta să-ți ghicesc vârsta?

 

Dar nu voia să-l deranjeze, pentru că părea deja destul de rănit.

– Unde e planta? întrebă el, așa că Lu Yi Peng fu obligat să-l ducă în dormitor ca să se uite la planta aceea. Când Hong Kong Shuai o văzu, oftă din greu.

– Atât de jalnic.

Apoi mângâie frunzele ofilite cu tandrețe.

Lu Yi Peng își mușcă buza de jos și  întrebă:

– Va muri?

Hong Kong Shuai tăcu o clipă, apoi îl chemă să vină lângă el.

– Mai are încă frunze verzi. Dacă le uzi bine, nu vor dispărea. Probabil că nu va muri, spuse el și a arătă frunzele tinere care arătau strălucitoare.

Lu Yi Peng zâmbi imediat. Vocea lui Hong Kong Shuai se auzi în continuare.

– Dar frunzele ofilite ar trebui tăiate. Dacă le lași, nu va arăta frumos. Ai o foarfecă sau un cuțit?

Tânărul polițist intră și luă o pereche de foarfeci. Apoi se așeză și-l privi pe Hong Kong Shuai tăind frunzele plantei Nepenthes:

– Hei, a fost o muscă pe ea zilele trecute, își aminti Lu Yi Peng. Hong Kong Shuai dădu din cap. Apoi se întoarse și  zâmbi.

– Ai devenit dependent.

Tânărul ofițer de poliție clătină repede din cap.

– Nu-mi plac lucrurile crude ca tine. Pur și simplu am fost surprins. Era aici și putea ademeni orice în  capcană. Nu am fost obligat să caut insecte pentru a o hrăni.

– Mie îmi place, spuse Hong Kong Shuai, așa că Lu Yi Peng decise că era mai bine pentru el să tacă.

Hong Kong Shuai termină de tăiat frunzele și se ridică:

– Am terminat . Data viitoare, ai grijă de ea, altfel o iau înapoi.

Lu Yi Peng rămase uluit pentru o clipă:

– Pot avea grijă de ea. Data viitoare, o voi duce cu mine la secție.

Hong Kong Shuai se întoarse și zâmbi.

— Acum voi pleca, spuse el intrând în dormitor.

Lu Yi Peng  se uită la el surprins.

– Acum pleci?

Hong Kong Shuai dădu din cap.

– Păi…nu-ți place să stau la tine acasă, nu?

Tânărul polițist rămase uluit pentru o clipă, apoi întrebă :

– Chiar ai venit doar pentru plantă?

Hong Kong Shuai se întoarse și oftă din nou:

– Au trecut deja 4 ani și tot ai de gând să-mi pui întrebări.

Tânărul polițist  rămase o clipă fără cuvinte, apoi spuse :

– Sunt ofițer de poliție.

– Hm… știu, răspunse scurt cealaltă persoană.

– Vreau să te bag în închisoare.

– Mda…

– Nu vreau să merg la închisoare, spuse trist Hong Kong Shuai. Apoi ridică mâna și o puse delicat sub bărbia tânărului ca și cum ar fi fost o cupă. Se uită admirativ cu ochii lui negri ca noaptea în ochii lui Lu Yi Peng și după câteva secunde continuă.

– Dar pentru tine…s-ar putea să cedez.

-Lu Yi Peng îi luă mâna și o ținu într-a lui strângând-o cu delicatețe.

– Nu sunt de serviciu, e timpul meu liber.

Ochii negri ai lui Hong Kong Shuai se măriră. Nici nu avu timp să se dezmeticească. Fu ridicat și luat în brațe de către Lu Yi Peng care îi șopti la ureche :

– Rămâi cu mine în seara asta…

 

Hong Kong Shuai îl privi tăcut, apoi dintr-o dată  izbucni în râs.

– Ce altceva plănuiești?

Lu Yi Peng nu răspunse imediat. Dar își apropie fața de a lui și-l sărută.

– Astă seară e lună plină. Nu-ți place să fii singur în seara asta, nu?

Hong Kong Shuai rămase tăcut, apoi scoase un oftat

– Trebuie să-l sun pe Li Kong mai întâi. Va fi îngrijorat.

Lu Yi Peng îl dădu jos din brațe. Așteptă până când Hong Kong Shuai  termină de vorbit majordomul.

Apoi îl luă de mână.

– Hai să facem un duș.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

 

 

Baia de la casa lui Lu Yi Peng era mult mai îngustă decât cea de la conacul lui Hong Kong Shuai. Ca să nu mai vorbim de jacuzzi. Aceasta era înlocuită de o cabină de duș fără pereți. Mergea sau nu mergea, după voia lui.

Hong Kong Shuai se dezbrăcă până când rămase gol. Apoi intră sub duș.  Lu Yi Peng îl urmă în spate.

– Hei, nu ți-e frică să nu fii violat de mine sub duș?  spuse Hong Kong Shuai în timp ce ridică mâna și lovi pieptul musculos al tânărului. Lu Yi Peng răspunse scurt:

– Dacă mi-ar fi fost frică, nu aș fi rămas aici timp de patru ani.

Hong Kong Shuai îl plesni încă o dată peste pieptul lui musculos.

– Ești așa în fiecare noapte de lună plină? spuse el în timp ce Lu Yi Peng deschidea apa de la duș.

Apa rece alunecă peste corpul lui aproape simultan cu brațele ce-l înconjurau în jurul taliei.

– Nu știu, răspunse Lu Yi Peng.

– Ce zici de tine, de ce ți-e frică de noaptea cu lună plină?

– Sunt un solitar, răspunse Hong Kong Shuai, ridicând mâna pentru a-și freca fața.

– Prefer locurile întunecate.

– Ești atât de ciudat. Credeam că oamenii se tem de întuneric, spuse Lu Yi Peng.

Hong Kong Shuai se întoarse și spuse zâmbind.

– Mi-e frică de lumina strălucitoare. Mi-e teamă că voi vedea ceva ce nu vreau să văd.

Lu Yi Peng ridică din sprâncene.

– Ce ți-e frică să vezi?

– Adevărul, răspunse Hong Kong Shuai, întorcându-se spre el.

– Peng Peng, poate cel mai greu lucru din lume de acceptat este adevărul.

– Hm… Dar dacă nu accepți adevărul…nu este mai dureros?

Hong Kong Shuai dădu din cap și ridică mâna pentru a-i prinde fața.

– Dar uneori îmi place acest tip de tortură. Dacă accept adevărul, identitatea mea ar putea fi dezvăluită. Mai am încă nevoie de ea pentru a rămâne în viață. Chiar dacă este nevoie de o  iluzie și de minciuni.

 

– Kong Shuai! strigă  Lu Yi Peng.

– Nu înțeleg, cine ești tu cu adevărat? Ești tu cu adevărat?

 

   – Întotdeauna există un adevăr într-o minciună,  răspunse Hong Kong Shuai.

– Într-o zi vei înțelege. Și eu însumi am înțeles. Ca ceea ce văd acum. Nu minți și tu pentru a-ți păstra integritatea?

Lu Yi Peng nu răspunse. Apropie fața celeilalte persoane pentru un sărut.

– Tu cel din fața mea, ești cel adevărat?

Hong Kong Shuai  zâmbi și  răspunse scurt:

– Dar tu? Ești cel adevărat?

Lu Yi Peng nu răspunse, dar trase acea față spre el pentru un alt sărut. Apoi  îmbrățișă strâns acel corp în brațele lui. Apa de la duș curgea peste trupurile lor în timp ce se îmbrățișau unul pe celălalt ca și cum ar fi fost sfârșitul lumii. Hong Kong Shuai spuse în cele din urmă:

– Mi-e frig. Pot să merg în pat?

Lu Yi Peng se uită la fața o clipă și întinse mâna să închidă dușul.

Apoi îl luă pe Hong Kong Shuai în brațe.

Persoana care era transportată își înfășură brațele în jurul gâtului siluetei înalte. Apoi își lipi fața de pieptul gol și încă umed.

………………………………………………………………………………………………………………………………………..

 

Patul lui Lu Yi Peng nu era nici îngust, nici larg. Chiar dacă o persoană putea dormi confortabil, doi bărbați puteau dormi dacă se strângeau puțin. Era prima dată când spatele lui Hong Kong Shuai atingea salteaua acestui pat.

– Kong Shuai, lasă-mă să stau deasupra în seara asta, spus Lu Yi Peng deplasându-se pentru a încăleca pe corpul fin. Îi desfăcu ușor ambele picioare și le ridică.

Hong Kong Shuai se uită la el pentru o vreme și zâmbi:

– Stinge lumina, te rog. Nu-mi plac locurile luminoase.

Lu Yi Peng se întinse și apăsă întrerupătorul de la capul patului.

Când se întoarse, îl văzu pe Hong Kong Shuai înfășurat în cuvertură. Tocmai când era pe cale să deschidă gura să întrebe, Kong Shuai i-o luă înainte

– Mi-e frig.

Lu Yi Peng  zâmbi.

– Cred mai degrabă că ești jenat.

Hong Kong Shuai nu răspunse. Dar îndepărtă cuvertura pe jumătate. Lu Yi Peng îl încălecă din nou, apoi se aplecă și-i sărută buzele înfocat, de parcă ar fi băut apă.

Își supseră buzele o vreme. Lu Yi Peng îndepărtă brusc cuvertura de pe corpul lui Hong Kong Shuai. În întuneric, cu doar lumina slabă a lunii strălucind prin fereastră, fața lui Hong Kong Shuai părea să devină roșie. Lu Yi Peng se aplecă și-l sărută de la vârful nasului pe buze, pe gât, pe umeri, până la sfârcuri. Coborî până la abdomenul inferior. Când a ajuns acolo, Hong Kong Shuai și-l acoperi cu mâna.

– Nu aici, Peng Peng.

În patru ani, Lu Yi Peng  făcuse sex cu Hong Kong Shuai de nenumărate ori. Dar nu atinsese niciodată acea parte. Până acum.

   – Nu ai încredere în mine? întrebă tânărul polițist și-i sărută încet coapsele.

Auzi vocea celeilalte părți recunoscând:

– Hm…

   – Dar în seara asta, mă lași să fiu deasupra, nu? 

 – Asta e  pentru a vedea cât de multă încredere pot avea în tine, răspunse cealaltă parte.

Lu Yi Peng își mută fața mai aproape  și-și apăsă din nou buzele pe acel loc intim.

– Atât tu, cât și eu suntem într-un vis.

Hong Kong Shuai chicoti și împinse acea față.

– Chiar și în vise, trebuie să porți  prezervativ.

Lu Yi Peng întinse mâna și  luă pachetul de prezervative care era plasat în capul patului. Apoi îl rupse.

– Vrei să-l îmbraci și pe al meu?

Hong Kong Shuai ridică mâna și-l bătut ușor pe obraz.

– Ești atât de obraznic.

Tânărul îi luă mâna și o sărută. Apoi a deschis gura și-i mușcă ușor degetele. Apoi îi ghidă mâna pentru a pune prezervativul.

– Kong Shuai, șopti Lu Yi Peng din nou numele lui. Se apăsă apoi cu penisul în erecție într-o manieră foarte erotică. Auzi vocea lui Hong Kong Shuai.

– Peng Peng, te poți calma. Visezi, de ce te grăbești?

Lu Yi Peng  sărută acele buzele din nou înainte de a răspunde:

– Aproape că nu mai pot suporta.

Ochii lui negri strălucitori se uitară în jos. Vederea falusului lui Lu Yi Peng îl făcu să tremure și coloana vertebrală deveni fierbinte. Lu Yi Peng se aplecă și începu să-l sărute pe piept mușcându-l ușor din când în când. Sunetul respirației grele a acelei persoane dădu inimii lui Hong Kong Shuai un impuls și începu să bată mai repede.

– Peng Peng…

Buzele lor se uniră din nou. Cele două trupuri se frecară unul de celălalt până deveniră fierbinți. Apoi ambele picioare ale lui Hongkong Shuai fură depărtate.

Partea fierbinte, dură se infiltră încet. Lu Yi Peng respira greu. Se uita la silueta de sub el fără să se uite în altă parte. Chiar dacă lumina nu era aprinsă, razele slabe ale lunii erau suficiente să reflecte trăsăturile faciale perfecte ale corpului de dedesubt. Kong Shuai se răsucea și se convulsiona cu forța emoțiilor care-și făceau de cap. Sprâncenele lui Hong Kong Shuai se încruntară. Buzele lui erau strânse ușor împreună de parcă încerca să aibă răbdare. Lu Yi Peng nu se putu abține să nu sărute acel corp din nou.

– Kong Shuai.

Răspunsul fu un gâfâit. Când bărbăția lui intră complet, Lu Yi Peng gâfâi de excitare. Privind din nou în jos, îl văzu pe Hong Kong Shuai uitându-se la el. Acei ochi negri ca bezna străluceau în întuneric. Nu știa exact la ce se gândea.

Lu Yi Peng nu putea să analizeze prea bine gândurile acestui om. În fața lui Hong Kong Shuai, era ca un copil mic. Era mereu înșelat până la punctul de a fi amețit. Hong Kong Shuai îl considera probabil  ca o jucărie, dar……

Tânărul se aplecă și sărută din nou buzele omului de sub el. Dar în ochii lui Hong Kong Shuai el vedea acum altceva… Ce era exact în neregulă cu Hong Kong Shuai…?

Acesta este criminalul pe care trebuie să-l prindă?

– Kong Shuai… șopti  Lu Yi Peng, continuând să-și miște șoldurile în sincronizare cu nevoile corpului său.

Hong Kong Shuai se uită la el, apoi își încruntă ușor sprâncenele.

– Ce e?

– Ce nu e în regulă cu noi doi?…

Hong Kong Shuai nu răspunse ci doar scoase un geamăt profund din gât.

Lu Yi Peng respira greu. Nu putea să mai vorbească pentru că partea inferioară a corpului lui era aspirată și strânsă de corpul lui Hong Kong Shuai.

 – Kong Shuai…hai să ajungem împreună în seara asta…șopti Lu Yi Peng. Apoi își atașă mâna de mâna cu care Hongkong Shuai  își ținea bărbăția. În timp ce-l ajuta să se masturbeze începu să se miște într-un du-te vino nebunesc. Impactul de jos făcu să tremure întregul corp al lui Hong Kong Shuai. Când deschise gura să spună ceva, Lu Yi Peng o acoperi în grabă cu gura lui.

I se făcuse brusc frică de cuvintele lui Hong Kong Shuai.

Nu era suficient de priceput pentru a separa adevărul de minciunile acestui om, sau poate… nu voia să afle adevărul din gura acestui om…….. Simți orgasmul sosind din amândouă părțile….

 

!!

Gemete și respirații grele răsunară aproape simultan. Lu Yi Peng își îngropă fața în gâtul transpirat al corpului de sub el, care convulsiona ușor. Tânărul mângâie trupul cu mâinile tremurânde, depuse un sărut pe curba gâtului și-l strânse puternic.

………………………………………………………………………………………………………………..

 

Lu Yi Peng se trezise în această dimineață simțindu-se amețit și confuz, ca o persoană mahmură. Când își veni în fire, bâjbâi lângă el. Găsi doar salteaua și o pernă. Tânărul polițist se dezmetici.

Privi în jur, nu era nimeni pe pat. Nu era nimeni in cameră….

Când se uită la el, era îmbrăcat. Deci despre aseară… Doar un vis?

Lu Yi Peng se ridică din pat. Se simțea cu adevărat confuz, dar când se uită la fereastră văzu că planta Nepenthes mai avea doar frunze tinere. Tânărul zâmbi…

……………………………………………………………………………………………………………………………………..

 

   – Kong Shuai, un apel de la inspectorul Lu.

Hong Kong Shuai sorbea din ceaiul de plante medicinale în pat când Li Kong îi aduse telefonul.

Răspunse sec :

– Mai este ceva, inspector Lu?

– Oh, nu, spuse Lu Yi Peng.

Se auzi vocea lui Hong Kong Shuai replicând:

– Atunci de ce ai sunat? Vrei să imiți comportamentul unui pervers căruia îi place să facă apeluri jenante?

– Nu, răspunse tânărul polițist, apoi râse timid .

– Te-am visat aseară.   – Oh…Hong Kong Shuai tăcu până Li Kong ieși și  închise ușor ușa.

– Și eu te-am visat aseară.

– Ei! exclamă Lu Yi Peng entuziasmat.

– Ce ai visat?

– Visul nu a fost foarte bun, spuse Hong Kong Shuai și se aplecă să mai bea o înghițitură din ceai.

– L-am visat pe micuțul Peng Peng. Dintr-o dată devenise un copil foarte vorbăreț. Întreba de una și de alta până când totul m-a enervat. M-am trezit și eram obosit și a trebuit să-i cer lui Li Kong să fiarbă niște plante. Xiao Peng Peng din vis a fost cu adevărat enervant.

Lu Yi Peng  râse timid:

– Îmi pare rău, te-ai gândit puțin prea mult la asta.

Se opri o clipă și apoi continuă.

– Dar eu am avut un vis bun aseară.

– Oh… Felicitări, spuse Hong Kong Shuai, luând încă o înghițitură de medicament și continuând:

– Lu Yi Peng, planta, dacă nu vei fi acasă multe zile, poți să o înmoi în apă. Nu se va mai ofili.

– Oh, da, răspunse Lu Yi Peng.

După un timp vorbi din nou.

– Ce faci?

– Beau un ceai de plante, răspunse Hong Kong Shuai, apoi  întrebă:

– Deci inspectore, nu ai plecat încă la muncă? Sau ești încă în afara orelor de lucru și ai sunat să vorbești cu mine?

– Oh, sunt pe cale să plec acum,  răspunse Lu Yi Peng.

Apoi fu liniște o vreme.

– Cred că te voi prinde într-o zi.

Hong Kong Shuai chicoti.

– Să fim sinceri, inspectore. Voi întinde mâinile  și voi aștepta să le încătușezi. Dar mi-e teamă că atunci când va veni momentul, tu nu vei putea să mă prinzi.

– De ce nu te voi putea prinde? întrebă cealaltă persoană.

Hong Kong Shuai râse din nou și răspunse.

– Pentru că se pare că începi să te îndrăgostești de mine.

Auzi cealaltă parte pufnind.

– Este timpul să mă apuc de treabă. Eu voi merge primul. Pregătește-te să întinzi mâinile și să aștepți. Într-o zi, voi veni  să te arestez.

– Trebuie să mă arestezi în timpul orelor oficiale, ofițer de poliție, spuse Hong Kong Shuai.

Lu Yi Peng pufni, apoi închise imediat telefonul.

 

NOTĂ

[1] Plantă carnivoră care poate crește până la 20 m înălțime. Printre frunze există capcane pentru insecte, sub formă de ulcele de lut care emit un miros atrăgător.

Loading

Care este reacția ta?
+1
1
+1
4
+1
3
+1
5
+1
0
+1
0
+1
0

1 Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *