– Ești sigur că poți face asta? A întrebat vocea lui Day ,doar pentru a fi sigur.
Când la contactat pe Nat pentru a găsi pe cineva care sa facă ceva în privința persoanei care s-a încurcat cu iubitul său Brick(Itt/Ith), Nan a spus ca va lua el însuși această misiune.
– O ,Doamne, cineva ca mine,dacă nu aș vrea să fac asta, nu aș îndrăzni să ți-o confirm așa., a spus Nan cu o expresie încrezătoare, făcându-l pe Day să zâmbească ușor.
– Ai grijă, altfel vei ajunge ca mine, răspunse Day privindu-l.
– Adică? Întreabă el confuz.
– Nu am putut să dau înapoi, a spus Day, făcându-l să râdă.
– Brick este bun. Dar pentru acest tip, îți garantez cu siguranță că nu mă voi atașa ca tine, a spus Nan încrezător.
– Dacă ești încrezător, e în regulă. Așteaptă puțin, a spus Day, înainte de a-l suna pe tatăl lui Brick pentru a stabili o întâlnire ca să-i ofere sfaturi de muncă, astfel încă să se poată descurca cu ușurință de propria lor afacere în timp ce erau la telefon…
Apelul s-a încheiat, Day s-a întors sa se uite din nou la Nan.
– Mâine seară te poți pregăti. O să te sun pentru a stabili o locație, a răspuns Day
– Da, răspunse el pe un ton serios. Cei doi s-au așezat să mai discute despre planurile lor…
După un timp Day s-a ridicat pentru că l-au sunat Salmón și Brick.
Nan l-a însoțit pe Day la mașina lui, apoi se întoarce la propriul lui birou.
Nan a făcut o poza cu persoana care va avea de-a face. Oameni lui deja căutau mai multe informații și făceau poze în secret.
– Fața ta arată așa. Îndrăznești sa te încurci cu soția lui Hia Day? Hmmm, slab, i-a spus Nan imaginii țintă.
La început nu s-a gândit să-și asume singur această misiune. Dar când i-a văzut pe Day și Brick împreună, s-a dovedit ca cei doi arătau bine împreună. Dar tot nu înțelegea cât de bună poate fi relația dintre doi bărbați. Deci cum e sexul?
Și suficient pentru a vedea imaginea țintei pe care trebuia să o atace, l-a făcut sa se răzgândească, cealaltă persoană arăta bine, făcându-l pe Nan să creadă că e în regulă să încerce o dată.
••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
O siluetă tânără și zveltă, cu o față ascuțită, fluieră afara din cameră,bine dispus, atârnând cheile mașinii în mână.
– Unde te duci Mac? Vocea tatălui lui Mac îl întâmpină în timp ce Mac se pregătea să plece după-amiază devreme.
– Ies cu prietenii mei, tată, a argumentat Mac pe un ton normal.
– Mi se pare că, de când m-am întors, ieși în fiecare zi, a spus cu severitate tatăl lui Mac.
– Oh, tată, dar sunt aici sa te ajut, a argumentat Mac nonșalant.
– Ei bine, tata nu mi-a dat un loc de muncă cu jumătate de normă, a argumentat Mac din jgheab.
– Ei bine, nu ai o asemenea responsabilitate. Ce sarcini îți pot atribui? Mai întâi dovedește că lucrezi foarte bine, eu nu …
– Tată, putem vorbi mai târziu? O să întârzii la întâlnire, a spus Mac încet, pentru ca asta a funcționat întotdeauna.
– Bine, du-te unde vrei, dar nu bea prea mult pentru ca mâine avem întâlnire cu Khun Arhit, a spus tatăl lui Mac. Ceea ce l-a făcut pe Mac să se oprească puțin când a auzit numele tatălui persoanei pe care o dorea.
– Tatăl lui Brick? a întrebat Mac din nou, doar pentru a fi sigur.
– Hmm, au fost deja de acord sa scoată produsul din fabrica noastră. Mâine avem întâlnire pentru semnarea contractului., a continuat tatăl lui Mac. Mac dădu din cap, zâmbind. Cu siguranță nu va lipsi mâine pentru ca a crezut ca orice ar fi ,Brick va trebui sa vină.
– Voi pleca tată, i-a spus Mac tatălui său înainte de a ieși grăbit din casă la propria lui mașina sport de lux.
..
..
..
– Nu pot să stau până târziu în noaptea asta, trebuie sa semnez un contract cu tatăl meu mâine, le-a spus Mac prietenilor săi care beau într-un bar de lux cu o fata frumoasă care stătea lângă el.
– Deodată te simți harnic. Ceva special?, a întrebat curios prietenul lui Mac. Mac care o mușca pe fata drăguță de lângă el, s-a întors și a zâmbit ușor.
– Este cu tatăl lui Brick, a spus Mac, făcându-l pe prietenul său să ridice o sprânceană.
– Deci încă nu ai renunțat la Brick? Soțul lui e brutal, știi? Prietenul lui l-a avertizat, când l-a întâlnit la petrecere. Mac ridică paharul de vin și luă o înghițitură.
– Nu, îmi place de foarte mult timp. Cum pot să renunţ atât de uşor? În plus, mă doare foarte tare. Aş vrea să îl recuperez, a spus Mac pe un ton serios.
– Cum ai de gând să-l recuperezi? Nu văd nicio modalitate de a-l recupera, a spus prietenul lui Mac.
Pentru că ştie că iubitul Brick este o persoană greu de tratat.
– Trebuie să existe o cale prin care să intervin. În ultima vreme am tot încercat să continuu să amestec apa până când devine tulbure, a spus Mac zâmbind.
– Oh, ce crezi despre asta? Gestulurile iubitului lui Brick nu este obișnuite. I-am văzut ochii în acea zi, la naiba, înfricoşător, a spus prietenul lui Mac. Mac ridică din umeri nonşalant.
– Cât de bun este asta serios? Spuse Mac, înainte de a continua să se ghemuiască cu fata de lângă el. Prietenii lui Mac păreau îngrijoraţi.
..
..
..
– Nu mai rămâi? Întrebă vocea dulce a unei femei întinse goală pe pat după partida de amor cu tânărul în picioare care tocmai făcuse duş şi stătea întins la capătul patului din camera de hotel.
– Nu, mâine trebuie să-l ajut pe tatăl meu. Mulţumesc că ai fost aici în seara asta, i-a spus Mac fetei.
– Data viitoare, nu uita să treci să mă vezi din nou, a spus femeia. Mac a zâmbit uşor pentru că tânăra era unul dintre cei mai mulțumitori parteneri sexuali ai lui Mac şi nu cerea mare lucru. În plus, stilul este foarte asemănător cu cel al lui Mac. Mac și-a luat la revedere de la fata cu un sărut.
– Poţi să te întorci la culcare. Am închiriat camera până la prânz, i-a spus Mac femeii înainte de a părăsi camera de hotel. Mac fluieră cu bunăvoinţă spre lift şi coborât în parcarea hotelului.
..
..
..
– Huh, un sunet înăbuşit răsună în gâtul lui Nan. Când s-a dus să facă nişte comisioane la hotelul unui cunoscut, s-a oprit în parcare pentru a fuma înainte de a se întoarce şi a văzut o față cunoscută trecând pe lângă o maşină sport de lux parcată la mică distanţă. A zâmbit uşor când a fost sigur cine era cealaltă persoană. Apoi s-a urcat repede în maşină, în timp ce cealaltă parte s-a îndepărtat. L-a urmat imediat, fără ca cealaltă persoană să ştie că era urmărit. A continuat să conducă până când maşina sport s-a oprit încet la poarta unei case mari dintr-un cartier de oameni înstăriți. Apoi a plecat cu un zâmbet în colțul gurii.
– Ne vedem în curând, a spus Nan înainte de a se întoarce la pista lui de curse.
••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
– Când plecăm, tati? Mac s-a plâns dimineaţa când tatăl său s-a trezit să meargă împreună la fabrică.
– Stai puțin, s-a auzit o bătaie la uşa din faţă, a spus tatăl lui Mac.
Nu după mult timp, o maşină s-a întors şi s-a oprit în faţa biroului. Când i-a văzut doar pe Day şi pe Athit coborând din maşină. Mac se încruntă pentru că nu vrea să-l vadă pe Day.
– Bună, Kitcha. Day ridică mâna pentru a-l saluta pe tatăl lui Mac, Kitcha.
– Bună ziua Khun, Khun Athit, te rog intră. Spuse Kitcha înainte de a intra. Urmat de tatăl lui Brick, Day şi Mac.
Day îi aruncă o privire cu coada ochiului la Mac înainte ca un zâmbet să se strecoare pe buze. Intrând în sala de şedinţe a fabricii, discuțiile cu privire la contractul de cumpărare au continuat şi a durat ceva timp pentru a ajunge la o afacere bună, aşa că au semnat un acord de schimb.
– În seara asta, haideți să luăm cina, pentru a sărbători afacerea noastră., a spus tatăl lui Brick.
– Nicio problemă, răspunse Kitcha.
– Tata… dar cred că în seara asta... Mac s-a comportat de parcă nu ar fi vrut să se alăture grupului de lângă Day la cină.
– Refuzi să ni te alături?” Day a făcut un pas înainte.
– Er… nu, nu…
– Mac, mergi cu tatăl tău în seara asta. Nu-ţi pierde manierele. Tatăl lui şi-a certat imediat fiul. Ce poate face Mac ca să nu se certe?
– Bine, răspunse Mac fără tragere de inimă. Înainte ca tatăl lui Brick să continue să vorbească de afaceri cu Kitcha.
Cât despre Day, s-a scuzat să iasă afară la o ţigară.
– Înţelegerea s-a încheiat. De ce să facem o petrecere? Întrebă Mac în timp ce pleca.
– Face parte din comerţ. Nu ştii despre asta? întrebă Day încet, cu ochii îndreptându-se spre chipul lui Mac.
– Apropo, Brick vine cu tine? întrebă Mac. Day îşi ridică un zâmbet pe buze.
– Brick nu va veni.Dar nu trebuie să-ţi faci griji. Cred că s-ar putea să găseşti ceva mai interesant decât pe Brick al meu, cine ştie? spuse Day cu accent pe asta, făcându-l pe Mac să se încrunt confuz.
– Ce vrei sa spui cu asta? întrebă Mac.
– Gândește-te tu la asta. Aşa că aş vrea să te mai întreb încă o dată. Încă mai crezi că vrei să te încurci cu soția mea? Day i-a mai oferit lui Mac o şansă de a răspunde.
– Huh, mi-a plăcut de el înainte de tine. Mi-a plăcut de mult timp. Credeai că aş putea să renunț la el atât de uşor? răspunse Mac, dorind să-l tachineze Day. Day expiră încet fumul de țigară pentru ultima oară, înainte s-o stingă și să o arunce la gunoi.
– Alegerea este a ta, spuse Day. Înainte de a se întoarce să-l revadă pe tatăl lui Brick, lăsându-l pe Mac singur cu cuvintele lui Day.
– Ce a fost asta? Mormǎi Mac înainte de a-l urma pe Day în birou, fără să ştie ce avea să se întâmple cu el în seara asta…
••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
Când a sosit ora stabilită, Nan a dus grupul la restaurantul despre care i-a spus Day mai devreme. Subordonații lui Nan conduc o dubă cu geamuri fumurii și parchează lângă maşina lui Day așteptând ca acesta să-l scoată pe Mac.
– Îmi pare rău că am întârziat, fiul meu bun a avut nevoie de ceva timp să se pregătească, a spus Kitcha. În timp ce se apropia de tatăl lui Day şi Brick, Mac urmărându-l cu dezgust.
– Nu contează. Vă rog să vă aşezaţi, voi comanda mâncarea, a răspuns tatăl lui Brick. Lui Mac nu-i plăcea deloc chipul lui.
În timpul mesei Mac era foarte plictisit pentru că adulții vorbeau despre muncă. Aşa că şi-a scos telefonul şi a vorbit puţin cu prietenii lui, înainte de a se despărţi şi de a cere să meargă la baie. Când Mac şi-a terminat treburile, s-a întors şi l-a văzut pe Day stând în faţa oglinzii, cu mâinile în buzunare. Lui Mac nu i-a păsat, s-a dus să se spele pe mâini şi a vrut să iasă din baie. Dar Day se mişcă să stea în faţa lui.
– Ce?, întrebă Mac sec.
– Cineva vrea să vorbească cu tine, spuse Day încet.
– Cine? întrebă Mac imediat.
– Cu cine vrei să vorbeşti? Day s-a întors să-l întrebe pe Mac.
– Brick? a întrebat Mac din nou, Day încă nu a răspuns, înainte ca Mac să se uite la Day cu suspiciune.
– O să mă laşi să vorbesc cu Brick? Spuse Mac sarcastic. Day s-a legănat uşor.
– Ei bine, mă voi gândi la asta, vreau doar să vorbiți ca să terminăm. Zise din nou Day.
– Dar dacă nu vrei să vorbeşti, asta e problema ta. Nu-mi pasă, a spus Day înainte de a se întoarce şi a ieşi din baie. Asta l-a făcut pe Mac să ezite puțin.
– Stai! a strigat Mac, făcându-l pe Day sa2se oprească. Apoi a ridicat un uşor zâmbet în colțul gurii.
– Ce? a întrebat Day înapoi.
– Şi unde este Brick acum? a întrebat Mac curios.
– În parcare, te-ai răzgândit şi vrei să vorbim? Întrebă Day, întorcându-se să se uite la Mac cu ochi calmi. Mac era suspicios de atitudinea lui Day. Dar el crede că Brick trebuie, de asemenea, să dorească să clarifice lucrurile cu el.
– Nu l-am mai văzut de ceva vreme, aşa că hai să-l vedem şi să vorbim, a spus Mac zâmbind.
– Huh… haide, hai să ieşim pe uşa din faţă a restaurantului. Nu vreau să-ți răspund la întrebare, a spus Day, înainte de a pleca, Mac l-a urmat imediat. Day l-a dus pe Mac la parcare.
– Plecați? Vocea unui agent de securitate care păzește mașinile clienților.
– Nu, doar am venit aici să discutăm puțin, răspunse Day pe un ton monoton, făcându-l pe paznic să ezite să mai pună întrebări şi să meargă spre cealaltă parte a parcării. Aşa că rămân doar Day şi Mac.
– Unde este Brick? Mac se uită în jur, dar nu văzu pe nimeni. Mac habar n-avea că era urmărit.
– Când ţi-am spus că este Brick? Vrei să merg să-l iau pe Ai’Brick? a întrebat Day înapoi.
– Și cine ai spus că vrea să vorbească cu mine? Întrebă Mac sec. Day s-a uitat spre duba neagră cu peliculă groasă. A dat ușor din cap înainte să se deschidă ușa.
– Hei, ce se întâmplă? ţipă Mac, dar nu făcu prea mult zgomot când un grup de bărbați coborî din maşină. L-au acoperit cu o cârpă pentru a-i acoperi gura înainte de a-l urca în maşină în mai puțin de 10 secunde. Mac nici nu s-a obosit să reziste sau să se chinuie, uşa s-a închis şi maşina a pornit imediat. Nan care era lângă o altă maşină îi spune lui Day:
– De acum înainte, lasă-l în seama. Nu trebuie să-ţi faci griji pentru asta, a spus Nan.
– Hm… te rog, după ce misiunea este încheiată, arată-mi munca ta, a spus Day.
– Da, domnule, vă pot asigura că nu va mai îndrăzni să se încurce din nou cu Brick, a spus Nan serios înainte de a se urca în propria maşină pentru urmări maşina care l-a luat Mac.
Mac prins în maşină se uită cu frică la oamenii din jurul lui.
– De ce m-ați luat?! întrebă Mac cu o voce mai fermă, deşi era puţin speriat în inima lui, era furios pe sine pentru că a crezut în cuvintele lui Day și a fost prins aşa.
“…..” Nimeni nu i-a răspuns lui Mac. Şi Mac însuşi nu se putea mişca nicăieri. Nu a exista nicio scăpare. Mac nici măcar nu putea spune unde era dus. Interiorul maşinii are un scaun în mijlocul spaţiului, iar el stătea pe podea, cu oameni mari şi înalţi stând de jur împrejur, Mac încercând în secret să-şi bage telefonul în buzunarul jachetei.
Brusc!
– Hei, dă-l înapoi, a țipat Mac în timp ce un bărbat a luat telefonul lui Mac.
– Stai jos dacă nu vrei să te sugrum. Mac a tăcut o clipă, Mac este foarte stresat acum, pentru că nu ştia cum să găsească o cale de a scăpa. Maşina a condus o vreme şi apoi s-a oprit, anunţându-l pe Mac că a ajuns la destinaţie.
– Plimbarea s-a încheiat, spuse acelaşi bărbat înainte ca ceilalţi să coboare treptat din maşină, aducându-l pe Mac cu ei. La coborârea din maşină. Mac a contat pe ritmul echipei lui Nan şi zvârcolindu-se a scăpat din mâinile lor. Zărind uşa unei case din apropiere a fugit imediat, fără să ştie că cineva stătea deja în spatele camionului. Mac nu a putut să iasă din spatele maşinii, Nan l-a prins de brat şi l-a lovit cu pumnul în faţă până a căzut la pământ. Subordonații lui Nan s-au apropiat în grabă şi l-au prins din nou.
– Cine eşti! Lasă-mă! Vocea lui Mac a răsunat, împreună cu mişcarea dus-întors pentru a ieşi din blocada subordonaților lui Nan.
– Hia Nan, unde ar trebui să-l pun? întrebă unul dintre subalternii lui Nan ținându-l pe Mac astfel încât să nu cadă.
– Du-l într-o cameră mică de jos. Te voi urma, a răspuns Nan, înainte de a arunca o privire spre Mac cu coada ochiului şi a se întoarce în camera lui.
– Cine naiba eşti? Lasă-mă să plec!! Ţi-am spus să mă laşi. Ţipetele lui Mac s-au auzit. Nan clătină din cap înainte de a se întoarce în camera lui. A pus cheia în buzunar în timp ce ia o cameră de filmat din dulap şi lanţul pe care le-a pregătit înainte de a coborî în dormitor. Se duce în cămăruţa în care le-a spus subordonaţilor săi să-l ducă pe Mac. S-a auzit un ţipăt puternic.
– Sunet bun, mormǎi Nan înainte de a deschide uşa. Mac stând în colțul camerei se uită la subalternii lui Nan care stăteau în jurul lui cu ochi duri, dar acoperiţi. Când l-a văzut pe Nan intrând, ochii i s-au luminat puțin.
– Te-a angajat? Cât te plăteşte? Eu plătesc de două ori mai mult. Lasă-mă doar să plec, a oferit Mac imediat. Nan a predat camera subordonaților pentru a face nişte aranjamente.
– Asta nu are nicio legătură cu banii, spuse Nan răspicat. S-a uitat şi la persoana din fața lui. Mac nu era tânărul slab pe care-l văzuse printre bărbaţii gay pe care îi cunoştea. Privindu-l din exterior, este suficient să ştii că cealaltă parte arată destul de decent.
– Vrei să spui că nu ai luat banii lui Day? Întrebă Mac din nou, încercând să scape de el păşind în camera mică. Pe podea era doar un futon*, fără pat, fără dulap, dar avea baie privată. Toți cei patru pereţi erau solizi, fără ferestre, doar cu mici deschideri.
(N/T: Futon*- un tip de saltea, originara din Japonia, care poate fi folosită în loc de canapea sau întinsă și folosită ca pat.)
– Da, hia Day nu are nevoie să cheltuiască bani ca să facă lucrurile rele pe care îi place să le facă, spuse Nan, ordonând subordonaților lui să se întoarcă, cu vocea nu prea tare.
– Ești subalternul lui Ai’Day? Întrebă Mac din nou.
– Crezi ce vrei, a spus Nan, înainte ca slujitorii lui Nan să meargă direct să-l captureze pe Mac din nou. Mac luptă cu viața lui, dar nu poate lupta cu forța oamenilor mari care îl atacă.
Un lanţ lung era legat de ambele încheieturi ale lui Mac, inclusiv de gleznă. Capătul lanțului era legat de un cârlig de oțel încorporat în peretele dormitorului. Lanțul nu este prea scurt şi strâns, dar nici prea lung.
– De fapt, această cameră este pentru a vorbi cu cei care îmi datorează bani şi nu vor să-mi dea banii înapoi., a spus Nan înainte de a se întoarce şi a le face semn subordonaţilor părăsească camera. Singurul lucru care rămâne este camera de filmat care a fost configurată şi Mac.
– Ce-mi vei face? întrebă Mac, cu vocea tremurândă. Nan şi-a aprins o ţigară, a fumat şi s-a rezemat de peretele din cameră în mod normal.
– Ce-ți pot face ca să nu mai îndrăzneşti să te încurci din nou cu Brick? spuse Nan.
Inima lui Mac năvăli pentru că simțea că persoana care fuma în faţa lui acum nu era diferită de Day, atât în ochii lui, cât şi în cuvintele sale.
– Ce te face să crezi că nu o să mă mai joc cu Brick? a întrebat Mac curios şi a vorbit pentru ca cealaltă parte să vadă că nu se teme de nimic. Deşi inima lui era îngrozită.
Mac nu este o persoană curajoasă, de unde a venit asta? Doar o persoană care a fost crescută ca el putea vorbi așa. Deci asta îl face să-şi dorească să obţină ceea ce are nevoie şi să nu se gândească la cum să-l obțină, asta i-a cauzat multe probleme.
Auzind ce a spus Mac. Un uşor zâmbet îi trase colţurile gurii.
– Chiar nu te poți gândi la nimic, a spus Nan înainte să-și ridice fundul de pe podeaua dormitorului şi să se îndrepte spre Mac. Mac nu se putea mişca prea mult.
MMM!
Mâna puternică a lui Nan îl apucă imediat de bărbia lui Mac şi îl strânse cu putere.
– Nu am probleme personale cu tine, situația m-a făcut să mă lovesc de tine, a spus Nan cu o voce severă. Ochii lui Mac s-au mărit când a auzit şi a înţeles ceea ce a spus Nan.
– La naiba că puți, dă-mi drumul. Mac se zvârcoli şi se repezi.
POC!
Fața lui Mac pâlpâi odată când a fost lovit cu forță cu dosul mâinii peste faţă. Până când sângele i-a țâşnit din colțul gurii.
Lovitură!
Nan îl plesni din nou pe Mac ca să-i dea o lecție.
– Nu mă testa, spuse Nan cu o voce severă. Mac se întoarse să-l privească.
– Nu te-aş lăsa niciodată să-mi faci aşa ceva, a ţipat Mac.
– Dar poţi să faci asta cu altcineva? Întrebă Nan tachinată.
Lovitură!
– Ugh... Mac se îngenunchează când Nan îl lovește atât de tare în stomac. Apoi s-a prăbuşit şi s-a aşezat pe podeaua camerei unde ambele brațe i-au fost legate cu lanțurile prinse de ambele încheieturi.
Nan a folosit un picior pentru a se sprijini de umărul lui Mac, făcându-l pe celălalt să se întindă şi să se sprijine de perete. Mac se uită la el cu ochi plini de ură, dar rămăsese fără cuvinte din cauza durerii de stomac de la lovitura de acum.
– Ai de gând să mă accepți doar pe mine sau o să-mi iei şi subordonații? Întrebă Nan batjocoritor. Mac clătină încet din cap.
– N… nu… nu voi lua… pe nimeni… pe nimeni, a spus Mac pe un ton răguşit.
– Eh, îmi pare rău. Nu ai dreptul să alegi. Ți-am spus, nu-ţi pierde timpul. O vom lua de la capăt. Ar trebui să fii fericit că oamenii ca mine sunt dispuşi să-ţi facă aşa ceva, a spus Nan. Înainte de a-i rupe cămaşa lui Mac. Mac tresări şi încercă să lupte din nou.
– Nu… lasă-mă… să plec… nu face asta! spuse Mac. Mac, nu se putea mişca prea mult.
Îi ţinea picioarele şi braţele blocate.
– Nu! strigă Mac din partea cealaltă a camerei. Când Nan şi-a descheiat nasturii, a tras de pantalonii lui Mac până când i-au aterizat în jurul gleznelor.
– Huh, eşti atât de alb! spuse Nan când a văzut culoarea pielii pe sub hainele lui Mac.
– Nu trebuie să-ţi faci griji. Nu te voi forța. Pentru că am o modalitate de a te face să te predai mie, dar numai pentru binele meu.
Este pentru prima dată când traduc, sper să vă placă!!!
~Cera~
