Povestea lui Nan și Mac – Capitolul 28

– Gura ta este foarte bună. Nan a făcut un gest spre capul lui Three, care fuma o țigară. Ochii lui se uitau la Mac, fără să se uite în altă parte.

– Poți să-mi spui, Dew, de ce te întâlnești cu băiatul acela? A întrebat Mac curios.

– Se întâmplă multe lucruri. Nu știu ce să-ți spun, a spus Dew, cu vocea tremurândă pentru că nu voia să-i spună lui Mac că îl violase pe Three înainte și se gândea că Three însuși nu ar fi vrut ca cineva să știe.

– De unde să știu eu asta? a întrebat Mac sec. Dew a suspinat încet.

– Știu că ți se pare foarte repede. Dar pot doar să-ți spun că, atunci când sunt cu el, mă simt mai bine, zâmbesc mai des. Mă simt mai mult ca mine însămi. Dew a încercat să explice.

– Când ești cu mine, nu te simți confortabil? Nu zâmbești niciodată, nu te simți niciodată tu însuți? A întrebat Mac înapoi. În cazul în care prietenul său încă nu înțelegea greșit sentimentul.

– Nu este același lucru. Cum aș putea să-ți spun? Nu pot să-ți explic nimic. Dew a clătinat din cap.

– Deci, când ești cu ticălosul ăla, simți ceva diferit față de cum e cu mine? Dew l-a întrebat înapoi pe Mac, făcându-l pe acesta să se oprească pentru o clipă.

– Ce legătură are asta cu mine? A întrebat Mac, întorcându-se imediat, inima lui bătând brusc și repede.

– Ai de gând să-mi spui? A întrebat Dew.

– Trebuie să fie diferit, Nan este atât de enervant. Întotdeauna se poartă ca un ticălos cu mine, a spus Mac din spatele lui.

– În afară de aceste lucruri, gândește-te bine, este vorba de sentimente. Ei bine, poate că nu le putem explica, dar le putem simți, a spus din nou Dew.

Mac a tăcut, pentru că se gândea la sentimentele sale, așa cum spusese Dew.

Existau o mulțime de sentimente. În timpul șederii lui Mac cu Nan, era un sentiment pe care el însuși încă nu-l înțelegea. Că aceste sentimente nu se întâmplau niciodată când era cu prietenii lui sau cu Dew.

– Ei bine, pot să înțeleg asta, a spus Mac în liniște.

– De aceea nu pot să-mi explic, a răspuns Dew. Cei doi cei mai buni prieteni s-au încordat.

– Deci, de cât timp vă cunoașteți tu și Three? A întrebat Mac.

– L-am cunoscut în timpul șederii tale cu tipul ăla, a răspuns Dew cu sinceritate.

– Băiatul ăla nu-l plăcea pe tipul ăla, hei, de ce s-ar fi întâlnit cu tine? A întrebat curios Mac, făcându-l puțin curios, întorcându-se să se uite la Three care stătea acolo și se uita și el la el.

– Eu și cu el trebuie să fim la fel, a spus Dew în liniște, iar Mac s-a încruntat ușor.

– Cum puteți fi voi doi la fel? A întrebat Mac, iar Dew s-a uitat fix la Mac. Înainte de a lăsa să iasă un oftat de ușurare.

– Îți amintești? Ți-am spus că am ceva de discutat cu tine. Dew a repetat.

– Este vorba despre Three, nu-i așa? I-a răspuns Mac, gândindu-se că Dew ar vrea să vorbească despre întâlnirea cu Three. Dew a clătinat din cap.

– Este vorba despre mine și despre tine, a spus Dew, făcându-l pe Mac să tacă și, deodată, au apărut cuvintele pe care Nan le spusese mai devreme.

– De ce? A întrebat Mac cu blândețe.

– Îmi placi, Mac, îmi placi de mult timp, îmi placi mai mult decât un prieten, a spus Dew.

– Hai să ne întoarcem. Mac a mers spre el cu o expresie serioasă pe față.

Uitându-se la Dew, a dat din cap. S-a apropiat pentru a-l îmbrățișa pe Three la talie.

– Deci, să ne întoarcem, ne vedem mai târziu, le-a spus Nan lui Dew și Three, înainte de a deschide ușa, Mac s-a așezat imediat.

Apoi s-a urcat în mașină și l-a condus pe Mac acasă.

Pe drumul spre casă, Mac a stat în tăcere, uitându-se în afara mașinii. Era ca și cum ar fi contemplat ceva.

– De ce a spus Dew că te iubește? A întrebat Nan, rupând tăcerea, făcându-l pe Mac să se oprească în timp ce se întorcea să se uite la el cu suspiciune.

– De unde știi tu? A întrebat imediat Mac.

– De fapt, doar am ghicit, heh heh. Ai spus că voi fi concurentul lui Dew. Te simți bine? A întrebat sarcastic.

– Kuan Yin, a certat Mac încruntat. Dar, în inima lui, a simțit că râde și el de ceea ce a spus Nan.

– Deci chiar a spus că te iubește? A întrebat Nan înapoi, Mac a suspinat, sprijinindu-se cu oboseală de scaunul mașinii.

– Hm, de ce nu am știut asta până acum? A spus Mac întâmplător, fără să-l întrebe în mod special. A ridicat o mână pentru a-i mângâia capul lui Mac. Făcându-l pe Mac să se simtă ciudat de cald în inima lui.

– Nu este ciudat… Ești prost, a spus Nan ca și cum l-ar fi consolat.

Dintr-o dată…

Mac a tras cu furie mâna lui Nan de pe capul lui.

– Ce naiba e în neregulă cu tine, mă hărțuiești mereu, sunt din ce în ce mai stresat, a strigat Mac înapoi, gândindu-se că era într-adevăr păcat de sentimentul cald din inima lui de mai înainte.

– Huh, de ce ești atât de nervos? Faptul că ești stresat va rezolva sentimentele lui Dew? Cred că știi asta, e de ajuns, în plus, acum se întâlnește cu Three sau regreți? A întrebat Nan înapoi.

– Ce păcat, m-am îndoit doar de mine. De ce nu ai știut asta? a murmurat din nou Mac.

– Ți-am spus deja… Nan era pe punctul de a înjura din nou.

– Nu mă mai înjura, nenorocitule, a spus Mac, înainte de a-l mustra pentru că a fost prost.

– Nu mă lași să te înjur, dar tu m-ai înjurat înapoi, a spus Nan cu sarcasm, doar îl tachina pe Mac. Pentru că nu vreau ca Mac să se gândească prea mult la asta.

– Nu-ți face griji pentru asta, viața ta este deja destul de dezordonată, a spus din nou Nan. Mac s-a întors să se uite la el.

– Din cauza ta viața mea este atât de încurcată, a spus Mac sarcastic, Nan a zâmbit.

– Și este distractiv, nu-i așa? Știu că te distrezi cu mine, altfel ai fi plecat cu mult timp în urmă, a spus Nan, lăsându-l pe Mac puțin uimit.

– Dacă îți amintești, mă ameninți cu cleștele ca să te țin, ticălosule, a argumentat Mac. De îndată ce a vorbit despre agrafa, s-a enervat.

– Ești sigur, Mac, că după ce ai venit aici ești cu mine din cauza agrafei, a spus Nan pe un ton serios. Apoi s-a întors să se uite la Mac. Mac s-a uitat fix în ochii ciudați ai lui Nan. Ca și cum ar fi vrut să transmită ceva, dar așa cum a spus Nan. Mac este prea prost ca să înțeleagă.

– Mi-e somn, hai să mergem acasă și să mă odihnesc. Mac a schimbat subiectul și și-a întors imediat capul în cealaltă direcție. Nan a schițat un zâmbet ușor și nu a spus nimic. Dar, deodată, Mac s-a întors să se uite la el, ca și cum s-ar fi gândit la ceva.

– De ce ești somnoros? A întrebat Nan în glumă.

– Dorm la tine acasă și nu dorm suficient, ticălosule, ai uitat ceva? A întrebat Mac, cu sprâncenele ușor ridicate.

– Ce am uitat? Prezervativele au fost deja aprovizionate. Nu trebuie să-ți faci griji, a răspuns Nan, Mac încruntându-se.

– La naiba, nu te mai prosti câteva minute, că o să mori. Adică, ai uitat că tata te-a rugat să suni diseară? A întrebat Mac. Îi era atât de foame și se gândea să mănânce încât uitase ce-i ceruse tatăl său să facă.

– L-am sunat și i-am spus că am o programare și că îl voi vedea mâine. Ce fel de copil este ăsta? E ușor să-ți uiți tatăl în felul ăsta, a spus Nan, nu foarte serios.

– Mi-era foame atunci, a replicat Mac, făcându-l pe Nan să izbucnească în râs la cuvintele lui Mac. Fața lui Mac s-a înroșit la propriile cuvinte, argumentând fără să se gândească.

– Stai puțin, uite, ți s-au frecat deja flancurile? Huh? a spus Nan în glumă. Mac s-a întors și nu a spus nimic. Până a ajuns acasă.

Nan l-a dus pe Mac la duș și l-a spălat pe păr pentru a scăpa de mirosul de fum de porc la grătar care îi intrase în păr. Nan și-a dat jos cămașa și a ieșit afară să fumeze pe balcon.

După ce a fumat, s-a întors și a văzut că Mac tocmai ieșise din baie cu un prosop pentru a-și usca părul. Apoi s-a întors în camera lui.

– Părul tău este ud, lasă-l să se usuce mai întâi și apoi du-te la culcare, a spus Nan.

– Știu, a spus Mac imediat. Nan a intrat să facă un duș și să se spele pe păr, apoi a ieșit din nou afară, iar Mac încă stătea acolo și își usca părul.

– Uite un uscător de păr. De ce nu-l folosești? Nan s-a dus să deschidă sertarul dulapului, a scos un uscător de păr și l-a băgat în priza de lângă masa de sticlă.

– Și de unde să știu eu dacă există unul? A răspuns Mac.

– Atunci de ce nu cauți singur, nu trebuie să-ți dau totul eu. Mac l-a privit supărat.

– Cine îndrăznește să-ți caute în cameră? Vei vedea că ți-am căutat prin lucrurile tale. A strigat Mac înapoi și suspinat încet.

– Domnule, de acum încolo, Maestrul vrea să caute ceva în cameră, vă rog să vă simțiți liber să căutați. Căutați și puneți totul înapoi la locul lui. Nu va trebui să fiu obosit. A spus Nan cu sarcasm.

– Tu ai spus asta. Mă lași să caut prin ameră? Mac a întrebat din nou.

– Da, dar trebuie să pui lucrurile la locul lor. Dacă văd ceva care nu este la locul lui, vei fi lovit de două ori, a amenințat Nan, făcându-l pe Mac să se înroșească ușor la față pentru că știe ce înseamnă cuvântul „de două ori”.

– Găsește-mi altele, a spus Mac cu sarcasm.

– Așa este. Nan a îndreptat un deget spre Mac. Pe lângă faptul că și-a murmurat vocea, Mac a suspinat din cauza agitației lui Nan.

– Vino aici, îți voi usca părul, a spus Nan făcându-l pe Mac să înghețe.

– Haide, a spus din nou, cu vocea emfatică. Mac s-a ridicat imediat și s-a îndreptat spre el.

– Stai jos. Așa că Mac s-a așezat pe un scaun în fața mesei de sticlă. Mac s-a așezat, așa cum a spus Nan, înainte ca Nan să ia uscătorul de păr pentru a-i sufla părul lui Mac. Apoi i-a suflat capul înainte și înapoi.

– Ouch, fierbinte, nu-l ține într-un singur loc, a sunat vocea lui Mac, în timp ce Nan sufla uscătorul de păr direct lângă urechea lui.

– Hei , spuse el, dar buzele i se ridicară într-un zâmbet.

– Vrei să ți-l usuc eu? A întrebat Mac fără menajamente, el a râs în gât, apoi a continuat să-i sufle părul lui Mac. I-a scuturat capul lui Mac înainte și înapoi până când capul lui Mac a tremurat.

– Nenorocitule, fiu de cățea! a strigat Mac din nou.

– Huh, de ce te plângi? Nan s-a prefăcut că îl întreabă pe Mac.

– De ce mă tachinezi atât de mult? A mormăit Mac, înainte de a-și coborî capul pentru a-i mușca ușor urechea moale a lui Mac. Făcându-l pe Mac să tresară, să tremure. Când Nan și-a retras gura, și-a apucat rapid urechea, apoi s-a întors să se uite la acea față.

– Ei bine, ești sarcastic, a spus Nan, făcându-l pe Mac să înghețe, neînțelegând de ce trebuia să se enerveze la o asemenea prostie.

– Ajunge, mi s-a uscat părul și mi-e somn. Mac și-a apucat propriul păr și a descoperit că era uscat. Așa că s-a ridicat imediat Nan nu a mai spus nimic. L-a lăsat pe Mac să se ducă la culcare. Își usucă părul pentru o vreme, apoi îl deconectează. Când se întoarce să se uite la Mac, văzu că Mac stă întins și se joacă cu telefonul.

– De ce ai spus că ți-e somn, ai treabă mâine? Întrebă Nan în liniște. Mac se uită la el pentru o clipă.

– Doar puțin, a mormăit Mac, nu prea tare, înainte de a pune telefonul pe noptieră, Nan a stins lumina din dormitor, lăsând doar lampa de lângă pat. S-a dus la culcare cu luminile stinse. Camera era puțin întunecată, dar încă mai pătrundea puțină lumină dinspre balcon. Mac a putut simți căldura persoanei de lângă el în timp ce se întindea.

– Nu te duci la circuit în seara asta? A întrebat Mac când și-a amintit, pentru că nu era foarte târziu, iar el merge de obicei la această oră la circuit.

– Lenea, a răspuns scurt, Mac nu a mai pus nicio întrebare. Era încă întins pe spate.

– Ce vrei să mănânci mâine la serviciu? A întrebat Nan.

– Orice, a răspuns Mac.

– Care este lucrul tău? Unde e vânzarea, te rog să-mi spui, am văzut că oamenii se plac foarte mult, Ce naiba e asta? Nan a întrebat înapoi pe un ton serios, dar Mac a auzit un râs slab în gâtul lui Nan.

– Kuan Yin, a spus Mac cu frustrare. Știa că îl tachinează.

Dintr-o dată…

– De ce te-ai deranja? E inconfortabil, a strigat Mac, dar nu a îndrăznit să se întoarcă spre el. Apoi Nan s-a întors spre Mac și și-a ridicat picioarele pentru a-i acoperi tot corpul, făcându-l pe Mac să se strâmbe puțin pentru a o face să își coboare piciorul.

– Este cam mult să te plângi. Sunt blocat pe pernă, a spus el din nou.

– Este o pernă pe partea ta, întoarce-te în partea aceea. Mac s-a întors pentru a-i spune lui Nan, care acum stătea îngrămădită pe spatele lui Mac.

Pocnet…

Sunetul a ceva care cădea pe podeaua dormitorului. Făcându-l pe Mac să dea din cap, a văzut ceva căzând pe podeaua dormitorului și, dacă Mac ghicea, era probabil perna lui Nan.

– Gata, nu te plânge prea mult. Doar dormi puțin și eu o să mă culc și nu te mai deranjez, a spus Nan cu un zâmbet. Mac nu a văzut zâmbetul lui Nan, dar Mac știa că el fusese cel care aruncase perna pe podeaua dormitorului.

– La naiba, de ce ești așa? A bombănit Mac.

– Ar trebui să te obișnuiești cu asta. De ce te plângi? Nu era foarte serios. Înainte ca Mac să se sperie când brațul puternic al lui Nan l-a îmbrățișat din nou.

– Ce faci? A strigat din nou Mac, contorsionându-se. Dar Nan l-a ținut strâns, înainte ca Mac să înghețe când limba ei caldă i-a lins ușor ceafa, sărutându-l din nou și din nou.

– Mâine lucrez, a spus Mac în liniște, colțul gurii lui ridicându-se într-un zâmbet.

– Bine, dormi. Nu vorbi prea mult, nu te certa. Dacă te cerți, o să fac una sau două, a amenințat Nan, făcându-l pe Mac să se liniștească imediat. În ceea ce-l privește pe Nan, acesta stătea întins, îmbrățișându-l pe Mac. Nici el nu-i făcuse nimic lui Mac. S-a auzit un sforăit ușor. Dar Mac tot nu putea să doarmă.

…

– Mac, trezește-te, trebuie să te duci la muncă, a sunat alarma lui Nan, făcându-l pe Mac să deschidă ochii și să vadă că Nan terminase de făcut duș și de îmbrăcat. Stătea în picioare la capătul patului, încheindu-și cămașa.

– Ce, am dormit împreună. De ce te trezești târziu? Asta nu e foarte serios. Ochii lui Mac s-au îngustat furios. Cum putea să vorbească, că nu putea să doarmă pentru că Nan stătea ghemuită în spatele lui.

– Huh, să nu-mi spui că e din cauză că te îmbrățișam și nu puteai să dormi, a întrebat Nan, făcându-l pe Mac să tresară puțin. Pentru că exact asta credea el.

– Nu, a răspuns Mac în liniște înainte de a se ridica încet din pat și de a se îndrepta spre baie. Nan s-a apropiat și a spus că îl va aștepta în bucătărie. Mac a acceptat acest lucru, apoi a coborât la parterul casei.

– Ce faci astăzi? L-a întrebat Nan pe Frog când l-a văzut pe Frog stând în fața aragazului. Dar Frog a rămas tăcut.

– Frog! A strigat Nan un pic mai tare, făcându-l pe Frog să tresară, întorcându-se să se uite.

– Da, Hia, a răspuns Frog când l-a văzut.

– Ce-i cu tine, ce se întâmplă? Spune-mi ce se întâmplă! Nan l-a întrebat pe prietenul său apropiat.

– Nimic, domnule. Dar ce mă întrebai? A întrebat el înapoi.

– Te-am întrebat ce ai făcut la micul dejun în această dimineață? Nan a întrebat din nou, dar a observat și expresia lui Frog.

– Am făcut terci de ovăz, domnule, a răspuns Frog .

– Dar prânzul lui Mac? A întrebat Nan, Frog a rămas nemișcat pentru o clipă.

– Ei bine, tocană de pui cu busuioc care nu este prea picantă, omletă de creveți, ou fiert cu tofu, carne tocată de porc, a răspuns Frog și a dat din cap zâmbind.

– Hm, mulțumesc foarte mult. Dacă rămânem fără mâncare, anunță-mă și o să mai cumpăr, a spus Nan.

– Da, a răspuns Frog în liniște. Apoi s-a întors pentru a mai condimenta puțin orezul fiert. Nan s-a așezat și a citit ziarul și a așteptat ca Mac să coboare.

Curând Mac s-a îmbrăcat și era gata să meargă la lucru, apoi s-a așezat și a luat micul dejun cu Nan. Nan a luat o cutie de orez de la Frog și i-a dat-o lui Mac.

– Nu pot să mă duc singur? Întrebă Mac, deoarece mașina lui fusese restaurată și livrată ieri.

– Am treabă cu tatăl tău, a răspuns Nan, Mac a dat din cap, înainte ca Nan să conducă direct la biroul lui Mac.

Tru… tru… tru

Telefonul lui Nan a sunat. Nan a răspuns la apel.

– Da, Neil, a spus Nan. Mac s-a uitat ușor în jur.

– Băiatul a livrat mașina, a răspuns Nan, când Neil a întrebat dacă a primit mașina care fusese trimisă pentru reparații.

– Serios, hei, asta e bine. Nu am prea mult timp să-l vizitez pe Hia Day. Așa că… ce e asta. Serios… ce zici de Brick?

Ultima propoziție a început să sune stresant, făcându-l pe Mac să se întrebe.

– Da… am fost ocupat în ultima vreme… te duci acasă, nu?… ah… da. Mulțumesc foarte mult, a spus el înainte de a închide. Mac s-a uitat la Nan care stătea liniștit fără să spună nimic.

Nu s-a gândit să îi spună nimic lui Mac. Făcându-l pe Mac să se simtă ciudat de inconfortabil. Până când a ajuns la biroul lui Mac, pe drum, nu i-a spus nimic. Ca și cum s-ar fi gândit la ceva.

– Nu-ți uita cutia de prânz, a spus Nan cu o voce calmă. Mac a întins mâna pentru a-și lua propria cutie de prânz de pe bancheta din spate. Apoi s-a uitat din nou la el.

– Ce este? S-a hotărât Mac să întrebe. Nan l-a privit pe Mac cu calm înainte de a respira adânc.

– De ce, nu te-am deranjat câteva minute și te simți singur? Nan s-a prefăcut că întreabă, făcându-l pe Mac să se oprească.

– La naiba, cel care lucrează este îngrijorat, a spus Mac pe un ton tăcut, făcându-i pe amândoi să se oprească.

– Îți faci griji pentru mine, nu-i așa? A întrebat Nan, Mac fiind puțin confuz.

– Te duci să-l vezi pe tatăl meu? Hai să coborâm mai întâi. Mac a schimbat subiectul, a deschis repede ușa mașinii și a coborât, cu un ușor zâmbet pe buze.

Se gândea doar la Day și la Brick, pentru că Neil l-a sunat să-i spună că Day se trezise și nu-și mai amintea ultimii trei ani. Iar acum s-a întors acasă pentru a-și reveni.

Nan era și ea ocupat cu Mac, cu zona rurală, așa că îl vizita rar. Nan a deschis portiera mașinii și l-a urmat imediat pe Mac.

– Hei, hei, tu ai spus-o primul. Tocmai ai spus că ești îngrijorat pentru mine, nu-i așa? A întrebat Nan, gâdilându-l pe Mac din spate.

– Nu, urechile tale sunt surde, a strigat Mac înapoi, dar nu a îndrăznit să se întoarcă să se uite la el, Nan a râs ușor în gât.

– Nu sunt nebun. Ți-am înregistrat vocea chiar acum, a spus Nan, făcându-l pe Mac să-l privească în ochi.

– Ai înregistrat-o? O să-l ștergi pe nenorocitul ăla, a strigat din nou Mac.

În mijlocul nedumeririlor personalului de la birou care se uita alternativ la Nan și la Mac, pentru că nu-i mai fusese cunoscută fața aceea până atunci.

– Deci, spune-mi mai întâi. Ai spus că ții la mine? Îl voi șterge imediat. A spus Nan în timp ce a luat telefonul și l-a scuturat. Mac și-a mușcat buza nervos.

– Da, am spus asta. Te văd ciudat, dacă ți se întâmplă ceva, sunt îngrijorat. Mac a mârâit de lângă șanț. A ridicat ușor o sprânceană.

– Mai spune o dată. Îngrijorat, spune îngrijorat. Dacă nu ești îngrijorat, spune că nu ești îngrijorat, a spus Nan pe un ton serios.

Fața lui Mac s-a înroșit și, cu cât vedea mai mult ochii serioși ai lui Nan privindu-l, cu atât mai stânjenit se simțea Mac.

– Da! Sunt îngrijorat, a mârâit din nou Mac.

Nici eu nu înțeleg de ce trebuie să cedez.

Nan își ridică un zâmbet satisfăcut pe buze. Înainte de a ridica mâna pentru a-i mângâia capul lui Mac, Mac i-a dat o palmă ușoară lui Nan.

– Sunt aici, a strigat Mac înapoi, fără să îndrăznească să aibă prea mult contact vizual.

– Ți-am spus asta, ai șters înregistrarea, a spus Mac în grabă, iar el a lăsat să iasă un oftat de ușurare.

– Ești nebun, Mac? Crede-mă ușor, cine o să preia înregistrarea în acel moment? Eu îmi pun telefonul în compartimentul de lângă angrenajul din mașină tot timpul, după ce am vorbit cu Hia Neil probabil că ar trebui să vezi că nu am atins telefonul până nu l-am ridicat. Asta a spus, cu fața nemișcată. Făcându-l pe Mac să audă sunetul feței lui crăpând pentru că pur și simplu se simțea jenat, Și nu voia ca Nan să întrebe, făcându-l pe Mac să uite să se gândească atent.

– Um, glumești, ticălosule? A întrebat supărat Mac.

– Ce, voi doi nu sunteți jenați de echipă? Se auzi vocea tatălui lui Mac. Mac s-a întors să mă uit la echipa din jurul meu. Am văzut că fiecare dintre ei s-a ridicat în picioare și a schițat un zâmbet sec. Făcându-l pe Mac să se înroșească la față, pentru că asta însemna că atunci când Mac se certa cu Nan despre faptul că îi păsa sau nu, toată lumea auzea.

– Bună ziua, Nan i-a făcut semn cu mâna tatălui lui Mac, care a dat din cap în semn de aprobare.

– Mă duc mai întâi în biroul meu, tată. Mac nu a mai spus nimic, a mers imediat direct în biroul său cu un sentiment de rușine, Nan a rămas acolo râzând.

– Ce-i asta? A întrebat nedumerit tatăl lui Mac. Pentru că nu știa de ce se certaseră cei doi mai devreme, a plecat la timp abia când Mac i-a spus că Nan se juca cu el.

– Um, nimic. Doar îl tachinam. Apropo, unchiule, ai ceva de vorbit cu mine? Nan l-a întrebat pe tatăl lui Mac.

– Ah, hai să vorbim mai întâi în birou, o să te întreb câte ceva despre motor, a spus tatăl lui Mac, înainte de a intra în birou. Nan s-a întors să le zâmbească tuturor angajaților și l-a urmat pe tatăl lui Mac.

Care este reacția ta?