După întâlnirea cu Day și Brick din acea zi, trecuseră câteva zile și Mac încercase să nu le acorde prea multă atenție niciunuia dintre ei. Iar când aflase că Day își pierduse memoria, Mac nu știa dacă să se bucure, sau dacă să îi pară rău
Ceea ce Day îi ordonase lui Nan să-i facă era greu de uitat, dar dacă și-ar fi amintit, nu și-ar fi amintit pentru el, pentru că nu te poți întoarce și repara nimic.
Mac a stat și s-a gândit, că totul a fost soarta, De fapt, el le făcuse lucruri rele lui Meen și Brick. Apoi a fost copleșit de Karma, iar Day îl tratase rău, iar acum Day plătea pentru Karma lui.
– Huh, a răsuflat ușurat Mac, în timp ce stătea în biroul său și se gândea la el însuși.
Knock Knock
Se auzi un ciocănit în ușă înainte ca secretara lui Mac să deschidă ușa pentru a intra.
– Ce s-a întâmplat? A întrebat Mac.
– Khun Eua este aici pentru a-l vedea pe Khun Mac, a spus femeia, Mac a ridicat ușor o sprânceană când a auzit că s-a întors în Thailanda.
– Atunci invită-l înăuntru, a spus Mac în grabă, pentru că cealaltă parte era, de asemenea, un partener de afaceri. Tânăra femeie s-a îndepărtat rapid, Eua a intrat cu multe pungi de cadouri în mână.
– Bună ziua. Mac a făcut imediat semn cu mâna în semn de salut.
– Bună ziua, a răspuns Eua cu un zâmbet.
– Te rog să iei loc, P’ Eua. Mac l-a invitat să se așeze pe canapea într-un mod prietenos. Întinzându-i mâna, și-a pus lucrurile pe masa de sticlă și s-a așezat, secretara lui Mac turnând apă și plecând.
– Când te-ai întors? L-a întrebat Mac politicos.
– M-am întors acum două zile. Lucrările au fost făcute rapid. La început, m-am gândit să-l sun pe Mac, dar am avut de muncă la firmă. Azi eram liber, așa că am venit. A spus Eua cu un zâmbet, Mac i-a zâmbit înapoi.
– Acesta este un cadou , nu știu ce-i place lui Mac, așa că am cumpărat o grămadă de lucruri, a spus Eua, în timp ce îi dădu lui Mac pungile cu cadouri.
– De fapt, nu trebuia să cumperi atât de multe, a spus Mac cu sinceritate, pentru că simțea că el și Eua nu reușiseră încă să se apropie, așa că nu trebuia să-și cumpere unul altuia o mulțime de lucruri de genul acesta. Dar atunci când a cumpărat, e greu de negat, pentru că nu voia ca celălalt să se simtă jignit.
– Nu-ți face griji, a fost plăcerea mea, a spus Eua cu un zâmbet, făcându-l pe Mac să se gândească imediat la el. Dacă ar fi fost, probabil că nu și-ar fi cumpărat o grămadă de lucruri pentru el însuși în felul acesta, iar dacă Mac însuși ar fi făcut-o, cu siguranță ar fi fost înjurat timp de o săptămână la rând.
– Mulțumesc pentru cadouri , a răspuns Mac, împreună cu deschiderea sacoșei pentru a vedea cadou ul care fusese cumpărat pentru el. Gândindu-se că nu ar fi îndrăznit să-l ducă înapoi acasă la Nan.
– Este aproape amiază, Mac este liber? Hai să ieșim să luăm prânzul împreună, a spus el. Mac era puțin confuz în timp ce se uita la cutia de orez pe care o împachetase Nan.
– Ei bine, am adus prânzul cu mine, a spus Mac fără menajamente. Eua s-a uitat la cutia lui Mac care era pe masa din colț.
– Oh, ai adus orez ca să mănânci la serviciu? Tocmai l-am văzut, a spus Eua, făcându-l pe Mac să zâmbească ușor.
– Atunci vom mânca aici, voi comanda să fie livrată mâncare aici. Pot să stau și eu să mănânc cu Mac? A întrebat Eua, Mac a zâmbit sec. Pentru că putea să spună atât de multe, nu a îndrăznit să refuze, pentru că era grijuliu cu cealaltă parte care îi cumpărase ceva pentru el.
– Bine, a răspuns Mac, înainte de a suna să comande mâncare de la restaurantul obișnuit pentru a fi livrată la biroul lui Mac. Mac a adus și mâncarea care era împachetată, a dus-o la biroul său pentru a o încălzi și a pregătit băuturi. Stând la masă în biroul lui Mac.
– Unchiul nu este aici? A întrebat Eua, pentru că atunci când a ajuns să întrebe de tatăl lui Mac, secretara Mac a spus că era plecat să facă comisioane.
– Tată, s-a dus să se uite la un teren pentru a construi o fabrică pentru a extinde producția și în această fabrică, probabil că se va întoarce seara, a răspuns Mac, dând din cap în semn de recunoaștere. Apoi a fost livrată mâncarea pe care o comandase, secretara a intrat și a pus-o pe masă.
– Ah, o supă de pulpe de pui și un ou de ginere*? A spus Eua, văzând mâncarea împachetată a lui Mac.
N/T *Kai Luk Keuy, sau Ouăle de ginere, este un preparat tradițional thailandez care a fost preparat și consumat de generații. Originea numelui este oarecum misterioasă și există mai multe povești despre cum a apărut această denumire. Una dintre poveștile populare este că un ginere (în tailandeză „luuk keuy”) a făcut pentru prima dată acest fel de mâncare pentru a-i impresiona pe socrii săi. O altă poveste sugerează că felul de mâncare poartă astfel numele pentru că este relativ ușor de preparat, ceea ce ar fi ideal pentru un ginere care poate să nu fie la fel de priceput în bucătărie.
– Da, a răspuns scurt Mac, în timp ce se uita la mâncarea pe care o comandase, inclusiv biban de mare la abur cu lămâie, creveți prăjiți în sos dulce-acrișor, creveți pane cu sos de tamarind și orez prăjit cu crab, toate acestea fiind delicioase. Dar Mac nu se poate întoarce, simte că își dorește prea mult mâncarea din fața lui.
– Hai să mâncăm împreună, îmi doresc să mănânc mâncare thailandeză de două săptămâni, a spus Eua cu un zâmbet, Mac i-a răspuns cu un zâmbet. Înainte ca cei doi să se așeze să mănânce împreună, punând periodic mâncare în farfurie pentru Mac.
– Phi, te rog să mănânci. Mai bine mă duc eu singur, a spus Mac cu prudență, răspunzând cu un zâmbet blând, Mac a luat câteva ouă de ginere și le-a pus în farfuria lui Eua.
– Mulțumesc, a răspuns el, luând ouăle de ginere pentru a le gusta.
– Umm, este delicios. Nu am mai mâncat de mult timp, cine a făcut asta? A întrebat el.
– Un bucătar de acasă, a răspuns Mac în liniște, pentru că toată această mâncare a fost făcută de Frog, înainte ca Mac să afle.
– Um, Phi, pot să te întreb ceva? A spus Mac.
– Bine, ce anume? A întrebat Eua, Mac și-a strâns ușor ezitant buzele, pentru că se întreba dacă ar trebui să întrebe sau nu, dar este ceva care îl deranjează foarte mult pe Mac.
– Este vorba despre Nan, de unde vă cunoașteți? A întrebat Mac, cu adevărat curios. A ales să întrebe, pentru că credea că și Eua ar trebui să dea un răspuns. Era mai ușor pentru el să-l întrebe pe Eua, decât pe Nan, Eua era puțin perplex.
– Și Mac nu l-a întrebat? De unde mă cunoaște? A întrebat Eua.
– Nu îndrăznesc să-l întreb despre asta, nu pare să vrea să vorbească despre asta. A spus fără menajamente Mac, care a zâmbit ușor.
– De ce ar vrea Mac să știe? A întrebat, uitându-se în continuare la Mac.
– Vreau doar să știu, dar dacă nu te simți confortabil să-mi spui, eu… a spus Mac gânditor, întrebându-se de ce Nan părea atât de supărat și detestat.
– Este în regulă, eu și Nan suntem verișori. Eua a spus sincer, lăsându-l pe Mac uimit. Pentru că era neașteptat ca un astfel de *barbar* să fie rudă cu o persoană bună că Eua.
N/T: barbar\referitor la barbari -primitiv- necivilizat – nepoliticos – grosolan – crud – brutal – inuman
– Verișori? A întrebat Mac cu neîncredere.
– Da, sunt surprins. De ce este atât de diferit? A spus Eua înapoi, Mac a zâmbit sec.
– Tatăl meu este fratele mamei lui Nan, a spus din nou, lăsându-l pe Mac uimit. Dar nu înțelegea de ce Nan părea atât de crud.
– Uh… pot să te mai întreb un lucru? A spus Mac încet.
– Da, a răspuns Eua.
– Tu și Nan, nu vă înțelegeți? Ei bine, simt că există o neînțelegere între voi, a spus Mac în transă, puțin nemișcat.
– Puțin, dar dacă Mac vrea să știe mai multe. Va trebui să-l întrebi pe el, pentru că și eu vreau să știu de ce e supărat pe mine și acasă, chiar dacă nu vrea să fie o rudă bună. Mac este prietenul tău, încearcă să-l întrebi pe el. Mac a zâmbit ușor, dar în mintea lui, avea aceeași îndoială.
– L-ai căutat pe Nan acasă? Mac a întrebat din nou.
– Da, dar a trecut mult timp, un an. Dar nu am fost niciodată acasă, întotdeauna am fost dat afară. A spus Eua cu un zâmbet, Mac a dat din cap.
– Cred că ar trebui să ne continuăm prânzul. Mac a insistat, înainte de a se ridica când i-a sunat telefonul.
Tru… Tru… Tru
– Scuză-mă. Mac l-a ridicat și a văzut că era numărul lui, așa că s-a întors în grabă să-i spună și a plecat să vorbească.
– Ce? Mac a răspuns la telefon.
(- Ai mâncat?) a întrebat Nan.
– Acum mâncam, a răspuns Mac, simțind o căldură ciudată în inimă că Nan sunase să întrebe.
– Ce s-a întâmplat? A întrebat Mac.
(- De ce, nu pot să sun?) Nan a întrebat pe un ton confuz.
– Mă suni ca să mă deranjezi, ticălosule, nu-i așa? A întrebat Mac pe un ton tăcut. Nan a râs ușor.
(- Am sunat să-ți spun că vine și un client care trebuie să concureze, ești interesat? Am văzut zilele trecute că vrei să concurezi, nu-i așa?) A întrebat Nan, pentru că Mac dăduse de înțeles că vrea să concureze, după ce urmărise frecvent câteva curse în domeniul lui Nan. Dar pe vremea aceea nu era permis.
– Chiar vrei să concurez? A întrebat Mac cu entuziasm.
(- Vrei să concurezi?) Nan a întrebat din nou.
– Vreau, a răspuns în grabă Mac.
(- Oh, mi-ar plăcea, heh.) Nan a răspuns, făcându-l pe Mac să înghețe.
– Vreau mașina ta, este același lucru, nu-i așa? A spus Mac în cunoștință de cauză.
(Huh, bine, atunci întoarce-te diseară, vom verifica mașina împreună, cu orice mașină vrei să concurezi, Poți alege.) A spus Nan la sfârșit.
– Bine, vino să mă iei în curând, a spus Mac pe un ton entuziast, înainte de a închide, așa că Mac a continuat să zâmbească cu bună dispoziție în birou.
– S-a întâmplat ceva bun? Ești atât de zâmbitor, a spus Eua, făcându-l pe Mac să înghețe puțin, pentru că uitase că stătea și mânca cu el.
– Ah, nu-i mare lucru, hai să continuăm să mâncăm, a spus Mac, și s-a așezat să mănânce. Dar nu s-a putut abține să nu se gândească, dacă ar fi știut, ce ar fi spus? După ce au terminat de mâncat, Eua a cerut să plece pentru că nu voia să deranjeze programul de lucru al lui Mac, iar Mac s-a oferit să-l conducă pe Eua la mașină
Mac s-a întors apoi la birou. Pe lângă faptul că se uita la cadourile favorabile, Mac a aruncat o privire în jur când a văzut că era ceva de mâncare, cum ar fi dulciuri și ciocolată, pe care s-a apropiat pentru a le oferi drept cadouri personalului de la birou.
– Putem primi și noi? A întrebat secretara din fața biroului lui Mac.
– Da, hai să împărțim, a spus Mac, apoi s-a întors în biroul său, spre nedumerirea echipei.
– Cum o să duc lucrurile astea acasă? Dacă o voi face, cu siguranță va întreba. A bombănit Mac în timp ce se uita la obiectele rămase, înainte de a decide să le păstreze temporar în biroul său.
….
….
….
– Ce mașină vrei să conduc? l-a întrebat Mac când au ajuns acasă.
– Poți alege, în partea cealaltă este un Vios, mașina despre care spui că sunetul motorului nu este prea zgomotos, i-a răspuns Nan.
– Ah, cea galbenă, nu-i așa? Proprietarul mașinii care este scund și corpolent, are un cap mare, a spus Mac, pentru că își putea aminti.
– Huh, da, asta este, a răspuns Nan, el și Mac avuseseră o conversație mult mai bună în ultima vreme, în principal despre mașini. Cei doi discuta și se interogau reciproc în mod normal, dar pe alte subiecte Nan îl hărțuia în continuare pe Mac, ca de obicei.
…
…
…
După ce mașina a fost aleasă, Mac a verificat puțin motorul mașinii, fără să regleze altceva, pentru că mașina era deja bună.
– Ai dori să experimentezi mai întâi mediul rural? A întrebat Nan, deoarece Mac nu condusese niciodată o mașină în domeniul său.
– Bine, voi încerca, a răspuns Mac, înainte de a se îndrepta spre pista de curse, care este acum deschisă pentru ca oamenii să intre pe teren Așa că Nan a spus oamenilor să elibereze terenul pentru ca Mac să poată testa mai întâi mașina și pista.
– Încearcă să te obișnuiești mai întâi cu traseul, nu conduce doar repede, ia-o și calcă pe frână în timpul cursei, a spus Nan cu o voce calmă, în timp ce Mac se pregătea să se urce în mașină.
– Știu, a răspuns Mac, care era entuziasmat să concureze.
– Știu și fă cum îți spun, a spus Nan, frecând capul lui Mac înainte și înapoi, Mac și-a scuturat capul din mâna lui Nan.
– De ce nu pot să o fac? A întrebat Nan cu o voce severă, Mac s-a uitat în direcția subordonaților lui Nan.
// Nu crezi că mi-e rușine de subordonații tăi? Poți să mă mângâi pe cap și să te comporți ca un copil // Mac a murmurat încet, dar Nan l-a auzit.
– Huh, asta e doar jenant, hai să încercăm pe teren. Nan a făcut semn cu mâna să-l conducă pe Mac în mașină. Mac s-a urcat înăuntru și s-a așezat, apoi a condus până la punctul de plecare, unde Nan stătea și privea de pe margine.
Mac a făcut mai întâi o tură pentru a se obișnui cu traseul, Mac a condus timp de 3 ture și apoi a accelerat puțin mai repede pentru a vedea ritmul curbei. După ce s-a obișnuit cu mașina și cu pista, Mac s-a întors apoi la locul unde se afla cu un zâmbet satisfăcut.
– Cum a fost? A coborât Mac din mașină și l-a întrebat rapid.
– Bine, dar ajustează viteza la curbă dacă ai de gând să depășești atunci, a spus Nan, Mac a dat din cap, înainte de a se așeza și de a aștepta ca cealaltă parte să urmeze compromisul. Mac rămase la telefon așteptând să își omoare timpul.
Tru… Tru… tru
Telefonul lui Mac a sunat, făcându-l pe Nan, care stătea lângă el, să se întoarcă și să se uite. Mac a înghețat când a văzut că era numărul lui Eua care suna. Mac s-a grăbit să întrerupă apelul, pentru că simțea că nu ar trebui să răspund acum la apelul lui Eua. Mac s-a uitat ușor în jur, a văzut că Nan îl privea cu ochii nemișcați.
– De ce nu ai răspuns la apel? A întrebat Nan.
– Era un client, a trecut ora de lucru, nu vreau să răspund, a spus Mac, dar telefonul a sunat din nou, făcându-l pe Mac să-și muște buza de frustrare, în timp ce se blestema în sinea lui că ar fi trebui să închidă telefonul.
– Și clienții tăi nu știu cât e ceasul? Să vedem. Nan a întins mâna spre telefonul din mâna lui Mac, acesta l-a îndepărtat.
– Ce naiba ai de gând să faci? Este doar un telefon, a strigat imediat Mac, întorcându-se pentru a închide telefonul, Nan s-a uitat rapid la fața lui Mac.
– Am îndoielile mele, a spus Nan cu o voce severă.
– Hei, hei, idiotul e aici, a intrat Wei și a spus, în timp ce persoana care sfida coridorul se îndrepta spre el, Nan s-a uitat la Mac cu expectativă, iar Mac a lăsat să iasă un oftat de ușurare.
– Cu cine, cu cine ai de gând să mă lași să concurez? Cealaltă persoană a intrat și a întrebat, Nan i-a făcut semn din cap spre Mac, iar cealaltă persoană s-a uitat la Mac cu dispreț.
– Nenorocitul ăla o să concureze cu mine, heh, heh, îndrăznești să conduci peste 80 la oră? A spus tipul care îl insulta, făcându-i fața lui Mac să se strângă puțin.
– Nu te strădui prea tare, altfel nici nu vei ști că mergi cu spatele, a spus Mac, cu vocea răgușită, și a schițat un ușor zâmbet.
– Cred că ar fi mai bine să mă duc să încerc pista și să termin, apoi ceilalți se pot întrece între ei, a spus Nan pe un ton scăzut, înainte de a discuta puțin despre regulile cursei.
Subordonații lui Nan erau cei care făcuseră promisiunea. Erau câțiva oameni care stăteau pe marginea câmpului. De îndată ce s-a dat semnalul mașinilor, cele două mașini au înaintat, ambele părți făcând cu rândul pentru a depăși.
Nan stătea acolo și îl privea cu ochi calmi, putea să vadă cine va câștiga. Iar rezultatul a fost exact așa cum prezisese Nan, Mac a trecut linia de sosire, zdrobindu-și adversarul.
Mașina lui Mac s-a dus în partea laterală a curții. Mac zâmbea larg de la distanță, Nan s-a grăbit să se îndrepte spre el.
– Am câștigat, poți să vezi asta? Mac a întrebat fericit, Nan a zâmbit ușor înainte de a se prinde de gâtul lui Mac pentru a se așeza lângă el, apăsând capul lui Mac în jos, împreună cu frecarea capului înainte și înapoi.
– Foarte bine, a complimentat Nan, trăgând o voce lungă, Mac a râs, uitând că se simțea jenat când făcuseră asta cu ceva timp în urmă în fața subordonaților lui Nan.
– Aceștia sunt banii care au fost conveniți. Cealaltă parte i-a înmânat douăzeci de mii de baht, Nan i-a luat și i-a numărat, înainte de a da din cap.
– Data viitoare, mă voi întoarce și îmi voi lua revanșa. Cealaltă persoană s-a întors spre Mac.
– Întotdeauna, a răspuns Mac cu un zâmbet, înainte ca cealaltă parte să plece supărată, pierzând banii în favoarea lui Mac.
– Ia-i. Nan i-a înmânat zece mii de baht lui Mac, care s-a uitat nedumerit.
– Ce? A întrebat Mac înapoi.
– Nu sunt destul de amabil să-i împart în două, a spus Nan, făcându-l pe Mac să ia rapid banii în mână.
– Bine, a spus Mac în grabă, punând banii în buzunarul de la pantaloni.
– Mâine mă voi duce la cumpărături, în caz că vrei ceva, a spus Nan, făcându-l pe Mac să se uite nedumerit la el, simțindu-se brusc amabil.
– Ai de gând să-mi cumperi ceva? A întrebat Mac.
– Nu, ăștia sunt banii pe care ți i-am dat, dacă vrei ceva, du-te și cumpără, a spus Nan din nou, făcându-l pe Mac să zâmbească.
– Nu, îmi pare rău, mai bine îi păstrez, a spus Mac, pentru că nu primea prea des astfel de bani atunci când era cu Nan. Făcându-l pe Nan să zâmbească satisfăcut, înainte de a-l îmbrățișa pe Mac de gât și de a se îndrepta spre biroul său. Mac s-a prăbușit pe canapea, în timp ce Nan stătea și privea.
– Ce? A întrebat Mac surprins.
– Dă-mi telefonul, a spus Nan, făcându-l pe Mac să se oprească pentru o clipă, pentru că se gândea că Nan ar fi uitat.
– La ce ai de gând să te uiți? Nu mai are baterie, a spus Mac.
– Vrei să-mi spui tu cu gura ta, sau mă lași pe mine să aflu singur ce îmi ascunzi, a spus Nan cu calm. Mac s-a bosumflat.
– Ce? a întrebat din nou.
– P’ Eua a sunat, a decis Mac să spună în liniște. Când a auzit asta, a fost puțin uimit și a strâns din dinți.
– De ce a sunat?! a întrebat Nan, cu o voce atât de sumbră încât Mac s-a speriat puțin.
– Nu știu, n-am vrut să-ți spun pentru că m-am gândit că ai putea reacționa într-un fel, nu știu ce probleme aveți voi doi. Dar s-ar putea să vii și să mă oprești să-i răspund la telefon sau să te superi dacă nu pot să răspund. Pentru că el este considerat o persoană cu care trebuie să fac afaceri, a spus Mac, Nan a respirat adânc, ca și cum ar fi încercat să-și reprime emoțiile.
– Ți-am spus direct, nu te supăra pe mine, a spus Mac în grabă.
– Te sună des? A întrebat Nan cu severitate.
– Nu, nu atât de des, a răspuns Mac, din cauza timpului în care călătorea în străinătate, rareori dădea multe telefoane.
– Deci, de ce a sunat și despre ce a vorbit? a continuat el să întrebe.
– Este vorba despre muncă și avea câteva întrebări despre tine, a răspuns Mac, uitându-se totodată la fața lui Nan pentru a vedea dacă avea vreun simptom. Nan a schițat un zâmbet batjocoritor.
– De ce a întrebat despre mine? a spus Nan cu sarcasm.
– Mi-a spus că este vărul tău, a încercat să spună Mac.
– Nu e treaba mea! Nu avem nimic de-a face unul cu celălalt, a spus Nan cu voce tare, făcându-l pe Mac să se așeze în tăcere. Înainte de a respira din nou adânc.
– Ce altceva ți-a mai spus? A întrebat Nan.
– Dacă îți spun, te vei supăra pe mine? A întrebat Mac sec.
– Spune-mi, a repetat el.
– A spus doar că nici el nu știe de ce ești supărat pe el și că, dacă vreau să știu mai multe, să te întreb personal. A spus Mac, Nan a strâns pumnul cu putere, încercând să se abțină să nu se certe cu Mac.
– Huh, știi de ce sunt supărat? A spus Nan pe un ton iritat, înainte de a merge să se așeze pe propriul scaun de birou. Cu ochii închiși, s-a ascuns în spatele spătarului scaunului de lucru pentru a-și reprima emoțiile.
Mac l-a privit cu profundă îngrijorare, se gândea că problema lui Nan și a lui Eua ar fi fost destul de grea, altfel nu ar fi fost atât de supărat.
– Du-te acasă primul, o să te urmez mai târziu, a spus Nan pe un ton scăzut, Mac a dat din cap nu a vrut să se încurce prea mult cu el. Așa cum îi era teamă să nu fie lovit iar și iar. Mac s-a întors acasă, Nan stătea în birou, curățându-și munca și privind peisajul rural.
…
…
…
– Mac, trezește-te, Mac, a strigat vocea lui Nan, făcându-l pe Mac, care dormea confortabil pe patul larg, să deschidă ochii.
– Scoală-te, fă un duș și te voi duce la Mall, a spus.
– De ce? A întrebat amețit Mac, astăzi era ziua lui liberă, așa că voia să doarmă mult timp.
– Mergem la cumpărături, îmi pui o întrebare ciudată. Este deja ora 9, trezește-te. Nan i-a spus din nou lui Mac când a văzut că Mac era pe cale să se culce din nou.
– Nu plătesc eu, i-a răspuns Mac, gândindu-se că îl va convinge pe Mac să ia banii pe care i-a dat ieri pentru a cumpăra lucruri.
– Huh, facem așa, te duc eu la cumpărături, plătesc eu, bine? S-a oferit Nan, făcându-l pe Mac să deschidă rapid ochii.
– Serios? a întrebat Mac înapoi, Nan a dat din cap, făcându-l pe Mac să sară imediat din pat.
– Dacă minți, te blestem să fii steril, a amenințat Mac mai întâi, pentru că îi era teamă să nu se simtă jenat.
– Steril este posibil, pentru că oricum nu poți rămâne însărcinat. A spus Nan, făcându-i fața lui Mac să se încingă.
– La naiba, a certat Mac înainte de a fugi la baie să facă duș și să se îmbrace. A clătinat ușor din cap înainte de a se îmbrăca, pentru că tocmai făcuse duș.
..
..
..
– La ce oră te-ai întors în pat aseară? A întrebat Mac în timp ce mergea cu Nan spre Mall.
– Era 2 dimineața, cred, a răspuns Nan, Mac a dat din cap, pentru că aseară adormise primul și nu a auzit când s-a întors Nan.
Nan l-a dus pe Mac la Mall-ul din centrul orașului. Mac s-a uitat la el și a văzut că astăzi era mai bine îmbrăcat ca niciodată, tricou polo și blugi, și adidași.
– La ce te uiți? A întrebat Nan.
– Doar mă uit la tine, astăzi ești îmbrăcat frumos, a spus Mac.
– Huh, absorbi din ce în ce mai multă emoție pe zi ce trece.
Asta nu a ieșit prea serios, înainte ca amândoi să coboare din mașină și să intre în Mall.
– Ce vrei să-ți iei? Pentru că eu chiar iau ceea ce am nevoie.
– Vreau pantaloni și încă două cămăși de lucru, a spus Mac pe un ton normal, apoi Nan l-a dus pe Mac să găsească un magazin și l-a dus la cumpărături.
– Chiar ai de gând să cumperi pentru mine? Nu am adus niciun ban. Mac a întrebat din nou, doar ca să fie sigur.
– Ei bine da, nu-ți vine să crezi, nu-i așa? A întrebat Nan înapoi.
– Ei bine, îți place să mă tachinezi, a spus Mac în liniște, înainte de a se apropia pentru a arunca o privire la cămășile și pantalonii de lucru.
