Mac a fost și el șocat să audă vocea lui Nan. Atât Mac, cât și Wei s-au întors imediat să se uite la el, Nan s-a îndreptat spre cei doi cu o expresie imobilă pe față.
– De ce faci atâta zgomot? A întrebat Mac, privindu-l nedumerit. Simțea că este privit cu dispreț.
– Ce faci? A întrebat din nou Nan, mergând dintre spre Mac și Wei, făcându-l pe Wei să se îndepărteze imediat.
– Mac a vrut să verifice el însuși mașina, domnule, a răspuns Wei, întorcându-se pentru a ridica ușor o sprânceană către Mac.
– Tu ai făcut asta? A întrebat Nan scurt.
– De ce, nu pot face asta? Dacă nu crezi, aruncă o privire. Mac i-a răspuns, apoi s-a mutat ca Nan să se poată uita la motor. De fapt, Nan știa că și Mac știa multe despre mașini.
– Huh, și asta e bine. Nan l-a complimentat, ceea ce a făcut ca fața lui Mac să se crispeze la început, dar curând, a zâmbit fericit că a fost complimentat de Nan.
– Deci nu este nimic de făcut? A spus Nan din nou.
– Ei bine, sunt liber, a răspuns Mac, Nan a clătinat ușor din cap.
– Adică tu, la naiba, ce faci? Nan s-a întors spre subordonatul lui cu o voce calmă, făcându-l pe Wei să tresară din nou.
– Păi, doar îl ajut puțin pe Mac, a răspuns Wei cu un râs sec.
– Dacă trebuie, du-te și fă-o. Nan a spus asta, nu prea serios. Făcându-l pe Wei să se întoarcă imediat să își facă propria treabă. Apoi Nan s-a întors din nou spre Mac.
– Ce părere ai, să vii tu însuți să verifici mașina? L-a întrebat Nan.
– Doar în cazul în care mă lași să concurez din nou, a răspuns Mac, zâmbind ușor.
– Huh, cum ți se pare? A întrebat Nan, zâmbind.
– Păi, îmi dai banii, a răspuns Mac scurt.
– Ah, vrei o mulțime de bani, ce vrei să faci cu banii? Rămâi cu mine și o să ți-i dau pe toți. Atât costul mâncării, cât și costul folosirii ei, a întrebat Nan.
– Trebuie să am lucrurile mele personale și, în plus, tu m-ai obligat să stau aici. Trebuie să-mi plătești această sumă, așa este. Dacă nu vrei să-ți irosești banii, lasă-mă să mă întorc la mine acasă, a spus Mac, Nan a ridicat ușor din umeri.
– Este în regulă, mă pricep să fac bani, a spus Nan înapoi, făcându-l pe Mac să înghețe puțin, Mac credea că Nan spusese asta, că nu-l va lăsa pe Mac să se ducă acasă, dar Mac nu a îndrăznit să întrebe.
Tru… Tru… tru
Telefonul lui Nan a sunat, Nan l-a ridicat ca să se uite la el înainte de a ridica puțin sprâncenele și de a apăsa butonul de răspuns.
– Hei, dragul meu prieten, am crezut că ai fost ucis de o bombă. Nan a răspuns la apelul prietenului său.
– De ce trebuie să fiu eu? Ei bine, o să te iau și o să aștept, a spus din nou Nan, înainte de a închide.
– Vrei să ieși cu mine? A întrebat Nan, întorcându-se spre Mac.
– Unde te duci? A întrebat Mac.
– Prietenul meu tocmai s-a întors din sud, m-a rugat să-l iau de la aeroport, a spus Nan, Mac a dat din cap.
– Nu, mă duc să mă uit la mașină, poți să te duci singur, a răspuns Mac, Nan s-a uitat calm la fața lui Mac înainte de a da din cap.
– Ei bine, nu pleca nicăieri, mă întorc imediat, a spus Nan, surprinzându-l puțin pe Mac. Nan nu l-a forțat ca de obicei, Mac s-a simțit puțin mai bine.
– Dacă ți-e foame, spune-i lui Frog să-ți facă ceva de mâncare, Nan a spus din nou, Mac părea supărat pentru că nu prea voia să vorbească cu Frog, dar a trebuit să dea din cap. Până când Nan și-a luat lucrurile și a plecat să-l ia pe prietenul său de la aeroportul Don Mueang. Mac a continuat să se holbeze la mașină.
Nan nu s-a grăbit să ajungă la Don Mueang. Și-a chemat prietenul să vină și să-l aștepte la ușa de ieșire. Când a condus spre parcare, prietenul său și-a pus imediat bagajele pe bancheta din spate și s-a urcat în mașină.
– Hei, căpitane, nu m-ai sunat, ai fost ocupat? A întrebat Nan.
– Da, sunt bombe care cad aproape în fiecare zi. Sage, prietenul lui Nan, este un sergent de poliție care a venit să ajute guvernul din Pattani în urmă cu patru luni.
– Huh, trebuie să cobori din nou? A întrebat Nan.
– Nu este nevoie, mă întorc la muncă la secția de poliție ca de obicei, a răspuns Sage.
– Oh, asta e bine, o să mai am câțiva prieteni, a spus Nan în glumă, pentru că prietenul lui din copilărie pare să fie singurul rămas.
– Apropo, cât eu nu am fost aici, Ai făcut ceva? A întrebat Sage, făcându-l pe Nan să tacă pentru o vreme, în timp ce se gândea la Mac.
– O astfel de tăcere înseamnă că ai făcut ceva, a spus Sage în cunoștință de cauză.
– Pentru acuzația de viol și agresiune, cu ce fel de pedeapsă voi fi pedepsit? A întrebat Nan, făcându-i ochii lui Sage să se deschidă imediat.
– La naiba, nu am mai fost aici de câteva luni, când ai avut timp să violezi o femeie? La ce naiba te gândești? Sage a strigat imediat cu o expresie stresată pe față, Nan a zâmbit ușor.
– Nu este o femeie, răspunse Nan, făcându-și prietenul să înghețe.
– Un bărbat? A întrebat Sage, doar ca să fie sigură. Nan a dat din cap.
– Da, a răspuns Nan scurt.
– Despre ce este vorba? A întrebat Sage cu curiozitate, apoi Nan i-a spus lui Sage povestea că Day îi ceruse să facă ceva cu Mac, pentru că și Sage îl cunoștea pe Day.
– Când este implicat Hia Day, nu pot să spun nimic, a spus Sage.
Nici el nu este un polițist foarte bun, pentru că el însuși își dăduse seama de micile greșeli ale lui Nan, fiind prieteni. Dar dacă este vorba de o chestiune serioasă nu ar putea să o lase baltă.
– Dar tipul pe nume Mac, vrea să vorbească despre tine? A întrebat Sage cu o voce stresată, Nan a schițat un ușor zâmbet.
– Nu știu, îl voi găsi și apoi îl voi întreba. Dacă vrea să raporteze, pentru a mă aresta sau nu, pentru că, după ce a venit aici, este întotdeauna de acord cu mine. Nan a spus din nou, făcându-l pe Sage să fie din nou uimit.
– Asta înseamnă că tipul ăla este cu tine? A întrebat imediat Sage, Nan a dat din cap.
– Atunci du-mă la tine acasă, nu trebuie să mergi direct la mine acasă, vreau să-i văd fața. Sage a spus cu atenție.
– Huh, depinde de tine, i-a spus Nan prietenului său cu un ușor zâmbet, înainte de a-l duce imediat la casa lui.
..
..
..
După ce a ieșit pentru o vreme, lui Mac îi era foame. S-a dus în bucătărie, a deschis frigiderul și nu a găsit nimic. Dimineața, mâncase terciul pe care subordonații lui Nan îl cumpăraseră pentru el.
– Ce cauți? A răsunat vocea scurtă a lui Frog, făcându-l pe Mac să se uite ușor în jur.
– Caut ceva de mâncare, a răspuns și Mac pe un ton tăcut.
– Dar nu trebuie să te deranjezi să faci, o voi face eu însumi, a spus Mac, pentru că nu voia să vorbească și să-i ceară lui Frog să gătească.
– Dacă nu îți fac să mănânci, atunci mă vei da în gât, făcându-mă să fiu din nou mustrat, a spus Frog pe un ton nemulțumit.
– Nu te-am dat niciodată în gât, a argumentat Mac.
– Huh, dacă nu mă dai în gât, cum să vină Hia și să mă certe? Frog i-a replicat lui Mac, amândoi uitându-se unul la celălalt nemulțumiți.
– Bine, ai datoria să îmi faci să mănânc, așa că poți face asta. Mac, care era supărat pe Frog, nu s-a putut abține să nu-și repete cuvintele pentru a-l supune pe Frog.
– Ai spus că îmi place să te dau în gât, nu-i așa? Deci, dacă nu-mi gătești să mănânc, atunci când Nan se va întoarce, te voi spune, bine? A spus din nou Mac, făcându-l pe Frog să se uite furios la Mac, înainte de a schița un ușor zâmbet.
– Da, pot să-ți gătesc, vei aștepta afară, când e gata, te voi chema. A spus Frog cu o voce normală, făcându-l pe Mac să se oprească pentru o clipă, deoarece credea că Frog avea de gând să se certe din nou cu el.
– Bine, a răspuns Mac scurt și a ieșit din bucătărie.
Sincer, Mac ar fi putut găsi ceva de mâncare singur, dar din cauza supărării lui Frog, l-a lăsat pe Frog să gătească o masă pentru el. Frog s-a uitat la spatele lui Mac cu o expresie resentimentară, înainte de a se întoarce să pregătească mâncare pentru ca Mac să mănânce la prânz. Mac s-a dus să se așeze și să se uite la televizor pentru o vreme, când a intrat Frog.
– Gata, a spus Frog cu voce joasă, Mac s-a uitat la Frog pentru o clipă, apoi s-a ridicat și s-a dus la bucătărie.
A găsit două farfurii așezate frumos pe masă, Mac a zâmbit cu satisfacție. S-a dus să ia orezul și s-a așezat pe scaun, Frog a intrat și a curățat în liniște. Printre garniturile lui Frog se numărau carnea tocată de porc și supa de calamar umplut. Mac recunoaște că mâncarea lui Frog este considerată delicioasă, dar este atașat de Frog care nu-i place fața lui. Apoi a luat calmarul să mănânce, Mac a mestecat puțin și apoi l-a înghițit, făcând o expresie ciudată.
– Carne tocată de porc umplută cu calamari, ai pus tu ceva în amestec? L-a întrebat imediat Mac pe Frog, Frog s-a uitat cu coada ochiului la Mac, dar nu a răspuns.
Apoi Mac a mâncat din nou, pentru că i se părea că simte un miros, Mac a încercat să nu se gândească la altceva, Mac a mai mâncat câteva îmbucături și a trebuit să se oprească când a simțit gust de usturoi în gură, Mac a fugit repede să-l scuipe în coșul de gunoi.
– Frog! Ai pus usturoi și în supă, nu-i așa? Mac l-a întrebat imediat pe Frog.
– Oh, am uitat că nu mănânci usturoi, îmi pare rău, a spus cu un zâmbet satisfăcut Frog, care îl păcălise pe Mac să mănânce usturoi. Fața lui Mac a devenit palidă când a auzit și, înainte de a îngheța de amețeală și greață, Mac a fugit din nou la coșul de gunoi.
Blearghh… blearghh… blearghh.
Mac a vomitat imediat, bucătăria se simțea de parcă se învârtea, iar respirația i-a devenit sufocantă. Frog s-a încruntat când a văzut starea lui Mac.
– Tu… Mac… ești bine? A întrebat Frog curios.
– Huh… Uh… După ce a vomitat, Mac a rămas fără suflare. Acest lucru l-a șocat foarte tare pe Frog, făcându-l pe Frog să intre în panică și să se grăbească să-l ajute imediat pe Mac.
– Ce s-a întâmplat cu Mac? Cine e pe aici? Frog a strigat în grabă către ceilalți, ținându-l în brațe pe Mac, Mac încă se comporta ca o persoană fără aer.
– Ce s-a întâmplat? Hei, ce-i asta Mac? Wei s-a grăbit să intre și a întrebat.
Fața lui Frog a înnegrit când a văzut starea lui Mac.
– Phi… du-l la spital, e foarte rău, a spus Frog, cu vocea tremurândă, Wei a alergat imediat să-l susțină pe Mac pe partea cealaltă.
– Du-l repede la mașină, a spus Wei cu voce tare, înainte ca cei doi să alerge să-l ajute pe Mac, în mijlocul șocului celorlalți de asemenea. Nan l-a văzut pe Frog ținându-l pe Mac de braț de o parte și pe Wei de cealaltă, Nan a coborât repede din mașină.
– Ce s-a întâmplat?! Nan a întrebat cu voce tare, cu un avans direct și l-a împins pe Frog de acolo, încercând să îl susțină el însăși pe Mac.
– Ugh… eu… am… ugh, inima mea o ia razna, a încercat Mac să spună cu o expresie chinuită pe față.
– Nenorocitule, du-l repede la mașină, Sage, care l-a urmat afară din mașină, a alergat spre scaunul șoferului. Pe lângă faptul că a strigat-o cu voce tare pe Nan, văzând starea lui Mac, Nan nu a întârziat și l-a urcat rapid pe Mac în mașină.
– Ce s-a întâmplat cu tine, Mac? A spus Nan cu o voce tensionată, și era puțin îngrijorat de Mac.
De îndată ce Nan a închis portiera mașinii, Sage a plecat repede de la casa lui Nan. Nan l-a ținut pe Mac în brațe, fața lui Mac părea chinuită, până când a simțit că îl doare toată inima.
– Respiră încet… Te voi duce la spital, vei fi bine, a spus Nan cu o voce răgușită, acum nu știa ce să facă, pentru că nici el nu știa încă ce avea Mac. Sage s-a uitat la prietenul său prin oglinda retrovizoare, dar a fost suficient să înțeleagă când a văzut ochii lui Nan privindu-l pe Mac cu îngrijorare.
– Ce este în neregulă cu el? A întrebat Sage, cu ochii privind și el la drum.
– Nu știu, du-l la spital cât mai repede posibil, dacă vezi un semafor roșu, trece-le pe toate. Pe oricine îți stă în cale, lovește-l, i-a spus Nan prietenului său cu o voce gravă, cu fervoare în suflet.
– Calmează-te, nenorocitule, în loc să supraviețuiască, va muri într-un accident de mașină, a spus Sage, Nan era destul de supărat, pentru că era atât de nerăbdător încât aproape a înnebunit. Dar Sage cunoaște scurtăturile pentru a evita problemele din trafic până ajunge la spital.
– O să ajungem la spital, Mac, i-a spus Nan lui Mac pentru ca și el să se calmeze. Mac încă gâfâind, Sage a parcat mașina la ieșirea de urgență și s-a grăbit să coboare să îi deschidă ușa lui Nan.
Blearghh… Blearghh.
Mac a vomitat din nou, dar de data aceasta a vomitat pe hainele lui Nan, dar Nan nu a simțit nimic. A vrut să-l ducă mai întâi pe Mac la doctor.
..
– Ce este în neregulă cu pacientul? Asistenta s-a apropiat imediat și a întrebat, împreună cu asistenta care a adus targa, Nan l-a așezat pe Mac.
– Dintr-o dată nu mai putea să respire, a și vomitat. Nan a spus doar ceea ce știa. Îngrijorat de Mac, nu s-a putut hotărî să întrebe ce era în neregulă cu Mac.
– Ne vom ocupa noi de el, invitați rudele să aștepte afară, a spus asistenta.
– Mă duc și eu înăuntru! A spus Nan cu fermitate, urmând targa pe care asistenta o împinsese în dreptul lui Mac. Mac însuși suferea de lipsă de aer și amețeli, dar putea vedea clar ochii lui Nan.
– Nan… Mac a încercat să ridice mâna pentru a-l chema pe Nan, Nan a apucat în grabă mâna lui Mac. Fața lui Mac s-a deformat, făcându-l pe Nan să strângă mai tare mâna lui Mac.
– Nu trebuie să spui nimic încă, starea ta nu va face decât să se înrăutățească. Nan a spus cu o voce încordată și l-a urmat pe Mac în camera de urgență. Medicii și asistentele aveau acum tuburi de oxigen pentru a-l ajuta pe Mac să respire.
– Ce s-a întâmplat cu el? Sau ce a făcut? Doctorul a întrebat imediat pentru a prelua simptomele.
– Nu știu, am venit acasă și l-am văzut cu simptomele acestea. Așteptați, lăsați-mă să sun mai întâi persoana de acasă, a spus Nan în grabă, l-a dus de urgență pe Mac încât a uitat să întrebe ce a avut Mac de a avut aceste simptome. Doctorul a încercat să îl întrebe pe Mac, pentru că Mac este întotdeauna conștient, dar pur și simplu nu poate respira cum trebuie. Nan a sunat repede.
(- Da, domnule) a răspuns rapid la apel.
– Ce este în neregulă cu Mac? Înainte de a ajunge acasă, ce s-a întâmplat? A întrebat Nan cu o voce gravă.
(- Păi… Mac… a mâncat niște usturoi.) Wei l-a întrebat mai devreme pe Frog, făcându-l pe Nan să înghețe și s-a întors imediat spre doctor.
– Doctore, Mac este alergic la usturoi, dar se pare că l-a mâncat din greșeală, i-a spus repede Nan medicului.
Când doctorul a auzit că este vorba de o reacție alergică a spus imediat asistentei să lucreze, iar Nan a trebuit să fie escortat afară din camera de urgență. Sage, care își parcase mașina, s-a grăbit să-și scoată propriul prieten, Nan l-a privit pe Mac cu ochi îngrijorați, dar a trebuit să-l urmeze pe Sage afară.
– Deci, ce este? A întrebat Sage, cu fața puțin încordată.
– E alergic la usturoi, îi spune Nan prietenului său.
Acum Nan se întreabă de ce ar mânca Mac usturoi? Mac este de obicei foarte atent în această privință. Și Nan nu și-a imaginat niciodată că Mac ar putea să nu-și dea seama.
– Alergic la usturoi? Sage a spus surprins, Nan a dat din cap.
– Știu că e alergic, dar nu am știut niciodată că ar fi atât de grav, în plus, tot timpul a fost atent cu mâncarea, de ce ar mânca usturoi? A spus Nan cu o expresie serioasă.
– Cred că ar trebui să-ți schimbi cămașa acum, poți să îmbraci hainele mele, sunt încă în pe bancheta mașinii tale, a spus Sage când a văzut că cămașa lui Nan era pătată de voma lui Mac, Nan s-a uitat în jos la el și a scos un oftat ușor.
– Acum e treaba doctorului, nu trebuie să-ți faci griji în privința asta, a repetat Sage, pentru că Nan părea că vrea să mai aștepte să afle care este starea lui Mac.
Nan a dat din cap înainte de a se îndrepta spre mașină împreună cu Sage pentru a-și schimba cămașa. După ce și-a schimbat cămașa, s-a întors să stea și să aștepte în fața camerei de urgență. Nan s-a ridicat imediat și s-a dus direct la asistentă.
– Cum se simte Mac acum? A întrebat Nan.
– Acum e bine… Doctorul i-a făcut spălături stomacale și i-a dat antihistaminice și bronhodilatatoare. Dar trebuie să rămână în spital pentru a-i verifica simptomele încă 2-3 zile, a explicat asistenta, iar Nan a dat din cap.
Notă 1: Antihistaminicele reprezintă un grup de medicamente folosite in mod normal pentru combaterea simptomelor alergiilor. Acestea tratează problemele cauzate de un nivel prea mare al histaminei, o substanță chimica creata de sistemul imunitar al corpului.
Notă 2: Bronhodilatator este un tip de medicament care ameliorează simptomele astmului, boala pulmonara obstructiva cronica (BPOC) si alte afecțiuni pulmonare.
– Da, atunci voi cere o cameră specială. A spus Nan.
Asistenta i-a cerut apoi lui Nan să ia legătura cu ea și să completeze actele, să-l transfere pe Mac într-o cameră specială. Toate cheltuielile sunt suportate de Nan, care era dispus să le plătească el însuși. Nan a intrat în camera de recuperare unde Mac zăcea, Mac a adormit epuizat pe pat, Nan a mers să stea lângă pat, s-a uitat la fața lui Mac cu ochii mai blânzi ca niciodată, o mână puternică mângâia ușor obrazul lui Mac.
– Aceasta este persoana despre care mi-ai spus? Sage a întrebat, cu vocea nu prea tare. Nan s-a oprit o clipă, apoi a dat din cap în timp ce se întorcea brusc cu spatele.
– Ești foarte îngrijorat pentru el, știi? A spus Sage din nou, Nan a rămas nemișcat și nu a răspuns nimic.
– Poți să te duci cu mașina mea înapoi la tine acasă și să te odihnești, eu îl voi supraveghea pe Mac aici. Îți mulțumesc foarte mult că m-ai ajutat să-l aduc pe Mac la spital, chiar dacă erai obosit de la drum, a spus Nan cu o voce calmă.
– De ce ai spune „mulțumesc”? Asta e tot. Ei bine, ia asta, notează-ți lucrurile de care vei avea nevoie, eu voi merge mai întâi la tine acasă și le voi aduce. Se pare că vei sta aici o perioadă lungă de timp până când va fi externat din spital, a sugerat Sage, Nan a dat din cap în semn de acord.
– Atunci o să te deranjez, i-a spus Nan prietenului său înainte de a nota o listă cu lucrurile pe care ar fi vrut ca prietenul său să le aducă.
Imediat ce a plecat, Nan s-a așezat pe scaunul de lângă patul în care dormea acum Mac. Era aproape ora patru după-amiaza și Nan a decis să-l sune pe tatăl lui Mac, iar tatăl lui Mac, când a auzit vestea, s-a grăbit imediat, când tatăl lui Mac a ajuns, Mac încă dormea.
– Bună ziua, Nan a ridicat mâna pentru a-l saluta pe tatăl lui Mac, care a intrat în cameră.
– Cum se simte? A întrebat îngrijorat tatăl lui Mac.
– Este bine. Doctorul mi-a spus să-l las să observe simptomele timp de două sau trei zile, a răspuns Nan.
– Deci cum de a mâncat brusc usturoi? Știe și el că e alergic, a bombănit tatăl lui Mac, dar ochii lui se uitau la fiul său adormit cu puțină îngrijorare.
– Nici eu nu știu, dar voi încerca să-i întreb pe angajați din casă. Îmi pare rău că s-a întâmplat asta. Nan a ridicat mâna pentru a-i aduce un omagiu tatălui lui Mac, simțindu-se foarte vinovat.
– Nu te învinovăți, nu tu i-ai pus usturoi în gură. Tatăl lui Mac l-a bătut pe Nan pe umăr în semn de consolare, dar Nan avea în continuare o expresie serioasă.
Nan și tatăl lui Mac au discutat în liniște și Nan i-a spus despre cheltuielile medicale pe care se oferise să le plătească el însuși, tatăl lui Mac nu s-a opus.
– Oh, a răsunat vocea lui Mac, făcându-i pe tatăl său și pe Nan să se întoarcă repede să se uite la el. Nan s-a ridicat și s-a așezat lângă patul lui Mac.
– Mac, ce s-a întâmplat? A întrebat Nan, Mac a deschis încet ochii.
– Apă… îmi e sete, a spus Mac cu o voce răgușită, Nan a turnat repede apă într-un pahar pentru ca Mac să bea.
În timp ce bea apa, Mac a stat nemișcat o vreme pentru a-și ajusta vederea, Mac era încă puțin amețit.
– Cum te simți? A întrebat tatăl lui Mac, Mac s-a uitat la tatăl său.
– Am o mică durere de burtă, a răspuns Mac înainte de a se uita la Nan, care se holba la Mac.
Mac încă își amintește privirea îngrijorată a lui Nan, în timp ce Nan îl ținea în brațe, și își amintește că a vomitat pe Nan.
– Deci, cum ai mâncat usturoiul? A întrebat tatăl lui Mac din curiozitate, Mac încă se uita la Nan.
De fapt, el voia să spună că Frog a fost cea care i-a dat să mănânce, dar tot nu voia să spună asta în fața tatălui său, pentru că nu voia ca tatăl său să știe.
– Sunt un pic pierdut, a răspuns Mac în liniște, Nan s-a încruntat. A fost în stare să vadă că Mac mințea, dar tot nu s-a gândit să întrebe nimic acum.
– Oh, ai grijă ce mănânci. E bine că Nan s-a grăbit să te ducă la spital, a spus din nou tatăl lui Mac și s-a așezat să stea de vorbă cu fiul său pentru o vreme. Tatăl lui Mac l-a încredințat pe Nan să aibă grijă și de Mac înainte ca tatăl lui Mac să se întoarcă acasă și-l va vizita din nou mâine.
– Ți-e foame? A întrebat Nan cu o voce calmă, sprâncenele lui Nan încă se încruntau în tot acest timp.
– Nu, a răspuns Mac puțin cam rigid.
– Poți să-mi spui? De ce ai mâncat usturoi? A întrebat Nan, părând serios pentru că îl deranja foarte mult.
– Nu ți s-a părut că am fost neglijent să îl mănânc eu însumi? A întrebat Mac un pic sarcastic.
– Nu sunt prost, tu ești atent la usturoi tot timpul, nu se poate să fi fost neglijent să-l mănânci. Nan a spus din nou.
– Dacă nu ești proast, probabil că știi cum am mâncat-o, a răspuns Mac.
– Nu poți să nu fii sarcastic acum, nu-i așa? A spus Nan cu o voce iritată. Voia să afle repede de ce era total convins că Mac nu mâncase din greșeală.
– Ei bine… Mac era pe punctul de a vorbi, dar s-a auzit o bătaie în ușa camerei.
Sage a deschis ușa. Nan și Mac s-au întors să se uite, Mac și-a dat seama că această persoană era prietenul lui Nan, înainte ca Mac să tacă pentru o clipă când l-a văzut pe Frog urmându-l pe prietenul lui Nan.
– De ce ai venit aici, Frog? A întrebat Nan cu curiozitate, Mac l-a privit fix pe Frog.
– Oh, spune-i. Sage l-a tras de braț pe Frog și l-a pus în fața lui, fața lui Frog era evident palidă.
– Ce mai vrei? Mac a întrebat sever, Frog s-a uitat la Mac cu o privire vinovată până când Mac s-a oprit și el puțin. Nan s-a uitat imediat înainte și înapoi între Mac și Frog.
– Ce s-a întâmplat? A întrebat Nan cu o voce gravă, Frog s-a uitat la el cu ochii tremurânzi.
– Huh… eu… îmi… îmi pare rău, a spus Frog, cu vocea tremurândă, Mac s-a uitat și el curios la Frog pentru a vedea ce avea de gând să spună Frog.
– Îți pare rău pentru ce? A întrebat Nan înapoi pe un ton tăcut.
– Eu… eu… eu… eu, s-a bâlbâit Frog.
– De ce te bâlbâi acum? Înainte ai putut să-mi mărturisești. Sage a spus cu o voce aprigă.
– Ce? Nan a întrebat din nou, Frog a respirat adânc.
– Nu mi-am dat seama că Mac ar fi atât de alergic la usturoi, așa că am pus usturoi în calamari, ca el să mănânce, a mărturisit Frog cu sinceritate.
– Frog!!!! Vocea lui Nan a răsunat în cameră, împreună cu o mână puternică care s-a grăbit să apuce gâtul lui Frog.
