Mac se încruntă când Nan folosi în continuare aceleași cuvinte.
– De ce ești așa un psihopat nenorocit?
Mac se aruncă pe canapea furios.
– Atunci de ce sunt eu cel care a greșit? Ce-ar fi să spui așa? întrebă Nan zâmbind, făcându-l pe Mac să protesteze.
– Pot să mă descurc singur. Tu du-te și așteaptă la toaletă. Apoi poți să faci un duș, spuse Nan înainte de a deschide dulapul.
Mac se încruntă înainte de a intra inevitabil în baie, iar Nan zâmbi stângaci și luă un aparat de ras nou și un prosop. Apoi îl urmă pe Mac în baie.
– De ce nu te dezbraci? întrebă Nan, în timp ce Mac era încă îmbrăcat și se plimba înainte și înapoi în baie.
Nu poți să nu faci asta? Lasă-mă să fac altceva, spuse Mac, implorând-l pe Nan să se răzgândească.
– Pot să o fac? întrebă Nan scurt, făcându-l pe Mac să se încrunte.
– Da! Bine, la naiba! spuse Mac furios.
– Nu fi nepoliticos, spuse Nan glumeț.
Se ridică în picioare și așteptă ca Mac să se dezbrace.
Mac se dezbrăcă reticent, până când Nan îl amenință că îl va dezbrăca el.
Mac fu de acord să se dezbrace complet până când corpul său gol și fața-i erau roșii.
– Stai aici, Nan arătă spre marginea căzii.
Mac fu de acord să se așeze, dar Mac nu îndrăzni să-l privească pe Nan în ochi.
Nan se dezbrăcă până când rămase doar într-o pereche de boxeri și apoi intră și el în cadă.
Nan schiță un zâmbet când îl văzu pe Mac stând țeapăn, cu picioarele strânse.
– Hei, desfă-ți picioarele. Altfel, cum te pot pedepsi? spuse Nan direct.
Mac își mușcă buza și se uită la Nan cu o privire ușor tulbure. Nan îi mângâie piciorul lui Mac, făcându-l să tresară, înainte ca o mână puternică să-i țină picioarele lui Mac desfăcute.
– Hm. Cred că dacă vrei să-ți fie mai ușor să te razi, trebuie să-l faci pe micul tău Mac să se extindă mai întâi, spuse Nan, făcându-l pe Mac să se înroșească și mai tare.
Fața-i era atât fierbinte încât risca să explodeze.
– Oh, nu trebuie să o faci, a spus Mac cu stângăcie.
– Nu, briciul îți va tăia micul Mac, ce ai de gând să faci? De asta sunt îngrijorat, îl tachină Nan.
Mac înțelese că Nan se juca cu el.
– La naiba, orice ai face, fă-o, spuse Mac întorcând capul în partea cealaltă, neîndrăznind să se uite la fața lui Nan.
Nan schiță un zâmbet ușor satisfăcut înainte de a lua o sticlă de săpun lichid și de a o așeza lângă el, apoi o mână puternică îi apucă miezul lui Mac.
Gura lui Mac tresări când simți căldura care radia din palma lui Nan.
Nan se mișcă înăuntru și trase încet de miezul lui Mac. Abdomenul lui Mac se încordă și încercă să-și țină respirația și să se nu scoată nici un geamăt.
– Ah… gemu Mac, când Nan acceleră ritmul și-și folosi degetul mare pentru a freca provocator vârful miezului lui Mac.
– Dacă vrei să gemi, nu trebuie să te reții. Înțeleg, hi hi, spuse Nan cu un râs gutural.
– La naiba, strigă Mac cu o voce tremurândă.
Simțit o furnicătură în partea inferioară a abdomenului.
Când miezul își atinse dimensiunea maximă, Nan zâmbi satisfăcut. Înainte de a pompa săpun lichid pentru a spăla întreaga zonă cu păr, Mac respira cu dificultate.
Se simțea puțin jenat când se uita la propriului corp.
– Stai nemișcat. Dacă te miști prea mult, lama de ras va lăsa urme pe tine, se prefăcu Nan că-l amenință.
Mac vru să-și țină respirația, pentru că acum se simțea jenat. Nan îi rase încet și delicat părțile intime cu o lamă.
Sunetul lamei de ras răsuna intermitent și apoi făcu un duș pentru a se spăla. Mac zâmbi apoi satisfăcut când treaba fu gata. Mac se simți și el ușurat. Nu era obișnuit cu acest sentiment.
– S-a terminat, nu-i așa? Poți pleca, eu voi face un duș, spuse Mac stânjenit, pentru că Nan era acum îngenuncheat în fața lui.
Așa că Mac se așeză pe marginea căzii, cu picioarele desfăcute ca înainte. Miezul lui Mac este încă încăpățânat, pentru că zvâcnea, făcându-l pe Mac să se străduiască din răsputeri să își reprime dorința de a vrea să se elibereze.
– Stai puțin, îl întrerupe Nan, făcându-l pe Mac să înghețe în timp ce mâna puternică a lui Nan începu să miște din nou miezul lui Mac.
– Ah… ticălosule… ce ai de gând să faci? întrebă Mac, înainte de a se speria când limba fierbinte a lui Nan atinse zona care fusese rasă.
– Uf… psihopat nenorocit, spuse Mac încercând să împingă capul lui Nan în timp ce Nan îi sugea carnea.
Dar el rămase pe loc și, când se îndepărtă, lăsase în urmă un semn roșu ceea ce-l făcu pe Nan să schițeze un zâmbet satisfăcut.
– Tipule, spuse Nan, ridicând o sprânceană la Mac, făcându-l pe acesta se furnice tot.
Apoi Nan se aplecă să-i lingă din nou zona netedă.
– Nenorocitule, nu, ajunge, strigă Mac, cu vocea tremurândă.
În abdomen simțea dorința de a se elibera. La început reuși să se abțină, dar apoi emoțiile i-au fost trezite, așa că Mac s-a temut că nu va mai putea suporta.
– Aah, îi scăpă un sunet din gât înainte ca o limbă caldă să lingă ușor vârful miezului lui Mac.
– Uf… Nan… Nan, gemu Mac cu o voce dezarticulată, făcându-l pe Nan să își folosească una dintre mâini pentru a apuca tija fierbinte și a o trage și el înapoi, pentru că era încântat de gemetele lui Mac.
– Ah… ah, țipă Mac scuturând capul înainte și înapoi, excitat, când gura fierbinte a lui Nan îi cuprinse ferm miezul, sugându-i vârful și făcându-l pe Mac să tremure, cu ambele picioare îndoite peste umerii puternici.
Mac nu știa cum de ajunsese în acea poziție.
Șoldurile lui Mac aproape că pluteau peste marginea căzii și cu o mână prinse părul lui Nan, cealaltă sprijinindu-se de marginea căzii pentru a se sprijini.
– La naiba… asta… ah… sunt atât de excitat, gemu Mac cu fața schimonosită.
Nan își acceleră mișcările buzelor până când Mac se încordă tot, apoi își eliberă apa dragostei în gura lui Nan. Nan înghiți puțin înainte de a-și despărți buzele de miezul lui Mac, apoi se aplecă să lingă din nou zona proaspăt rasă.
– Dacă-ți place atât de mult, de ce nu-ți razi singur barba? spuse Mac gâfâind, cu ochii înlăcrimați.
– Atunci cum să mă aplec să mi-o ling? Ești prost?, spuse Nan în glumă, făcându-l pe Mac să se simtă puțin jignit, dar se simțea ușurat că fusese eliberat.
Mac se uită în jos la corpul lui Nan și văzu că tija fierbinte a lui Nan îi împinsese boxerii.
– Nu te grăbi, te vei descurca, spuse Nan văzând ochii lui Mac.
– Mă duc să fac un duș, spuse Mac.
– Fă doar un duș, du-te apoi la culcare, nu e bine aici, spuse Nan cu o voce răgușită, înainte de a trage de brațul lui Mac pentru a-l urma în pat.
Mac era dezbrăcat și, inevitabil, Nan îl aruncă pe Mac pe pat.
– Mă doare, mormăi Mac. Nan stătea la picioarele patului, dându-și jos boxerii, ceea ce făcu ca tija fierbinte să iasă în evidență.
Țrrr… Țrrr… Țrrr
Suna telefonul, și Nan se îndreptă spre el să răspundă. Mac își dădu ușor ochii peste cap. Luă o pătură și-și acoperi partea inferioară a corpului. Dar Nan se plimba prin cameră gol.
– Da, hei …. hei… e în sertarul noptierei. Poți să-l folosești cum vrei … da… da, spuse Nan și închise telefonul lui Day, care sunase să întrebe dacă sunt prezervative și gel în camera sa.
După ce termină convorbirea cu Day, Nan se duse din nou în pat.
– De ce vrei să acoperi asta? Nu ești femeie, glumi Nan în timp ce trase pătura înapoi și o aruncă pe podeaua dormitorului.
Apoi se apropie din nou de Mac.
– La naiba, chiar îmi place asta, spuse Nan cu un zâmbet în timp ce își freca partea inferioară a corpului său de partea inferioară a corpului lui Mac.
Mac știa ce înseamnă asta.
– De ce ești atât de psihopat? spuse din nou Mac.
– Dar îți place, nu-i așa? întrebă Nan.
– Nu sunt un psihopat ca tine, spuse Mac.
Nan zâmbi, dar nu spuse nimic. Buzele lui Nan se uniră cu cele ale lui Mac. Nan zâmbi și apoi îl sărută pe Mac cu pasiune. O limbă caldă se împleti instinctiv cu limba lui Mac, simțindu-și reciproc moliciunea. Asta îl făcea pe Mac să se simtă euforic, și, cu cât Nan își mișca mai mult fundul pentru a se freca de celălalt, cu atât îl făcea pe Mac să se trezească din nou.
– Mmmm… gemu Mac.
Mâna puternică a lui Nan mângâie corpul lui Mac. Limba lui Mac se conectă și ea cu a celuilalt și Nan puse ambele brațe ale lui Mac în jurul gâtului său.
Cu cât cele două corpuri se apropiau mai mult unul de celălalt, cu atât corpul celeilalte persoane se simțea și el mai cald.
După ce Nan îl sărută pe Mac pe săturate, se îndepărtă de buzele lui și le îngropă în curbura gâtului lui Mac, sugându-le periodic în timp ce Mac își ridica capul cu o senzație de furnicături, aproape uitând de faptul că Nan răsese de părul lui pubian.
– Hmm, răsună un geamăt de satisfacție din gâtul lui Nan, în timp ce se ghemuiau împreună.
Mâna puternică a lui Nan era pe șoldurile lui Mac în timp ce o introducea pe cealaltă strângând cu furie fesele lui Mac.
– Uf, gemu Mac excitat, dând din cap și sugând și el gâtul lui Nan.
– Aaah! țipă Nan când își dădu seama ce făcuse Mac.
Înainte de a ridica capul, zâmbi și se uită la fața lui Mac.
– Ți-e teamă că alți oameni nu vor ști că sunt al tău? întrebă Nan cu o voce răgușită, făcând ca fața lui Mac să se încingă.
Apoi Nan alunecă în jos pentru a-i suge sfârcul lui Mac.
– La naiba… nu mușca… ahh, strigă Mac, în timp ce Nan îi strângea sfârcul lui Mac până când acesta își arcui pieptul privind spre tavan.
Nan continuă să-și rostogolească limba în jos până când ajunse în zona în care părul fusese ras. Din nou se învârti înainte și înapoi, până când Mac se contorsionă de excitare. Nan începu și el să devină nerăbdător.
Se ridică în picioare și luă gelul de lângă pat.
– Prezervativ, spuse Mac, dar Nan scutură din cap.
– Îmi pare rău, spuse Nan cu o voce rugătoare.
Făcându-l pe Mac să rămână nemișcat puțin, Nan își puse rapid genunchiul sub piciorul lui Mac, apoi ridică șoldul lui Mac.
– Ești greu, ticălosule, spuse Mac tremurând când Nan aplică gelul pe zona din spatele lui Mac.
– Te voi ajuta să te cureți, spuse Nan, înainte de a pune puțin gel pe tija lui fierbinte.
– O să intru. Nu mai pot suporta mai mult, spuse Nan cu o voce răgușită, înainte de a-și lua propria tijă fierbinte și de a o îndrepta spre spatele lui Mac.
Mac își ținu respirația și încercă să se relaxeze.
Dintr-o dată…
– La naiba… ușor… Nu te înfige așa, spuse Mac împingând stomacul lui Nan.
Nan o introduse pe toată înăuntru deodată până când dispărut complet și Mac simți un nod în stomac. Nan făcu o pauză pentru o clipă, așteptând ca Mac să se adapteze. Acesta respiră adânc înainte de a da din cap.
– Ahhh… la naiba, nemernic egoist, spuse Mac.
În timp ce îl critica, cu o singură mișcare, scula fierbinte intră până la capăt și Nan zâmbi puțin înainte de a-și mișca încet șoldurile.
Nan își puse mâinile și picioarele pe pat, călare pe trupul lui Mac, iar șoldurile lui se mișcară până când trupul lui Mac începu să tremure, cu fața contorsionată de senzații
– La naiba… ah… Mac… la naiba… Mac, gemu Nan strigând numele lui Mac.
Cum privirea de pe fața lui Mac îl făcu pe acesta să tremure din tot corpul, degetele de la picioare i se încleștară lui Mac fără să-și dea seama.
Respirațiile lor tremurânde se împleteau și Nan se aplecă să-l sărute din nou pe Mac, în timp ce șoldurile lui accelerau ritmul. Amândoi erau de concentrați și se mișcau cu atâta forță încât Mac aproape că leșină din cauza efortului.
Când Nan îl sărută pe Mac până la refuz, se îndreptă, îi trase șoldurile lui Mac mai aproape de el. Mâna lui Nan mângâie locul unde părul lui Mac era ras. Apoi alunecă în jos pentru a se prinde de miezul lui Mac.
– Atât de îngust…e atât de bine… îmi place asta, spuse Nan, retrăgându-se printre gemetele lui și ale lui Mac.
– Ah… nu mai pot suporta mai mult… ahh, strigă Mac.
Nan strânse din dinți și-și acceleră mișcările șoldurilor fără să se odihnească pentru că și el voia să se elibereze.
– La naiba… gemu Mac și se eliberă din nou.
Când Mac se eliberă, canalul dragostei strânse și el tija fierbinte a lui Nan până când Nan nu mai rezistă și-și dădu drumul în el.
– Aaaaaa, strigă Nan ridicându-și capul și gemând fericit.
Mac se zvârcolea la fel de mult ca Nan și simțea un val de căldură în abdomen. Nan și-a coborât șoldurile răsuflând greu și Mac îi aruncă o privire lui Nan. Pieptul îi pulsa din cauza respirației și Mac putu să-și dea seama că Nan era pe cale să înceapă a doua rundă.
…………………………………………………………………………
Mac se trezi în jurul prânzului.
Apoi se ridică pentru a face un duș, simțind încă o oarecare durere în corp. Mac se uită în oglindă și fața i se înroși când și văzu semnele, mai ales în zona în care Nan îl bărbierise.
– Ultra psihopat, murmură Mac, apoi se grăbi să facă duș și să se îmbrace. Apoi se duse la parterul casei. Stomacul lui Mac mârâia de foame.
– Hei, el unde este? întrebă Mac în timp ce intra în bucătărie.
– Stă de vorbă cu locotenentul în partea laterală a casei, răspunse Wei.
Mac încuviințat și ieși să-l găsească mai întâi pe Nan.
Sage era în uniformă completă de polițist și vorbea cu Nan cu o expresie serioasă, Sage se întoarse să se uite mai întâi la Mac, așa că dădu din cap pentru a-l anunța pe Nan.
Nan se întoarse apoi să se uite puțin în jur și se opri imediat din vorbit, ceea ce-l făcu pe Mac să fie puțin suspicios.
– Bună ziua, îl salută Mac pe Sage politicos. Sage îi zâmbi.
– Ai mâncat? întrebă Mac.
– Dar tu? întrebă Nan.
– Abia am coborât din dormitor să mănânc, dar am venit să te întreb mai întâi pe tine. O să o să afli că am mâncat și nu l-am aștept pe stăpânul casei, răspunse Mac. Nan schiță un ușor zâmbet.
– La naiba, hai să mâncăm mai întâi. Este deja amiază, spuse Nan, iar Sage dădu din cap înainte de a intra împreună în casă.
– Ce caută prietenul tău aici? îl întrebă Mac pe Nan nu prea tare.
– A venit să stea de vorbă, fu tot ce-i răspunse.
Dar Mac simți că era mai mult, dar Nan nu-i spusese.
Când ajunseră în bucătărie, Mac și Sage se așezară să mănânce împreună.
– Nu te-ai dus la muncă astăzi? întrebă Sage, iar Mac se opri pentru o clipă.
– Corpul lui nu este în formă bună azi, spuse Nan cu un zâmbet, făcându-l pe Mac să se întoarcă și să se uite la Nan.
Sage îi privi pe amândoi, înainte de a zâmbi ușor, pentru că era suficient să înțeleagă sensul cuvintelor unui prieten drag.
……..
După-amiaza
Nan se duse pe teren să verifice comanda, urmat de Mac.
Acum Mac venea și el. Vorbi cu subordonații lui Nan și se înțeleseră foarte bine pentru că majoritatea vorbeau despre mașini stricate. Lui Mac îi plăcea subiectul ăsta.
– Ei bine, ce a spus tipul pe care l-a luat locotenentul în ziua aceea? întreabă unul dintre subordonații lui Nan. Asta îl făcu pe Wei să fie nevoit să lovească ușor piciorul celeilalte persoane, făcându-i semn cu privirea către Mac.
– Cine? întrebă Mac curios.
– Nimic, doar oameni care se jucau pe teren. Locotenentul era și el acolo, de aceea l-a dus la secția de poliție, răspunse Wei în grabă și se întoarse să se uite la persoana care întrebase.
Pentru că unii oameni încă nu știau că Nan îi spusese să nu-i povestească lui Mac despre asta.
– Noaptea în care s-a tras asupra ta? întrebă Mac, amintindu-și de ultima dată când Sage venise la Nan, în timpul deschiderii .
– Nu, nu s-a tras, n-a fost nimic, minți Wei repede.
Mac se uită la el. Dar Wei se prefăcu că vorbește despre mașini pentru a schimba subiectul. Mac continuă conversația fără să mai pună alte întrebări. El nu putea decât să-și mențină suspiciunile.
Când stadionul început să se deschidă, intrară o mulțime de oameni, la fel ca în fiecare zi. De aceea Mac intră în biroul lui Nan, care se holba la ecranul laptopului. Își ridică capul pentru a-l privi pe Mac.
– La ce te uiți? întrebă Mac, iar Nan se lăsă pe spate în scaun.
– La camere, răspunse Nan scurt.
Mac trecu în spatele lui Nan și văzu nouă ecrane mici, care afișau imagini ale stadionului lui Nan.
– Ai instalat camere de supraveghere? întrebă din nou Mac.
– Am mai adăugat câteva, răspunse Nan.
– De ce? întrebă Mac cu curiozitate.
– De ce vrei să știi și de unde ai venit? Ai venit pur și simplu să mă vezi? întrebă Nan, uitându-se și el la fața lui Mac.
– Vorbeam cu subalternii tăi și, în plus, nu am venit să te văd. Am venit doar să beau apă.
Mac se prefăcu apoi că nu știe nimic înainte de a se duce la frigider. Nan zâmbi.
– Te-ai plictisit? întrebă Nan, făcându-l pe Mac, care bea apă, să se oprească pentru o clipă, întorcându-se să îl privească pe Nan confuz.
– Plictisit de ce? întrebă Mac în timp ce Nan îi aruncă lui Mac o privire goală.
– Te-ai plictisit de mine? întrebă Nan.
Mac tăcu o vreme, privindu-l pe Nan fără să înțeleagă.
Dacă ar fi fost întrebat înainte, Mac ar fi răspuns imediat că era foarte plictisit și că voia să plece acasă.
Dar acum Mac nu era plictisit, ci se simțea familiar și se obișnuise să fie cu Nan.
Putea chiar să spună că era o legătură. Dar ce anume avea de gând să spună Mac?
– Sunt plictisit, răspunse Mac, iar Nan rămase nemișcat.
– Hm, răspunse Nan scurt și continuă să se holbeze la ecranul laptopului, făcându-l pe Mac să se încrunte surprins.
– Ce naiba faci? întrebă Mac curios.
Cioc, cioc
Sunetul bătăii în ușa de sticlă a biroului fu întrerupt mai devreme de viteza cu care se deschise ușa.
– Hei, este un client care te roagă să asculți zgomotul motorului mașinii lui, spuse Wei, iar Nan dădu din cap.
Apoi se ridică în picioare.
– Vii cu mine sau ai de gând să stai aici? spuse Nan întorcându-se spre Mac.
– Mai bine rămâi aici, răspunse Mac și plecă.
Mac se uită după el surprins și simți o furnicătură în piept.
El rămase o vreme în biroul lui Nan. Neștiind ce să facă, se așeză și se uită la camerele de supraveghere de pe ecranul laptopului lui Nan, care fuseseră lăsate deschise.
Mac se uită la fiecare ecran, până când ajunse la ecranul care surprindea imaginea din baia clienților.
Mac se uită cu atenție la două persoane care stăteau în picioare furișându-se și apoi dispărură împreună în baie.
– La naiba, intră și prinde-i, își spuse Mac.
Pentru că persoanele care intraseră în baie erau bărbați, Mac, cu o premoniție ciudată, se gândi că nu trebuiau să intre și să facă așa ceva.
Mac decise să iasă din birou pentru a-i supraveghea.
Chiar dacă erau o mulțime de oameni, rareori cineva părea să observe dacă mai multe persoane mergeau la toaletă împreună.
Mac se opri în fața toaletei în care intraseră cei doi, știind că probabil nu vor ieși încă.
Mac se uită la stânga și la dreapta și, nevăzându-i pe subordonații lui Nan prin preajmă, intră în toaletă pentru a-i asculta pe cei doi.
– Sunt de acord, cât vei lua? Grăbește-te. În curând subordonații tipului ăluia vor veni să te găsească, spuse o voce blândă din baie.
Asta-l făcu pe Mac să se încrunte imediat.
– Să văd mai întâi banii, replică cealaltă persoană.
– Ia 5 pastile, eu voi concura aici primul, spuse o voce mai puternică.
Mac îngheță. Din câte își putea imagina, cei doi vorbeau probabil despre droguri.
Trimitea de droguri în secret? se gândi Mac în sinea lui.
– Să concurezi frumos, ai grijă la nenorociții ăia. Vin să te vadă.
Cu siguranță vei fi prins de ei și trimis la poliție.
Oh, și dacă cineva mai vrea una, spune-i să vină la mine.
Azi am adus o grămadă, spuse celălalt din nou.
Mac era total convins că cei doi vindeau droguri împreună. Mac deschise apoi încet ușa pentru a-i aștepta cele două persoane în fața ușii de la toaletă și la scurt timp ușa se deschise și persoana care ieși rămase surprinsă.
Când îl văzu pe Mac stând acolo și privindu-l spuse.
– O, a intrat cineva. Du-te la altă toaletă, spuse tânărul lui Mac, pentru că a crezut că Mac aștepta să meargă la toaletă.
– Ce este în geantă? întrebă Mac în liniște, făcându-l pe interlocutor să se încrunte imediat.
– Despre ce vorbești? întrebă sec un tânăr înalt și slab, făcându-l să apară pe celălalt din baie.
– Ce se întâmplă? întrebă o altă persoană.
– Credeți că nu știe nimeni? Ați venit să faceți niște rahaturi aici, spuse Mac cu o voce severă.
Era sigur că el nu avea nimic de-a face cu aceste lucruri. Chiar dacă era ceva rău sau rău de văzut pentru Mac. Dar el nu avusese niciodată contact cu drogurile, în afară de fumat.
– Despre ce vorbești? Dă-te la o parte, spuse bărbatul înalt și-l împinse pe Mac la o parte ca să se scape. Dar Mac îl apucă pe primul de mânerul genții.
– Nu pleci nicăieri! strigă Mac.
– Împinge-l!
Fără ca Mac să-și dea seama, celălalt se întoarse și-l lovi pe Mac în față, făcându-l pe acesta să pară puțin surprins, dar mâna lui încă ținea mânerul genții.
– Ticălosule! Mă lovești? răsună brusc vocea lui Mac, înainte ca Mac să sară asupra adversarului său, făcându-l să lovească înapoi pentru a scăpa de pe stadionul lui Nan.
…………
Nan intră în birou și se încruntă când nu-l văzu pe Mac în cameră.
– Unde s-a dus? mormăi Nan, apoi se duse să se așeze pe scaunul de la birou, înainte ca ochii ei să vadă imaginile de pe camerele de supraveghere din fața toaletei.
– Mac! strigă Nan furios când văzu că persoana care se lupta pe ecran era Mac.
Nan se ridică repede și se îndreptă spre ușă, exact când unul dintre subordonații lui Nan alerga după el.
– Hei, Mac… era pe punctul de a vorbi subordonatul lui Nan.
– Știu. Cine vine să te ajute? Nan spuse aspru, în timp ce alerga repede.
Se iscă mare panică în rândul oamenilor și când ajunseră acolo, văzu că Wei îl prinsese pe cel care îl lovise pe Mac.
– Ce se întâmplă?! întrebă Nan cu voce tare.
Mac, care gâfâia, ridică dosul mâinii pentru a-și șterge colțul gurii.
În mână ținea geanta celeilalte persoane. Nan se uită la fața lui Mac cu ochi severi, dar în adâncul sufletului simțea o îngrijorare profundă. Lucru de care și oamenii din jurul lui își dădeau seama.
– Nenorocitul ăla a venit să vândă droguri pe stadionul tău. Așa că am încercat să-l prind, răspunse Mac, înmânându-i lui Nan o pungă.
Nan o luă, o deschise și se întoarse să privească fața celeilalte persoane.
– Nu… nu este a mea. Este a ticălosului ăluia. El a venit să vândă, iar eu am venit să-l văd livrând droguri. Așa că i-am luat-o, minți cu nerușinare.
Pentru că nu îl cunoștea pe Mac, crezu că Mac era doar un client care venea în zonă, pentru că atunci când Wei ajunsese să ajute, cineva venise să-l rezolve și pe Mac.
Nan strânse din dinți și se uită rigid la chipul celeilalte persoane, se îndreptă spre silueta înaltă și subțire care fu rapid apucată de Win. Ochii lui Nan deveniră sticloși până când celălalt tremură.
–El este soția mea. Nu a vândut niciodată droguri și nu a consumat niciodată droguri, spuse Nan încet. Picioarele lui Nan se ridicară și-l loviră puternic în față pe interlocutor.
Paf…
Forța loviturii lui Nan îl lăsase inconștient pe adversarul său, chiar dacă acesta stătea nemișcat.
Sunetul de emoție isterică izbucni în toată zona când văzură acea priveliște. Chiar și Mac fu șocat fiindcă nu se așteptase ca Nan să-l lovească pe celălalt dintr-o dată și să-l lase inconștient.
Mac fu, de asemenea șocat de cuvintele lui Nan înainte de a-l lovi și el cu piciorul pe cealaltă persoană.
– Luați-l pe nenorocitul ăsta împreună cu lucrurile acelea, spuse Nan înmânându-i geanta lui Win.
Win și un alt subordonat al lui Nan apucară imediat brațele tânărului leșinat. Ceilalți încercară să vorbească cu clienții.
– Stai, pe lângă tipul ăla mai e unul. A scăpat când m-am luptat cu tipul ăla, spuse Mac apucându-l de braț pe Nan.
Nan se încruntă imediat.
– Cum arată? întrebă Nan.
– Poartă un tricou alb cu imprimeuri reflectorizante verzi cu New York, are părul lung și prins la spate. O să te ajut să-l găsești, răspunse Mac.
– Nu e nevoie! Așteaptă-mă în birou, spuse Nan cu o voce gravă, apucându-l strâns de braț pe Mac.
– Dar îmi amintesc fața lui, argumentă Mac.
– Dacă am spus că nu, este nu! strigă Nan.
Asta-l făcu pe Mac să înghețe și să se simtă umilit că nu-i putea spune.
Intenționa să-l ajute, dar Nan s-a întors și a țipat la el.
– Du-te și găsește pe cineva care să semene cu cel pe care l-a descris Mac, ordonă Nan subordonaților care se aflau acolo. Toți se împrăștiară imediat.
Nan îl târî pe Mac de braț în birou. Apoi îl împinse pe Mac înăuntru.
– Nu ieși afară decât dacă îți cer eu, spuse Nan arătând spre fața lui Mac ca un avertisment, apoi închise ușa și ieși rapid. Mac rămase în picioare, cu buzele strânse.
– Ajunge! Încerc să te ajut, ticălosule, strigă Mac rămas singur în biroul lui Nan, frustrat.
Dar nu îndrăzni să nu se supună acelui ordin, pentru că imaginea lui Nan lovindu-l cu piciorul pe tânărul care vindea droguri era încă întipărită în mintea lui Mac, iar celălalt lucru care era încă întipărit în sentimentele lui Mac era cuvântul „soție” pe care Nan îl spusese.
Mac își amintea că Nan mai spusese deja acel cuvânt, dar de data aceasta era vocea lui Nan care îl spunea.
Îl făcea pe Mac să se simtă un pic tremurat, chiar dacă îi era rușine pentru cei din jurul lui, dar era ceva în vocea lui Nan care făcea ca inima lui Mac să bată mai repede decât să lovească mesagerul.
– Sunt bărbat. Poți să vii și să mă numești soția ta? mormăi Mac simțindu-se și puțin jenat de aceste cuvinte.
Mac se așeză pentru o vreme.
Nan deschise apoi ușa cu o expresie stresată pe față.
– L-ai prins? nu se putu abține să nu întrebe Mac.
– Nu, răspunse Nan liniștit.
Asta-l făcea pe Mac să ghicească faptul că era într-o dispoziție proastă. Nan se uită fix la Mac ca și cum ar fi explorat ceva.
– Hai să mergem acasă, spuse Nan scurt înainte de a se întinde și de a trage de brațul lui Mac spre spatele biroului.
– La naiba, sunt rănit, strigă Mac în timp ce se îndepărta cu pași mari.
În timp ce îi strângea puternic încheietura lui Mac, expresia lui Nan nu mai părea la fel de jucăușă sau voluptoasă ca de obicei. Nan îl duse pe Mac acasă și văzu că Wei îl aștepta deja.
– Dă-i niște medicamente să le aplice.
Nan vorbi repede, înainte de a-i da drumul mâinii lui Mac în timp ce intra în casă. Mac părea confuz.
– Și, unde te duci? întrebă imediat Mac.
– La sală, răspunse Nan scurt și intră în sala de fitness.
Mac avea de gând să-l urmeze, dar Wei se postă în fața lui pentru a-l opri.
– Lasă-l să se ducă și să se descarce singur mai întâi, spuse Wei, părând la fel de stresat.
– Tu vino și aplică-ți mai întâi medicamentul.
– Hei, nu pleca. Nu ai aplicat încă medicamentul. Eu sunt cel care va fi lovit piciorul în locul sacului cu nisip, spuse Wei a spus din nou, pentru că știa el mai bine.
În acel moment, Nan era foarte supărat și se duse să-și descarce emoțiile pe un sac de nisip în sala de sport, lucru despre care știa și Mac.
Mac ezită în fața ușa sălii de sport, dar acceptă să se așeze pe canapea pentru a aplica medicamentul pe care Wei îl pregătise, deoarece Mac însuși fusese grav rănit.
– Hei, are un obicei prost. Vreau să-l ajut, dar tocmai a țipat la mine.
Mac nu se putu abține să nu se plângă.
– Pentru că ține foarte mult la tine, spuse Wei, făcându-l pe Mac să înghețe imediat.
