– Și ai venit doar să stai și să te joci în camera ta? îl întrebă Mac pe Nan schițând un mic zâmbet.
– Stai puțin. O să te scot afară. Sunt sigur că o să-ți placă aici, spuse Nan cu încredere.
– Ai mai fost aici înainte? întrebă Mac.
– Niciodată, m-am uitat la poze pe internet. Am văzut că atmosfera este plăcută și liniștită, așa că te-am adus aici, răspunse Nan, iar Mac dădu din cap încoace și încolo.
Se așeză lângă el. Chiar și fără aer condiționat era plăcut, poate pentru că era aproape de apă.
–Vor fi șerpi? întrebă din nou Mac.
Nan îl plesni ușor.
– Ce e în neregulă cu tine? întrebă Nan.
–Ei bine, mi-e frică să nu fiu mușcat de un șarpe. Uită-te în jur, spuse Mac, probabil pentru că locuiește la oraș și nu este obișnuit cu astfel de locuri.
– Este un șarpe în camera asta, spuse Nan speriindu-l pe Mac.
Mac se apropie repede de el.
– Unde, îți bați joc de mine? Camera este atât de mică, Mac se uită în jur îngrozit, înainte ca mâna puternică a lui Nan să apuce mâna lui Mac și să i-o pună în zona inghinală.
– Uită-te, e și un anaconda, spuse Nan jucăuș, făcându-l pe Mac să realizeze că fusese păcălit.
Lovitură…
– Dute-n….
Mac îi dădu un cot în lateral supărat și se așeză imediat. Nan râse și-și puse ambele picioare în jurul taliei lui Mac.
– Ce e în neregulă cu tine? întrebat Mac, părând iritat.
Nan își strânse picioarele și apoi încercă să-l tragă pe Mac să se miște spre el. Mac se împotrivi și el.
-Mută-te aici, nu fii încăpățânat, spuse Nan.
-Da, a spus inevitabil Mac.
Pentru că Nan îi ținea strâns talia. Mac făcu un pas înapoi spre Nan. Nan se ridică în picioare și se așeză cu ambele picioare atârnând pe lângă talia lui Mac.
Brațele puternice se înfășurară în jurul taliei lui Mac, apoi își sprijini capul pe umărul lui Mac, făcându-l pe acesta să devină rigid, deși îl treceau valuri de căldură prin tot corpul.
– Ce este în neregulă cu tine? întrebă Mac cu neîncredere.
Deodată Nan îl imploră ceva cu care Mac nu era obișnuit.
– Rămâi nemișcat, Nan murmură. Mac rămase nemișcat pentru ca Nan să-l îmbrățișeze. Faptul că se afla în această călătorie îl făcuse pe Mac să vadă lucruri pe care Nan nu le văzuse niciodată în Bangkok. Nan îl îmbrățișă pe Mac pentru o vreme, apoi se retrase.
– Să ne schimbăm și să mergem la o plimbare, sugeră Nan înainte de a se ridica pentru a-și pune niște haine casual.
Mac se ridică și el să se schimbe și încercă să ignore privirile lui Nan.
Îl privi pe Mac cum se schimbă, pentru că nu era decât o singură cameră.
Când au terminat de schimbat, amândoi și-au pus papucii pe care îi aduseseră cu ei și au ieșit din cameră.
Nan și Mac și-au lăsat telefoanele mobile în cameră pentru că Nan nu voia ca cineva să sune și să le tulbure odihna.
Nan îl luă pe Mac la plimbare pe podul de bambus până în zona centrală pentru a întâmpina clienții, apoi o luară în altă direcție.
Mac continuă să îl urmeze pentru că încă nu era familiarizat cu locul, până când ajunseră la o platformă care se întindea până la apă, permițându-le oaspeților să stea și să se joace cu picioarele în apă.
-Vremea este frumoasă și răcoroasă, spuse Mac fericit, căci rareori avea ocazia să experimenteze o vreme atât de frumoasă ca aceasta.
Nan îl conduse pe Mac să se așeze pe puntea de lemn. De unde stăteau amândoi, puteau vedea priveliștea barajului Tha Thung Na, și munții verzi întrepătrunși de culoarea cerului și a apei.
Asta-l făcu pe Mac să zâmbească și să respire adânc ca și cum ar fi vrut să absoarbă cât mai mult aer.
Nan se întinse și se sprijini în poala lui Mac. Acest lucru îl făcu pe Mac să se sperie puțin, și se prefăcu apoi că împinge capul lui Nan din poala lui.
– Ce, nu pot să mă întind un pic? întrebă Nan, uitându-se la fața lui Mac.
Mac văzu ochii lui Nan și a rămase nemișcat.
– Scarpină-mi capul.
Nan îi luă mâna lui Mac și o puse în păr.
– Capul tău este o ciupercă? Trebuie să te scarpini singur, răspunse Mac tachinându-l.
– Vorbești prea mult, am spus să mă scarpini, spuse Nan zâmbind.
– Vrei prea multe lucruri, spuse Mac, nu prea tare, apoi își folosi mâna pentru a scărpina ușor capul lui Nan, scărpinând și apoi masând, alternativ.
Nan închise ochii fericit. Mac nu se putu abține să nu se uite la fața lui Nan. Mac nu știa când Nan se infiltrase în mintea și sentimentele lui.
Acea furie de la început, se estompase încet.
Sunetul de pași pe cărarea de bambus se auzi din ce în ce mai puternic, scoțându-l pe Mac din reverie. Apoi, întorcându-se să se uite înapoi, văzu un bărbat și o femeie mergând drept spre terasa de lângă apă.
– La naiba, vine cineva, spuse Mac, stânjenit de privirile bărbatului și ale femeii. Nan deschise ochii și se aplecă ușor în față.
– Noi doi nu vă deranjăm, nu-i așa? întrebă tânărul care sosise.
– Nu, e în regulă, răspunse Nan care se afla de cealaltă parte a punții de lemn care era destul de largă.
Mac schiță un zâmbet în timp ce Nan era încă întins în poala lui, incapabilă să se ridice.
Cuplul format din bărbat și femeie își făceau poze unul altuia, discutau energic… și se vedea că erau îndrăgostiți. Cei doi făcură poze și rămaseră o vreme în tăcere, apoi s-au întors să le zâmbească lui Mac și Nan înainte de a se întoarce la vilă.
– Ești atât de nerușinat. Acum aceștia doi trebuie să ne fi înțeles greșit, a spus Mac, deoarece Nan era încă întinsă în poala lui.
– Ce s-a întâmplat? întrebă Nan.
– Au înțeles greșit. Ce crezi că au gândit despre ce se întâmpla între noi doi, glumind și stând așa în poala mea? întrebă Mac, iar Nan a ridică din sprâncene.
– Nu au înțeles nimic greșit aici. Au dreptate, răspunse Nan, reducându-l imediat la tăcere pe Mac.
Înainte ca Nan să se miște, se întoarse să se uite la Mac.
– Să ne jucăm în apă, spuse Nan dând din cap și invitându-l pe Mac.
Acesta făcu ochii mari.
– Chiar aici? întrebă Mac.
– Da, răspunse Nan.
– Este ceva în apă? întrebă rapid Mac, deoarece el înota în piscină de cele mai multe ori. Nu înotase niciodată într-un râu.
– De ce naiba ți-e frică? Nu e nimic. Mă duc eu primul și dacă nu te dai jos, o să vezi tu… spuse Nan simulând o amenințare înainte de a-și da jos tricoul și de a intra în apă.
– Coboară.
Nan îl strigă din nou pe Mac. Când acesta coborâ și înotă în apă, Mac se uită la fața lui și la apă ezitând.
–Nu mă face să te trag în jos, amenință Nan din nou.
– De ce mă ameninți, nu poți să-mi dai puțin timp să mă pregătesc? răspunse Mac.
Nan înotă până la marginea punții de lemn și-l apucă pe Mac de gleznă în timp ce se prefăcea că îl trage în apă.
– Vrei să te duci la fund? întrebă din nou Nan.
Mac se ținu de margine.
– Dă-mi drumul, nu mă trage…
Mac îndepărtă mâna de pe gleznă. Nan zâmbi, dar îl lăsă să plece. Mac se mișcă încet și coborî în apa care era destul de rece. Mac înotă încet.
– Uite, știi ceva? Te gândești prea mult, spuse Nan.
– Bine, nu m-am mai jucat niciodată în apă într-un loc ca acesta, spuse Mac și continuă să înoate.
După ce înotă, se simți un pic mai învigorat. Nan îl privi pe Mac înotând cu un zâmbet, înainte de a se scufunda fără ca Mac să observe. Nan se prefăcu că îl lovește pe Mac pe picior sub apă ca și cum l-ar fi mușcat ceva.
– La naiba!!! Ce naiba e asta? spuse Mac și-și scutură piciorul șocat apoi înjură.
Nan se ridică deasupra apei, făcând o față inocentă.
– Ce este? se prefăcu Nan că-l întreabă.
Mac se uită suspicios în jur, apoi înotă mai aproape de el.
– Acum mi-a lovit piciorul ceva, spuse Mac speriat.
– Ce, unde?
Nan încă se prefăcea că nu știe.
– Cred că mai bine mă duc eu mai întâi pe punte, spuse Mac neîncrezător, apoi îi făcu semn să înoate înapoi.
Nan se prefăcu apoi că-și folosește unghiile pentru a-l zgâria ușor din nou pe piciorul lui Mac, făcându-l pe acesta să tresară, întorcându-se imediat să se uite la Nan.
– Nenorocitule, m-a lovit din nou acum, spuse Mac cu o voce tremurândă.
Nan schiță schițat un zâmbet.
– Te-a lovit așa? întrebă Nan în timp ce se întindea să zgârie piciorul lui Mac, făcându-l pe acesta să înghețe înainte de a se uita la fața lui Nan.
– Ticălosule! La naiba, mă tachinezi!
Mac îl lovi cu pumnul în umăr… amândoi se stropiră reciproc cu apă. Nan râse și el în timp ce se apăra de Mac.
– Hahaha, mă întrebam dacă ți-a fost frică, spuse Nan și râse.
Mac înotă spre punte urmat de Nan. Mac se purta de parcă era pe punctul de a ieși din apă pentru că era furios că Nan îl provocase. Nan înotă după el și întinse mâna să îl prindă de talie pentru a-l împiedica pe Mac să se ridice.
– De ce mă ții? Vreau să ies, strigă Mac.
Mâna lui ținea puntea de lemn. Nan îl îmbrățișă pe Mac din spate cu un braț.
Căldura din corpul lui Nan s-a răspândit pe spatele lui Mac.
Nan sărută gâtul lui Mac, făcându-l pe Mac să roșească.
– La naiba, o să te vadă cineva, spuse Mac.
–Nimeni nu ne va vedea. Oaspeții suntem doar eu și prietenul meu acum. În plus, dacă ar veni cineva, ar trebui să-i auzim, răspunse Nan, iar Mac se încruntă.
– Vreau să ies afară, e frig, declară Mac.
Nan râse în hohote.
– Să mergem sus, spuse Nan, înainte de a-l împinge pe Mac afară din apă pentru a se așeza pe platforma de lemn.
În timp ce Mac își legăna picioarele în apă, Nan veni și se așeză lângă Mac.
Cei doi rămaseră acolo o vreme, apoi Nan îl invită să facă un duș și să se schimbe, deoarece văzu că Mac tremura.
Nan îl luă de mână pe Mac și merse pe cărarea de bambus. Mac se uita în spatele lui Nan care-l conducea arogant ținându-l de mână.
Mac zâmbi, apoi îl urmă pe Nan în dormitor. Nan îi spuse lui Mac să stea afară să aștepte, și Nan intră să-și ia lucrurile din geantă, apoi se îndreptară spre baia comună din spatele cabanei.
– Baia este curată? întrebă Mac în timp ce intra acolo.
– Du-te și fă mai întâi un duș. Poftim săpunul și șamponul, spuse Nan, înmânându-i câteva articole de toaletă lui Mac.
– Dar tu? întrebă Mac.
– Am adus doar un set de articole. O să faci tu mai întâi un duș. Nu sunt sensibil ca tine, spuse Nan tachinându-l.
Mac se duse apoi să facă duș și să se schimbe. După ce făcu duș și se îmbrăcă, deschise ușa și nu-l văzu pe Nan.
– Unde te-ai dus? murmură Mac înainte de a se îndepărta, aplecându-se pentru a se uita în baie. Îl văzu stând pe un scaun de lemn și fumând o țigară cu coatele, picioarele și genunchii strânse sub masă. Apoi își duse mâna la frunte, își trecu mâna prin păr și-și frecă fața înainte și înapoi cu o expresie stresată în timp ce fuma încontinuu.
Mac era acum sigur că avea ceva în minte și că trebuie să fie destul de stresant.
– Nan, îl strigă Mac pe Nan, făcându-l pe acesta să se întoarcă imediat să se uite la el.
– Ai terminat dușul? întrebă Nan, stingându-și țigara și aruncând-o în coșul de gunoi înainte de a se îndrepta spre Mac.
– Ești bolnav? întrebă Mac, ridicând o sprânceană.
– Sunt bine. Poți să mă aștepți în cameră. Vin și eu după ce termin,
spuse Nan cu o voce normală. Mac se uită calm la acea față înainte de a da din cap.
Apoi au plecat separat, Nan ducându-se să facă duș și să se schimbe.
Mac puse hainele ude să se usuce pe marginea terasei din fața camerei, apoi intră, se așeză și-și aplică loțiunea.
Cerul începea să-și schimbe culoarea încet, încet.
Când Nan își termină baia, se întoarse pentru a pune hainele ude în același loc ca și Mac. Nan nu spuse nimic, doar Mac îl privea pe Nan cum se plimba înainte și înapoi.
– Unde vom lua cina? întrebă Mac.
– În restaurantul din provincie, pentru că aici nu se servește cina, răspunse Nan.
Mac încuviință din cap și Nan se ridică în picioare.
– Bine, hai să ieșim să cumpărăm ceva de mâncare. O să se întunece și o să te sperii din nou, îl invită Nan.
– Nu sunt atât de speriat, spuse Mac.
Nan schiță un zâmbet.
– Dar, vrei să aștepți aici? O să mă duc eu să cumpăr, se prefăcu Nan că întreabă.
– Nu, se grăbi să răspundă Mac, făcându-l pe Nan să râdă în hohote.
– Dacă nu vrei să rămâi singur, poți să te ridici, spuse Nan înainte ca cei doi să plece și să se ducă la mașină.
Apoi Nan îl duse pe Mac la cină la restaurantul din provincie.
Mac își cumpără apă și gustări….după ce luară mâncare și gustări se întoarseră din nou la cabană. Nan se duse să împrumute farfurii și două linguri de la cabană.
Apoi se așeză și luă cina pe terasa din fața camerei. Acum cerul se întuneca, luminile de pe cărarea de bambus erau aprinse și se auzea bâzâitul intermitent al insectelor.
Vântul sufla ușor, creând o atmosferă destul de romantică, dar Mac își ridică privirea încruntat.
– Ce se întâmplă? întrebă Nan.
– Trebuie să ne așezăm aici să mâncăm? întrebă Mac.
– Da, de ce, sau nu poți să stai jos? întrebă Nan.
– Nu, doar că nu sunt obișnuit, răspunse Mac, nu foarte tare.
Faptul că era cu Nan îl făcea să învețe ceva nou….. Putu să experimenteze ceva ce nu mai făcuse până atunci, chiar dacă era un lucru foarte normal.
– Stai jos și mănâncă, o să te obișnuiești, spuse Nan, înainte ca cei doi să se așeze să mănânce împreună.
Cerul se întunecase deja. După ce au terminat de mâncat, au dus farfuriile înapoi la cabană.
– Cum merge treaba aici? îl întrebă Nan pe Mac în timp ce se așezau împreună în fața casei pentru a lua o gustare ușoară.
– Bine, e vreme bună și liniște, răspunse Mac foarte încântat.
– Îți place? întrebă Nan.
Mac se întoarse să se uite la Nan și văzu că și Nan îl privea. Mac se prefăcu că se uită la cer, neîndrăznind să se uite în ochii lui.
– Păi… îmi place, răspunse Mac cu voce joasă. Nan schiță un zâmbet.
– Ok, murmură Nan, făcându-l pe Mac să ridice privirea și să-l vadă pe Nan uitându-se direct în întunericul din fața lui cu ochii goi.
– De ce m-ai adus aici? întrebă din nou Mac curios.
– Am vrut să te iau într-o călătorie pentru ca tu să ieși afară și să-ți deschizi ochii. În fiecare zi tu doar muncești, după muncă te întorci la mine acasă, te duci să conduci pe pistă, uneori te joci cu peștii din iazul de lângă casă, și pur și simplu stai acolo, spuse Nan fără să se întoarcă să se uite la Mac, făcându-l pe acesta să simtă un nod indescriptibil în piept.
– Nu mă lași să merg nicăieri de unul singur, chiar vreau să călătoresc, dar tu mi-ai spus să stau acasă, spuse Mac fără să se gândească, vrând doar să îl tachineze pentru a se distra.
Dar asta îl făcu pe Nan să rămână tăcut. Mac el nu era deloc obișnuit cu starea lui Nan de acum.
– Acum poți să te joci cum vrei, răspunse Nan, făcându-l pe Mac să se uite la el nedumerit.
– Ce vrei să spui? întrebă din nou Mac, iar Nan se întoarse și-i
zâmbi.
– Bine, du-te și spală-te pe dinți ca să te poți duce la culcare.
Nan se ridică și-l invită pe Mac să se spele pe dinți.
– Nu, te las să te duci singur, spuse Nan, făcându-l pe Mac să se ridice imediat.
–Apa este prea rece, murmură Mac încet.
Dar se spălă pe dinți și se spălă din nou pe față. Odată ajuns pe drumul de întoarcere, Mac își puse cămașa.
– Arăți ca un copil, spuse Nan jucăuș și îi luă mâna lui Mac din cămașă pentru a o ține și a-l conduce în casă.
Mac se uită la mâna lui Nan cu un sentiment de gol în inimă .
Mac se simțea înfierbântat de fiecare dată când Nan îl ținea de mână…Nan îi dădu drumul….. Dar Mac era cel care ținea acea mână și nu-i dădea drumul, făcându-l pe Nan să se uite la el surprins.
– Ce e? întrebă Nan sec.
Mac înghiți în sec, simțindu-se jenat și neștiind ce să-i spună lui Nan.
Când Nan îi dădu drumul la mână, Mac simți o strângere de inimă.
– Ah… vremea este rece și mâinile tale sunt calde.
Mac trase de el și Nan zâmbi înainte de a-l trage pe Mac într-o îmbrățișare.
– De ce mă îmbrățișezi, idiotule? Suntem în fața casei, spuse Mac cu voce tare.
– Ai spus că vremea este rece, mi-a fost teamă că ți-e frig, așa că te-am îmbrățișat ca să te încălzesc. Nu-i așa că e drăguț? se prefăcu Nan că răspunde.
Fața lui Mac s-a încălzit imediat.
–Nu e nevoie să te îmbrățișez, pot să mă duc în cameră și să mă învelesc cu pături și frigul va dispărea, declară Mac, aplecându-se pentru ca Nan să-i dea drumul. Nan îl lăsă să plece fără ezitare.
Mac se repezi primul în cameră pentru a-și ascunde sentimentele, în timp ce Nan stătea în ușa camerei.
– Mă duc să fumez o țigară, tu te duci la culcare? întrebă Nan.
Mac dădu din cap în semn că este de acord înainte de a se întinde și de a se acoperi cu pătura. Cât despre Nan, acesta fuma pe terasa din fața dormitorului.
În locul unde dormea Mac se afla o ușă de sticlă, acoperită de o perdea. Mac se ridică și trase perdelele pentru a vedea afară. Nan se întoarse puțin să se uite și continuă să fumeze în timp ce Mac îl privea pe Nan cu un sentiment ciudat în suflet.
Nan se purta cu totul altfel astăzi decât înainte, dar când Mac îl întreba, el tot schimba subiectul. De îndată ce termină de fumat o țigară, se întoarse în cameră.
– Nu te-am îmbrățișat și de aceea nu ai putut să adormi? întrebă Nan.
Mac își lipi imediat buzele de cele ale lui Nan și se întinse. Nan zâmbi și imediat se întinse și-l îmbrățișă pe Mac.
Căldura celor doi bărbați radie unul spre celălalt și Nan rămase îmbrățișându-l pe Mac pentru o vreme. Mac se mișcă să se întoarcă spre Nan și se relaxă în îmbrățișarea lui.
– Nu mă simt confortabil, spuse Mac.
– Nu te îmbrățișez atât de tare, răspunse Nan.
– Nu mă deranjează că mă îmbrățișezi, dar mă deranjează că ești un nesimțit și nu spui nimic. Știi că ești neglijent tot timpul, te comporți ca un câine care a fost abandonat de stăpânul său de multe ori, spuse Mac.
Nan schiță un zâmbet batjocoritor.
– Probabil că da, spuse Nan, spre confuzia lui Mac.
– Bine, și eu sunt confuz, interveni Nan.
– Ce s-a întâmplat? întrebă imediat Mac.
Nan îi luă mâna lui Mac și i-o puse din nou pe părțile intime.
– Vreau… dar mă tem că nu vei putea să stai mâine pe motocicletă, spuse Nan, apropiindu-se și privindu-l pe Mac. Ochii lui orbitori îl făcură pe Mac să înghețe, deoarece nu credea că Nan va vorbi despre asta, credea că Nan va vorbi despre stresul la care era supus.
– La naiba, la naiba, îmi făceam griji pentru tine, strigă Mac, nu prea tare, căci camera era destul de liniștită.
Mac își trase mâna înapoi și Nan zâmbi fericit înainte de a se apleca și de a-i săruta fruntea lui Mac.
– Mulțumesc că îți pasă de mine, spuse Nan pe un ton serios.
Mac îngheță, ochii lui Nan erau plini de multe sentimente, dar totuși nu le rostise.
– Dormi, te voi trezi mâine ca să vedem răsăritul soarelui. Nu-ți voi face nimic, chiar dacă aș vrea, spuse Nan trăgându-l din nou pe Mac într-o îmbrățișare.
Inima lui Mac sări o bătaie, iar mâna lui Mac se mișcă să apuce tricoul lui Nan.
– Dacă promiți să o faci cu blândețe, o poți face…
Mac nu putea vorbi cu voce tare, dar ceva îi dădu curaj să vorbească primul acum.
Mac credea că ar trebui să găsească ceva care să-l consoleze, deși Nan nu-i spusese de ce era stresat. Mac voia doar să-i facă pe plac lui Nan. Nan l-a împins ușor pe Mac.
– Ești somnambul? întrebă Nan în glumă.
Mac se feri brusc și strâmbă din nas înainte de a face o mișcare pentru a o împinge pe Nan.
– Oh, nu poți să suporți…..sunt eu somnambul? întrebă Mac furios, dar Nan se întoarse și-l încălecă pe Mac.
– Nu… asta e o prostie, spuse Nan cu un zâmbet răutăcios înainte de a se apleca pentru a-i da lui Mac un sărut rapid.
– Uf, gemu Mac încet în semn de protest.
Limbile lor se împletiră pasional, iar el părea că vrea să ejaculeze cât mai mult.
Nan îl sărută pe Mac mult timp, până când Mac începu să-și piardă respirația. Apoi Nan se îndepărtă și continuă să se ghemuiască la gâtul lui Mac.
Nan se mișcă pentru a-i scoate cămașa lui Mac și pe a lui de asemenea. Apoi se îmbrățișară pe saltea. Nan îl ciupi de umăr și gât pe Mac, iar acesta se zvârcolea de excitare la pieptul lui.
– La naiba… încet, gemu Mac când Nan îi mușcă cu furie partea de sus a pieptului, apoi își folosi limba pentru a-i înconjura baza pieptului la semnul unde îl mușcase, până când Mac pufni.
Mac era extrem de excitat, poate pentru că o făcea într-un loc necunoscut.
– Na… Nan… așteaptă.
Mac încercă să-l împingă pe Nan. Acesta dădu din cap și se uită la Mac cu ochii strălucitori.
– Ce este? întrebă Nan cu o voce surprinsă.
– Trage mai întâi draperiile, spuse Mac, iar Nan se întoarse să se uite.
–Nimeni nu se apropie ca să vadă. Cealaltă casă este pe partea cealaltă. Nu trece nimeni, răspunse Nan și se aplecă să sărute din nou pieptul lui Mac.
Nan îi deschei rapid pantalonii lui Mac și pe ai lui până când ambele corpuri au rămas goale.
Îmbrățișându-se cu pasiune, Mac îi mușcă ușor umărul puternic lui Nan, făcându-l pe Nan să schițeze un zâmbet satisfăcut.
Cei doi se îmbrățișară o vreme, apoi se desprinserăt. Nan se ridică pentru a se duce la geanta lui și scoase ceva, făcându-l pe Mac să înghețe instantaneu.
– Ai spus că nu vrei să faci asta. Dar ești pregătit?
Mac înjură când Nan scoase prezervativul și lubrifiantul din geantă.
Nan schiță un mic zâmbet înainte de a stinge luminile. Doar lumina lămpii din holul din față al casei strălucea prin fereastră.
– L-am luat doar pentru orice eventualitate, spuse Nan cu un zâmbet înainte de a-i înmâna prezervativul lui Mac.
– Pune-l ca să nu se murdărească lenjeria, spuse Nan cu o sprânceană ridicată.
Mac fu de acord să-l ia și bombănit puțin pentru că el crezuse că Nan nu îi va permite să-l pună.
Nan doar râse la vorbele lui Mac înainte ca cei doi să înceapă să se sărute din nou. Nan sărută partea inferioară a abdomenului lui Mac, apoi îi sărutat penisul, făcând un semn pe el. O mână puternică îi mângâie și șoldul lui Mac.
– Ai de gând să mai râzi încă o dată? întrebă Nan uitându-se la Mac. Mac pufnit imediat.
– Nu, când se trezește, este… spuse Mac răgușit.
Nu-l durea prea tare. Nan zâmbi și se aplecă să lingă zona pe care o răzuise pentru Mac.
Nan luă lubrifiantul și-l turnă peste intrarea posterioară a lui Mac făcându-l pe acesta să simtă ceva rece. Apoi Nan puse puțin lubrifiant pe tija fierbinte acoperită de prezervativ.
Nan îi ținu șoldurile lui Mac în poziția comodă pentru el înainte de a introduce capul tijei fierbinți puțin câte puțin. Mac se relaxă și el.
– Rahat… nu ești pregătit, spuse Nan cu o voce răgușită, în timp ce canalul lui Mac prindea strâns capul tijei lui Nan,
–Încet… uf… uf… uf. La naiba, țipă Mac, apoi izbi corpul lui Nan cu un pumn.
Tija fierbinte intră până la capăt, până când Mac simți cum se scufundă imediat în stomacul lui mic.
Nan zâmbi.
– Am spus să intri încet, pentru că trebuie să merg cu motocicleta mâine, îi aminti din nou Mac lui Nan.
– Știu, răspunse Nan, înainte de a-l trage pe Mac în poala lui și de a-l săruta din nou.
Nan luă ambele brațe ale lui Mac pentru a i le înfășura în jurul gâtului.
Nan îi cuprinse fesele lui Mac cu o mână….
Corpurile lor erau apropiate și Nan îi ridică fundul lui Mac în sus și în jos.
– La naiba… gemut Mac cu un fior.
– Mișcă-te pe mine te rog. Voi fi cât de puternică vrei tu să fiu, spuse Nan, lăsându-l pe Mac să știe că el deținea controlul jocului.
Mac își mușcă buza, dar fu de acord să se miște în poala lui Nan…. își întinse ambele picioare în față și se aplecă pe spate. Mac se prinse cu ambele mâini de picioare pentru sprijin.
–Ah… ah… ah… ah… ah, gemu Mac excitat în timp ce se mișca și se legăna în poala lui Nan.
Toiagul fierbinte al lui Nan era în canalul moale, făcându-l pe Mac să tremure tot. Nan îl ajuta să-și miște și el șoldurile în sus, într-un ritm lent, încet, apoi își mută mâna să alunece în jos pentru a ține miezul lui Mac.
– Uf…la naiba… gemu Mac până când Nan începu să se rețină, îl îmbrățișă pe Mac și-l ajută să se ridice.
Ridicat și el corpul lui Mac în sus și în jos iar Mac își ridică capul excitat.
-Ah… hmmm, răcni Nan cu același entuziasm.
Cei doi au cooperat împreună pentru o vreme.
– Nan… Liniște, oamenii ne vor auzi… ah ah ah ah ah ah, gemu Mac când își aminti. Era liniște aici și îi era teamă că sunetul va fi auzit.
Dar Nan gemea în continuare ca înainte. Mac fu nevoit să fie cel care se apleacă și îl sărută pe Nan pentru a-l face să tacă.
Amândoi și-au mișcat corpurile și buzele. Amândoi se încălziră până când Nan fu cel care-l îndepărtă și-l împinse pe Mac în sus.
Mac fu de acord să se ridice, dar…… Doamne, Nan îl ținut pe Mac să se întoarcă cu fața aproape de fereastră.
– Pune-ți mâinile pe fereastră și apleacă-te în fața mea, spuse Nan cu o voce răgușită.
Mac făcu așa cum îi spusese Nan, în ciuda faptului că în sinea lui se temea că cineva va trece pe lângă casă.
– Ah! gemu Mac când Nan introduse din nou bolidul.
Nan se aplecă să-i sărute spatele înainte de a-și accelera imediat șoldurile, nu cu o pornire lentă, ci făcându-l pe Mac să se balanseze și să tremure tot.
– Uf… uf… uf… uf… uf.
Mac gemut în timp ce șoldurile lui accelerau. Nan se sprijini de spatele lui Mac cu o mână puternică care se întindea și mișca miezul lui Mac. Cealaltă ținea talia lui Mac ca răspuns la împingerea lui.
Lovitură.
Sunetul cărnii lovindu-se de Nan îi accelera constant mișcarea șoldurilor. Transpirația celor doi curgea din păr.
– Ah… Mac… Mac… gemea Nan tot timpul către Mac. Atmosfera din cameră se încingea odată cu dorințele celor doi.
Mac se întoarse cu fața spre Nan pe care îl sărută din nou, deși șoldurile lui își făceau treaba fără oprire.
–Uf… Nu mai pot să suport… uf… strigă Mac.
Nan își mări intensitatea mișcărilor și se trânti mai repede pentru că avea de gând să se elibereze și el. Când ajunse la eliberarea finală Nan dădu drumul la apa iubirii odată cu Mac.
-Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaahhhhhhhhhhhhh, Mac lăsă să-i iasă un geamăt lung de emoție și fericirea când se eliberă.
Din fericire, Nan îl rugase să folosească prezervativul ca să nu lase urme prin cameră.
Nan își mișcă șoldurile pentru o vreme, apoi se relaxă și se opri.
Nan îl desprinse pe Mac pentru a-l săruta din nou.
– Să ne spălăm și apoi să mergem la culcare. Am făcut doar o singură rundă. Altfel, mâine nu vei mai putea merge cu motocicleta, spuse Nan cu o voce profundă și blândă. Mac dădu încet din cap, fără suflare.
