– Poți să-ţi pierzi virginitatea doar o dată. A spus Nan din nou înainte de a ieși din corpul lui Mac, ridicându-se şi mergând stângaci în baie pentru a scoate prezervativul şi a face un duş. Mac rămase nemişcat în timp ce durerea radia prin corpul lui. Nan a ieşit cu un prosop in jurul taliei, s-a oprit şi s-a uitat la Mac.
– Ai de gând să dormi așa murdar? Du-te şi spală-ţi corpul şi întinde-te, să te văd gol în faţa mea mă face să vreau să o fac din nou! A ameninţat Nan, ceea ce l-a făcut pe Mac să se cutremure puțin. Apoi şi-a mişcat repede corpul să se ridice. Mac se uită la Nan cu ochi strălucitori.
– Nu fi aşa, e o pierdere de timp, nu poți face nimic rău cu mine. Nan a spus-o cu nepăsare pentru că ştia că Mac era supărat pe el până la punctul de a vrea să-l rănească. Dar Nan era sigur că Mac cu siguranţă nu va îndrăzni să facă nimic.
Mac strânse din dinţi şi se ridică în picioare. Nan s-a dus să ia un prosop şi i l-a aruncat lui Mac. Cealaltă parte l-a prins rapid.
– Oh, mormǎi Mac, încruntându-se de durere, Nan și-a dus un zâmbet pe buze și a clătinat din cap, el nu a vrut să-l ajute sau să-și facă griji pentru el. S-a dus la dulap să se îmbrace. Mac s-a dus la duş, a trecut duşul peste cap şi s-a spălat energic. Ochii lui s-au înroşit de furie şi frustrare. Mac urăşte asta, se urăşte pe sine. Se urăşte pe sine pentru că aceasta nu este prima dată. Dar la două luni după ce a plecat de aici în aceea zi, Mac a încercat să se culce din nou cu fete sau chiar să-și găsească un partener de sex masculin, dar Mac nu a simțit empatie sau sentiment de eliberare… îl făcea stresat și inconfortabil. Dar astăzi, Nan i-a făcut-o din nou. El a împins-o cu ușurință. Mac își ridică mâinile să se uite la ele.
– Am venit de dragul meu. Nu pentru tine, idiotule. Mac și-a spus, ca să nu se gândească prea mult la asta și a început din nou să-și spele corpul.
O bătaie puternică în ușa băii la facut pe Mac sa tresară.
– O să dormi în baie? Nu trebuie să te freci prea tare. Orice ai face, urmele pe care le-am lăsat în urmă nu vor dispărea. Haha! ţipă Nan din fața băii. Parcă ştie ce face Mac, ceea ce îl face pe Mac să-şi strângă buzele de frustrare.
– E problema mea! strigă Mac nerăbdător. Dar în loc de furie sau resentimente, Mac a auzit râsete venind de la el. Asta l-a înfuriat pe Mac. Mac a continuat să facă duş, gândindu-se ce să facă cu propria lui problemă. După duş, şi-a dat seama că nu adusese haine. Mac a trebuit să-şi înfăşoare un prosop în jurul său şi să părăsească baie.
Nan, care stătea întins pe pat, apucă telefonul, se uită o clipă la Mac, apoi îşi îndreptă atenţia asupra propriului telefon. Mac se duse să ia hainele care erau îngrămădite pe podea şi intră repede în baie. Ieșind din nou, văzu că Nan era în aceeaşi poziție.
– Mă poţi duce acasă? Întrebă Mac sumbru.
– Nu, răspunse Nan scurt, închizând şi telefonul. Mac se uită la el neîncrezător.
– Ce naiba ai de gând să faci cu mine aici? Am și eu o casă şi de lucru! strigă Mac, văzând că Nan deja făcuse ce voia, ar trebui să-l poată lăsa să plece acasă.
– Eh, ce fel de muncă fac oameni ca tine? Am auzit că tatăl tău te-a trimis la studii în străinătate, dar încă nu ți-ai terminat studiile. Cheltuieşti banii tatălui tău în fiecare zi, până trebuie să-l suni să-ți dea alții, am dreptate? spuse Nan tachinător, ceea ce îl făcu pe Mac să se oprească pentru o clipă pentru că Nan ştia atât de bine despre el.
– Deşi nu mi-am terminat încă studiile, îl ajut cu munca pe tatăl meu. a argumentat Mac, simţindu-se puțin jenat de felul în care celălalt îl insultase.
– Îl ajuți să eșueze sau să prospere? A spus Nan cu un zâmbet pe buze. Mac strânse pumnii.
– Vino la culcare acum. E deja 4 dimineața. Îmi este somn, îl strigă Nan pe Mac într-un mod normal, mângâind patul de lângă el cu un zâmbet viclean. Mac a vrut să plece, dar ştiind că nu poate scăpa, Mac s-a dus şi s-a aşezat pe canapea.
– Ce naiba cauţi acolo? Întrebă Nan.
– Mă pun să dorm aici, spuse Mac pe un ton serios, o sclipire de neîncredere iradiind deschis din ochii lui.
– Hei, dacă ți-e frică şi vrei să dormi, atunci du-te la culcare, depinde de tine. O să dorm într-un loc confortabil. Nu-mi place să dorm în locuri înghesuite şi incomode, a spus Nan, întorcându-se şi îndreptându-se pe pat, ignorându-l pe Mac. Mac nu se așteptă ca Nan să fie interesat de el însuşi, pentru că îi era mai frică că va face altceva în afară de somn. Când a văzut că Nan era deja în pat, Mac a căzut adormit încet, cu grijă, privind periodic la pat, dar epuizarea îi făcea ochii să se închidă încet şi adormise complet în cel mai scurt timp.
Nan şi-a deschis ochii în după-amiaza unei noi zi, pentru că aseară înainte de a merge la culcare era deja 4 dimineața. Silueta înaltă s-a ridicat şi s-a aşezat pe pat, zvârcolind epuizarea. Întorcându-se să se uite la canapea, îl văzu pe Mac dormind. Nan se ridică din pat, se ridică şi se uită la Mac.
– Ce spectacol grozav. Îi este frig, a spus Nan, nu foarte tare. Pentru că aerul condiționat era pornit și este frig, Mac dormea fără pătură, doar între perne. Nan s-a dus să-şi spele faţa în baie. Sunetul uşii de la baie care se deschidea şi se închidea îl făcu pe Mac să tresară şi se ridică imediat. Trebuia doar să te uiţi la pat suficient de mult pentru a şti că Nan era cel care era în baie. Mac s-a ridicat şi şi-a frecat faţa cu mâna şi a continuat, simţindu-se epuizat, Mac era puţin obosit şi avea o uşoară durere în fese…
Clac
Sunetul deschiderii uşii de la baie îl făcu pe Mac sa tresară. Nan ridică uşor o sprânceană, dar nu spuse nimic.
– Vreau să mă duc acasă, îi spuse Mac din nou lui Nan, pentru că credea că-l poate auzi acum, din moment ce s-ar putea să fi fost atât de somnoros noaptea trecută.
– Ce fel de copil eşti? Plângi tot timpul să mergi acasă, purtându-te ca şi cum n-ai fi dormit niciodată altundeva. Spuse Nan.
– Atunci de ce vrei să rămân aici? Întrebă Mac, incapabil să-şi amintească de câte ori pusese acea întrebare. Şi a trebuit să întreb din nou pentru că încă nu ştiam de ce.
– Nu trebuie să întrebi prea multe, bine? Te trimit acasă mâine. A spus Nan pe un ton uşor enervat, făcându-l pe Mac să tacă. Îşi dorea foarte mult să meargă acasă astăzi, dar îi era teamă că, dacă s-ar certa din nou cu el, probabil că nu se va întoarce prea curând.
– Du-te să te speli pe faţă şi apoi să găseşti ceva de mâncare jos. Sau vrei mai întâi să faci un duş? Schimbă-ţi hainele. Nan a vorbit pe un ton normal.
– Oh, şi nu trebuie să te porţi ca o eroină a filmului thailandez care spune că nu-i este foame, a spus Nan. Mac se lăsă pe spate strângându-şi buzele.
– Oh, încă nu te miști. Ai de gând să faci un duş? Sau aştepţi să fac duș cu tine? spuse Nan în timp ce se prefăcea că se îndreaptă spre Mac. Surprins, Mac s-a ridicat imediat, dar a trebuit să-şi răsucească puţin faţa din cauza durerii din canalul din spate. Un zâmbet viclean îi trase de colțurile gurii lui Nan. Mac se forţă repede să meargă spre baie.
– După duș, coboară, nu voi închide ușa. Nu mă face să aştept prea mult şi nici să nu te gândești să fugi. Repetă Nan din nou. Mac nu a răspuns înainte de a închide uşa băii.
– Dacă îmi spargi uşa băii, o vei cumpăra, a strigat Nan către Mac din afara băii, dar Mac nu a răspuns. Nan râse încet pentru că ştia că Mac îi va scrâşni din dinţi în secret şi îl va blestema în inima lui. Nan fluieră cu bunăvoinţă, părăsi camera şi coborî la parterul casei.
– Ești treaz, domnule, spuse subalternul lui Nan.
– Dacă nu mă trezeam, cum coboram? A mai gătit cineva pentru mine? a întrebat Nan zâmbind.
– Da. Aștept să se încălzească. Apropo, azi pari bine dispus, a spus subordonatul lui Nan, ridicând uşor o sprânceană.
– Arăt bine? întrebă Nan. Subordonatul lui Nan dădu din cap. Nan ridică uşor din umeri.
– Voi fi așa mai des pentru că am o jucărie care să-mi vindece plictiseala, aşa că sunt bine dispus, a răspuns Nan, înainte de a se aşeza pe canapeaua din sufrageria din mijlocul casei.
– Este chiar atât de bun tipul ăsta să-ți rezolve plictiseala, Hia? a întrebat subalternul lui Nan zâmbind. Nan îşi ridică un zâmbet pe buze, dar nu spuse nimic. S-a aşezat şi l-a aşteptat pe Mac o vreme. Lăsându-şi subordonații să pregătească mâncarea.
Mac, care făcuse deja duş şi s-a îmbrăcat, ieşi încet din cameră fără tragere de inimă. Inconfortabil din cauza durerii în canalul din spate. Nu a vrut să coboare, dar nu a putut să nu simtă foame. Și nu a mai vrut să fie rănit. Nan îşi ridică privirea de pe ecranul televizorului înainte de a sări în picioare când îl văzu pe Mac coborând scările.
– La naiba, atât de lent, ce rost mai avea să cobori? Nan mormǎi indiferent. Mac s-a uitat frenetic în jur pentru că subalternii lui Nan sunt şi ei în această casă.
Brusc…
– Oh, nenorocitul, asta doare, a strigat Mac de durere în timp ce Nan îl trage pe Mac de pe cele două trepte rămase, Mac trebuind să se tragă jos de teama să nu cadă pe scări, făcându-i imediat rău canalul din spate.
– Ce s-a întâmplat? Nan a ridicat o sprânceană şi a întrebat. Mac şi-a muşcat buza, pentru că nu putea spune că era rănit în canalul din spate. Nan se uită la fața lui Mac şi se opri.
– Oh, hahaha, a spus Nan, cu un pufnit lung și un râs în gât care î-l făcea cald. Făcându-i faţa lui Mac să înroşească.
– Dă-mi drumul! Mac i-a smuls brațul din strânsură, dar Nan l-a ţinut strâns înainte de a-l târâ pe Mac în bucătărie, unde mâncarea era deja aşezată pe masa de sufragerie.
– Așează-te şi mănâncă orez, dar poți mânca mâncare locală aşa? Sau trebuie să mănânci ceva fantezist? a spus Nan, dându-i drumul brațului lui Mac pentru ca el să stea pe scaun. Mac aruncă o privire scurtă la mâncarea din fața lui, care includea ouă prăjite, omletă cu busuioc şi legume sotate. Mac se încruntă, dar nu spuse nimic. Nan îi aduse lui Mac o farfurie goală.
– Du-te şi pune nişte orez din oală şi dă-mi și mie. Spuse Nan şi se aşeză pe scaun. Mac oftă încet înainte de a se muta să ducă o farfurie şi să-și toarne lui şi lui Nan orezul din oala de pe aragaz. Mac stătea pe scaunul vizavi de Nan. Fără să spună un cuvânt, Nan a început să mănânce, Mac s-a uitat la mâncarea din faţa lui, a pus un ou prăjit pe o farfurie şi s-a aşezat să mănânce în tăcere. Nan şi-a ridicat capul să se uite la Mac suspicioasă pentru că a văzut că doar mănâncă ouă prăjite.
– Deci nu poți mânca, doar un ou prăjit? întrebă Nan pe un ton batjocoritor.
– Orice vreau să mănânc este treaba mea, spuse Mac sumbru.
– Dar o să-ţi aduc altceva de mâncat. Nu am friptură sau cârnaţi cu şuncă şi chestii de genul ăsta. Spuse Nan din nou înainte de a ridica ouăle omletă cu busuioc şi de a-le pune pe farfuria lui Mac. Mac a luat imediat farfuria.
– Unde iei farfuria? Pune-o jos, spuse Nan cu severitate. Ochii i se îndreptară spre Mac.
– Nu voi manca! spuse şi Mac supărat, neînțelegând de ce trebuia să-l forţeze să mănânce. Nan se uită la Mac în gol.
– Spune-mi de ce Mac, de ce nu poți mânca? Dă-mi un răspuns nesatisfăcător şi ţi-l pun în gură. Întrebă Nan. Rămânând tăcut o clipă. Mac nu vrea să spună nimic. Nan se ridică şi se îndreptă imediat spre Mac, făcându- pe Mac să sară.
– Păi… e picant! E plin de ardei, nu vezi, idiotule? Spuse Mac repede, temându-se că, chiar i-ar fi băgat-o în gură pentru că nu putea mânca mâncare condimentată. Nan a fost șocat să audă asta.
– Legumele prăjite nu sunt picante. De ce nu le mănânci? întrebă Nan, în timp ce Mac îşi muşcă buza.
– Nu mănânc legume, a răspuns Mac încet, simţindu-se puţin jenat că trebuie să spună aşa.
– Hahahahahahahaha, ticălosule, nu poți mânca legume. Cum ai crescut? El a râs deodată. Enervarea s-a transformat la început în râs. Mac se uită la el cu o privire supărată.
– Cine poate mânca totul ca tine, chiar ești mare ca un bivol? Mac nu s-a putut abţine să nu-l blesteme. Nan a zâmbit uşor, neafectată de blestemul lui Mac.
– Vrei să fii înţepat de un bivol? Întrebă Nan. Mac s-a liniştit imediat.
– Frog, îi strigă Nan subalternului lui înainte ca Frog să iasă.
– Ce este, Hia? Întrebă Frog. În grabă.
– Poţi să-mi faci nişte carne de porc prăjită cu usturoi. Doar că Khun Mac nu poate mânca legume picante, a spus Nan pe un ton tachinator, lăsându-l pe Mac uşor jignit. Frog îi aruncă o privire zâmbită la Mac înainte de a se duce să pregătească carnea de porc prăjită cu usturoi.
– Nu trebuie să adaugi usturoi, Mac nu s-a putut abţine să nu spună. Frog şi Nan se uitară la Mac uluiți.
-Nu îmi spune ca nu poți mânca nici usturoi? a întrebat Nan.
– Sunt alergic la usturoi, răspunse Mac calm.
– Hahahaha, la naiba, nu mă pot opri să râd. Eşti băiat mare, Mac, a chicotit Nan. Până şi Frog a râs.
– Ce e amuzant? Ce ar trebui să fac! Mac nu s-a putut abţine să ţipe.
– Indiferent ce faci, nu vei râde. Întrebare stupidă, haha , a spus Nan cu un râs mic în gât.
– Frog , ai auzit? Fă-o, spuse Nan din nou. Frog a început să prăjească carnea pentru ca el să poată mânca. Cand a terminat de prajit, a asezat o farfurie langa taitei.
– Stai jos şi mănâncă, sau nu vei descoperi că sunt o bună dădacă. Spuse Nan, aşa că Mac s-a grăbit să mănânce. Nan a continuat să mănânce şi propria lui mâncare.
– Termină de mâncat şi spală-le şi tu, a spus Nan după ce şi-a terminat masa, Mac se uită imediat la el.
– Să spăl? întrebă Mac.
– Ei bine, am încercat să-ţi fac rost de mâncare, aşa că fii de folos, sau nu poți să speli vase? întrebă Nan.
– Da, răspunse Mac imediat. Când a studiat în străinătate, el însuşi spăla regulat vasele. Mac care mănâncă singur rareori mânca prea mult.
– Bine, atunci du-te să le speli , a spus Nan pe un ton normal, aşa că Mac a trebuit să se ridice de pe scaun, să ea vasele de pe masă şi să meargă spre chiuvetă. Nan se uită la Mac. Mac spăla vasele înainte de a simţi pe cineva în spatele lui, s-a întors şi la văzut pe Nan stând în picioare, făcându-l pe Mac să tresare puțin.
– Ce s-a întâmplat? întrebă Nan pe un ton normal.
– Retrage-te puţin, nu pot să spăl bine vasele , a spus Mac pentru că nu se simțea în siguranţă cu Nan controlându-se aşa.
– Hei ticălosule, dă-mi drumul, a ţipat Mac în timp ce Nan se aplecă şi îl muşca atât de tare de gât, că dinții îi zdrăngǎnau înainte ca Nan să-i dea drumul gâtului. Mac şi-a dus în grabă o mână la gât şi s-a întors imediat să se uite la el.
– Ce naiba faci?! strigă Mac cu voce tare. Nan s-a îndepărtat puţin de Mac.
– Vreau să te mușc, aşa că asta fac, a răspuns Nan ridicând din umeri. Mac oftă furios. Primele ori i-a fost frică, acum începea să se enerveze puţin.
– De ce ești așa idiot!! Mac a ţipat cu voce tare, până când subalternul lui Nan a intrat şi a părut surprins.
– Ce s-a întâmplat, Hia? Întrebă subalternul lui Nan, întorcându-se. Nan a zâmbit şi a clătinat din cap dintr- o parte în alta.
– Nimic, sedativul lui Mac a dispărut. Aşa că e un pic un făcător de probleme, i-a spus Nan subalternului lui. Mac trase adânc aer în piept de furie.
– O să fiu învinețit din cauza ta! Strigă Mac din nou. Nan se ridică râzând. Văzând că Nan râdea şi că nu era nimic grav, subalternul lui Nan a plecat, lăsându-i pe Nan şi pe Mac să vorbească între ei.
– Zâmbeşte puțin, zâmbeşte. Nan şi-a întins mâna şi l-a tras cu putere de obrajii lui Mac, ceea ce l-a enervat pe Mac. Mac îl trase de mână.
– Nu mă atinge! spuse Mac cu o voce adâncă, uitându- se la el cu ochi sclipitori.
– Nu e prea târziu? Ai fost destul de atins, nu-i aşa? spuse Nan, dându-i corpului lui Mac o privire plină de sens. Mac se ridică în picioare tremurând de furie.
– Huh, mai bine plec. Oamenii de aici vor avea mai întâi un accident vascular cerebral. Oh, spală vasele repede şi urmează-mă. Nu mă face să mă întorc şi să mă uit din nou. Nan a batjocorit înainte de a ieşi din bucătărie, lăsându-l pe Mac în picioare tremurând de furie, Mac se întoarse să spele vasele frustrat. Voia să arunce farfuria, dar nu mai dorea probleme. Mac ar încerca să aibă răbdare până când Nan îl va duce acasă.
..
..
– Hia, Nong Three a venit, a intrat subalternul lui Nan şi a spus în timp ce Nan se uita la televizor. Mac încă nu ieşise din bucătărie.
– De ce ai venit? întrebă el înapoi.
– Ar dori ca maşina să fie verificată de tine, a răspuns subordonatul lui Nan.
– Acesta nu este un garaj, dacă vrea să-și verifice mașina , spune-i să meargă la garajul lui Hia Neil. El a răspuns fără prea multă grijă. Putea să verifice, dar nu avea chef sa facă asta.
– Oh, hei, ştiu că ştii de ce a venit Nong Three aici, a spus subalternul lui Nan zâmbind. Şi-a ridicat un zâmbet în colţul gurii.
– Nu m-ar interesa niciodată, spuse Nan.
– E normal ca Hia să spună asta, dar acum… a spus celălalt în timp ce privea spre bucătărie.
– Ce vrei sa spui? întrebă Nan.
– Ei bine, acum pari interesat de aşa ceva. Spuse subalternul lui Nan în timp ce făcea semn spre bucătărie. Nan se uită în ochii subalternului ei înainte de a zâmbi uşor.
– Nu este acelaşi lucru. Nu mă interesează atât de mult. Ei bine… Nan nu-şi terminase fraza.
– Este doar o jucărie pentru a vindeca plictiseala, a spus subordonata lui Nan cu bună ştiinţă.
– Atunci ştii foarte bine. Unde este Three? Nan întrerupse imediat întrebarea tânărului.
– În faţa casei, domnule, încă nu l-am lăsat să intre. Am spus că vin să vă spun mai întâi, a răspuns subordonatul lui Nan.
– O, du-te şi deschide-i uşa. O să mă uit. Răspunse Nan înainte de a se ridica.
– Frog, spune-i băiatului de la bucătărie că, dacă a terminat, să se ducă în cameră şi să mă aștepte! , i-a spus Nan subalternului.
– Da, a răspuns Broasca înainte de a părăsi camera.
– Oiiiiiiiiiiii!
– Nu te apropia de mine, ticălosule, am să-ți dau cu piciorul în gură. Nan s-a prefăcut că își ridică picioarele și lovi cu în cealaltă parte, făcându-l pe tânăr să se încruntă uşor. Three este un tânăr care arată că îi plac bărbații. Și îi spunea lui Nan că-i place de el, dar lui, nu-i pasă. Nan îl vedea pe tânăr mai degrabă ca pe un frate mai mic. Alertele lui Three au fost acceptabile. Văzând un corp atât de subţire, priceperea lui Three este considerată la nivelul unu, dar Three l-a căutat în mod regulat.
– Hia Nan este rău. Lui Three îi este dor de tine, a raspuns tanarul.
– Nu trebuie să te gândeşti atât de mult la mine. Mi se face pielea de găină. Ce vrei să văd? a întrebat Nan. Tânărul a mers să deschidă capota maşinii.
– Three nu ştie de unde vine sunetul la volan, e tare şi clar aşa că vreau să-l auzi, a spus tânărul pe un ton serios. Nan s-a dus la scaunul pasagerului, a lăsat trenul şi a pornit maşina. Nan a rămas tăcută ascultând sunetul maşinii şi s-a încruntat înainte de a opri motorul şi a privi roţile înainte de a se întoarce spre Three.
– De ce naiba conduci o maşină de curse când nici măcar nu știi când plăcuţele tale de frână sunt uzate? a întrebat Nan sumbru.
– Nu ştiu, răspunse Three, mijind puţin ochii.
– Three nenorocitule, cred că ştii, dar mai probabil ai vrut să vii aici să cauți ceva. Spuse Nan cu bună ştiinţă. Three făcu o faţă îmbufnată de parcă ar fi fost prins
– Nu, Hia. Three nu a verificat maşina, a spus tânărul.
– Crezi că sunt prost, îi spuse Nan lui Three, încruntându-se uşor.
– Ei bine, Three vrea să te vadă. În plus, vreau să repari asta, a recunoscut tânărul. Nan clătină din cap frustrat.
– Casa mea nu este un garaj. Nu ți-ar fi mai uşor să mergi într-un garaj? A întrebat Nan.
– Three făcea des aici mașina . Casa ta este deja ca un garaj, a spus Trei fără tragere de inimă, deoarece avea toate uneltele pentru a repara maşina. După cum spunea Three, casa lui Nan era ca un mic garaj.
– Deci, știi că pun un preț mare, nu veni să țipi cu mine, a spus Nan.
– Three este de acord să plătească, a răspuns tânărul imediat înainte de a se întoarce să se uite la străinul care stă în pragul uşii lui Nan.
– Cine eşti, nu te-am mai văzut? Întreabă Three imediat. Nan se întoarse să se uite la el înainte de a zâmbi imediat.
– Vino aici. Nan îi făcu semn lui Mac care era nemişcat. Mac stătea de o vreme privind. Nu a vrut să se implice, aşa că a privit de departe. Mac se apropie de el încruntat pentru că era încă supărat. Three se uită curios la Mac.
– Vino să mă ajuți, spuse Nan, înainte de a se întoarce să vorbească cu subalternii ei pentru a pregăti lucrurile pentru a repara maşina lui Three.
– Ajut cu ce? Întrebă Mac sec. Nu i-a dat prea multă – atenţie tânărului care stătea acolo şi se uita la el.
– Îți spun mai târziu, Three, stai jos şi aşteaptă. Nan se întoarse către Three.
– Three te v-a ajuta, răspunse imediat tânărul.
– Ei bine, lasă-l pe tipul ăsta să te ajute, de ce m-ai chemat? a spus Mac, pentru că nu voia să stea prea mult lângă Nan.
– Ți-am cerut să mă ajuți. Nu mă face sa fiu dur cu tine, Mac. Spuse Nan cu o voce întunecată privindu-l pe Mac cu ochi fioroși.
– Nu sunt fiul tău! Răspunse Mac.
– Dacă nu este un subordonat, atunci cine este acest tip? Întrebă imediat Three, Mac întorcându-se să se uite înapoi.
– Nu trebuie să ştii cine sunt, du-te să-l ajuţi pe fratele tău. Nu te băga în seamă mine. A spus Mac furios.
