Mac era pe cale să se întoarcă spre casă, dar Nan l-a urmat şi l-a prins de gât.
– La naiba, dă-mi drumul! Ţipă Mac în timp ce Nan îl târa înapoi la maşina lui Three.
– Ţi-am ordonat să ajuți, trebuie să ajuți, spuse Nan cu o voce severă, făcându-l pe Mac să tacă o clipă, atrăgând atenţia celor din jur. Mac tresări la presiunea pe gâtul lui, dar Nan nu i-a dat drumul.
– Bine, te ajut, dă-mi drumul, i-a spus Mac categoric lui Nan să-i dea drumul. Mac nu voia ca alţi oameni să-l vadă aşa. Nan îşi ridică un zâmbet mulţumit pe buze înainte de a-l elibera pe Mac.
– Hia, încă nu i-ai spus lui Three. Cine este acest tip? Tânărul nu s-a putut abţine să nu întrebe din nou.
– Prietene, stai jos şi aşteaptă, i-a spus Nan lui Three. Tânărul era puţin enervat, dar a acceptat să se aşeze pe un scaun nu departe. Mac se întoarse să se uite la maşina lui Three, în timp ce Nan folosea cricul pentru a ridica maşina. Mac îşi muşcă uşor buza înainte de a se întoarce să se uite la Three.
– Maşina ta este un SR20DE 150? întrebă Mac, Three făcu o pauză înainte de a da din cap.
– Hmm, motor de stoc, a răspuns Three, mijind uşor ochii spre Mac.
– Când îl pui pe a treia sau a patra viteză , ţeava ta face zgomot? a întrebat Mac, Three a dat imediat din cap.
– Dacă vrei să-ţi ţii maşina în funcţiune şi vrei să măreşti puţin viteza, aș schimba tubul care merge din partea de jos a capului cu unul de 2 poli, iar pe partea centrală aş folosi un tub de 2,2 poli, tubul său de 1,7 poli, este prea mic și nu se scurge bine, Mac nu s-a putut abţine să nu spună, făcându-i pe toți să se întoarcă să-l privească surprinşi. Nan a zâmbit uşor când a auzit asta.
– Ştii multe despre maşini, a spus Nan şi Mac a tăcut şi nu a vrut să vorbească cu el.
– Hia Nan, ce a spus prietenul tău, este totul în regulă? Trei întreabă. Nan a fost de acord.
– Dar dacă vrei să schimbi asta, du-te în altă parte. Casa mea nu are astfel de echipamente. Îți dau cartea de vizită la un alt garaj. Du-te şi vorbeşte cu el, a spus Nan, Three şi-a umflat obrajii.
– Cât despre tine, vino mai aproape. Ori de câte ori cer ceva, ia-l şi dă-mi-l. Nan se întoarse să vorbească cu Mac. Mac se mişcă să stea lângă el. Nan era însărcinat cu schimbarea plăcuțelor de frână ale lui Three.
– Cheia numărul 14, spuse Nan, iar Mac i-o întinse.
– Nu, mai bine ia mai întâi numărul 17. Nan i-a spus din nou. Mac oftă încet, luă cheia şi i-o întinse.
– Cred că numărul 14 era bună, a spus Nan, făcându-l pe Mac să recunoască imediat că era tachinat.
– Idiotule! Orice vrei să folosești, poți lua și singur. Mac se întoarse imediat să ridice cutia de instrumente şi să o aşeze lângă piciorul lui. Nan se uită la el cu o privire nedumerită.
– Dar ţi-am spus să o dai , dă-mi cheia numărul 14! a spus Nan pe un ton sever. Mac îl privi furioasă.
– Aşteaptă puțin, Three poate suporta, Hia. Tânărul s-a oferit în grabă pentru că a existat un sentiment ciudat între Nan şi Mac.
– Ţi-am spus să stai jos, Three. Nan se întoarse către Three cu o voce furioasă, făcându-l să înghețe puțin.
– Ai de gând să mi-o dai sau nu, Mac? L-a întrebat Nan din nou pe Mac. Mac se aplecă să i-o dea furios. Nan a zâmbit şi a acceptat. Nan l-a chemat pe Mac tot timpul să-l ajute să ridice roţile, să ia asta şi asta, deşi propriii subalterni erau acolo. Nan purta un maiou gri, arătând tatuaje de pe ambele brațe. Mac, în timp ce ajuta, s-a uitat la tatuajele lui, îi plăceau tatuajele, dar nu s-a gândit niciodată să se tatueze.
– Bine, gata, spuse Nan, ridicându-se și periându-şi mâinile înainte şi înapoi, după ce a schimbat plăcuţele de frână ale lui Three, Mac a mers direct să-şi spele mâinile.
– Cât costă, Hia? Întrebă în grabă Three.
– Uau, nu voi percepe bani doar plăcuţele de frână. Spuse Nan, înainte de a-l urma pe Mac. Three a alergat şi l-a prins de braţ.
– O să mă spăl pe mâini. Ce naiba faci? Hai să nu vorbim despre costul frânelor. Spunând asta, Nan a plecat, aşa că Three l-a eliberat.
– După ce te speli, nu intra în casă, Hia. Three spuse calm. Nan nu răspunse, dar se îndreptă spre Mac, care stătea în faţa robinetului şi îşi freca mâinile.
– Spălă-mă şi pe mine, a spus Nan, ghemuindu-se şi întinzându-şi mâinile în faţa lui Mac. Mac ridică uşor privirea.
– Sunt mâinile tale, spală-te singur, a spus Mac.
– Dar te las pe tine să le speli, mi-e prea lene să o fac, a spus Nan în timp ce îşi dădea ochii peste cap. Mac se încruntă.
– Ești nebun, idiotule? Întrebă Mac Iritat.
– Am spus să mă speli. Nu mă face să repet,l-a certat Nan. Mac a scos un mârâit din gât înainte de a ajunge la robinet şi a deschide apa pentru a curge peste mâini.
Ai de gând să dai riști la loterie? Cu blândețe! spuse Nan furioas în timp ce Mac se ridică şi îi freca mâinile cu putere.
– O să le spăl aşa, dacă nu eşti mulţumit, spală-le singur, a răspuns Mac.
– Este vorba despre mine. Doar le speli cu apă, cum pot fi curăţate? Spală-le cu săpun, a spus Nan, făcând semn săpunului nu departe. Mac îl apucă, îl strânse în mână şi se frecă din nou. Nan se uită la Mac cu un zâmbet pe buze. Neobservând că Three îl privea suspicios. Mac s-a aşezat şi i-a spălat mâinile până au fost curate.
– Gata, spuse Mac răguşit înainte de a-l mai spăla pe mâini.
– Mâinile mele sunt încă umede, spuse Nan pe un ton batjocoritor. Mac s-a uitat la el şi şi-a dat ochii peste cap înainte să-şi apuce tivul cămăşii şi să-i usuce mâinile.
– Acum sunt uscate, eşti mulțumit? Răspunse Mac, înainte de a merge mai departe de Nan spre direcţia casei pentru că ştia că îşi bate joc de el.
– Hei! Nan, strigă o voce înainte ca Nan să se întoarcă să privească.
– Ce vrei? întrebă Nan pe un ton normal. Three se uită la casa lui Nan.
– Bine, persoana numită Mac este într-adevăr prietenul tău? De ce nu i-a văzut Three chipul înainte? A întrebat tânărul.
– Atunci de ce trebuie să cunoști feţele tuturor prietenilor mei? Întrebă Nan, fără a lua asta în serios.
-Știu la ce se gândeşte Three, spuse Nan cu o voce tremurândă.
– Cred că am vorbit deja despre asta, Three, spuse Nan pe un ton profund.
– Ştiu, dar Hia nu s-a răzgândit, nu-i aşa? Întrebă Three răspicat.
– Nu, răspunse Nan.
– Să fim sinceri, Hia, dacă într-o zi te interesează să fi cu un tip, dacă acea persoană nu îl are pe Three, Three chiar nu va renunța, a spus tânărul, în timp ce urmărea expresia lui Nan.
– Vorbești prea mult, poți să vii şi să concurezi în seara asta? spuse Nan, schimbând subiectul.
– Bine, nu voi fi acolo, a răspuns Three, Nan a dat din cap înainte de a intra în casă fără să-i acorde prea multă atenţie. Nan a intrat în casă şi l-a văzut pe Mac stând pe canapea în mijlocul casei. Mac s-a uitat la el o clipă, apoi şi-a întors atenția către ecranul televizorului.
Brusc…
Mac se întoarse să-l privească din nou exact când Nan apuca telecomanda şi a închis televizorul. Nan ridică uşor o sprânceană. Mac simțea că Nan încerca să -I enerveze.
– Ce fel de idiot ești? Nu te poţi opri din tachinat, la naiba! spuse Mac neputincios.
– Ei bine, am să vorbesc cu tine. Televizorul este atât de tare încât nu pot vorbi, a răspuns Nan indiferent. Mac respiră adânc.
– Despre ce ai de gând să vorbești? Sau du-mă acasă acum, du-mă acasă a strigat Mac.
– De la ce oră lucrezi mâine? Întrebă Nan serios, făcându-l pe Mac să se întoarcă să-l privească surprins.
– De la ora 9, răspunse Mac calm.
– Du-te și pregătește-te, spuse Nan scurt, arcuind o sprânceană.
– Să mă pregătesc, pentru ce? Ai de gând să mă duci acasă? întrebă Mac cu ochi strălucitori. Gândindu-se că cu siguranță îl va duce acasă.
– O să te duc acasă să-ți i-ei hainele. Vii să stai la mine. Mac îngheață.
– Nu, am propia mea casa, nu trebuie să stau la tine și ce naiba ai de gând să faci cu mine aici? a strigat Mac imediat.
– Sunt dispus sa te fac să rămâi, trebuie. Crezi ca în condițiile tale poţi refuza, Mac? Te las să mergi la muncă în fiecare zi. După muncă, vii acasă. Atât. Nan vorbi cu o voce profundă. S-a distrat tachinandu-l pe Mac. Aşa că să îl aibă pe Mac la îndemână a fost destul de uşor. Chiar nu s-a gândit prea mult. El a făcut doar ce a vrut să facă.
– Să nu crezi că o să te las să stai la mine acasă pentru tot restul vieţii. Spuse Nan.
– Cât timp ai de gând să mă lași să stau? Întrebă Mac, simţind că nu avea de ales.
– Până mă plictisesc. O să te folosesc ca o jucărie pentru a-mi vindeca plictiseala pentru o vreme. O să mă plictisesc în curând, sunt o persoană uşor de plictisit. Spuse Nan zâmbind, vorbind de parcă ar fi ceva foarte normal.
– Nu sunt jucăria ta, ticălosule! Strigă Mac imediat după ce a auzit.
– Atunci de ce mă distrez jucându-mă cu lucrurile tale? (se refera la părțile intime a lui Mac). Spuse Nan în timp ce se uita la jumătatea inferioară a corpului lui Mac, făcându-l pe Mac să roșească.
– Ești un psihopat, de ce faci asta? întrebă Mac curios.
– Din plăcerea mea personală, o persoană normală ca tine nu ar înțelege un psihopat ca mine, a răspuns Nan. Mac și-a strâns pumnii strâns.
– Dar dacă nu vrei să rămâi, nu vrei, spuse Nan din nou, făcându-l pe Mac să-l privească suspicios.
– Îți voi vinde clipurile și îți garantez că se vor vinde bine. Există o mulțime de oameni sadici acolo chiar acum, a spus Nan cu ochi înfricoșători care l-au făcut pe Mac să tremure de furie.
-Nenorocitule! Mac o izbucnit nerăbdător la Nan. Pumnii s-au rotit pentru a-l lovi în față, Nan a reușit să se ferească înainte de a apuca brațul lui Mac și de a-l arunca pe canapeaua din mijlocul casei și de a se urca imediat călare pe Mac. Mac se zvârcoli, dar Nan i-a blocat ambele brațe așezându-se deasupra lor.
– Hei, ești atât de slab. Chiar și cu mine, nu poți lupta. Și totuși îndrăznești să te pui cu Hia Day? spuse Nan batjocoritor, încă ținând-ul pe Mac în brațe.
– Nu mă mai deranjează! Am încetat să mă mai implic cu ei. Deci de ce te mai implici cu mine? întrebă Mac cu voce tare, simțindu-se atât de frustrat încât voia să înnebunească. Nan se uită la el zâmbind. De ce nu ar trebui să știe ce simțea Mac? Dar acesta a fost unul dintre acele lucruri care l-au amuzat.
– Hia Nan, ce faci? Three a țipat în timp ce î-l împinse pe Nan de pe corpul lui Mac. Dar Nan nu s-a mișcat. Silueta înaltă se întoarse să întâlnească ochii lui Three.
– Ce cauţi aici, Three? întrebă Nan cu o voce adâncă, Mac se zvârcoli din nou, dar Nan tot nu i-a dat drumul.
– Nenorocitule, dă-mi drumul, a strigat Mac privind în ochii lui Three pentru a vedea ce înțelegea cealaltă persoană, deoarece expresiile lui și ale lui Nan erau atât de precare.
– Deci, ce faci aici cu prietenul tău? Întrebă Three încruntat. Nan respiră adânc.
– Ce am de gând să fac? Dar tu ce cauți aici? Pleacă acasă. Nan l-a alungat cu indiferență, în timp ce subalternii lui Nan care au venit să vadă ce se întâmplă doar au văzut că nu se întâmplă nimic ieşit din comun.
– De ce ai spus că nu te interesează bărbaţii? Dar tipul care zace aici? Este o femeie? Three a ţipat din nou. Nan s-a îndepărtat de Mac, împingându-l pe Three dezgustat.
– Nu îndrăzni să te amesteci în treburile mele, Three. Vezi că sunt destul de drăguț? Nan a tipat tare la Three, făcându-l pe tânăr să sară în stare de şoc. Mac s-a ridicat repede şi a plecat. Dar Nan se întoarse să-l tragă de guler pe Mac spre el.
– Pot face orice cu Mac, este treaba mea. Nan a vorbit din nou și Mac a încercat să-i ia mâna de pe gulerul cămăşii.
– Deci ce va face Hia? Three întreabă. Nan şi-a folosit cealaltă mână pentru a-şi freca părul de frustrare înainte de a decide să-l îmbrăţişeze pe Mac şi să blocheze buzele.
– Hmmm. Mac se zvârcoli , deoarece nu erau doar ei doi ca înainte, ci şi servitorii lui Three şi Nan erau acolo. Buzele lui Nan zdrobirǎ furios buzele lui Mac, o mână puternică prinzându-l de gât pentru a-l ţine pe loc. O limbă fierbinte a scăpat fără ca Mac să se aştepte. Nan s-a jucat cu limba lui Mac înainte şi înapoi, făcându-l pe Mac, care a rezistat inițial, să uite de asta. Senzaţia care se răspândi pe vârful limbii îl făcu pe Mac să se clatine.
– Hia este atât de rău! Three a ţipat tare înainte de a ieşi din casa lui Nan. Apoi Nan s-a îndepărtat încet de buzele lui Mac. Buzele lui Mac erau roşii din cauza forţei sărutului.
Brusc…
Nan tresări când Mac îl lovi puternic în mijloc. Apoi Mac a sărit în sus şi s-a lăsat pe spatele canapelei, oftând uşor în timp ce îşi ridica dosul mâinii pentru a-şi şterge gura.
– De ce naiba m-ai lovit cu piciorul, Mac? Întrebă Nan cu o voce severă.
– Ce naiba faci idiotule?! întrebă Mac cu voce tare, neîndrăznind să se uite la subalternii lui Nan pentru că se simţea puţin jenat.
– Tocmai te-am sărutat, răspunse Nan, făcându-l pe Mac să tresară în timp ce se comporta normal.
– Îmi vei distruge demnitatea, ticălos idiot!! strigă Mac furios. Ochii i se înfierbiseră, dar încercă să se oprească. Mac simțea că demnitatea şi mândria lui erau distruse puţin câte puțin.
– Demnitatea ta este în mâinile mele şi pot face orice în privinţa asta. Şi dacă nu vrei să-ţi călc în picioare demnitatea, trebuie să mă asculți în toate. Nu mă face să joc un rol prea dificil, aminteşte-ţi! Nan a vorbit cu o voce atât de gravă şi de tare, încât Mac a tăcut, deoarece vocea lui era complet diferită acum când era supărat. Să ştie Mac să nu spună prea multe.
…
– Hmm, unde mă duci? Întrebă Mac în timp ce Nan îl apucă de braţ şi îl târa în faţa casei.
– Am spus că o să te duc acasă să-ți iei hainele, am pierdut timpul certându-mă şi trebuie să mă întorc şi să am grijă din nou de stadionul meu. Spuse Nan cu o voce severă şi l-a târât pe Mac la maşină. Nan a deschis uşa maşinii, l-a prins pe Mac şi l-a împins înăuntru. Mac a fost nevoit să-şi plece capul de teamă să nu lovească marginea maşinii. Nan trânti uşa din partea lui Mac şi se duse pe partea şoferului. Nan a dat rapid ordine subordonaţilor lui, s-a aşezat şi a plecat. Mac a rămas tăcut, fără a îndrăzni să se certe pentru că Nan părea atât de supărată. Mac nu ştia de ce era îngrijorat. Nan a condus maşina fără să scoată un cuvânt până a ajuns la casa lui Mac şi a parcat maşina în fața uşii din față a casei.
– Coboara-te si ia-ti hainele, iti dau jumatate de ora. Spune-i tatalui tau ca stai o vreme la un prieten. Și nici să nu te gandesti sa fugi de mine. Nan a spus cu o voce fermă, Mac a deschis repede uşa maşinii şi a coborât, s-a dus să sune la sonerie pentru ca menajera să iasă şi să-i deschidă uşa. Nan a ieşit afară şi a fumat lângă maşină.
– Tati este aici? Mac a întrebat-o pe menajera care a venit şi i-a deschis usa. Se întoarse şi se uită puțin, văzând că Nan stătea lângă maşină şi se uita la el cu ochi nemişcaţi.
– Domnul s-a dus la terenul de golf şi am văzut că şi el se plânge de Khun Mac, a spus menajera.
– Te rog spune-i tatălui meu că o să dorm o vreme la prietenul meu. Mă duc mâine la fabrică, i-a spus Mac calm celeilalte persoane. Mama lui Mac a murit cu mult timp în urmă, lăsându-i doar pe Mac şi pe tatăl său. După ce a vorbit cu menajera, Mac s-a dus imediat în camera lui, a intrat şi a deschis draperiile pentru a vedea dacă Nan era încă jos. Şi părea că Nan știa exact unde era camera lui Mac, cu ochii ascuţiţi care priveau pe fereastra dormitorului lui. Mac închise repede perdelele şi se aşeză pe marginea patului cu o expresie serioasă pe faţă.
– Deci cum vei scăpa de asta acum? mormǎi Mac pentru sine. Avea îndoieli dacă ar trebui sau nu să scape de Nan. Şi dacă ar scăpa, unde ar fugi? Mai important, singura cale de ieşire din casă era prin uşa din faţă, Mac s-a ridicat să-şi adune hainele şi lucrurile şi le-a pus într-o valiză foarte mare. Mac şi-a luat paşaportul şi l-a ascuns într-un mic compartiment din valiză pentru că a crezut că ar putea avea nevoie de el. Lui Mac ea luat puţin peste jumătate de oră şi a alergat să-l găsească pe Nan care avea brațele încrucișate în fața casei. Nan ridică un zâmbet, încântat să-l vadă pe Mac plecând cu valiza.
– Du-te și pune-o în portbagajul mașini, spuse Nan cu o voce calmă. Mac se duse în spatele mașinii și își pune valiza jos.
– S-ar putea să gândesc la fel ca tine, nici nu ar trebui să te gândeşti să fugi de mine. Spuse Nan sarcastic. Mac nu spuse nimic înainte să se ducă să deschidă uşa maşinii şi să se aşeze. Nan a chicotit înainte de a porni şi a conduce direct acasă.
– Ia-ţi valiza şi du-o în camera mea. Spuse Nan în timp ce se grăbea să parcheze masina .
– Pot să dorm în altă cameră? Mac a decis să întrebe, Nan a ridicat uşor o sprânceană.
– Vreau puțină intimitate. Spuse Mac din nou. Nan a zâmbit.
– Timpul tău personal în această perioadă nu a fost încă împărţit cu mine. Du-ți geanta în camera mea şi pune-o deoparte, nu mă face să repet. Spuse Nan. Apoi Mac a coborât din maşină şi şi-a dus geanta în casă, ignorând privirile pe care subalternii lui Nan l- au aruncat. Mac urcă în dormitor cu un ușor disconfort, deoarece încă mai simţea o senzaţie în partea inferioară a spatelui care îl durea din nou când urcă la etaj. Mac îşi puse geanta în colțul de lângă canapea şi se prăbuşi pe un scaun epuizat. Mac nu era epuizat fizic, ci epuizat emoțional. S-a întins pe canapea, nevrând să facă altceva decât să doarmă. Şi a adormit la scurt timp după.
– Mac, trezeşte-te. O împingere puternică în picior, împreună cu sunetul vocii lui, l-au trezit pe Mac. A sărit şi s-a ridicat când l-a văzut pe Nan. Mac a simțit un déjà vu, de teamă că Nan o să facă ceva ca aseară.
– De ce ți-e atât de frică? Du-te şi spală-te pe faţă, coboară la cină şi pregăteşte-te să mergi cu mine pe stadion, a spus Nan, văzând ochii lui Mac şi expresia îngrozită
– De ce trebuie să merg cu tine? Întrebă Mac.
– Ți-am spus să te pregătești . Nan răspunse scurt. Mac a trebuit să alerge la baie să se spele pe faţă. Cât despre Nan, l-a aşteptat pe Mac şi au coborât împreună. Mac a văzut că cerul se întunecă şi apoi s-a uitat la ceas pentru a vedea că era ora 19. Mac î-l urmă pe Nan în bucătărie
– Dă-mi nişte orez, a spus Nan, aşa că Mac a trebuit să meargă să pună orezul pe o farfurie pentru el. Când s-a întors la masa din sufragerie, a răsuflat uşurat la vederea mâncării. Era supa fiarta cu pulpe de pui, oua, peste prajit cu sos. Mac însuşi ar putea mânca puţin picant, dar nu mănâncă atât de mult picant ca Nan pentru că există şi o pastă de curry colorată înfricoşătoare.
– Supa fiarta fără sare și fără usturoi, o sa mori. Spuse Nan încet, făcându-l pe Mac să-i arunce o privire uşoară şi să se aşeze pe scaun. Mac nu voia să creadă că Nan alesese acel fel de mâncare pentru ca el să mănânce. O persoană ca el nu s-ar gândi niciodată la altcineva. Îşi spuse Mac înainte de a lua o farfurie cu mâncare şi de a se aşeza în linişte să mănânce. Cei doi au mâncat fără să spună un cuvânt, când au terminat de mâncat, Nan l-a pus pe Mac să spele din nou vasele. Mac era dispus să le spele pentru că nu voia nicio problemă.
– Nu vrei să faci duş, vei veni cu mine la birou, a spus Nan când Mac ieşea din bucătărie.
..
Mac l-a urmat în tăcere până au ajuns. Acum, pe pistă, erau mulţi oameni care îşi pregăteau maşinile pentru curse, Mac urmărea cu curiozitate pentru că îi plăceau şi maşinile de curse. Nan se uită la Mac cu un zâmbet mulțumit pe buze. Mac nu mai fusese niciodată la Nan la circuit înainte. Dar îl trimisese pe vărul său să se încurce cu Day şi Brick şi ştia de la vărul său că pista Nan era foarte populară printre pasionații de curse. Mac nu se gândea prea mult la proprietarul stadionului la acea vreme.
Intrând în birou, Nan se aşeză la biroul lui. Mac vine şi se aşează pe canapea lângă fereastră, uitându-se afară. Mac stătea uitându-se la maşinile de curse care erau parcate constant. Cât despre Nan, s-a aşezat şi a trecut peste nişte hârtii. Subordonații lui veneau şi plecau periodic.
– Cum mă voi duce mâine la muncă? Mac a întrebat gânditor de ce maşina lui era încă parcată la apartamentul unui prieten.
– Te voi duce eu, spuse Nan încet.
– Dar maşina mea? Întrebă Mac.
– O să pun pe cineva să ţi-o aducă. Spuse Nan din nou. Cheile de la maşină ale lui Mac, telefonul şi portofelul erau toate acolo. Mac a tăcut pentru o clipă, dar a trebuit să dea din cap în semn de recunoaştere. Mac se întoarse să se uite la maşina din afara biroului. Mac el nu ştia ce simţea în acel moment, furia şi frica îi rămâneau încă, nu dispăruseră.
– Ai vrea să ieşi şi să arunci o privire? Întrebă Nan, făcându-l pe Mac, care se gândea la alte lucruri, să se ridice puțin. Mac a simţit că era mai nervos când l-a cunoscut-o pe Nan.
– Pot să mă duc să mă uit? întrebă Mac puţin sarcastic.
– Bine, pentru că-ți permit, dar nu te îndepărta prea mult de mine. E suficient dacă rămâi în ochii mei, a spus Nan, făcându-i inima lui Mac să zvâcnească uşor. Cuvintele lui vagi î-l făceau să creadă că avea unele sentimente. Dar Mac a crezut că lui Nan pur şi simplu îi era frică că va fugi.
– Urmează-mă, spuse Nan din nou înainte de a părăsi biroul. Mac a urmat. Câțiva oameni l-au salutat cu dezinvoltură, anunţându-l pe Mac că este bine cunoscut.
Brusc…
Mac a îngheţat uşor când brațul îi era tras înapoi, făcându-l pe Mac să se întoarcă şi să-l vadă pe Three, care se încruntă.
– Ce? întrebă Mac sec în timp ce-şi smulgea brațul din strânsoarea băiatului. Nan vorbea cu un client nu departe de el, aşa că nu s-a întors să se uite la Mac.
– Ce faci cu Hia Nan? întrebă Three sec.
– Nu am nimic de-a face cu el. Răspunse Mac.
– Nu te cred, altfel cum ar putea să te sărute? De când îl cunoşti? Three a întrebat din nou.
– Du-te şi întreabă-ți-l pe Hia acolo, nu te încurca cu mine, spuse Mac iritat. Deşi a fost puţin jenant pentru Nan să-l sărute în fața acestui tânăr, nici lui nu-i place să fie tachinat de nimeni.
– Nu-ţi face griji, Three îl place de multă vreme pe Hia Nan. Cu siguranță îl plac înaintea ta. Three are încredere. Spuse din nou tânărul. Mac oftă din greu.
– Nu-mi place Hia al tău, înţelegi. A răspuns Mac. Three se uită la Mac neîncrezător la ceea ce a spus.
– Dacă nu-ți place, de ce l-ai lăsat să te sărute?! întrebă Three tǎios.
