Povestea lui Nan și Mac – Capitolul special 3

ZIUA DE ANUL NOU

29 decembrie

– De Anul Nou, ascultăm întotdeauna aceste cântece, murmură Nan în timp ce făcea cumpărături la piață, mai devreme, și se auzea muzica de Anul Nou.

– Oh, e ca Songkran și Loy Krathong! Hei, nu te-ai obișnuit încă cu asta? spuse glumind  Wei, cel mai apropiat subordonat al lui Nan.

– Vorbești prea mult. Du-te și vezi dacă magazinul de lapte de soia este deschis sau nu. Dacă da, cumpără o pungă de lapte de soia pentru Mac și mai cumpără de încă 30 bahtniște Patongko, iar de rest cumperă pentru cățeii de acasă, eu mă ocup de terci, spuse Nan în timp ce îi dădea banii subalternului său.

Câinii pe care Nan îi menționase erau subalternii care trăiau în jurul casei ei.

– Hei, ce-ar fi să ieși să îi cumperi soției tale ceva de mâncare dimineața devreme? Soția ta doarme bine acasă, apoi se trezește și mănâncă, îl tachină  Wei din nou pe Nan.

Nan zâmbi în colțul gurii.

– Ei bine, trebuie să am grijă de el. L-am folosit din greu aseară. Dacă îl deranjez, o să fiu terminat…spuse Nan înainte de a-i face semn subalternului său să cumpere niște sos de soia.

Wei început imediat să alerge. Nan se duse apoi separat să cumpere terci de ovăz pentru Mac, gândindu-se la silueta subțire care dormea în casa lui.

Nan și Mac se întorseseră ieri dimineață din străinătate, după ce Nan zburase pentru a-i face o surpriză lui Mac în ziua de Crăciun și pentru a se întoarce împreună în Thailanda pentru a sărbători Anul Nou cu tatăl său.

Așa că ieri el și Mac făcuseră dragoste toată noaptea și de aceea se trezise devreme, grăbit să cumpere ceva care să-l încânte.

– Frate Nan, de ce ai venit astăzi atât de devreme la piață? îl întâmpină vocea unei tinere care era fiica proprietarului magazinului de porridge.

Nan zâmbi vag.

– Am venit s-o caut pe sora Naem, o tachină Nan ca de obicei. 

Fata zâmbi puțin stânjenită.

– Faci asta ca să o tachinezi pe fiica mea. Și unde este soția ta? întrebă tatăl fetei cu un zâmbet, pentru că îl cunoștea pe Nan și era familiarizat cu Mac, pentru că Nan obișnuia să îl aducă pe Mac să stea și să mănânce terci de ovăz la restaurantul său.

– De când are fratele Nan o soție? De ce nu am știut despre asta? întrebă imediat tânăra, pentru că aceasta se ducea să locuiască în căminul de lângă universitate și se întorcea rar acasă.

– Huh, a trecut un an, spuse Nan cu sinceritate, lăsând-o pe tânără puțin uimită.

– Deci, ce vrei? întrebă din nou tatăl fetei.

– Dă-mi două pungi de terci de porc cu de toate. Să nu pui usturoi prăjit pe carnea de porc, îi aminti Nan.

Acest magazin vindea și orez fiert și uneori, în grabă, lua din greșeală lingura cu usturoi și o punea pe carnea tocată de porc din pungă, așa că trebuia să fie foarte atent.

– Știu, spuse negustorul zâmbind.

– Frate Nan, tu nu mănânci usturoi? întrebă fata surprinsă.

–Soția mea este alergică la usturoi, răspunse Nan.

Rămase și așteptă terciul o vreme. De îndată ce primi terciul pe care îl comandase, plăti și se duse cu Wei, și apoi plecară spre casă.

La întoarcerea acasă, Mac încă nu se trezise, așa că Nan puse lucrurile în bucătărie și separă articolele cumpărate pentru a le da mai întâi tuturor subordonaților.

Nan urcă la etaj pentru a-l vedea pe Mac în dormitor și-l zări înfășurat într-o pătură dormind adânc pe patul lat cu aerul condiționat dat pe răcoare. Nan știa că Mac era epuizat după ce fusese lovit puternic de el noaptea trecută, dar trebuia să-l trezească mai întâi să mănânce, altfel îl durea stomacul.

– Mac… Mac, trezește-te, spuse Nan scuturând ușor brațul iubitului său.

– Mmmm, lasă-mă să dorm, răsună vocea puternică a lui Mac, înainte de a-și acoperi capul cu o pătură.

– Scoală-te și mănâncă mai întâi, apoi întoarce-te în pat, spuse Nan cu o voce gravă.

– Nu vreau să mănânc, mi-e somn, strigă Mac cu o voce înăbușită.

– Ți-am spus să mănânci mai întâi și apoi să te culci la loc. Ești atât de încăpățânat, se plânse Nan, nu foarte serios, trăgând de pătura lui Mac. Mac  dădu pătura la o parte și se uită la Nan cu ochi furioși.

– Sunt obosit… obosit, și somnoros, din cauza ta, spuse Mac cu o voce înfundată.

– Cum poți să spui că e numai vina mea? Noaptea trecută, ne-am unit și ne-am ajutat reciproc, nu-i așa? glumi Nan, făcându-l pe Mac să se uite la Nan cu ochii încețoșați.

– Ridică-te, nu trebuie să faci duș încă. Nu te încăpățâna cu mine dimineața devreme, răspunse Nan, uitându-se și el la fața iubitului său.

Mac trebui să stea cuminte.

– Mă spăl pe față și mă spăl pe dinți mai întâi, spuse Mac înainte de a fugi în baie.

Nan coborî în bucătărie pentru a-l aștepta pe Mac să intre să mănânce. Nan desfăcu terciul de ovăz și continuă să mănânce până când Mac coborî. Nan dădu din cap spre punga cu terci de ovăz și lapte de soia.

–Desfă și mănâncă, spuse Nan, nefiind amabil și răsfățându-l pe Mac până la punctul de a trebui să pregătească totul pentru el. Tot ce putea face singur, Nan îl lăsa pe Mac să facă.

– Știu, răspunse Mac, înainte de a desface punga cu terci în castron și de a se așeza să mănânce pe scaunul de vizavi.

– Ce ai de gând să faci în ziua de Anul Nou, mă refer la întreaga echipă? întrebă Mac curios.

– Ce vrei să faci cu nenorociții ăia? Să mergem să cumpărăm niște chestii pentru tombolă, răspunse Nan.

Mac părea puțin confuz.

– De ce să le cumperi pentru ca ei să le ridice? Ei trebuie să le cumpere și să le ridice singuri, nu? întrebă Mac ignorant.

– Ai fost vreodată la petrecerea din fabrică a tatălui tău? Când sărbătorești Anul Nou pentru angajați, e ca și cum ai da înapoi tuturor celor care au muncit tot anul. Chiar dacă lucrează pentru un singur salariu, dar fără ei, nimeni nu ar lucra pentru tatăl tău. Nici măcar tu nu ai putea vreodată, spuse Nan pe un ton serios.

Mac tăcu o vreme, pentru că înainte nu fusese niciodată interesat de munca tatălui său, nu-l deranja o petrecere.

– Ei bine, atunci va trebui să ieși și să le cumperi niște lucruri, nu? întrebă Mac, iar Nan dădu din cap.

– Tu trebuie să fii cel care mă ajută să aleg lucrurile, repetă Nan. Mac se încruntă ușor.

– De ce? Mi-ai spus că pot să dorm, întrebă Mac imediat.

– Și ți-am spus că plec acum? Hai să mergem după-amiază și să-l vedem și pe tatăl tău. De când ne-am întors nu am fost încă să-l vizitezi, ești dependent de soțul tău, Nan se prefăcu că spune și-l împinse din nou înapoi. Fața lui Mac se încinse.

–Oh, nenorocitule, tu ai fost cel care m-a târât la tine. Eu am spus că mă duc la mine acasă, argumentă Mac dar Nan chicoti.

– La naiba, nu vrei să nu mă mai deranjezi într-o zi? Mac mormăit.

–Este amuzant să te enervez, răspunse Nan ridicând ușor din umeri.

Mac se încruntă. Înainte de a face o grimasă se așeză să mănânce terci de ovăz, lapte de soia și Patongko până se sătură, pentru că noaptea trecută Mac pierduse multă energie.

– Du-te sus, nu te culca încă, stați puțin în picioare sau vei avea reflux, spuse Nan în timp ce Mac își spăla castronul de terci.

– Știu, nu trebuie să-mi spui, spuse Mac, înainte de a merge în dormitor și a mai dormi puțin.

Nan se duse să vorbească cu subalternii săi despre organizarea unei petreceri de Anul Nou.

Se conectă la internet și intră pe rețele de socilizare.

– Hei, credeam că nu o să te mai văd niciodată, glumi tatăl lui Mac când îi văzu pe Nan și Mac intrând în casă la ora 14:00.

– Tată, ticălosul ăla e de vină, vreau să mă întorc acasă, dar el nu mă lasă să mă întorc, se plânse Mac tatălui său.

Apoi Nan îi împinse capul furios. Tatăl lui Mac chicoti.

– Și unde te duci? întrebă tatăl lui Mac.

-Îl voi duce pe Mac să cumpere lucruri pentru copiii din curtea din spate, vom face o tombolă de Anul Nou, dar l-am adus pe Mac să vă vadă mai întâi, spuse Nan.

–Ah, aici la fabrică o să organizăm un eveniment pentru angajați pe 3 ianuarie, pentru că ei pleacă acum acasă în alte provincii. Departamentul de contabilitate a cumpărat cadouri pentru cei din provincii, spuse tatăl lui Mac.

–Deci, pe 31, veniți să  sărbători la mine acasă? Pregătim ceva de mâncare cu copiii în curtea din spate. Puteți petrece noaptea la mine acasă, pentru că tatăl meu nu pleacă nicăieri, îl invită Nan pe tatăl iubitului său.

Nan văzuse că tatăl lui Mac era singur în noul an. De fapt, Nan îl invitase pe tatăl lui Mac să se mute cu el, dar acesta prefera să rămână în casa lui.

–Tată, vino să sărbătorești cu noi, îl invită Mac.

Tatăl lui Mac zâmbi. Se simțea bine să poată sărbători cu fiul său anul acesta.

–Bine, bine, răspunse tatăl lui Mac, înainte de a se așeza pentru a discuta o vreme cu fiul său și cu Nan.

După ce terminară discuția, Nan îl luă pe Mac înapoi, pentru că trebuia să meargă să vadă ce cadouri să le ofere subordonaților lui prin tragere la sorți.

Nan îl duse pe Mac la mall, nu departe de casa tatălui lui Mac.

– Ce vei cumpăra? întrebă Mac curios.

– Probabil ceva folositor, răspunse Nan.

–Câte vrei? continuă Mac să întrebe.

În plus, devenea și el entuziasmat, fiindcă venise să cumpere lucruri pentru subalternii lui Nan.

–Aproximativ 25 de bucăți, ia cele 5 mari, restul normale, spuse Nan, pentru că era la fel ca în fiecare an.

– Ți-ar plăcea asta ca mare premiu? Mac se duse să ia iPhone-ul 6 Plus care era expus și să i-l arate lui Nan, care își arătă imediat dinții.

– Ai de gând să plătești tu pentru el? Cățelușii vor fi atât de fericiți, spuse Nan jucăuș.

Mac își mușcă buza, pentru că dacă ar fi fost mai devreme, nu ar fi ezitat. Dar acum era destul de limitat în a cheltui bani. Când se duce să cumpere ceva, trebuie să se gândească mult.

– Nu, nu am destui bani.

Mac puse la loc imediat iPhone-ul. Nan chicoti înainte de a îmbrățișa gâtul lui Mac în timp ce acesta se uita la lucruri.

– Suntem aici să cumpărăm, nu? întrebat Mac gânditor.

– Ei bine, lasă căruciorul aici, nu trebuie să-l cari, răspunse Nan, înainte de a se uita la articole.

Mac tot dădea lucruri deoparte. De fapt, în inima lui, Mac voia să cumpere un cadou de Anul Nou și pentru tatăl său și pentru Nan, dar nu știa ce să cumpere.

– Nan, ce crezi că o să-ți iau? întrebă Mac, oferindu-i lui Nan un zâmbet satisfăcut.

– Poți să te gândești singur, dar nu trebuie să-i cumperi ceva tatălui tău mai întâi? se prefăcu Nan că întreabă.

–Oh, da, răspunse Mac.

– Nu trebuie să cumperi, pentru că m-am gândit deja ce ar trebui să-i iei tatălui tău, spuse Nan derutându-l puțin pe Mac.

Înainte de a fi târâți să cumpere lucruri pentru toată lumea pentru tombolă,

Mac și Nan cumpără câteva CD playere, seturi de lenjerie de pat, camere video și multe alte lucruri. Existau câteva dubluri, dar marele premiu pe care îl alesese Nan era format din 5 lucruri, și anume aur de 1 baht, televizor, mașină de spălat, frigider și telefon mobil, dar nu la fel de scumpe ca un iPhone.

După ce primi toate articolele, Nan îl duse pe Mac la o papetărie pentru a cumpăra hârtie de împachetat.

– Trebuie să împachetezi? întrebă Mac din nou.

– Păi, împachetează chestia aia mică. Lasă-i să se distreze, răspunse Nan, alegând hârtia de împachetat fără prea mare interes pentru alegerea modelelor.

– Cine va împacheta? întrebă din nou Mac, simțind că are probleme.

– Ei bine, îl voi pune pe Wei să vină și să te ajute să împachetezi în cameră. Ceilalți vor ști că am cumpărat lucruri mari, dar nu vor vedea lucrurile mici, lasă-i să fie curioși, va fi distractiv, răspunse Nan, lăsându-l pe Mac puțin frustrat, dar el credea că nu este greu să împachetezi un cadou .

– E ciudat, de obicei nu cheltui atât de mulți bani, spuse Mac.

– O dată pe an, e ca un bonus pentru ei. Dar nu trebuie să-mi fac griji pentru Revelion, dau cât de mult pot. După aceea, vom mânca orez și omletă, se prefăcu Nan zâmbind.

Fiecare articol cumpărat va fi tras la sorți și ales pe baza utilizării de către toată lumea, ca să-l poată folosi și face să merite, pe lângă faptul că nu este foarte scump, nu e de marcă, și sunt alese cu atenție pentru durabilitatea lor.

După ce aleg și cumpără totul, angajații pun lucrurile în spatele mașinii.

După ce Nan și Mac se întoarseră acasă, Nan își chemă subalternii să vină și să care obiectele mari pentru a-l duce pe el primul acasă.

Sunetul conversațiilor care se auzeau luptându-se pentru un cadou mare răsunară și se auziră râsete.

Mac și Wei transportară în secret obiectele mici în dormitor. Mac era și el entuziasmat, deoarece părea să îi surprindă și pe subalternii lui Nan.

************

30 decembrie

Mac se trezi devreme pentru că nu dormise prea târziu noaptea trecută. Îl chemă pe Wei să-l ajute să împacheteze cadourile. Prin urmare, Wei era singurul care știa ce cadouri erau. Cei doi se ajutară reciproc să împacheteze cadourile în colțul camerei.

-Încet, ticălosul ăla se va trezi și va țipa, a adormit abia la 4 dimineața,

șopti Mac repede, cu voce joasă, pentru că atunci când Nan se întinse și-l îmbrățișase, Mac deschisese ochii și se uită puțin la ceas înainte de a adormi din nou.

– Oh, știu. Aseară a fost o mică problemă pe pistă. Fratele i-a chemat pe copii să curețe ambele părți spuse Wei, pentru că Mac nu fusese aseară la pistă.

Trim… Trim… Trim….

Telefonul mobil al lui Mac sună, făcându-l pe Mac să răspundă rapid.

– Și?

Mac nu răspunde foarte puternic la apeluri.

– Mac, sunt Eua, se auzi vocea lui Eua.

– Da, o clipă.

Mac ieși pe balcon să vorbească pentru că nu voia să deranjeze somnul lui Nan.

– Ce e cu tine? întrebă Mac stând pe verandă.

– Când am fost să vorbesc cu tatăl tău, mi-a spus că te-ai întors în Thailanda. Așa că te-am sunat, ești cu Nan acum? întrebă el.

–Da, dar el doarme. Ai ceva de-a face cu Nan? întrebă Mac curios.

– Păi… Vreau să vină să-și vadă bunicul și bunica cândva, e sezonul petrecerilor, răspunse Eua.

– Oh, bine. Atunci îl voi invita să îi vadă, răspunse Mac, deși nu știa dacă Nan ar fi de acord sau nu.

– Și?

– Mulțumesc foarte mult. Sună-mă când vii, spuse el la sfârșit, înainte de a închide.

Mac se întoarse spre dormitor, dar se opri brusc când îl văzu acolo, ridicând privirea spre Nan, care stătea întins.

– Cine a sunat? întrebă Nan încet, puțin capricios, puțin morocănos, căci se părea că ceva îi tulburase somnul.

Wei însuși părea să-și cunoască îndatoririle, așa că ieși grăbit din cameră și spuse că se duce la baie. Îi lăsă pe Nan și Mac să vorbească. Mac se apropie de Nan lângă pat.

– Fratele Eua, răspunse Mac direct, înainte ca Nan să-l apuce de braț și să-l tragă să se întindă împreună.

–De unde a știut să te sune? Și de unde știa că te-ai întors în Thailanda? întrebă Nan cu o voce furioasă, în timp ce își îngropa fața în gâtul lui Mac, care rămăsese nemișcat pentru că știa că nu putea scăpa deloc.

–El a vorbit cu tata, care i-a spus că m-am întors, iar Eua vrea să te duci să-ți vezi bunicii. Când i-ai văzut ultima oară? întrebă Mac din curiozitate. 

Pentru că el era plecat în străinătate, nu știa dacă Nan mergea sau nu să-și vadă proprii bunici.

– Acum două luni, Nan răspunse calm.

– Oh, a trecut mult timp de când nu i-ai mai văzut….Nu ar fi frumos să îi vizitezi și să le cumperi ceva? spuse Mac.

Nan nu știa când începuse Mac să se gândească mai mult la alte persoane înainte de a se gândi doar la el.

– Când tu ești cel care spune așa ceva, nu știu cum, dar mi se face pielea de găină, Nan se prefăcu că spune râzând.

Pow…

– De ce? Nu pot să vorbesc? Mac îi dădu un cot în stomacul iubitului său  și întrebă sec.

 Nan chicotit ușor, încântat să-l tachineze pe Mac.

– Cum poți să spui asta? Absolut deloc.

Stupid.

Nan continua să-l enerveze pe Mac, nerenunțând.

-La naiba, nu mai vorbesc cu tine. Sunt supărat, spuse Mac.

Nan încă chicotea entuziasmat și apoi sărută obrajii lui Mac, apoi îl tachină viguros și îl strânse până când fața lui Mac fu deformată.

– Oh, doare, de ce îți place să te joci tare? Mustața ta e rasă, dar mă zgârie pe față, țipă Mac, îndepărtându-și mâna de fața iubitului său.

– Am făcut-o pentru că te-ai plâns că te doare în timp ce făceam sex. De ce te-ai gâdilat când te-am atins cu mustața? întrebă Nan cu un zâmbet. Mac se întoarse să se uite la Nan cu ochii încețoșați.

–Ha, nu fi timid. Când o să mă duci la bunici? întrebă Nan, făcându-l pe Mac să zâmbească satisfăcut.

– Diseară este bine. Hai să luăm cina cu ei, răspunse Mac și dădu din cap, înainte să-l dea jos din pat pe Mac.

– Bine, mai am timp să dorm. Sună-l pe Wei și spune-i să continue să împacheteze cadourile, nu vreau să faci zgomot împachetând lucruri în dormitor, ce naiba faci aici? Du-te! continuă nan.

Lui Mac îi venea să-l lovească pe Nan, atât era atât de enervant, dar tot ce putea face era să se gândească și să se întoarcă repede. Wei ajută la căratul lucrurilor în camera alăturată, apoi ajută la împachetarea cadourilor până când acestea fură gata.

***************

31 decembrie

Casa lui Nan era fost destul de haotică astăzi pentru că era Ajunul Anului Nou.

Astăzi pista era închisă pentru o zi, deoarece Nan îi va lăsa pe subalternii săi să se odihnească și să se distreze.

Subalternii lui Nan făcură tot posibilul să cumpere lucruri și să pregătească locul așa cum ordonase Nan.

Wei își duse mulți dintre prieteni să cumpere mâncare proaspătă pentru cina din acea seară.

Unii oameni ajutară la montarea sistemului de sunet în curtea din față, unde mai multe mese rotunde fuseseră așezate, iar pe cealaltă parte se afla o masă mare cu obiecte pentru tombolă. Mac se uită la imaginea haotică din fața lui și se simți ciudat de fericit în inima lui. Zâmbetele și râsetele subordonaților lui Nan îl făcură pe Mac să se gândească mult la trecutul său.

– De ce stai și zâmbești? Vino să iei scaunele și aranjează-le, răsună vocea lui Nan în timp ce îl împingea ușor cu capul, făcându-l pe Mac să se întoarcă și să se uite la el. Dădu din cap pentru a-l ajuta pe Nan.

Vizita de aseară la casa bunicilor lui Nan decursese bine. După ce luară cina cu bunicii lui Nan, stătură de vorbă o vreme înainte de a se întoarce acasă.

Mac se gândi că aseară Nan părea mai relaxat, nu se simțea tensiunea ca atunci când se întâlniseră prima dată la spital. Dar încă vorbeau direct, în plus Nan îi enervează pe toți, dar se pare că toată lumea îl poate suporta.

Nan puse o pancartă cu ciucuri aurii pe ușa casei pe care scria La mulți ani și puse și luminițe pentru a decora fața casei.

–Nu pot și alții să facă asta? De ce mă pui pe mine să fac asta? Sunt lipicios și vreau să fac un duș, mormăi Mac.

– De ce nu poți tu? Haide, nu vorbi prea mult. Hai să ne ajutăm mai întâi unul pe altul, spuse Nan cu o voce firavă. Nu cedase în fața lui Mac la toate, înainte ca Mac să se poată plânge de orice…… Mac se întoarse și văzu mașina tatălui său venind așa că Mac se apropie imediat de el.

– Tată, de ce ai condus singur? Am spus că vin să te iau după-amiază, îl întrebă Mac pe tatăl său.

–Îmi place să conduc singur până aici. Hei, Nan pare foarte încântat, răspunse tatăl lui Mac, înainte de a se întoarce să-l salute pe Nan, care se apropie de el.

-Ceva nu e normal, a venit și tata să doarmă aici? Pun pe cineva să pregătească camera, întrebă Nan, iar tatăl lui Mac dădu din cap.

– Îl voi duce eu pe tata în camera lui, sugeră Mac, iar Nan zâmbi.

– Cauți o cale de scăpare. Ei bine, du-l pe tatăl tău în cameră și ai grijă de el, apoi coboară să ajuți personalul. Lasă-l să se odihnească mai întâi. Tată, dacă vrei ceva, poți să le spui oamenilor mei, spuse Nan.

–Bine, o să trag un pui de somn, răspunse tatăl lui Mac, înainte ca Mac să-și ducă tatăl în cameră.

 Mac vorbi puțin cu tatăl său, apoi făcu un duș secret și coborî scările pentru a-l găsi din nou pe Nan.

În timp ce cobora, se opri brusc când văzu că prietenul lui Nan, Sage, îl adusese cu el pe Frog.

Cei trei stăteau de vorbă în pavilion. Frog însuși fu tulburat când îl văzu pe Mac venind din față.

De fapt, Mac nu mai era supărat pe Frog, dar exista întrebarea dacă Frog îl mai plăcea pe Nan. Așa că se simțea puțin stânjenit să-l întâlnească față în față.

– Salut Mac, salută Sage.

–Bună, căpitane, salută Mac, înainte de a lua loc lângă Nan.

-De fapt ai fugit și ai făcut un duș în loc să-i ajuți pe ceilalți, mormăi Nan a mormăit când îl văzu pe Mac cu hainele schimbate.

– Este cald, răspunse Mac.

 Sage stătea și zâmbea, în timp ce Frog tăcea.

– Hai să sărbătorim Anul Nou împreună, da? întrebă Mac.

– Da, Frog vrea să sărbătorească și cu prietenii lui, spuse Sage, așa că Mac se întoarse să îi arunce o privire lui Frog.

– Nu te vei supăra, nu-i așa? întrebă Frog, cu vocea joasă.

– Ce să-ți spun? Să-l întreb pe proprietarul de acolo? Mac se uită la Nan.

– Tu ești proprietarul casei, spuse imediat Nan, făcând ca fața lui Mac să se încingă.

– Îmi permiți să fac asta? întrebă Frog.

– Păi… depinde de tine. Dacă vrei să vii, vino. Probabil că ticăloșii ăia vor să te vadă și pe tine, spuse Mac făcându-l pe Frog să zâmbească la sensibilitatea lui Mac.

Apoi Frog se întoarse imediat spre Sage.

– Îi voi ajuta pe idioți să pună lucrurile în ordine, spuse Frog, iar Sage încuviință din cap.

Noaptea

Luminile erau acum aprinse peste tot, mâncarea pregătită este adusă treptat afară pentru a fi aranjată ca un bufet.

Muzica continua să cânte pe fundal, mai ales melodii despre care Mac nu știa prea multe, dar care îi erau familiare pentru că lui Nan îi place să le asculte.

Nan, Mac, tatăl lui Mac și Sage mâncau împreună, în timp ce subalternii lui Nan stăteau la masă în timp ce mâncau și vorbeau. Nu erau mulți parteneri ai subalternilor lui Nan care să se adune împreună, de aceea au vrut să se distreze între ei.

– Nu ai de gând să-l inviți pe Frog să stea cu tine? îl întrebă Mac pe Sage.

–  Lasă-l să stea cu prietenii lui, răspunse Sage, așa că Mac nu mai spuse nimic înainte de a se întoarce spre Nan.

– Vii în casă cu mine? spuse Mac încet, făcându-l pe Nan să ridice puțin sprâncenele.

– De ce? Încă nu e târziu și deja mă inviți în cameră, răspunse Nan.

Mac se uită la el. Nan chicotit apoi înainte de a-și înfășura brațele în jurul gâtului lui Mac și de a-l duce sus.

– Huh, e ușor să te tachinez. Haide, Nan îl conduse pe Mac în casă, lăsându-l pe tatăl său să vorbească mai întâi cu Sage.

– Ce este? a întrebat Nan, știind că Mac avea ceva de discutat.

– Cadoul de care ai spus, ce vrei să-i dau tatălui meu? întrebă Mac curios.

Nan schiță un mic zâmbet.

Curând se făcu târziu. Toată lumea se distra, cânta karaoke, dansa împreună până pe la ora 22 când traseră premiile.

Sunetul extragerii premiilor… sunetul râsetelor răsună în toată zona.

Mac era cel care ținea cutia cu etichete pentru ca toată lumea să extragă, iar Nan era cel care oferea obiectele.

Mac izbucni în râs când Wei câștigă lenjeria de pat, pentru că Wei spusese că nu o vrea. Apoi primi încă 1000 de baht ca premiu de consolare înainte ca Wei să poată zâmbi.

Cei care câștigaseră marele premiu erau fericiți, așa că toată lumea se distră.

Apoi Nan îl luă pe Mac la o plimbare până la locul unde stătea tatăl lui Mac, pentru că voia să fie cu el când începea numărătoarea inversă.

Nan dădu din cap, spunându-i lui Mac să facă ceva. Mac era atât de încântat încât mâinile îi erau reci, așa că se simți puțin jenat.

– De ce ți-e frică? glumi Nan.

Tatăl lui Mac părea nedumerit.

– Ce se întâmplă? întrebă tatăl lui Mac.

Mac respiră adânc înainte să se așeze lângă tatăl său, iar Nan și-a luat locul lângă Mac.

– Tată… ei bine… Am un cadou de Anul Nou pentru tine, spuse Mac cu o voce sugrumată, pentru că nu mai făcuse așa ceva până atunci.

– Huh, ai ceva pentru mine? întrebă în glumă tatăl lui Mac.

Dar în inima lui, se simțea foarte fericit. Mac scoase un plic alb din buzunarul pantalonilor și i-l înmână tatălui său.

– Aici este. spuse Mac. Tatăl său luă plicul și-l deschise pentru vedea o sumă de bani în plic. Când îi scoase și-i numără, văzu că erau 20 000 de dolari.

– Cadoul meu de Anul Nou este de 20.000? întrebă tatăl lui Mac, ca să afle dacă era adevărat.

Poate că tatăl lui Mac câștigase peste 20.000, dar banii pe care i-i dăduse Mac erau și mai speciali.

– Da, deși pot părea puțini, dar sunt importanți pentru mine. Acești bani sunt cei pe care i-am câștigat de la jobul meu part-time. I-am economisit. Nan a contribuit cu o parte, dar restul i-am obținut din propriile mele eforturi și i-i dau tatălui meu ca un cadou de Anul Nou.

Mac a spus și despre Nan, făcându-l pe tatăl său să zâmbească cu satisfacție, înainte de a-l mângâia ușor pe Mac, ceea ce-l făcu pe Mac să înceapă să plângă.

– Mac, știi, acesta este cadoul meu preferat de Anul Nou. Nu din cauza banilor, ci pentru că este o reflectare a determinării, efortului și răbdării tale, spuse tatăl lui Mac cu sinceritate și apoi se întoarse să se uite la Nan.

– Îți mulțumesc foarte mult și ție, pentru că mi-ai oferit acest cadou de Anul Nou. L-ai făcut pe Mac să se schimbeși acesta a fost cel mai frumos cadou, spuse tatăl lui Mac cu un zâmbet, înainte de a-și deschide brațele pentru a-i îmbrățișa pe Nan și pe Mac, care își îmbrățișară și el tatăl.

– Mulțumesc, mulțumesc foarte mult, mulțumi tatăl lui Mac.

– Hei, e timpul numărătorii inverse, se auzi vocea subalternului lui Nan.

Cei trei plecară apoi iar Sage se ridică pentru a-l găsi pe Frog. Televizorul care era conectat la karaoke arăta acum numărătoarea inversă în direct.

Subalternii lui Nan cumpăraseră și ei artificii, pregătindu-se să le aprindă.

Mac, tatăl lui și Nan, stăteau apoi zâmbind înainte ca toată lumea să numere 5 4 3 2 1

Un An Nou fericit!!!

Țipete răsunară în toată zona împreună cu sunetul diferitelor tipuri de artificii colorate, și un zgomot puternic se auzi și din cartier.

– La mulți ani Nan și Mac, un An Nou minunat pentru amândoi, spuse tatăl lui Mac zâmbind.

Cei doi își ridicară imediat mâinile în semn de salut.

– La mulți ani și ție, tată, spuseră Nan și Mac împreună, înainte ca tatăl lui Mac să se ducă să vorbească cu unii dintre subalternii lui Nan.

– Hei, tu, strigă Mac cu o voce joasă.

– Ce e? răspunse Nan.

– La mulți ani, a spus Mac zâmbind.

–La mulți ani, răspunse Nan.

– Nu am un cadou pentru tine, spuse Nan.

–Nici eu, răspunse Mac.

Știa că Nan cheltuise o mulțime de bani pentru a cumpăra lucruri pentru subalternii săi la loterie. El însuși nu dorea nimic în mod special pentru că nici Mac nu știa ce să-i cumpere lui Nan.

– Aștept să deschid cadoul în seara asta, spuse Nan, prefăcându-se că-și trece degetul peste nasturele cămășii lui Mac, care înțelese imediat ce voia să spună Nan.

– Ticălosule!!!

La mulți ani !!!!