PRIETENUL MEU CEL FRUMOS – CAPITOLUL 3

Eu și Rioto, deși eram înscriși la facultăți diferite, am intrat la aceeași universitate.

De altfel, și grupul obișnuit cu care ieșeam din liceu s-a regăsit în același campus, fără să ne fi înțeles dinainte.

Până la urmă, probabil, chiar și fără să trebuiască să ne adaptăm cuiva, gusturile noastre, notele noastre și ritmurile noastre erau mai mult sau mai puțin similare.

Inutil să spun, și la universitate Rioto era foarte popular.

Totuși, datorită armei secrete Am deja pe cineva reușea să respingă confesiunile fără să trebuiască să le refuze direct, lucru care îl făcea mult mai fericit. Se pare că a refuza pe cineva îl apăsa mai mult decât credeam.

Când îl întrebau cu cine este, Rioto răspundea:

—Nu vreau să-i creez probleme prietenei mele., păstrându-i astfel secretă identitatea. Din acest motiv, au început să circule zvonuri nefondate conform cărora prietena lui ar fi o celebritate sau o profesoară, dar probabil era mai bine decât să fie etichetat drept un afemeiat.

Foarte des mă întrebau:

—Cine e prietena lui Rioto? și încă se întâmplă și acum, dar mă prefăceam mereu că nu știu nimic, răspunzând cu un simplu:

—Nu știu.

Având în vedere modul în care Rioto era perceput, oamenii credeau că nici măcar prietenilor săi cei mai apropiați nu le dezvăluia anumite lucruri. După spusele lor, această aură de mister îl făcea și mai fascinant, așa că nimeni nu punea la îndoială cuvintele mele.

Ei bine… nu știu dacă pot spune cu certitudine, dar aș zice că între mine și Rioto lucrurile merg bine.

Rioto era exact genul care ajungea mereu în centrul bârfelor.

Fără să ne dăm seama, am ajuns în anul doi de universitate. Acum aveam vârsta legală pentru a consuma alcool.

Eu îmi dădusem seama că sunt atras de bărbați încă din clasa a opta, și nu avusesem niciodată o relație.

Sau cel puțin, credeam că nu avusesem niciodată una.

Prima noastră întâlnire a fost în timpul vacanței de primăvară: am mers la cinema.

Însă, dacă stăteam să mă gândesc bine, era ceva ce făcusem mereu.

Nici să ne sunăm și să ieșim când aveam chef nu se schimbase deloc.

Participasem chiar împreună la ceremonia de admitere la universitate și, odată început cursul, am petrecut cea mai mare parte a timpului împreună în campus.

Când au început cursurile pe bune, ne-am trezit în clase diferite, dar luam prânzul tot împreună cu ceilalți, evident și la final ne întorceam mereu acasă împreună.

Credeam că nimic nu se schimbase față de liceu.

Dar apoi, într-o zi, Rioto a venit la mine acasă ca de obicei și ne-am pus să ne uităm la un film în camera mea.

Nu era o poveste dulce de dragoste, ci un horror străin de serie B. Și totuși, din nu știu ce motiv, s-a creat o anumită atmosferă și am ajuns să ne sărutăm.

Era primul meu sărut, așa că am rămas complet descumpănit. M-am cuibărit din nou sub pătura pe care o aveam pe mine, ghemuindu-mă ca un mochi umplut.

Rioto a părut surprins de comportamentul meu, dar fără să spună nimic a pus un film indian pe care îl avea pe listă de ceva vreme. Până la urmă, m-am trezit imitând unul dintre dansurile lor fără măcar să-mi dau seama.

Pun pariu că a făcut-o intenționat pentru a destinde atmosfera jenantă.

Atunci am realizat cât de experimentat era în dragoste, chiar dacă relațiile lui nu durau mult.

După acel episod, când mergeam la el acasă sau el venea la mine, ajungeam să ne sărutăm fără să ne gândim prea mult.

După un an, eram sigur că mă îmbunătățisem considerabil.

Dar încă nu mersesem mai departe.

Se întâmpla des să rămânem singuri acasă și să ne regăsim în situații care ne-ar fi putut duce la acel pas, dar eu găseam mereu o cale să evit să se întâmple.

Nu că nu aș fi vrut.

Fantazasem deja la Rioto de nenumărate ori și, bineînțeles, că voiam să-l văd pe cel „adevărat” cu ochii mei.

Însă… sărutatul era ceva ce se putea face indiferent de gen.

Dar câți bărbați nu și-ar pierde excitația văzând brusc un penis în fața lor?

Rioto fusese mereu heterosexual și avusese un număr considerabil de experiențe.

Avusese chiar și o prietenă cu sâni enormi.

Sigur, nu e ca și cum ar trebui neapărat să ne comparăm… dar dacă brusc și-ar da seama că între noi e o greșeală?

Dacă ar înțelege că nu poate cu un băiat?

Poate ar fi mai bine să-l trezesc din visul lui cât mai curând posibil.

Însă… poate pot să mă mai bucur de asta încă puțin.

Și așa, pas cu pas, am continuat relația noastră până astăzi.

Dar, se pare, Rioto și-a dat seama în cele din urmă că era ceva ciudat între noi.

—Hei, Ameme, poți să mă acoperi la muncă duminică? I-am promis prietenei mele că dormim în oraș, dar am uitat și am acceptat tura.

În timp ce mă jucam absent cu meniul A al zilei, ramen și katsu curry, colegul meu de muncă, Hayate, a venit să mă implore în lacrimi.

Apropo, jobul meu part-time era într-un minimarket din orașul meu.

—Duminică…

Era ziua mea de naștere.

În fiecare an, mai mult sau mai puțin, prietenii îmi ofereau karaoke sau îmi făceau o mică petrecere, apoi mă întorceam acasă și mâncam tort cu familia. Și anul trecut fusese la fel.

Evident, printre prieteni era și Rioto, dar atunci făcuse o expresie ciudată. Când l-am întrebat de ce, mi-a răspuns:

—Dar ziua de naștere nu se sărbătorește în doi?

Stând să mă gândesc, de ziua lui, Rioto avusese mereu o întâlnire cu prietena de moment, iar noi, prietenii, ne limitam să-i oferim o băutură de la automatul din cantină, deși o dată eu trecusem pe la el acasă să-i duc un cadou.

—Înțeleg. Ziua de naștere se petrece cu partenerul!

—Kai, tu chiar nu ai niciun interes pentru relații, nu-i așa?

O spusese cu expresia lui impasibilă obișnuită, dar după atâția ani de prietenie știam că în sinea lui era destul de neîncrezător.

După acel episod, de ziua lui am mers să mâncăm o felie de tort la un restaurant pentru familii, doar noi doi.

Nu era prima oară când mâncam tort împreună și în acel restaurant mergeam des, și totuși atmosfera era incredibil de specială. Ajunsesem să mă ridic continuu să iau de băut de la barul de sucuri, atât de mult încât Rioto mă privise din nou cu aceeași expresie impasibilă, evident exasperat.

Scuze că sunt un începător în dragoste.

Anul acesta, ziua mea de naștere cădea exact duminică, așa că mă gândeam că ar fi frumos să mergem împreună într-un loc în care nu mergeam des.

Dar apoi, mi-a revenit în minte răspunsul pe care Rioto mi-l dăduse cu o zi înainte.