PRIETENUL MEU CEL FRUMOS – CAPITOLUL 4

—Am ceva stabilit.

Cu alte cuvinte, nu putea ieși cu mine.

Probabil însemna că decisese să pună capăt jocului nostru de-a iubiții.

Dacă era așa, atunci n-ar fi fost rău să mă fac util măcar unui prieten.

—La ce oră? l-am întrebat pe Hayate.

—De la șase la nouă dimineața.

—Ah…

Mă îndoiam că m-ar fi părăsit chiar de ziua mea. Deci, poate, chiar și pentru puțin timp, ar fi găsit timp să mă vadă.

Chiar dacă lucrurile stăteau așa, acel interval orar nu ar fi creat probleme pentru a-l înlocui pe Hayate.

—Dacă e la ora aia, atunci…

—Nu.

Eram pe punctul de a spune „În regulă”, dar am fost întrerupt de o voce care m-a oprit din fașă.

—Ah, Isecchi, salut…

La salutul lui Hayate, Rioto s-a limitat să dea din cap fără să răspundă.

Și cel care decisese în locul meu era chiar Rioto, care cine știe de când stătea în spatele meu.

—Ah, înțeleg, Ame, și tu ai ceva programat. Ok, o să întreb pe altcineva!

—Ne vedem!a spus Hayate, îndepărtându-se iute ca vântul, exact așa cum îi sugera și numele*.

În timp ce înclinam capul confuz, Rioto s-a așezat lângă mine, cu meniul C – katsudon, udon, două crochete și un munte de karaage pe tavă.

—Duminică nu poți, corect?

—Nu, adică… dar…

—Ah, nu ți-am spus unde mergem… Oricum, mai întâi mănâncă. Ramenul se înmoaie.

Rioto a sorbit din udon fără să-și schimbe câtuși de puțin expresia.

Atât eu, cât și el aveam un apetit considerabil. Rioto adora prăjelile și era și un iubitor de maioneză, dar susținea că i se spunea adesea că nu i se potrivește când ieșea cu o fată, așa că încerca să se abțină.

Să-l văd lângă mine mâncând ce-i plăcea mă făcea fericit. Nu, stai, nu ăsta e punctul.

Urmându-i sfatul, am terminat ramenul și am început să mănânc curry-ul. Între timp, Rioto, care golise farfuria cu o viteză impresionantă, și-a scos smartphone-ul și mi-a arătat pagina principală a unui parc tematic faimos pentru porțiile sale abundente.

—Se deschide la nouă, așa că am rezervat autobuzul de la șapte. Ah, pleacă direct de la gară, așa nu trebuie să facem schimbări.

—Oh.

—Parcă am spus că vreau să-ți petrec ziua de naștere cu tine.

—Mhm. am răspuns cu un sunet despre care nici nu știam dacă poate fi considerat un răspuns, cu mintea complet goală.

Rioto își făcuse un program de ziua mea.
Deci, nu o va petrece cu mine.
Concluzia: voia să mă părăsească.

Aceasta era logica pe care o urmasem, dar acum nu mai avea niciun sens.

—Rioto, dar tu duminică ai ceva stabilit…

—Da, exact, ceva stabilit.

A spus-o fără să-și schimbe expresia.

Într-adevăr, nu-l întrebasem ce fel de program era.

Pentru Rioto, nu era altceva decât gestionarea normală a relației sale, conform experienței sale amoroase.

Mi-am dat seama că eram pe punctul de a zâmbi auzindu-l spunând „Vreau să-ți petrec ziua de naștere cu tine” în loc de un simplu „O vom petrece împreună”, dar nu trebuia să-mi fac iluzii.

M-am abținut să spun orice.

Mi-era teamă că oamenii din jurul nostru trăgeau cu urechea la conversație. Acesta nu era locul potrivit pentru a continua.

—Diseară, poți veni la mine?

—Da. Am curs până la ora cinci, e în regulă?

—Scrie-mi când termini.

—În regulă.

S-a limitat să dea din cap, dar silueta sa în acel moment părea desprinsă dintr-o scenă de serial și era inutil de fascinantă.

Numele lui Hayate este scris 疾風, ceea ce înseamnă „vânt iute/vânt puternic”.