PRIETENUL MEU CEL FRUMOS – Capitolul 6

Sărutul lui Rioto era unul dintre acelea murdare, cu limba care intra în gură și se mișca în mod lasciv. Până să încep să ies cu el, un sărut atât de profund îl văzusem doar în manga-urile erotice.

Doar sărutul îmi dădea deja capul peste cap, dar din cauza cuvintelor lui șocante, picioarele mi s-au înmuiat. Din fericire, eram așezat. Dacă aș fi fost în picioare, cu siguranță aș fi căzut la pământ.

La un moment dat, Rioto mi-a acoperit urechile și mi-a băgat limba în gură, făcându-mă să aud doar acele sunete obscene, iar căldura s-a concentrat în partea inferioară a corpului meu.

— Kai…

Deși era patul, din nu știu ce motiv m-a împins pe podea.

— Stai, oprește-te, Rioto!

— Nu. Nu mă opresc. … Tu m-ai învățat că dacă nu vreau ceva, trebuie să refuz, Kai.

— Nu, stai, acum nu trebuie să refuzi!

— Suntem împreună de mai bine de șase luni. Chiar și să facem lucruri îndrăznețe e normal, nu?

Rioto era mai înalt decât mine, dar dacă m-aș fi străduit cu adevărat să-i rezist, nu era sigur că nu aș fi putut câștiga. Îi spuneam să se oprească și să aștepte, dar adevărul era că nu mă opuneam deloc.

Și, după atâta timp, Rioto știa foarte bine asta.

— Te iubesc, te iubesc foarte mult, Kai. Înainte să-mi mărturisești sentimentele tale, credeam că suntem doar prieteni… dar tu ai fost întotdeauna special.

Spre deosebire de mine, care aveam cu siguranță o expresie jalnică, Rioto avea fața impasibilă, ca de obicei.
Dar vorbea mai repede decât de obicei, ochii îi erau ușor închiși și străluceau: era clar că era excitat.

— E prima dată când persoana pe care o plac îmi cere să fim împreună. Și totuși… ești cu adevărat crud.

Genele lui lungi tremurau, strălucind la fiecare bătaie. Tocmai îmi dădusem seama că bărbații frumoși nu deveneau urâți nici măcar când plângeau… Nu, nu asta era ideea.

— Stai puțin, tu m-ai iubit întotdeauna?

— Nu aș fi cu tine dacă nu te-aș iubi. E valabil și pentru tine, nu? … Chiar dacă acum s-ar putea să nu mai fie așa.

— D-dar, adică, în trecut ai fost cu persoane pe care nici măcar nu le cunoșteai!

— Nu-i compara pe ceilalți cu tine, Kai.

— Nu, adică, stai puțin, ce? Vrei să spui că ai fost cu mine pentru că mă iubeai? Nu pentru că tu căutai o scuză să-i respingi pe ceilalți sau pentru că nu mă urai suficient încât să mă respingi, ci pentru că mă doreai?

— Exact.

— …!!

Ce?! Nu mi-ai spus niciodată asta!
L-am privit pe Rioto, în timp ce era aplecat peste mine, și m-am trezit făcând o grimasă ciudată cu gura.
Eram fericit și, în același timp, mă simțeam ridicol. Nu reușeam să-mi controlez expresia.
În momente ca acesta, mi-aș dori să am aceeași față impasibilă ca a lui!

— Mă urăști, Kai? Vrei să fim din nou prieteni? Vrei să nu mai fii iubitul meu?…

Era o minciună. Rioto nu era deloc impasibil.
Chiar dacă expresia lui era cea obișnuită, lacrimile îi curgeau din ochi.
Am întins mâna și i le-am șters.

— Nu te urăsc. Vreau să fiu iubitul tău…

— Ce bine.

După ce a spus asta, Rioto mi-a luat mâna și mi-a sărutat-o cu limba.
După aceea, am făcut doar ceva puțin mai îndrăzneț.
Rioto era complet motivat și chiar a scos prezervativele pe care le avea mereu la el (le-am folosit ca să nu murdărim), dar ne-am limitat la a ne freca unul de celălalt.
Oricum, mă simțeam deja destul de aproape de moarte, între jenă și frica că în ultimul moment îmi va spune că nu mai vrea să o facă.
Cu toate acestea, în timp ce ne sărutam, iar el ne presa trupurile unul de celălalt și mă atingea, am simțit o plăcere atât de intensă încât mi-am pierdut mințile.
În ultima vreme nu reușeam să termin fără să fiu stimulat în spate, dar în acel moment am reușit, ceea ce m-a surprins.
Și Rioto a avut orgasm, așa că probabil mă iubea cu adevărat.

Nu că mă îndoiam de el, dar faptul că mi-a demonstrat-o m-a făcut să mă simt mai liniștit.
Oricum, bărbații frumoși aveau chiar și penisul atât de perfect? În plus, era mai mare decât al meu. Mă așteptam la asta, dar totuși mă deranja.
În timp ce eram amândoi epuizați după ce am terminat, m-am trezit că îl privesc, iritat. Și chiar în timp ce mă pierdeam cu privirea la el, Rioto m-a apucat de cap pentru a mă întoarce spre el.
În fața mea era chipul lui perfect, cu o expresie ușor obosită și al naibii de sexy.

— Încă nu ți-am auzit răspunsul.

— Eh?

Despre ce vorbește?

— Sentimentele tale, Kai.

— Eh?

Mă privi intens. Când am coborât privirea, m-a sărutat brusc, cu un sărut atât de profund și insistent încât mi-a tăiat respirația.

— Ng… Rioto… așteaptă… mă sufoc…

— Nu. Până nu-mi spui, nu mă opresc.

— Uhn… ngh…!

Limba lui se încolăci cu a mea, împiedicându-mă să vorbesc.
Am încercat să bat cu mâinile pe umerii lui ca să protestez, dar el nu dădea semne că se oprește.
Era evident că Rioto știa deja răspunsul meu, și totuși, ca și cum se distra, continua să mă privească cum mă zbat și se bucura de scenă.
Credeam că îl cunosc bine, dar poate era doar Rioto-prietenul pe care îl cunoșteam.
Abia în al doilea an al relației noastre am înțeles pe propria piele că Rioto-iubitul era un tip cam meschin și destul de autoritar.

Sfârșit Partea Întâi