Răzbunarea lui Klaine- Capitolul 20

Pov Klaine

Mâinile îmi sunt legate și simt iar înțepăturile în spate, lumina din cameră părea că se mișcă în spate și în față și acea voce se aude din nou. Era groasă și îmi făcea părul să se ridice. Nu simțeam frică deloc dar în momentul acela tot ce simțeam era spaima, era acea frică care îmi seca ființa.

– Ți-a luat tot…trebuie să îl omori….

– Nu …îmi aud propria voce ce părea sugrumată.

– Trebuie…. Xavier trebuie să moară de mâna ta… ți-a ucis copilul….este un criminal….

Vocea se repeta într-una și voiam să anulez tot…voiam să nu aud nimic dar ea se tot repeta.

Ucide-l…. ți-a luat tot….

Mă trezesc țipând și mă ridic rapid în șezut….îmi simțeam faţa plină de broboane de transpirație. Îmi ridic privirea și mă lovesc de irișii lui albaștri și simt cum mă liniștesc…

– Xavier? Ce s-a întâmplat? întreb eu când îmi văd mâinile cum tremurau…El vine rapid și se așează pe marginea canapelei și mă trage în brațele lui …

– Ce este? repet eu  agitat când îi văd și pe ceilalți cum mă priveau…

– Nu tu i-ai omorât, îl aud pe Hiller și clipesc mărunt…

– Ți s-a înscenat..dar ai fost drogat, îl aud și îl îndepărtez ușor pe Xavier…

– Adică? îl întreb confuz.

– Adică noi foloseam acest ser pentru a face o persoană supusă, dar se pare că nu i-a reușit planul. Și atunci te-a abandonat acolo fiind cu mintea rătăcită.

– Nu înțeleg, spun eu încet.

– A vrut să te facă să îl omori pe domnul Hunter, spune dur Hiller și eu tresar violent și îmi strâng mâinile în jurul lui Xavier…

– Asta nu se va întâmpla niciodată, spun rapid și îmi închid ochii…

– Niciodată.

– Șșșt…este ok, Klaine…este ok, îi aud vocea în urechea mea.

– Trebuie să ne liniștim în primul rând, începe iar Hiller să vorbească.

– Ați trecut prin multe într-un timp foarte scurt. Trebuie să gândim la rece următorul pas, pentru că fratele dumneavoastră a fost mereu cu un pas înaintea dumneavoastră și acum îl are pe fratele meu….pentru că i-a descoperit în port un transport ilegal, îl auzim și ne întoarcem spre el.

Femeia pleacă fiind condusă de unul dintre băieți și noi ne aflam la masa din living cu toții. Hiller, Ichen și încă un  băiat priveau peste nişte foi, Xavier stătea pe scaun lângă mine vorbind cu doamna Maria și eu simțeam durerea de cap cum venea peste mine mai puternică și în minte îmi veneau toate acele imagini. Când i-am privit corpul lui Xavier pe patul de spital, asistentul cu paharul de ceai, apartamentul, halucinațiile că sunt urmărit, casa și acum îmi aminteam…fratele lui îl împușcase mortal pe Jakele spunându-i că a dat greș și apoi pe ceilalți doi…

– Era o încăpere care mirosea foarte tare a mucegai, încep eu să vorbesc făcându-i atenți la mine.

– Eram legat și nu vedeam prea bine. Totul era în ceață dar în cameră era ecou și parcă era un sunet de apă care curgea mereu…ca un vuiet puternic. Fratele tău se certa cu Jakele spunând ceva că a greșit și că poliția este pe urmele lui. Apoi l-a împușcat mortal, trupul lui a căzut lângă mine dar nu puteam să reacţionez, apoi încă două focuri de armă .. i-am auzit râsul, râsul lui făcea ecou în acea încăpere, dar mai era cineva acolo…cineva care se chinuia să scape… auzeam clinchetul unui lanț de fier…era umezeala, o simțeam în tălpi…

– Fabrica.

– Fabrica.

Spun în același timp cu Xavier și ne ridicăm privirile spre Hiller…

– Acolo îl ține, este lângă apă, acolo îl ține pe fratele tău, spun și mă ridic în picioare.

– Știu acea fabrică, am lucrat 4 ani acolo, știu fiecare intrare în ea.

Xavier se ridică în picioare și mă întorc spre el privind-ul încruntat.

–Unde crezi că te duci? îl întreb dur și el își ridică o sprânceană spre mine.

– Ah…nu face asta..nu încerca să mă ții departe. Unde ești tu sunt și eu. Să nu te aud ….îmi replică revoltat…

– Xavier, iubitule… încă nu ești recuperat…te rog…

– Nu, nu…. cum crezi că aș putea să stau aici în timp ce tu ești acolo? Crezi că mă protejezi așa? Nu, stând aici va fi un chin și mai mare….aici va fi adevăratul iad pentru mine… pune-te în locul meu….și după aceea să vorbești, îmi spune furios și ochii îi străluceau puternic.

Îl priveam ca ultimul nebun, nici măcar nu mai auzeam ce spune. Tot ce vedeam era chipul lui furios, ochii lui strălucitori, buzele pline ….îmi era sub piele, în măduva oaselor, în minte, în suflet, în fiecare por…el era…doar el….

– Rechin....șoptesc și el se oprește și mimica feței se schimbă și îl văd cum înghite în sec….

– Cum aș putea trăi eu vreodată fără tine? Cine mă va mai supăra și excita în același timp? întreb și îl văd cum se face roșu la față și îl aud pe Hiller cum își drese glasul și îmi închid ochii.

Rahat .. uitasem de ei.

Mă întorc spre ei și le zâmbesc forțat, o privesc pe doamna Maria care zâmbea pe sub mustăți și mă așez înapoi în scaun…Xavier se duce lângă Hiller și privește spre foile de pe masă.

– Hiller, pune un băiat să scoată harta fabricii, să știm exact toate intrările și ieșirile. Și să vă pregătiți, trebuie să ne grăbim. Dacă îl are pe fratele tău, trebuie să ajungem rapid la el.

– Vă voi da veste antiglonț, îl aud și unul din băieți intră în casă cu o geantă mare neagră pe care o trântește pe masă și o deschide.

Era plină de arsenal. Hiller apucă o vestă pe care mi-o aruncă mie și una i-o oferă frumos  lui Xavier.

– Schimbați-vă. Într-o oră plecăm, spune dur și îmi ridic o sprânceană spre Xavier care mă privea și el la rândul lui ciudat.

Mă ridic din scaun și el vine rapid lângă mine și ne îndreptam spre scări, când ajungem în dormitorul lui îl văd cum se lipește de ușă și expiră zgomotos…

– Nu aș vrea să îl supăr vreodată...îl aud și îmi mijesc privirea spre el…

– Cred că mi-ar sfărâma țeasta cu mâinile goale…

– Deci să înțeleg că de Hiller îți este frică și de mine nu? îi scuip eu furios și îl văd cum mă privește confuz…

– De ce dracu să îmi fie frică de tine? îl aud întrebând și se dezlipește de ușă mergând spre dulapul cu haine.

– Să ne îmbrăcăm în negru, îl aud și îmi dau ochii peste cap…

– Xavier...îl fac eu atent.

– Încă nu sunt sigur că este bine pentru tine și vi…

– Ah…nu mă scoate din sărite… taci și îmbrăcă-te… uite…. ți-am găsit o vestimentație neagră..ca cerul gurii tale ..latri mereu ca un câine turbat... îmi spune iritat și îl pufnește râsul când își aude cuvintele…

– Iartă-mă, iubitule …spune râzând și eu doar oftez zgomotos .

– Sper ca viitorii noștri copii să nu îți semene, spun eu fără să gândesc și simt cum rămân fără aer când îmi aud propiile cuvinte. Xavier îngheață lângă mine privindu-mă cu ochii măriți…părea că abia mai respira și el….

Atunci când l-am văzut în spital în acel pat, atunci mi-a trecut prin minte acest gând….dar l-am aruncat într-un colț îndepărtat al minții …

– Klaine…îi aud glasul și mă îndrept spre dulap.

Îi iau hainele din mână, mă dezbrac rapid de ce aveam pe mine și trag tricoul negru și pantalonul …nu vroiam să  vorbesc despre asta…

– Klaine..îl aud din nou și îmi pun vesta pe mine.

-Ar trebui să te  îmbraci, sunt sigur că Hiller ne așteaptă jos.

– Klaine..îl aud din nou și mă întorc spre el.

– Încetează…a fost o glumă, nu am spus-o cu speranță sau cu alt înțeles. Încetează, îi spun destul de dur și îl văd cum înghite în sec.

Sunt un nemernic.

Îl văd cum se îmbracă și el dar îi vedeam mimica feței. El rămăsese încă la acele cuvinte, părea că îi umpluseră mintea. După ce se îmbracă, mă apropii de el și îi pun vesta și o prind. Își ținea respirația când m-am apropiat de el. Îl supărasem…..

– Xavier….spun încet.

– Nu, ai dreptate cum aș putea îndrăzni eu să cred că ți-ai dori vreodată copii cu mine, spune și îl văd cum se întoarce și se îndreptă spre ușă.

– Hai să încheiem cu iadul asta ..simt că abia pot respira...spune și iese pe ușă…

Îmi las capul în jos oftând adânc, îmi venea să mă bat. Îmi era frică, asta nu înțelegea el, că îmi era al naibii de frica să visez până acolo. Normal că îmi doream totul cu el, normal că visam la acel viitor dar dacă nu puteam să îl avem?

Îmi era frică de tot, îmi era frică uneori și să respir langa el și să îl ating.  El nu vedea asta? Nu îmi vedea sufletul chinuit ? Imaginea lui din acea zi nu avea să mă părăsească niciodată. Senzația că mi se strecoară printre degete viața lui era extrem de dureroasă…acum era bine dar dacă se întâmplă ceva? Nu, nu îndrăzneam eu să visez atât de frumos, pentru că atunci când am avut frumosul am căzut în întuneric și acum..acum el îmi oferea raiul și nu voiam să mă întorc în iad.

Ies în urma lui și îi găsesc pe toți jos, erau echipați și îl văd pe Xavier cum își pune arma la spate și oftez din nou…

Cobor și ajung lângă ei și Ichen îmi oferă arma pe care o iau și o pun și eu la brâu.

– Acum, că suntem toți aici, fiecare dintre voi aveți hărțile pe telefon, căștile în urechi pentru comunicare. Suntem 3 echipe 3 intrări….intrăm împreună, ieșim împreună, nu lăsăm oameni în spate. Fiți alerți, cel pe care îl vânăm în seara asta nu se joacă frumos și nici noi nu o vom face. Scopul este să îl găsim pe fratele meu și să îl scoatem viu de acolo. Mark trebuie prins în viață, moartea este prea ușoară pentru el, rostește dur Hiller și vocea lui îmi ridică părul pe ceafă.

– Ichen tu vei conduce echipa 2, Railey echipa 3 eu voi merge cu domnul…

– Așteaptă.. îl auzim pe Xavier….

– Hiller…hai să renunțăm la politețuri, te rog….

– Xavier, care m-a întrerupt, va merge cu mine, Terry și cu Klaine. Aveți stațiile și orice întâmpinați cereri ajutorul.…spune rapid și eu îmi ridic o sprânceană spre el….

– Da, aud în cor..  și îi văd cum se îndreaptă spre ieșire.

Hiller începe și el să meargă și îl văd pe Xavier cum îl privea zâmbind. Se apropie de mine și îmi face semn să ieșim.

– Cu siguranță îl plătesc prea puțin, îl aud și mă întorc să îl privesc, îi apuc mâna și o duc spre buze și el mă privește pierdut…dar nu spun nimic și nici el nu o face. Ne urcăm în mașini și ieșim cu toții pe poartă…

Simțeam acel gol în stomac. Ideea că mă întorc acolo, ideea că vom intra în luptă. Mă întorc spre el și îl privesc atent…îmi închid ochii și fac ceea ce nu mai făcusem de mult….

Doamne….te rog …tot ceea ce am spus mai devreme îmi doresc. Acel viitor, acei copii.. pe el…te rog, te rog să nu pățească nimic azi…

Privesc spre cer, începuse să se lumineze. Hiller nu voia sa mai aștepte și îl înțelegeam. Era vorba despre fratele lui. Și eu aș fi făcut la fel în locul lui …

Intrăm pe strada ce ducea spre fabrică și îl văd cum oprește mașina…

– 2 și 3 mă auziți? vorbește în cască.

– Da .. 2 suntem pe poziții.

– Da și 3 este pe poziții.

– La semnalul meu, intrați, le spune și ne face semn să coborâm.

Când ies din mașină privesc în jurul meu și observ acea mașină neagră era parcată mai jos de noi. Încep să alerg ușor spre ea și când ajung privesc încă o dată în jurul nostru și o lovesc ușor. Nu avea alarma. Mă îndrept spre ușa șoferului și lovesc cu arma în geam făcând-ul țăndări…

– Ce dracu faci? Te apuci de spart mașini acum? îi aud șoapta, dar era ușor nervos…

– Așteaptă puțin iubitule, spun și îmi scot mănușile de la spate, mi le pun și deschid portiera.

Mă îndrept spre torpedeu și văd acele acte. Le iau rapid și când le privesc, încep să rânjesc .  Îi fac semn lui Hiller și îl văd cum vine cu acel plic… Xavier ne privea confuz. Îi iau plicul din mână și îl pun între scaune, pun actele la loc și închid portiera.

– La fix ora 8 organele de poliție vor fi anunțate..îmi spune Hiller și îi dau scurt din cap.

Îmi privesc ceasul de la mână și îmi ridic privirea spre cer ..

– Este ora 5:20…avem 2 ore să terminăm cu totul, le spun și îl apuc de mână pe Xavier și plecăm de acolo…

– Ce naiba s-a întâmplat mai devreme? îi aud întrebarea.

– Este mașina fratelui tău și i-am lăsat un cadou….cei de la poliție vor avea  încă un motiv în plus să îl aresteze acum...îi spun și îl văd cum își ridică sprâncenele spre mine.

– Îți voi spune mai târziu, iubitule..trebuie să ne concentram, îl fac atent și își mijește privirea spre mine.

Începem să înaintăm după Hiller și Terry. Se opresc și ne fac semn să ne ascundem…

– Are pază, auzim în căști și îmi ridic privirea spre curtea fabricii…

– Adam, ia-o în dreapta.. după zidul fabricii este o intrare care duce spre subsol..intrăm acolo, îi spun.

– Ok ..fiți alerți, ne spune și îl văd cum începe să meargă atent pe lângă gard…

Mă întorc spre Xavier și îl apuc de mână…

– Hai, îi spun și îl trag după mine privind în jurul nostru să nu fim văzuți.

Îl văd pe Hiller cum se oprește lângă intrare și ne apropiem și noi..

– Dați-vă în spate, ne cere când privim spre acele gratii.

Își scoate arma și trage două focuri de armă care se aud destul de tare.

– Asta i-a făcut alerți ….ne spune și trage de acele gratii până ne permite sa intrăm.

– Alergați . Klaine o iei în față fiindcă tu știi drumul, îmi strigă și încep să alerg ținându-l pe Xavier de mână.

– 2 și 3 intrați…spune în stație…

Ne oprim când în fața noastră se intersectează drumul și privesc atent.

– În dreapta, le spun și începem iar să alergăm.

– Sunt în spatele nostru, strigă Terry.

– Terry, scapă de ei, îi spune Hiller și mă opresc să îl privesc. Bărbatul își scoase armele și îl văd cum rânjește…

– Asta este partea mea preferată, spune și îl văd cum se întoarce alergând spre acei bărbați …

– Ce naiba?….

– Klaine … aleargă.…îl aud și mă întorc și încep iar să alerg…

Observ ușa care dădea spre fabrică și mă opresc. Le fac semn să se oprească și ei și îmi pun urechea pe ea…se auzeau ventilațiile. Eram în aria potrivită…apăs mânerul și o deschid ușor, îmi scot arma și observ muncitorii de acolo care se sperie când ne văd. Îmi ridic arma și le fac semn să tacă…

Le fac semn băieților să vină și îl văd și pe Terry alergând ușor  în spatele lor…

– Este liber, îl aud și Hiller rânjeste spre el.

– Ai făcut o treabă bună amice, îi spune rapid.

Vin în spatele meu cu toții, le fac semn spre ușa albă și eu încă îmi țineam arma spre cei de acolo…

– Nu ieșiți de aici dacă vreți să scăpați cu viață, le spun acelor muncitori.

Ieșim pe ușa albă și privim în jurul nostru…îl vad pe Hiller cum face un pas în față dar Xavier îl oprește.

– Așteaptă…îi spun și se întorc ambii spre mine…

Eu îmi închid ochii… încercând să aud din nou acel sunet. Îl aud și îmi deschid brusc ochii și încep să merg spre stânga…

Văd ușa aceea și mă îndrept direct spre ea..încerc să o deschid dar părea că este închisă și mă dau în spate. Îmi scot arma pregătit să trag dar Hiller trage rapid un foc de armă  spre încuietoare și ușa se deschise .. intră rapid și îl vedem pe fratele său atârnat în lanțuri …părea că abia mai respira, mă îndrept spre el, îl ajut să îl dea jos și auzim un foc de armă și Terry îl împinge pe Xavier în cameră…intrând și el.

– Suntem înconjurați….ne spune și se lipește de perete…