Reîntâlnire accidentală cu fostul iubit – Capitolul 1

Reîntâlnire accidentală cu fostul iubit / Accidentally Meet My Ex 

Capitolul 1 

 [Secția de Urologie, pacientul cu numărul 16, este rugat să se prezinte în sala de consultații nr. 3.]

[Secția de Urologie, pacientul cu numărul 16, , este rugat să se prezinte în sala de consultații nr. 3.]

Difuzorul repetă anunțul de două ori, însă nimeni nu răspunse. Asistenta de la recepție se ridică cercetând zona și strigă:

– Cine este pacientul cu numărul 16?

Su Xingchuan, care vorbea la telefon cu un client, realiză brusc că el era numărul 16. Încheie rapid conversația și închise telefonul, făcându-i semn asistentei cu un zâmbet de scuză înainte de a porni cu pași repezi pe coridor.

– A doua ușă pe stânga, îi aminti asistenta.

Înalt și impunător, mergea cu hotărâre spre cabinet. Oamenii care așteptau în apropiere nu se putură abține să nu-l privească pe acesta trecând. Un bărbat chiar îi spuse soției sale în glumă:

– Întotdeauna vorbești despre bărbații frumoși, dar uite, chiar și bărbații frumoși trebuie să viziteze secția de urologie.

Soția lui răspunse pufnind:

– Cel puțin el este potrivit pentru asta.

Su Xingchuan găsi sala de consultații nr. 3. Bătu la ușă, iar o voce tânără din interior strigă:

– Intră.

Su Xingchuan se opri pentru o clipă, iar un nume îi trecu prin fața ochilor – Dr. Li Xuan.

Simțise deja un sentiment de familiaritate atunci când se înregistrase, dar din cauza programului său încărcat și a apelurilor constante la serviciu, nu avusese timp să verifice pe site-ul clinicii detaliile medicului.

Nu putea fi el… nu-i așa?

Chiar dacă persoana respectivă studiase medicina.

Gândurile îi trecură prin minte într-o clipă, înainte de a fi readus la realitate. Împinse ușa și intră.

Sala de consultații nu era mare, iar un miros slab de dezinfectant persista în aer. Ferestrele erau imaculate de curate, iar în partea dreaptă era o mică zonă de examinare cu un paravan albastru de intimitate. În stânga se afla biroul doctorului.

Din locul în care se afla, fața și corpul doctorului erau ascunse în spatele computerului, lăsându-l cu un sentiment inexplicabil de neliniște.

Păși înăuntru și închise ușa după el.

– Numărul 16? Cum te cheamă? întrebă doctorul.

Vocea lui, la fel ca un șoc electric, trecu prin urechile lui Su Xingchuan și se opri direct în inima sa. Încremeni pe loc. Doctorul  întrebă din nou:

– Cum te cheamă?

Tonul său purta o notă de nerăbdare.

Su Xingchuan făcu un pas înainte și văzu un chip deopotrivă familiar și ciudat – un chip care apărea adesea în visele sale. Era la fel de rafinat și detașat ca întotdeauna, la fel de captivant.

Ochii lui erau clari și distincți, ca lumina rece a soarelui iarna sau ca o pictură în cerneală – simpli, dar inexplicabil de emoționanți.

Nu se schimbase prea mult în ultimii șapte ani, nici măcar coafura, cu bretonul moale care îi acoperea fruntea, făcându-l să pară abia trecut de douăzeci de ani.

Li Xuan își ridică privirea, iar ochii lor se întâlniră. Amândoi rămaseră tăcuți pentru câteva secunde. În mod clar, Li Xuan îl recunoscuse și el.

– …

Su Xingchuan rămase fără cuvinte.

Nu se așteptase niciodată ca, dintre toate felurile în care își imaginase reîntâlnirea lor, să se întâmple așa – într-o sală de consultații a unei clinici, cu Li Xuan în halatul său alb în fața sa, ținând în mână un teanc de rapoarte și analize.

Și, dintre toate locurile, într-o secție de urologie.

Privirile lor se întâlniră și se întoarseră rapid.

Su Xingchuan își eliberă gâtul și luă inițiativa:

– Nu ne-am văzut demult.

Li Xuan își coborî privirea spre ecran, făcând clic pe mouse. Nu răspunse la salutul lui Su Xingchuan.

A rămas la fel de zgârcit cu vorbele, se gândi Su Xingchuan.

Încercând să rămână calm, Su Xingchuan se așeză și continuă discuția.

– De ce lucrezi aici? Nu aveai de gând să pleci la Shanghai?

Li Xuan tot nu răspundea. După un scurt timp întrebă doar:

– Care este problema?

– …

Su Xingchuan anticipase acest lucru. După șapte ani în care nu se  văzuseră, rămase același tip tăcut.

Su Xingchuan îi înmână obedient rezultatele analizelor efectuate și raportul examinării. Nu se putu abține să nu se simtă stânjenit atunci când explică:

– Uh, am fost aici în urmă două zile. Un doctor pe nume Zhou mi-a cerut să fac aceste trei teste. Am primit toate rezultatele abia astăzi,  vorbi Su Xingchuan cu timiditate.

Li Xuan păru să înțeleagă problema și arătă spre sloganurile de pe perete. Su Xingchuan se uită peste ele.

„Problemele bărbaților, șterse dintr-o dată.”

„Urologie profesională, o viață «norocoasă». ”

– …

Fața lui Su Xingchuan se întunecă și clarifică:

– Nu este problema asta, doar o piatră la rinichi.

Li Xuan luă raportul și aruncă o privire peste el.

Su Xingchuan simțea o durere neplăcută dedesubt încă de luna trecută. Stresul de la serviciu și evenimentele sociale frecvente agravaseră starea, iar în ultimele zile, durerea devenise insuportabilă, forțându-l să caute ajutor medical.

Auzise că „Huaye Urology” ar fi cea mai bună clinică, așa că își făcuse o programare în ciuda programului său încărcat. În cele din urmă, reuși să obțină ultimul loc înainte de terminarea turei doctorului.

Și acum, se întâlnise cu fostul său iubit.

Li Xuan examină cu atenție tomografia computerizată (CT) și întrebă:

– Cât timp a trecut de când ai simțit prima dată durerea?

– Mai mult de o jumătate de lună, răspunse Su Xingchuan.

– Ai mai experimentat asta înainte?

– Nu.

– Există două posibilități – veziculită seminală sau blocaj în canalul seminal.

După o scurtă pauză, Li Xuan se uită la el și îl întrebă:

– Ai activitate sexuală frecventă?

Su Xingchuan îngheță pentru o clipă, apoi răspunse rapid:

– Frecvent nu, rar.

În realitate, deloc. Dar Su Xingchuan nu vru să recunoască asta.

Li Xuan fusese cel care se despărțise de el atunci. Încă îi purta resentimente și nu putea să-l lase pe Li Xuan să afle că fusese singur în toți acești ani sau că se gândise doar la acel „băiat liniștit” în tot acest timp.

Când Su Xingchuan spuse „rar”, Li Xuan făcu o pauză înainte de a continua să apese tastatura. Li Xuan întrebă apoi:

– Ai mers cu bicicleta sau ai stat mult timp pe scaun în ultima vreme?

– Nu am pedalat, dar am stat mult timp pe scaun.

– Scoate-ți limba.

Su Xingchuan ezită să facă asta. Era ciudat ca după șapte ani, prima lor întâlnire să înceapă cu o examinare computerizată (CT) a părții inferioare a corpului său, iar al doilea lucru era să-i inspecteze limba.

Totuși își scoase limba, iar Li Xuan aruncă o privire rapidă.

Tastatura foșni în timp ce Li Xuan tasta, ochii lui reflectând strălucirea ecranului, făcându-i deosebit de strălucitori în lumina serii. Apoi, Li Xuan își coborî din nou privirea.

– Locuiești în prezent cu partenerul tău?

Su Xingchuan nu se prinse.

– Ce?

Li Xuan se încruntă ușor, părând nerăbdător.

– Locuiești cu partenerul tău?

Su Xingchuan era cât pe ce să mărturisească: „Nu am niciunul”, dar, pentru mândria lui, mormăi:

– N-nu.

Li Xuan se uită din nou fix spre el. Su Xingchuan simți brusc cum un fior îi traversă șira spinării. Nu se putu abține să nu se uite într-o parte.

Li Xuan scoase o pereche nouă de mănuși de latex și le fixă pe mâinile sale.

– Dă-ți jos pantalonii până la jumătate și întinde-te pe patul acela.

– Huh?

– E ceva în neregulă cu auzul tău? întrebă Li Xuan, încruntându-se.

– …Nu.

Chiar și pentru cineva cu obrazul gros precum Su Xingchuan, asta era prea mult. Putea exista un mod mai ciudat de a te reîntâlni cu un fost iubit? Chiar de la început, trebuia să se ajungă la asta?

Li Xuan trase paravanul albastru de intimitate în jurul patului.

Su Xingchuan își desfăcu cureaua.

Li Xuan stătea acolo, cu fața inexpresivă, așteptând.

Su Xingchuan își descheie pantalonii și trase fermoarul în jos. Deși de obicei era încrezător și curajos, în acest moment, lângă patul de examinare dintr-o clinică de urologie, nu se simțea deloc așa.

Își eliberă gâtul printr-o tuse și, în mod surprinzător, Li Xuan își întoarse privirea, dându-i timp acestuia să-și scoată și restul hainelor.

De ce se simțea asta umilitor?

Întinzându-se, Li Xuan apăsă în câteva locuri cu mâna acoperită de mănușă. Degetele lui erau reci, iar apăsarea nu era nici prea puternică, nici prea ușoară. Mărul lui Adam al lui Su Xingchuan se săltă, iar respirația lui îi deveni mai greoaie.

Li Xuan se aplecă și întrebă ușor.

– Te doare aici?

– Nu.

Gândurile lui Su Xingchuan începuseră să rătăcească departe.

Își aminti brusc de prima lor dată, acum șapte ani, când rezervase o cameră de hotel puțin mai departe de campus. Costase peste 500 pe noapte, ceea ce însemnase cam jumătate de lună de cheltuieli de trai pentru un student ca el la vremea aceea, dar Li Xuan avea pielea delicată și nu putea risca să-l ducă undeva mai ieftin.

Își reaminti că îl luase pe Li Xuan în brațe după ce acesta se plânsese că Su Xingchuan nu îl ținea de mână cum trebuie.

Li Xuan era frumos, dar și ciudat. Rece și distant, la fel ca degetele sale, făcându-l pe celălalt să ezite să le atingă.

Despărțirea fusese bruscă. Li Xuan îi spuse că nu mai vrea să se întâlnească cu el și că îl urăște.

Și uite așa, prima iubire a lui Su Xingchuan se terminase fără motiv, un nor imens atârnând deasupra lui de atunci.

– Doare aici?

Vocea lui Li Xuan îl trase înapoi la realitate. Simțind presiunea mâinii, el tresări.

– Doare!

Li Xuan apăsă apoi pe un alt loc de pe abdomen.

Su Xingchuan continua să se uite fix la fața lui.

Li Xuan devenise mai matur în ultimii șapte ani, comportamentul său rafinat făcându-l să pară și mai uimitor. Dar exista și o aparență adorabilă de maturitate, care îl trăgea de inimă pe Su Xingchuan.

În loc de durere, el simți altceva – o voce rece, detașată.

– Ai putea să nu…

– Huh?

Su Xingchuan îi urmări privirea și observă imediat umflătura. Simțindu-și urechile cum iau foc, tuși stânjenit.

Cum putea fi reuniunea lor atât de unilaterală? El era agitat, în timp ce Li Xuan era la fel de calm ca întotdeauna. Dragostea, ca întotdeauna, era nedreaptă.

Spuse fără rușine:

– Ești doctor. Nu știi că asta nu este ceva ce pot controla?

– Nu-l poți controla la douăzeci și șapte de ani?

– …

Su Xingchuan rămase fără cuvinte și încercă să contraatace:

– De obicei, îl pot controla, dar astăzi, văzând o veche cunoștință… Doctore, ți se pare familiar?

Expresia lui Li Xuan rămase întrebătoare.

Corpul lui Su Xingchuan refuză să coopereze, reacționând și mai tare pe măsură ce Li Xuan continua examinarea, nerăbdarea din ochii lui Li Xuan transformându-se în enervare.

– Tu…!

– Nu mă pot abține, spuse Su Xingchuan inocent.

– Doctore, tu într-un halat de laborator ești chiar mai interesant decât într-o uniformă școlară.