Reîntâlnire accidentală cu fostul iubit – Capitolul 2

Reîntâlnire accidentală cu fostul iubit / Accidentally Meet My Ex 

Capitolul 2 

După examinare, Li Xuan își scoase mănușile.

Su Xingchuan își ajustă rapid hainele. În ciuda scurtei intimități din spatele paravanului de protecție, era totuși preocupat de starea sa de sănătate. Urmându-l pe Li Xuan, îl întrebă:

– Problema calculului meu renal este gravă?

– Este gravă.

– Huh?

Su Xingchuan fu surprins, dar apoi se simți confuz. El avusese întotdeauna un stil de viață sănătos – în afară de recenta creștere a stresului de la locul de muncă și a obligațiilor sociale din cauza unei oportunități de promovare. Își menținea rutina de fitness și făcea baie zilnic, chiar și iarna. În general, se considera destul de sănătos.

Nu putea fi atât de grav.

Studie expresia lui Li Xuan, apoi trase un scaun mai aproape pentru a se așeza lângă el, în timp ce Li Xuan tasta un alt rând pe ecran.

Su Xingchuan nu putu vedea clar ce scria, de aceea întrebă:

– Cât de grav este?

– Foarte grav.

– Nu poți spune asta pur și simplu așa, se plânse Su Xingchuan.

– Fii mai concret. Este cancer?

Expresia lui Li Xuan rămase încruntată.

Un fior traversă șira spinării lui Su Xingchuan.

– Este într-adevăr cancer?

– Ai de gând să te căsătorești în curând? întrebă Li Xuan.

– Ce? Eu- să mă căsătoresc? Glumești? Am fost cu tine de când aveam douăzeci de ani. Ce căsătorie?

Apoi văzu genele lui Li Xuan mișcându-se ușor. În mod clar, Li Xuan nu era încântat de expresia „am fost cu tine”.

– Nu neapărat, răspunse Li Xuan cu răceală.

– Nu vreau să rănesc pe nimeni. Crezi că sunt la fel de iresponsabil ca tine? pufni Su Xingchuan.

Expresia lui Li Xuan rămase neschimbată în timp ce își îndrepta spatele.

– Deci, nu plănuiești să ai copii în viitor?

Ce legătură are asta cu copiii?

Lăsând la o parte faptul că Su Xingchuan era deja homosexual și abandonase de mult gândurile despre căsătorie și copii, simpla menționare a „copiilor” îl enervă.

În trecut, îl prețuise pe Li Xuan, îl răsfățase și îl tratase ca pe o comoară. Și în cele din urmă ce se întâmplase?

Micul nerecunoscător.

Omul trebuie să se iubească pe el însuși, se gândi el.

Dar Li Xuan continuă calm:

– Doar pentru că nu îi vrei acum, nu înseamnă că nu îi vei vrea în viitor. Dacă aștepți prea mult, s-ar putea să nu mai ai ocazia.

Cuvintele lui îl speriară pe Su Xingchuan. Ar putea fi într-adevăr cancer? Cancer de vezică urinară, cancer de prostată, cancer testicular…

Enumerase toate tipurile de cancer masculin la care se putea gândi, imaginându-și chiar și cancerul renal. Fața lui deveni palidă și apucă mâna lui Li Xuan.

– Ce se întâmplă cu adevărat?

– Nu e nimic, doar întrebam la întâmplare.

– …

Su Xingchuan rămase fără cuvinte.

Li Xuan dezvălui în cele din urmă diagnosticul.

– Calculul este afectat de inflamație. Poți programa intervenția chirurgicală în curând.

– Care este cauza?

– Activitate sexuală dezordonată, obiceiuri alimentare proaste sau stres la locul de muncă. Ar putea fi, de asemenea, o problemă congenitală.

Su Xingchuan știuse imediat cauza. Trebuie să fi fost stresul profesional. Dar se întreba oare ce motiv presupusese Li Xuan pentru el.

Li Xuan se întoarse și întrebă:

– Vrei să faci operația?

– O vei face tu?

– În mod normal, o face medicul curant, dar se poate schimba în funcție de program.

– Este complicată?

– Nu, este minim invazivă.

Su Xingchuan se gândi pentru o clipă, după care spuse:

– Atunci hai s-o facem.

Li Xuan scrise decizia, iar imprimanta începu să bâzâie.

– Vino poimâine pentru operație.

– Bine, spuse Su Xingchuan, uitându-se la profilul rece și delicat al lui Li Xuan.

Amintindu-și de întrebarea lui anterioară, un gând răutăcios îi trecu prin minte și nu se putu abține să nu întrebe:

– Doctor Li, ești singur în prezent?

– Cumva e treaba ta?

– Bineînțeles că e treaba mea. Chirurgul este fostul meu iubit și nu am avut o despărțire tocmai amiabilă. Asta mă sperie. Când voi zăcea pe masa de operație, doborât de anestezie, dacă te răzbuni pe mine? Cine îmi va asigura fericirea pentru tot restul vieții mele?

– Nu o voi face. Medicii au etică profesională.

Su Xingchuan rânji.

– Deci în sfârșit recunoști.

– Ce să recunosc?

– Că ești fostul meu iubit. Ai fost atât de rece, încât am crezut că m-ai uitat. N-ai pic de inimă.

Li Xuan nu dori să se implice mai mult în discuție. După ce verifică formularul și îl semnă, îi spuse:

– Du-te, plătește taxa și aranjează-ți internarea în spital.

Su Xingchuan luă formularul și se uită peste el. Părea că trecuse o viață de atunci. Scrisul de mână al lui Li Xuan se îmbunătățise semnificativ.

În sfârșit, își scrisese numele îngrijit. Lui Li Xuan nu-i plăcea propriul nume, „Xuan”, pentru că simțea că nu i se potrivea – nu era ușor sau însorit, așa cum sugera numele. Scria în mod deliberat „Li” ca o linie dreaptă atunci când își semna numele.

Su Xingchuan îl corectase de multe ori, explicându-i de ce era nepotrivit să-l scrie așa, dar Li Xuan nu voia să asculte. Pur și simplu se cuibărea în brațele lui Su Xingchuan, cu ochii calmi ca un lac senin, și se uita la el în tăcere. În cele din urmă, tot ce putea face Su Xingchuan era să-l sărute și să-i spună: „Bine, scrie cum vrei tu.”

– Li Xuan! strigă Su Xingchuan brusc numele acestuia.

Li Xuan făcu o pauză în timp ce își împacheta lucrurile.

– Nu ne-am văzut demult.

Reacția lui Li Xuan era în continuare rece.

– Da, răspunse dând scurt din cap.

Înainte de închiderea clinicii, Su Xingchuan plăti rapid taxele pentru consultație și operație, strângând teancul de chitanțe.

Se uită apoi înapoi spre holul clinicii.

Mai rămăseseră doar câțiva pacienți împrăștiați pe coridor, iar ușa de la sala de consultații a lui Li Xuan era închisă.

Din păcate, nu făcuse schimb de date de contact cu el. Deși și-l mai amintea, chiar și după ce ștersese totul într-un acces de furie, putea încă recita numărul lui și atunci când era beat.

Dar faptul că și-l amintea nu însemna că îl putea adăuga înapoi. În acel moment asistenta îl întrebă:

– Mai este ceva?

Su Xingchuan zâmbi:

– Nu, nimic.

Atunci când plecase, ploaia care persista de câteva zile se risipi în sfârșit. Lumina soarelui apusese, risipind atmosfera rece a spitalului.

Operația fusese programată pentru după-amiază, două zile mai târziu, dar el urma să fie internat de mâine. În timp ce se îndrepta spre parcare, colegul său Xie Liang îl strigă:

– Bei ceva în seara asta?

Xie Liang era un coleg de la compania de investiții unde lucrau amândoi. Făcuseră echipă înainte și deveniseră prieteni datorită intereselor lor comune. Trăgându-și centura de siguranță, Su Xingchuan răspunse:

– Fără băuturi. Mâine voi fi internat.

– Ce?

Xie Liang părea șocat.

– Internat? Ce s-a întâmplat?

Era un pic jenant pentru el să spună, dar din moment ce problema sa nu fusese cauzată de niciun obicei prost de viață, ci mai degrabă de stresul de la muncă, recunoscu:

– Am un calcul renal. Nu e mare lucru – am avut parte de prea multă presiune în ultima vreme de la negocierea prețurilor cu Zhongjin, stând treaz până târziu în fiecare zi. M-am suprasolicitat.

– Un calcul? În rinichiul tău?

– …

Su Xingchuan rămase tăcut.

– Piatră în vezică? Sau la testicule?

Xie Liang simți ceva ciudat din tăcerea prelungită.

– Nu-mi spune că e… știi tu, acolo jos?

– Taci din gură.

Xie Liang izbucni în râs, vocea lui răsunând în mașină. Su Xingchuan își frecă fruntea și ieși din parcare. Încă râzând, Xie Liang îl tachină:

– Ți-am mai spus, omule. Trebuie să ieși mai mult, să socializezi. Dacă nu-l folosești, îl pierzi. Dar nu m-ai crezut, spunându-mi că abstinența te face mai liber. Vezi? S-a întors să te muște.

– Ajunge cu prostiile.

– La ce clinică? O să vin cu tine mâine.

– Nu e nevoie.

– Părinții tăi nu sunt prin preajmă, iar tu nu ai un partener. Ar trebui măcar să mă anunți înainte de operație. Chiar și o operație minoră are nevoie de cineva care să-ți fie alături în afara sălii de operație.

La început vru să refuze, dar se răzgândi. Dacă fostul lui iubit s-ar gândi să se răzbune pe el în timpul operației? Gândindu-se la Li Xuan, un zâmbet i se răspândi pe față. De cealaltă parte, Xie Liang fu surprins.

– Ce este atât de amuzant? Ai întâlnit o asistentă frumoasă? Stai, sunt și bărbați infirmieri?

– Nu există bărbați infirmieri, dar există un doctor bărbat.

– Gusturile tale sunt ciudate, nu? Prima ta iubire nu ar trebui să arate ca o păpușă de porțelan, nu?

Chiar atunci, prin oglinda retrovizoare, îl văzu pe Li Xuan.

Li Xuan își schimbase halatul alb cu o jachetă scurtă, purtând un rucsac negru pe umăr. Părăsea spitalul singur, alegând o bicicletă închiriată, scanând-o și plecând.

Părea singuratic, dar drăguț.

Viteza sa de pedalare era lentă, aproape ca a unei persoane în vârstă, cu spatele drept în timp ce cobora cu grijă panta.

Urmărindu-l, limba lui Su Xingchuan perie dinții din spate. O idee i se ivi în minte.

– Vei afla destul de curând.

În după-amiaza zilei următoare, Su Xingchuan sosise la spital, aducând cu el câteva schimburi de haine și câteva obiecte personale.

Deoarece era vorba de o operație minim invazivă, se aștepta să stea mai puțin de trei zile. De aceea nu le spuse nimic părinților săi. Când mama sa îl sunase cu o seară înainte să vadă ce mai face, el pur și simplu spusese că era bine, doar că era ocupat cu munca.

Mama sa îl mustrase:

– Nu te suprasolicita, nu poți face toți banii din lume.

Născut într-o familie din clasa de mijloc, părinții săi erau amândoi angajați. Când avea doi ani, locuiau într-un apartament, iar când împlinise zece ani, se mutaseră într-unul mai bun, aproape de școala de cartier. Familia avea o casă și o mașină, iar după pensionare, părinții săi trăiau confortabil, jucând mici jocuri de mahjong în fiecare zi.

Nu crezuse niciodată că banii sunt atât de importanți – asta până când îl întâlni pe Li Xuan.

Li Xuan provenea dintr-o familie înstărită, cu toate bunurile sale branduite. Deși nu urmărea luxul, Su Xingchuan simțea mereu că trebuia să îi ofere mai mult.

Atunci începu să se gândească la economisirea banilor în facultate. În ultimii câțiva ani, munci din greu și economisi mult. Dar, așa cum spunea Xie Liang – abstinența în numele libertății duse în cele din urmă la probleme.

Banii puteau cumpăra fericirea, dar fără a avea pe cineva cu care să o împartă, era doar o cursă solitară înainte. Și în adâncul sufletului, încă nu putea renunța.

Când ajunsese la clinică, asistenta îi repartizase o cameră. Din fericire, era o cameră dublă. Asistenta arătă spre patul din stânga.

– Așează-te acolo, doctorul Li va fi aici în scurt timp.

Patul din dreapta era deja ocupat, deși ocupantul acestuia nu era de găsit nicăieri.

– Mulțumesc.

După aceea, îi trimise numărul camerei lui Xie Liang.

În timp ce despacheta, primi un apel telefonic de la un client, care încă se târguia pentru taxele de administrare.

– Domnule Xu, vă rog să înțelegeți, dacă reducem comisionul la 0,5%, am rămâne fără nimic.

După ce închise, se întoarse și îl găsi pe Li Xuan stând lângă pat în halatul său alb, surprinzându-l.

– De ce nu ai spus nimic?

Li Xuan deschise dosarul și începu să discute detaliile operației.

– Intervenția este programată pentru mâine la ora 10:30. Trebuie să postești timp de opt ore înainte de operație – fără mâncare sau apă.

– Am înțeles.

Asistenta îi aduse un halat de spital.

Su Xingchuan atinse țesătura aspră și remarcă:

– Tu nu ai putea purta niciodată asta, nu-i așa? Ți s-ar părea prea zgârietor.

Li Xuan se uită la el, iar gura îi tremura ușor. Era greu de spus dacă era enervat sau supărat. Când Li Xuan era pe cale să plece, Su Xingchuan vru instinctiv să îl rețină. El îl întrebă întâmplător:

– Doctore, există efecte secundare ale acestei operații?

– Efecte secundare?

 – De exemplu, după operație, privi în jos și continuă:

– Va mai funcționa? Va scădea abilitatea mea?

Li Xuan aruncă și el o privire în jos.

– Nu.

Simțindu-se obraznic, Su Xingchuan spuse:

– Și dacă nu funcționează? Este inclusă îngrijirea ulterioară? Doctorul îl poate testa?

Se așeză pe pat, privindu-l relaxat pe Li Xuan. Această scenă se suprapunea cu amintirile de acum șapte ani, când obișnuia să îl tachineze pe Li Xuan în același mod.

Buzele lui Li Xuan se întredeschiseră ca și cum ar fi fost pe cale să spună ceva, dar chiar atunci cineva bătu la ușă. Xie Liang intră, spunând:

– Eram în trecere pe aici, așa că m-am gândit să verific locul. Camera asta e spațioasă și liniștită, dar magazinul de fructe de la parter e o escrocherie. Merele sunt aproape zece dolari kilogramul, dar tot ți-am luat câteva.

Li Xuan se uită la Xie Liang, apoi înapoi la Su Xingchuan.

Su Xingchuan tăcu.

Observația sa anterioară, „Și dacă nu funcționează?”, era încă suspendată în aer.

Ochii lui Li Xuan se întunecară și spuse:

– Dacă nu mai funcționează, atunci vei fi „bottom”.

– …