Reîntâlnire accidentală cu fostul iubit – Capitolul 3

Reîntâlnire accidentală cu fostul iubit / Accidentally Meet My Ex

Capitolul 3

 Li Xuan se întoarse și plecă, trecând pe lângă Xie Liang.

Xie Liang îl privi ieșind din cameră, apoi își arătă dezamăgirea spunând:

– Arată foarte bine, atât de frumos încât e greu de spus dacă e bărbat sau femeie. Păcat că e bărbat. Dacă ar fi avut o siluetă de femeie cu fața asta, oamenii ar fi făcut coadă la el de aici și până pe Bulevard ca să-l urmărească.

– O mulțime de oameni l-au urmărit și în trecut.

Xie Liang făcu o pauză, iar apoi întrebă:

– Stai, ce? Îl cunoști?

– E fostul meu iubit.

Xie Liang se clătină ușor, lovindu-se de ușă.

– Nu-i de mirare… În sfârșit înțeleg de ce ai fost agățat de prima ta iubire în tot acest timp.

Apoi îi arătă lui Su Xingchuan degetul mare sus și adăugă:

– Ai gusturi bune.

Su Xingchuan chicoti.

– Dar ce a vrut să spună când a zis că dacă nu mai funcționează, tu vei fi bottom?

Xie Liang părea șocat în timp ce îl scana pe Su Xingchuan de sus în jos.

– Amice, doar nu…

– Taci din gură, răbufni Su Xingchuan.

Xie Liang izbucni în râs, dar, amintindu-și că erau într-un spital, încercă să se stăpânească.

– Deci, cum te simți? Este dureros?

– Un pic.

Văzând că Su Xingchuan nu se simțea bine, Xie Liang nu insistă mai mult și nici mai făcu glume.

– Ai fost supus unei mari presiuni la serviciu în ultima vreme, suspină Xie Liang, așezându-se lângă pat, adăugând:

– Ți-am spus să nu te duci la acel proiect Zhongjin, dar tu ai insistat. Nu e un proiect de care să se apuce oricine. Xu Zhengdong de la Zhongjin mi s-a părut întotdeauna o persoană cu probleme – un tiran meschin care privește de sus pe toată lumea și se așteaptă ca oamenii să se umilească și să se lingușească în fața lui, și chiar și așa, s-ar putea să nu-ți acorde nici măcar o clipă.

Su Xingchuan scutură din cap cu un zâmbet.

– Dacă umilința îmi aduce bani, o voi face.

– Dacă finalizezi această afacere, ai putea ajunge la șapte cifre anul acesta, își frecă Xie Liang degetele.

– Poate.

Xie Liang își ridică o sprânceană, gesticulând spre ușă.

– El știe cât câștigi acum?

Su Xingchuan știa că Xie Liang se referea la Li Xuan.

– Probabil că nu-i pasă, ridică Su Xingchuan din umeri.

– Familia lui este înstărită – tatăl lui este în afaceri, iar mama lui este în politică. Banii nu sunt o problemă pentru ei.

Xie Liang păru surprins.

– Chiar așa? Apropo, cine îți face operația mâine?

– El.

– Ce? El?! Ce coincidență!

Xie Liang se ridică în picioare, apoi se aplecă întrebându-l cu un zâmbet malițios:

– Chiar ești de acord ca fostul tău iubit să te opereze? Dacă îi alunecă mâna și îți pierzi bărbăția?

Deși Su Xingchuan glumise despre asta cu Li Xuan, auzind pe altcineva spunând același lucru îl făcu să vrea să-l apere instinctiv pe Li Xuan.

– Am încredere în abilitățile lui, bine?

Xie Liang râse și își flutură mâna.

– Glumeam doar. Îți voi spăla un măr.

Su Xingchuan fusese internat în jurul orei trei după-amiaza. După ce stătu o vreme de vorbă, Xie Liang se întoarse la birou. Rămas singur, Su Xingchuan își scoase laptopul pentru a revizui rapoartele financiare și răspunse la apeluri până la lăsarea serii.

O tânără asistentă medicală chiar comentă:

– Domnule Su, sunteți foarte ocupat, nu-i așa?

– Nu am de ales, răspunse el cu un zâmbet neputincios.

Observând că asistenta îi schimba perfuzia pacientului de alături, o întrebă încet:

– Apropo, cum este Dr. Li?

Asistenta nu se simți nevoită să ceară lămuriri; știa exact cine este „Dr. Li”, deoarece mulți oameni întrebau despre el.

– Este foarte profesionist și responsabil, dar nu vorbește prea mult.

– Și… are un partener?

Asistenta ridică o sprânceană.

– Chiar și bărbaților frumoși le plac bârfele?

Su Xingchuan chicoti.

– Mulțumesc de compliment.

Asistenta izbucni în râs.

Cu statura sa înaltă și trăsăturile definite, Su Xingchuan avea de obicei o prezență intimidantă. Asistenta ezită la început să discute cu el, dar tonul său blând și răbdător la telefon fusese încurajator.

În realitate, Su Xingchuan nu fusese întotdeauna atât de amabil. Li Xuan fusese cel care îi tăiase colții ascuțiți, iar viața și munca îl neteziseră și mai mult.

Cu zece ani în urmă, când era mereu competitiv în echipa de baschet și îi făcea pe coechipieri pămpălăi, nu și-ar fi imaginat niciodată că într-o zi va discuta la telefon cu clienții spunând: Da, da, dle Xu, intuițiile dvs. sunt profunde. Trebuie să învăț de la dvs..

Oamenii spuneau că obiceiurile nu se schimbă ușor, dar Su Xingchuan se gândi că poate nu era așa.

Văzând că asistenta nu era dornică să dezvăluie prea multe despre Li Xuan, încercă o altă abordare.

– Dr. Li arată destul de bine. Mă gândeam să îl prezint surorii mele, așa că am vrut să verific dacă este singur.

– Dr. Li… probabil că nu are un partener. E mereu singur. Dar luna trecută, de ziua lui, un tip destul de chipeș i-a adus un tort și l-a ajutat să-l împartă personalului. Dr. Li nu a menționat însă tipul relației lor.

Răspunsul ocolit al asistentei era clar: întreaga secție bănuia că Li Xuan ar putea să nu fie heterosexual. Cât despre tipul acela chipeș… Su Xingchuan simți o urmă de îndoială.

Ar putea într-adevăr să se vadă cu cineva acum? Gândul îl lovi puternic și simți cum durerea din abdomenul inferior se intensifică.

Cu ce fel de persoană se întâlnea Li Xuan? Cineva care le aducea tort colegilor săi de ziua lui?

Exact așa făcea și el. Pe atunci, cumpăra adesea cafea pentru colegii de cameră ai lui Li Xuan, sperând că nu se vor supăra pe comportamentul său de „prințesă”. El îi era mai mult ca un părinte decât adevărații părinți ai lui Li Xuan.

Dacă aș fi știut că se va termina așa, poate că nu l-aș fi tratat atât de bine, suspină el în sinea lui.

– Frumosule, după ce termini cina la șase, nu mânca și nu bea nimic. Dr. Li va veni mai târziu să te vadă, îi aminti asistenta.

– Am înțeles, răspunse Su Xingchuan.

——

Lui Li Xuan îi luă mult timp să vină. La un moment dat, Su Xingchuan crezu că nu va mai veni, deoarece era deja trecut de ora de program.

Li Xuan sosi în cele din urmă la 18:20, încă într-un halat alb, ținând în mână două formulare de consimțământ pentru operație pe care Su Xingchuan trebuia să le semneze.

– Citește-le și semnează-le.

Su Xingchuan se uită peste ele și le semnă fără să pună întrebări. Niciunul nu vorbi primul.

Pacientul de lângă el spuse că voia să facă o plimbare pe scări, iar soția sa îl ajută să se ridice. Cei doi ieșiră încet din cameră, deplasându-se cu acel tip de familiaritate, care venea după decenii de căsnicie.

Urmărindu-i cum pleacă, Su Xingchuan observă privirea lui Li Xuan urmărindu-i.

– Dr. Li, strigă el dezinvolt.

– Pot să te întreb ceva?

Li Xuan nu răspunse, dar tăcerea lui era o invitație.

– De ce lucrezi la o clinică de urologie?

– Unde altundeva ar trebui să lucrez?

Surprins de întrebarea întoarsă, Su Xingchuan zâmbi ironic.

– Mi s-a părut ceva neașteptat. Urologia nu pare genul tău de specialitate. Am crezut că vei alege cardiologia sau ceva de genul ăsta.

– Toate sunt la fel, spuse Li Xuan.

Scoase un pix și notă ceva în dosarul medical.

– Te-ai schimbat mult, spuse Su Xingchuan.

Mâna lui Li Xuan făcu o pauză.

– M-am maturizat, ca un adult.

Li Xuan își ridicase privirea și, pentru prima dată, ochii lui nu mai păreau la fel de reci.

Chiar în momentul în care Su Xingchuan era pe punctul de a spune mai multe, intră asistenta.

– Oh? Dr. Li, nu v-ați terminat încă programul?

Atmosfera se distruse perfect, iar Su Xingchuan își frecă nasul când auzi răspunsul politicos al lui Li Xuan.

– Discutam detaliile operației cu el. Voi ponta de încheiere în curând. Ești în tura de noapte?

– Da.

Asistenta bătu în tocul ușii și îi aminti vesel lui Su Xingchuan:

– Nu uita, fără apă în seara asta.

– Am înțeles. Mulțumesc.

Li Xuan se uită înapoi la Su Xingchuan, iar privirea îi deveni din nou rece. Scrise apoi rapid două rânduri și se pregătise să plece.

– Chiar ai de gând să pleci așa? zise Su Xingchuan.

Li Xuan părea nedumerit.

– Mai este și altceva?

 – Eu…

Su Xingchuan ezită. Nu avea nimic de spus, de fapt – pur și simplu nu voia să-și petreacă noaptea singur. Pe neașteptate, Li Xuan vorbi primul, făcând o pauză pentru a întreba:

– Unde este iubitul tău?

Su Xingchuan clipi, având nevoie de câteva secunde pentru a realiza că Li Xuan se referea la Xie Liang.

Deci Li Xuan înțelesese greșit relația lor.

De ce să fi înțeles greșit? Cineva căruia nu-i păsa ar putea face o astfel de presupunere?

Li Xuan fusese întotdeauna posesiv. Se supăra dacă Su Xingchuan vorbea prea mult cu colegii săi de clasă. Deși era de obicei tăcut, devenea sarcastic când era gelos, imitându-i pe alții până când Su Xingchuan era prins între amuzament și exasperare.

Își amintea foarte bine tonul lui Li Xuan când era gelos.

Era exact ca acum – prefăcându-se că nu-i pasă, în timp ce căuta să obțină informații.

– Iubitul? Oh… rosti cuvântul, făcându-i jocul.

– Nu a ieșit încă de la muncă. Va veni mai târziu.

Li Xuan se întoarse și plecă.

– Hei, strigă Su Xingchuan după el de două ori, dar Li Xuan nu se opri.

Se gândi la el însuși:

Am mers prea departe, iar acum el s-a supărat.

În secunda următoare, se întrebă:

De ce ar trebui să-mi pese? Suntem foști acum. S-ar putea ca el să aibă deja un iubit. Cine sunt eu să încerc să mă revanșez?

_______

Să-și petreacă noaptea singur într-un pat de spital, așteptând operația, nu era mare lucru pentru un tânăr de 27 de ani. Dar el se gândea la Li Xuan.

Mintea lui era plină de amintiri vechi.

Când își aminti de Li Xuan în poziția bottom, o durere ascuțită provocată de piatra de la rinichi îl readuse la realitate, amintindu-i să nu aibă gânduri nepotrivite în timp ce era țintuit la pat.

Dar gândul la asta îl durea. Cum se va descurca?

Era aceasta pedeapsa pentru abstinența sa de șapte ani?

Chiar dacă Li Xuan îl asigurase că operația nu îi va afecta abilitățile, o teamă ciudată îl cuprinse. Ridică pătura și se verifică, rugându-se în tăcere:

Hai, amice, nu mă dezamăgi. Suntem pe cale să ne reunim după atâta timp – dacă există vreodată o șansă de împăcare, nu mă dezamăgi acum!

Adormi, cu gândurile zburând, și fu trezit la opt dimineața de asistenta care își făcea vizita. Frecându-și ochii, dădu să se ridice. Auzindu-l cum se agită, asistenta îl strigă de după paravan:

– Bună dimineața! Schimbă-te în halatul de spital. Fără lenjerie intimă.

– Am înțeles, și mulțumesc pentru eforturile depuse.

– Sunt pe cale să-mi închei tura, răspunse ea, cu vocea bucuroasă că își termina tura.

În timp ce își punea halatul de spital, Xie Liang veni în grabă.

– La ce oră este operația ta? Nu am întârziat prea mult, nu-i așa?

– La zece și jumătate, spuse Su Xingchuan în timp ce își încheia halatul.

Xie Liang se așeză alături.

– Perfect. Voi folosi asta ca o scuză pentru a sări peste întâlnirea lunară de la serviciu.

Su Xingchuan chicoti.

Timpul trecu repede, iar în jurul orei zece, o altă asistentă veni să-l verifice pentru confirmarea că postise și îl îndrumă spre sala de operație.

Îl văzu pe Li Xuan stând în picioare în depărtare.

Îmbrăcat într-un halat chirurgical, părea profesionist și de încredere. Chiar se maturizase, se gândi Su Xingchuan.

În timp ce era întins pe masa de operație, anestezistul și asistentele se ocupau de el. Tot ce putea să facă era să se uite la Li Xuan.

Simțindu-i privirea, Li Xuan se apropie de el.

Xuan, îl strigă în tăcere în inima lui.

Pe vremea când se întâlneau, Su Xingchuan glumea că, dacă Li Xuan va deveni vreodată chirurg, el va fi primul său pacient.

Acum, se pare că acea glumă devenise realitate.

Anestezia își făcea efectul treptat, amorțindu-i jumătatea inferioară, deși mintea îi rămânea limpede. Privi cum Li Xuan și asistenta verificau instrumentele chirurgicale.

Neștiind de relația dintre ei, asistenta îl liniști:

– Nu-ți face griji, Doctorul Li a efectuat acest tip de operație de șapte sau opt ori numai luna aceasta.

– Nu sunt îngrijorat. Chiar dacă Dr. Li m-ar transforma într-un cyborg, nu m-aș plânge.

Exact acestea erau cuvintele pe care le folosea în glumele lor vechi.

Genele lui Li Xuan tremurară, iar expresia i se înmuie ușor. În momentul în care Su Xingchuan era pe punctul de a vorbi, lumina de deasupra capului se aprinse atât de puternic încât aproape îl orbi.

La naiba, chiar aveau de gând să mă taie.

Dintr-o dată, devenit conștient că masa de operație nu era locul potrivit pentru cuvinte sentimentale, intră în panică:

– Stai…

Li Xuan îi aruncă o privire rece. Su Xingchuan îl imploră rapid:

– Nu, nu, glumeam. Dr. Li, de dragul felului în care obișnuiam să te tratez… te rog, fă tot ce poți!