Reîntâlnire accidentală cu fostul iubit – Capitolul 6

Reîntâlnire accidentală cu fostul iubit / Accidentally Meet My Ex

Capitolul 6

 Su Xingchuan se odihni acasă timp de două zile.

Durerea provocată de incizie încă nu trecuse, atunci când șeful său, Yan Tao, îl scoase afară din casă pentru a-l întâlni pe Xu Zhengdong la Zhongjin Group.

Xu Zhengdong era la fel de arogant ca întotdeauna, menținând o atitudine distantă și evitând orice discuție reală despre colaborare.

Ba mai mult, deviase discuția către subiecte irelevante. Yan Tao vorbi cu el o bună perioadă de timp și apoi îl invită, în acea seară, la o cină la un restaurant occidental din apropierea sediului Zhongjin.

Xu Zhengdong se uită spre Su Xingchuan și îl întrebă brusc:

– De ce Xiao Su nu spune nimic?

Su Xingchuan zâmbi.

– Mă gândeam la ceea ce ați spus mai devreme.

Xu Zhengdong îl evaluă, dar tot nu se angajă în niciun plan.

Yan Tao era nemulțumit de prestația lui Su Xingchuan. Când părăsiră restaurantul, îl certă:

– De ce ai ales să faci operația tocmai acum? Proiectul Zhongjin se află într-un stadiu critic. Tu nu ai fost prezent, iar acum atitudinea lui Xu Zhengdong s-a schimbat. Toate eforturile noastre sunt în zadar.

Ce legătură avea schimbarea de atitudine a lui Xu Zhengdong cu problema lui?

Su Xingchuan se simți deranjat, dar nu putu decât să zâmbească și să-și ceară scuze.

– A fost greșeala mea. Ar fi trebuit să informez echipa mai bine. Dar încă mai există o șansă cu domnul Xu. Este nevoie doar de ceva mai mult timp.

Yan Tao spuse cu ironie:

– Vestea pe care am auzit-o este că consiliul de administrație al Zhongjin va suferi o remaniere majoră luna viitoare. Cu Xu Zhengdong, care nu arată niciun progres acum, cât timp crezi că ți-a mai rămas?

Su Xingchuan se încruntă. Managerii aruncau întotdeauna vina pe ceilalți mai întâi.

Lucrase până la îmbolnăvire, dar în versiunea lui Yan Tao, era ca și cum „ar fi întârziat activitatea din cauza operației” – aspru și complet lipsit de empatie.

Nu făcuse nicio promisiune, afirmând doar că va face tot posibilul. Yan Tao îi observă expresia nemulțumită și, pierzându-și interesul, se urcă în mașină și plecă.

Su Xingchuan nu venise cu mașina. Cu fierbințeala produsă de alcool și cu mintea lui în alertă, briza răcoroasă care sufla prin frunze i se păru răcoritoare, așa că luase decizia să meargă pe jos până acasă în loc să cheme un taxi. În cele din urmă, se opri în fața sediului Zhongjin.

Zhongjin era o companie imobiliară uriașă. Liderul acesteia era Xu Zhengdong, pe care Su Xingchuan nu-l putea suporta.

Deși Xu Zhengdong avea doar treizeci și șapte sau treizeci și opt de ani, se purta constant ca un senior, uitându-se adesea la el de sus, cu o privire disprețuitoare.

Se uită în sus la zgârie-nori. Nu însemna nimic pentru el.

Privi cerul nopții, care era întunecat și presărat cu câteva stele slabe. Când își coborî privirea, văzu ceva neașteptat – un Rolls- Royce Cullinan parcat nu departe. Era mașina lui Xu Zhengdong. O recunoscuse.

Xu Zhengdong ieși din ea, stând lângă mașină cu un zâmbet neobișnuit de blând. Făcuse un gest către cineva din depărtare. Urmărind privirea lui Xu Zhengdong, Su Xingchuan îl văzu pe Li Xuan.

Pentru o clipă, crezu că nu vede bine, dar când se uită din nou mai atent, era într-adevăr Li Xuan.

Li Xuan purta o haină neagră lungă, avea un rucsac în spate și mergea încet spre Xu Zhengdong, care se întinse imediat să îi ia rucsacul, și îi vorbea zâmbind. Felul său de a fi era acum complet diferit de felul în care îl tratase pe Su Xingchuan mai devreme în acea zi.

Expresia lui Li Xuan rămase neutră în timp ce dădu din cap și urcă în mașină. Xu Zhengdong se duse apoi pe partea cealaltă și intră în mașină. Ușile mașinii fuseseră închise.

Un vuiet răsună în urechile lui Su Xingchuan și totul în jurul lui părea să fi înghețat.

…

Imediat ce Li Xuan intră în mașină își scoase telefonul. Su Xingchuan nu-i trimisese niciun mesaj toată ziua. Ultima conversație fusese din ziua precedentă, când Su Xingchuan îl întrebase dacă poate dormi pe o parte, iar Li Xuan îi răspunsese că este în regulă.

Uitându-se la ultimul său mesaj, regretă că folosise un ton atât de rece. Ar fi trebuit să întrebe:

Cum dormi de obicei?

În acest fel, conversația ar fi putut continua.

Xu Zhengdong așeză rucsacul lui Li Xuan pe bancheta din spate și îi observă expresia absentă de pe chipul acestuia.

– Xiao Xuan, ești îndrăgostit? Ai părut distrat în ultima vreme.

Li Xuan scutură din cap.

– Vorbește cu unchiul tău. Îți pot da un sfat.

– Nu este nevoie.

Li Xuan își ținu ochii fixați pe telefon. Deși tonul său fusese dur, Xu Zhengdong nu păruse să fi fost deranjat.

Li Xuan se născuse prematur și petrecuse o lună la terapie intensivă după naștere, fragil ca o păpușă delicată din porțelan. Întreaga familie îl iubea și îl proteja întotdeauna.

Afecțiunea lui Xu Zhengdong pentru el nu era doar pentru că erau unchi și nepot. Nașterea prematură a lui Li Xuan fusese parțial din vina lui. În tinerețea sa rebelă, când sora sa era însărcinată în șapte luni, el intrase într-o bătaie între bande și rănise grav pe cineva. Sora sa fusese atât de afectată de veste încât avusese dureri abdominale severe în acea noapte, ceea ce dusese la nașterea prematură a lui Li Xuan.

Xu Zhengdong se simțise întotdeauna vinovat față de sora și nepotul său. Indiferent cât de autoritar era în fața celorlalți, el se umilea întotdeauna în fața lui Li Xuan.

Și ca o persoană cu orientare spre bărbați, Xu Zhengdong observase semne ale înclinațiilor similare ale lui Li Xuan de la vârsta de cincisprezece sau șaisprezece ani.

Mama lui Li Xuan îl învinuia pe Xu Zhengdong în întregime, crezând că acesta îl influențase pe Li Xuan. Indiferent dacă acest lucru era adevărat, Xu Zhengdong nu putea decât să-l trateze pe Li Xuan cât mai bine posibil pentru a-l proteja de răul extern.

În urmă cu șapte ani, Li Xuan se întorsese acasă în lacrimi, închizându-se în camera lui pentru două sau trei zile. Familia sa era îngrijorată, doar pentru a afla mult mai târziu că băiatul avea inima frântă.

Xu Zhengdong se oferi:

– Te duc eu să-l găsești.

Li Xuan plânse și clătină din cap, refuzând să mai discute despre asta. Problema rămase nerezolvată.

Cu timpul, Li Xuan se maturiză, își termină studiile și se întoarse să lucreze la spital. Nu mai era băiatul răsfățat și încăpățânat care fusese odată.

Părinții lui erau în sfârșit liniștiți. Dar Xu Zhengdong simțea că lucrurile nu erau atât de simple. Observând expresia abătută a lui Li Xuan, Xu Zhengdong  suspină.

– Încă te mai gândești la prima ta iubire? Au trecut ani de zile. Lasă-mă să-ți spun, primele iubiri nu sunt atât de perfecte pe cât crezi. Timpul pune doar un filtru asupra lor, făcându-le de neuitat. Dacă nu e menit să fie, e mai bine să nu te gândești la asta.

Nu era menit să fie – cele mai crude cinci cuvinte.

Dispoziția lui Li Xuan se prăbuși și mai mult.

În timp ce mașina ieșea încet pe porțile Zhongjin, Li Xuan privi pe fereastră și văzu brusc o figură cunoscută. Se ridică imediat drept.

În acel moment Xu Zhengdong spuse:

– Am cunoscut recent un tip de vârsta ta. Lucrează în investiții bancare și are o personalitate frumoasă…

– Oprește mașina! îl întrerupse Li Xuan.

– Huh?

Li Xuan bătu în partea din spate a scaunului din față.

– Oprește mașina!

Șoferul începu să încetinească și, de îndată ce mașina se opri, Li Xuan deschise portiera și sări afară, strigând:

– Unchiule, mergi fără mine. Este o urgență la spital.

– Te duc eu acolo! strigă Xu Zhengdong după el.

Dar Li Xuan fugi rupând pământul.

Xu Zhengdong bolborosi:

– Ce fel de situație ar putea fi atât de urgentă?

_____

Su Xingchuan era încă înțepenit pe loc. Ceva în el se sfărâmase. Ar fi trebuit să se simtă ușurat că cineva era acolo pentru Li Xuan.

Văzând comportamentul grijuliu al lui Xu Zhengdong, se simțea de parcă privea o versiune a sa de acum mulți ani. Li Xuan avusese întotdeauna un mod special de a-i face pe oameni să aibă grijă de el.

Li Xuan avea acum pe cineva care să aibă grijă de el, o slujbă stabilă și o viață fericită. Avea și el propria lui carieră și viață. Toată lumea mergea înainte.

Ar fi trebuit să ia asta ca pe un semn pentru a renunța în sfârșit la Li Xuan. Ar fi trebui să renunțe…

Dar durerea din piept era sufocantă, răspândindu-se prin tot corpul său ca un șoc electric. Nu putea rămâne calm. Făcând un pas înapoi, se prăbuși peste un gard de la marginea drumului.

În secunda următoare, Li Xuan se afla în fața lui.

Bărbia ascuțită a lui Li Xuan era ascunsă sub gulerul hainei sale negre. Îl privi pe Su Xingchuan, farul mașinii din spate aruncând o lumină care îi întunecă ochii lui Li Xuan.

Privind în ochii lui limpezi, albi și negri, privirile lor se întersectară și niciunul nu își mai întoarse privirea. Un claxon din stradă rupse tăcerea, readucându-l pe Su Xingchuan la realitate.

Se uită spre intersecție. Cullinan-ul lui Xu Zhengdong dispăruse. Respirația îi deveni grea. Li Xuan vorbi primul:

– Ai băut?

Chiar și când era încruntat, arăta minunat.

– Doar un pic – o întâlnire socială, spuse el rușinat.

Tonul lui Li Xuan fu unul tăios.

– Au trecut abia trei zile de la operație și deja bei? Crezi că încă mai ești suficient de tânăr pentru a acționa nechibzuit, Su Xingchuan?

În vocea lui era o îngrijorare reală.

Su Xingchuan întrebă leneș:

– În ce calitate îți faci griji pentru mine? Ca doctor al meu sau ca fostul meu iubit?

Li Xuan rămase fără cuvinte.

– Dacă este ca doctor, atunci îți mulțumesc, Dr. Li. Voi fi mai atent. Voi veni la spital peste câteva zile pentru a scoate stentul, spuse el, fața devenindu-i brusc rece.

– Dar dacă e ca fostul meu, nu e nevoie. Ne-am despărțit acum șapte ani.

Ei fuseseră împreună doar puțin peste patru luni, din vară până în iarnă. Auzind asta, expresia lui Li Xuan se întunecă și făcu un pas înapoi.

Su Xingchuan încercă să se ridice. Nu voia să dea ochii cu Li Xuan sau să se gândească la felul în care Xu Zhengdong se purtase mai devreme.

Chiar dacă Xu Zhengdong era mai mare ca vârstă ca el, era încă chipeș, sofisticat și un director de companie. Comparativ cu Xu Zhengdong, el ce avea?

Prețiosul său Mercedes GLC, în valoare de puțin peste 400.000 de dolari, îi luase luni de zile să se decidă să îl cumpere. Nu era nici măcar o fracțiune din prețul Cullinan-ului lui Xu.

Pentru a înrăutăți lucrurile, același CEO care fusese dificil cu el timp de două luni era actualul iubit al fostului său iubit.

Realitatea era dură.

Nu putea concura și se simțea deprimat.

Nu se odihnise corespunzător după operație, suferind nopți nedormite din cauza durerii. Pe lângă asta, băuse ceva în seara asta. Când dădu să se ridice de jos, sângele i se urcă la cap și se împiedică înapoi.

Li Xuan îl prinse imediat de braț.

Apropierea bruscă îi aduse față în față, iar cu o ușoară aplecare, ar fi putut chiar săruta fruntea lui Li Xuan.

Voia să-l sărute – visase la asta.

Chiar și după ce se stabiliză, Li Xuan nu îi dădu drumul.

– Unde locuiești? O să…

Li Xuan ezită o clipă, apoi se corectă.

– Care este numărul prietenului tău? Îl voi suna să vină să te ia.

– Prietenul meu nu locuiește cu mine, bolborosi el, aplecându-se vrând să vomite.

– Dr. Li, poți să mă duci acasă?

– Bine, răspunse Li Xuan.

Surprins, clipi din ochi. Cu doar câteva minute în urmă, Li Xuan se urcase în mașina lui Xu Zhengdong. Nu-i mai păsa de relația lor. Li Xuan făcu deja semn unui taxi, introducându-l înăuntru înainte de a lua loc lângă el.

– Unde locuiești? întrebă Li Xuan.

– Reședința Xincheng, Poarta de Est.

Li Xuan îi transmisese șoferului adresa, iar mașina se pusese în mișcare. În cele douăzeci de minute de călătorie, stătură unul lângă altul în tăcere, separați doar de un mic spațiu. Din când în când, atunci când mașina vira spre stânga sau dreapta, umerii lor se apropiau.

Privind pe geam, Li Xuan îl supraveghea cu coada ochiului.

Călătoria cu taxiul la miezul nopții îi amintea de prima dată când ieșiseră împreună cu ani în urmă. Pe atunci, Li Xuan încerca să îl curteze, pretinzând că are experiență. Dar când lucrurile deveniseră serioase, el se speriase.

Rezervaseră un hotel în centrul orașului, iar pe drumul de la școală la hotel, Li Xuan stătuse liniștit, cu buzele strânse. Îl ținuse liniștit de mână pe Li Xuan, strecurându-și degetele în pumnul său strâns, zgâriindu-i ușor palma.

Li Xuan, ca și cum în sfârșit ar fi lăsat garda jos, îi strânsese mâna, apoi se lăsase într-o parte, sprijinindu-și capul de pieptul lui.

Nu îi păsase dacă șoferul observase; se cuibărise lângă el, privind în sus cu o față inocentă, încercând să își odihnească picioarele în poala lui. Dar Su Xingchuan le împinsese ușor în jos, șoptindu-i:

– Stai cum trebuie.

Li Xuan pufnise, iar Su Xingchuan îl sărutase cu resemnare.

Două minute mai târziu, Li Xuan începuse din nou să se poarte nepotrivit, frecându-și piciorul de al lui. Simțindu-i strânsoarea, Li Xuan zâmbise triumfător, continuând să se îmbrățișeze.

Pe atunci, erau inseparabili. Dar acum?

Amândoi stăteau nemișcați având o prăpastie între ei.

Șoferul frână brusc de câteva ori, iar Su Xingchuan își ridică instinctiv brațul pentru a proteja pieptul lui Li Xuan. Li Xuan se holbă la mâna lui, fiind pe punctul de a vorbi, dar Su Xingchuan își trase mâna înapoi, realizând că gestul său era inutil.

Ajunseră curând la poarta complexului.

Când intrară, nu îl întrebă pe Li Xuan dacă vrea să urce. Nu voia să audă un refuz. Continuă să meargă, cu pașii ușor nesiguri.

Peisajul era frumos, cu mulți copaci împodobiți cu lumini colorate. Li Xuan se opri, captivat de luminile în formă de fulg de nea de deasupra lor și privi în sus.

Văzându-l pe Li Xuan oprindu-se, el crezu că acesta nu voia să meargă mai departe, făcându-i inima să i se zbată în piept.

Întorcându-se încet, îl văzu însă pe Li Xuan uitându-se la culorile schimbătoare ale luminilor fulgilor de zăpadă, profilul său fiind la fel de familiar ca întotdeauna. Panica se topi și simți cum sângele îi curge din nou prin tot corpul.

Din fericire, Li Xuan nu plecase.

Se decise să riște, să înfrunte adevărul.

Fără un motiv fantezist – voia doar să îl ducă pe Li Xuan acasă.