Secretarul – Capitolul 14

-Chiar nu înțeleg  purtarea lui, spuse Miha supărat.

-Eu nu sunt lămurită dacă ești supărat pe el sau pe tine, îl lămuri Mika.

Erau amândoi la cumpărături într-un market. Pe lângă lista ce o avea femeia, se gândise să o însoțească să cumpere și el câte ceva pentru drumul ce îl avea de parcurs a doua zi.

Se interesase și aflase că aveau cam vreo șase ore de mers cu mașina.

Niște apă și o sticlă de suc de mere sigur avea să le prindă bine.

Chiar dacă ar fi vrut să stea cu Chris, neștiind cât avea să dureze deplasarea, putea să o roage pe Mika să le cumpere, dar voia și să vorbească cu ea despre  trăirile ce îl bulversau.   Măcar așa în mare.

Îl văzu pe Miha privind-o încruntat.

-Nu mă privi de parcă acum aș fi căzut din cer.

Dumnezeule, nu putea ascunde nimic femeii de lângă el și nici nu avea cum. Erau prieteni de prea  mulți ani, iar ea avea un fler înnăscut pentru detectarea diferitelor stări ce îl încercau pe ei toți.

-Câte o dată uit de perspicacitatea ta de a ne citi. Deja încep să îmi fac griji pentru viitorul adolescentin al fiului meu.

        -Acel timp este încă foarte departe, așa că lasă-mă să mă concentrez pe tine, spuse privindu-l fugitiv, după care își îndreptă privirea spre raftul cu ulei în dreptul căruia se oprise.   

Luă o sticlă cu ulei de măsline citind concentrată eticheta.

El rămase în dreptul ei, strângând toarta coșului de cumpărături umplut aproape jumătate, analizând vorbele femeii.

Dacă era corect cu el, știa că ea are dreptate. ÎI era frică și de simțămintele lui dar și de apropierile lui Ronay.

Câte o dată suspecta că acestea erau cumva premeditate sau imaginația lui o luase razna.

Scutură capul de parcă astfel s-ar fi putut scutura de toate zăpăceala ce îi dădea insomnii.

Mika puse sticla de ulei lângă celelalte produse îndreptându-se spre alt raft.

 -Sunt sentimente pe care nu vreau să le simt.

        -Se pare că indiferent de ce vrei , sufletul tău are alte  trăiri, la care vei găsi răspuns într-o zi.

         -Îmi este frică de acea zi, pentru că știu sigur că am să sufăr. El nu este ca mine.

       -Nu se știe niciodată ce îți poate aduce viitorul, mai ales în privința  oamenilor

       -Mika, viitorul meu și al lui  vor fi întotdeauna ca două linii paralele. Uiți care a fost motivul pentru care am ajuns să fiu secretarul lui?

         -Cum aș putea să uit când te tot plângi mereu.

        -Nu este chiar atât de greu să fiu secretarul lui. Până la urmă am constatat că este un șef OK.

       -Dar?…

        -Dar… interacțiunile noastre mă zăpăcesc ca naiba. Iar acum mai trebuie să merg și cu el.

       -Asta este când ai un șef. Trebuie să te supui lui, indiferent dacă îți convine sau nu. 

       Fără să vrea, cuvântul supunere îi activă din nou imaginația.

       -Îmi plăcea mult la contabilitate și frică îmi este că nu am să mă mai întorc niciodată acolo.

            -Miha nu te știam laș, spuse ea rămânând pe loc, cu privirea ațintită asupra lui.

      – Înfruntă-ți simțămintele, și cine știe dacă ele nu îți vor aduce acea împlinire pe care toți o căutăm. 

        -Nu toți suntem atât de norocoși ca tine și Alia.

       -O spui de parcă ai avea optzeci de ani, iar speranța s-a dus și tot dus. Gândește-te că toți putem fi convertiți, indiferent de convingerea cu care ne-am născut, concluzionă ea, după care porni înaintea lui.

O urmă analizându-i vorbele.