Secretarul -Capitolul 15

-Bine ați venit domnule Ronay.

      -Bine te-am găsit Alan.  Cum îți zic de fiecare dată, spune-mi Ronay. Când aud pe cineva că mă domnește, mă simt de parcă aș fi tata.

      -O să încerc…Ronay. Vă așteptam mai după-amiază.

       -Am plecat devreme să putem evita traficul.

      -Băieții tocmai se așează la masă, spuse referindu-se la ceilalți trei muncitori.

-Veniți și dum… adică vii și tu sau mergi să îți lași bagajul?

Alan era inginer și împreună cu ceilalți membri ai echipei se ocupau de mentenanța sondelor.  El fusese cel care îi semnalase materialele neconforme.

-O să venim și noi, după ce ne arăți unde vom sta. Sunt împreună cu secretarul meu.

După ce coborâse din mașină, Miha rămase lângă ea privind întinderea peisajului arid. Sonda era amplasată pe un câmp înconjurată de grâu. Cum acesta fusese treierat, acum rămăseseră în urmă doar paie și baloți răzleți.

Își auzi numele și, trăgându-si șapca mai pe frunte, se apropie de el și de celălalt bărbat cu care vorbea.

-Alan, inginerul ce întreține sondele. El este secretarul meu Miha.

Amândoi se salutară scuturând mâinile.

-Va rămâne și dânsul? întrebă Alan oarecum încurcat.

Jed aprobă printr-o înclinare a capului.

 -Problema este că…nu avem de cât o rulotă disponibilă. Dacă știam că veniți însoțit, aș fi mai adus una.

      -Câteva zile nu este nici o problemă dacă o împărțim, îl liniști el.

Alan porni cu Jed înainte, spre o rulotă albă, iar Miha îi urmă încruntat.

Făcu în gând referire la câțiva sfinți în cuvinte nu prea măgulitoare, abținându-se să nu bombăne. El crezuse că aveau să stea la hotel, în camere separate. Nu îl deranja rulota, putea sta foarte bine și într-un cort, numai să fie singur.

Bărbatul le deschise ușa, scuzându-se încă o dată pentru inconvenientul de a trebui să împartă micul spațiu, după care plecă, nu înainte de a-i invita încă o dată la masă.

Miha rămase în micul spațiu de la intrare, iar Jed inspectă restul.

-Va trebui să ne organizăm cum se poate. Numai că patul va trebui să îl împărțim, îl lămuri deschizând diferitele uși a dulapurile suspendate.

-Deja nu mă deranjează situația atâta timp cât am filtru de cafea, trase Jed concluzia. Prima dată când mă trezesc, dacă nu beau cafea, mă simt ca un zombi toată ziua.

Miha îl asculta trăgând cu ochiul la patul din capătul rulotei, întrebându-se pentru a treia oară cum avea să poată sta împreună în spațiul înghesuit, pe deasupra să și mai doarmă cu el în același pat.

Mai dormise cu un bărbat, dar se întâmplase demult, iar pe deasupra erau și…

-Lasă rucsacul și hai să mâncăm cu băieții. Totodată mă vor putea pune la curent și cu situația reparației, spuse Jed scoțându-l din starea de contemplare.

Știa că nu se simțea confortabil, după cum știa că aveau să stea împreună.  Nu era prima oară când mergea pe teren și locuia într-o rulotă, acestea fiind ca o a doua casă pentru echipă.

Sondele erau așezate în general pe câmp, aceasta fiind cea mai bună și convenabilă soluție. De multe ori satele erau la kilometri distanță. Mergeau acolo doar pentru aprovizionarea cu alimente.

Peste cinci minute ieșiră împreună și merseră spre un umbrar unde bărbații erau adunați în jurul unei mese de plastic, pe același tip de scaune.

Alan le făcu cunoștință, iar în timp ce luau masa constând în hrană rece, începură să discute despre materialele ce le fusese livrate și diferite strategii de urmat pentru a realiza cât mai repede și mai bine reparația. Altă echipă se ocupa de cealaltă sondă.

După ce vedea faptic despre ce este vorba voia să meargă și acolo să vadă cu ochii lui ce pagube făcuseră materialele neconforme.

Miha asculta cu interes discuția, neștiind nimic despre materialele ce compuneau o sondă sau despre reparația ei. Era fascinat de cunoștințele lui Jed referitoare la astfel de lucruri, dar mai ales de naturalețea cu care discuta cu muncitorii.

Toate informațiile asimilate îi alungară gândurile de la locuitul împreună în spațiul acela îngust.

După trei sferturi de oră terminară masa și discuția, iar bărbații se întoarseră la muncă.

-O să mă schimb pentru că vreau să îi ajut la reparație, îl auzi pe Jed în timp ce se îndreptau spre rulota lor.

-Eu cu ce te pot ajuta? Să fiu sincer încă nu sunt prea lămurit de ce am venit.

-În timp ce eu îi ajut vreau ca tu să faci un conspect amănunțit a tuturor echipamentelor ce nu se încadrează în standarde. Chiar și cel mai mic șurub sau ce-a mai neînsemnată piuliță vreau să fie trecute. De multe ori sunt trecute cu vederea dar sunt printre materialele cele mai esențiale.

Conspectul îl putea face foarte bine și Alan, așa cum procedase și până acum, dar…nu putea rata ocazia de a-l avea aproape.

Voia să afle unele răspunsuri la întrebările ce și le punea pentru prima dată.

Ajunseră în rulotă, iar Jed se îndreptă spre geanta ce o lăsase pe mica banchetă din dreptul mesei. O luă și o trânti pe pat după  care începu să scotocească prin ea după haine potrivite lucrului la sondă.

Își descheie cămașa și o scoase  aruncând-o pe pat, după care făcu la fel și cu pantalonii, rămânând fără nici o jenă în boxeri.

-Va trebui să te schimbi și tu. Chiar dacă nu o să ajuți efectiv, tot o să te umpli de praf, îl avertiză  trăgând peste cap un tricou.

Înșfăcă o pereche de blugi uzați, dar rămase cu ei în mâini, și înainte de a-i trage pe picioare, se întoarse spre celălalt privindu-l cu sprâncenele ridicate.

Miha rămăsese în dreptul mesei cu rucsacul în mâini, privindu-și șeful ce se dezbrăcase fără nici o jenă în fața lui, de parcă ar fi făcut asta de ani de zile.

Nu era vreun pudic, dar trupul lui înveșmântat doar în boxeri,  îl lăsă fără aer. Mai ales că aceștia îi oferea o perspectivă de trei sute șaizeci de grade a ceea ce acoperea lenjeria intimă.

Clipi ca scos din transă și nu îl văzu pe Jed surâzând când acesta se întoarse cu spatele și își trase blugi pe el.

Strânse din dinți și se îndreptă și  el spre pat. Uneori avea impresia că este manipulat în stil grosolan, dar cum nu avea nici o dovadă în acest sens…

Trânti propriul rucsac pe pat și scoase hainele ce le adusese pentru muncă, hotărât să afle răspuns la propriul scepticism.

Procedă la fel ca Jed și începu să se schimbe lăsând jena la o parte. În definitiv erau amândoi bărbați, iar construcția trupurilor era similară…cu diferența că… celălalt avea un trup acoperit de piele fină și netedă pe când pieptul lui era acoperit de firișoare fine de păr. Abdomenul îi reliefa o linie subțire de aceleași fire ce continuau până sub betelia boxerilor.

Văzuse și atinsese bărbați dezbrăcați, dar trupul nici unuia nu îi rămase întipărit pe retină, ca al lui.

Poate fiindcă îi era șef iar heterosexualitatea lui debordantă, îl făcea să facă pași pe loc. Bătea pasul pe loc, fără putința de a se mișca, chiar dacă…dorința devenea cam greu de stăpânit.

După ce își aranjară fiecare hainele în dulap, ieșiră în arșița după-amiezii îndreptându-se spre colosul ce îi domina cu abundența de fiare și țevi.

Jed se îndreptă spre Alan ce inspecta niște planuri și  Miha privi fascinat mașinăria acum statică ce scotea din adâncul pământului prețiosul lichid ce făcea ca lumea să se miște.

-Nu ați mai văzut o sondă de petrol? întrebă unul din muncitori ștergându-si fruntea plină de bomboane de transpirație cu mâneca.

-Am mai văzut, dar nu atât de aproape, recunoscu privind în continuare fascinat.

–Mergeți la domnul inginer să vă dea o cască de protecție, îl îndemnă bărbatul și trecu pe lângă el continuându-și treaba.

Merse spre Jed și Alan, iar când se apropie acesta îi întinse casca de protecție.

Jed o avea deja pe cap.

Neștiind absolut nimic și umblând printre oameni cu tableta în mână, arăta mai mult a șef decât a secretar.

Îl văzu pe Jed lucrând cot la cot cu echipa fără ai- păsa de praf, murdărie sau ulei. Dacă nu ar fi știut că el este patronul, nici nu l-ar fi deosebit dintre ceilalți muncitori.

Așa cum era în fața laptopului în biroul lui elegant, angrenat într-o video conferință cu alți manageri , îmbrăcat în costume scumpe, tot la fel era și aici, muncind și uneori înjurând asemeni celorlalți bărbați care erau doar niște simpli muncitori, fără prea multă școală sau umblați prin lumea impresionantă a oamenilor bogați.

Exact cum crezuse că o să stea la hotel, tot la fel crezuse că aveau să vină doar să vadă, eventual să dea unele ordine și să plece.

Nici o secundă nu se gândise că avea să îi vadă această latură simplă și muncitoare. Fiindcă era o diferență de la cer la pământ între…să muncești într-un birou răcorit de aerul condiționat și să muncești pe un câmp ars de razele nemiloase ale soarelui cu o cască de plastic pe cap mânuind fierul încins pentru că acesta să funcționeze așa cum îi era planificarea.

Când mai făcea câte o pauză de țigară sau pentru a bea o cană de apă, Jed sau Alan îi explicau ce să trebuie să urmărească și să scrie pentru ca raportul să fie concret, bazat pe informații de o acuratețe maximă.