Secretarul – Capitolul 16

Ieși din duș cu un prosop înfășurat în jurul șalelor  cu apa picurându-i încă pe trup și se îndreptă spre pat unde își așezase o pereche de pantaloni scurți și un tricou fără mâneci.

Venise să facă duș înaintea lui Jed, acesta rămânând să mai discute cu Alan. Încheiase lucrul abia când se întunecase, lumina becurilor obligându-i să înceteze.

A doua zi voiau să termine pentru a pune sonda în funcțiune. Deja responsabili acesteia erau nerăbdători în joc fiind vorba de foarte mulți bani. Așa că  presiunea era justificată în cel mai realist mod.

Își smulse prosopul și îl puse pe cap ștergându-și părul. Baia minusculă abia oferea spațiu pentru duș, așa că erau nevoiți să se șteargă și să se schimbe afară.

Concentrat fiind la treaba lui, nu auzi ușa deschizându-se, așa că fără voie îi oferi șefului său o priveliște incitantă a propriului trup.

Jed rămase cu mâna pe mâner privindu-l admirativ.

Ar fi vrut să închidă ușa dar îi era teamă că celălalt îl putea auzi, așa că rămase împietrit încercând să-și oprească și respirația, măcar pentru câteva secunde. Voia să-și mai bucure privirea cu acea perfecțiune de vis.

În acea clipă nu-i păsa că se simțea ca un pervers, conștientizând  că invadase intimitatea celuilalt. Tot ce simțea era admirație pentru bărbatul ce începuse să-l facă să viseze la buze perfecte și  dorințe interzise.

După ce își șterse părul, Miha lăsă prosopul pe pat și ridică pantaloni scurți, dar înțepeni cu ei între degete când își văzu șeful privindu-l.

Pentru o secundă rămaseră privindu-se în ochi, nici unul nefiind capabil să rupă interacțiunea.

Miha simțind fierbințeala ce începu să îi invadeze trupul și chipul, iar Jed voia să-și întipărească pentru totdeauna pe retină perfecțiunea de Adonis.

-Scuză-mă, articulă Jed cu voce gâtuită.

Tuși sec pentru a-și ascunde emoția și închise ușa.

 – Nu știam că… el completă rămânând în dreptul ei.

Când îi auzi vocea, se întoarse cu spatele și-și trase pantalonii.

Nu putea fi supărat pe celălalt, spațiul îngust predispunând la astfel de…accidente.

-M-am gândit să fac eu primul duș, îl lămuri încercând să facă abstracție de situația creată, chiar dacă își simțea sufletul făcând tumbe, tumbe.

Trase și tricoul pe cap acoperindu-se în întregime și se îndreptă spre măsuța unde avea laptopul și tableta.

Jed așteptă să se așeze la masă pentru a se îndrepta spre dulapul cu haine.

După ce terminase lucrul își scosese tricoul și îl aruncase pe un umăr și așa era acum.

Bustul lucea de transpirația acoperită de praf și de dâre de ulei. Chiar și pe obrazul stâng se vedea o pată.

-Sper să reușesc să scot toată murdăria asta de pe mine, spuse scoțând   un tricou și o pereche de pantaloni scurți. Parcă prin această afirmație, voia să îi atragă privirea asupra lui.

Nu avea nevoie de cuvinte pentru a-i arunca o privire  văzându-l întors cu spatele.

Blugii căzuți pe șolduri reliefa ca o părere forma unui fund perfect.

Acea imagine îl duse cu gândul la o reclamă ce o văzuse cândva în care modelul făcea reclamă la o unealtă de tăiat lemnul.

Numai că șeful său nu făcea reclamă la nimic, pur și simplu  așa arăta după ore de muncă fizică.

Ceea ce îl făcea de o mie de ori mai atrăgător.

-Cât faci duș, am să copii din tabletă conspectul pe care l-am făcut astăzi. După ce termini, aruncă o privire asupra lui pentru a-l putea trimite.

Îl informă revenind cu privirea asupra tabletei la care începu să tasteze.

-Perfect. Tata vrea să știe tot ce se întâmplă aici.

–M-a înformat Sam, când a auzit că o să vin cu tine.

-O să mă dezbrac de pantaloni înainte să întru în cabină.

O spusese că un fel de avertizare.

–Simt că nici să respir nu am loc în ea, darămite să mă mai și sucesc, spuse referindu-se la cabina minusculă.

Făcu cum spuse după care înșfăcă un prosop de pe raftul din fața acesteia, unde îl puse după ce își desfăcu bagajul și intră în cabină.

Miha rămase cu privirea ațintită asupra tabletei încercând să se arate concentrat pe ce avea de făcut.

Prin avertizarea ce o primise, își dădu seama că își imaginase doar unele situații, totul fiind doar coincidențe. Și totuși nu își imaginase seara de la club când Jed îl condusese acasă și îi atinsese colțul buzelor ca și cum ar fi fost din întâmplare.

Poate toate speculațiile ce erau formulate de gândurile lui se datorau unei abstinențe îndelungate. Avea aproape o lună de când făcuse ultima oară sex…De când avusese parte de o profundă dezamăgire, prefera doar relațiile ocazionale. Problema  ce pornea din reticență  îl făcea în asemenea cazuri să fie foarte atent și selectiv.

Fusese doi ani în relație cu cineva, totul rezumându-se doar la sex, fără prea multă interacțiune și confidențe.

Știau lucruri unul despre celălalt doar atât cât să poată interacționa nonșalant.

Ridică mâinile abandonând tastatura, înfigând degetele în coama mătăsoasă ce se mai simțea umedă, încercând să facă abstracție de zgomotul venit de la duș.

Rămase cu degetele înlănțuite la ceafă încercând să își canalizeze gândurile spre ce avea de făcut.

***

–O poți trimite, îi spuse Jed, stând lângă el pe micuța canapea pentru a putea citi rezumatul făcut.

Chiar dacă stăteau foarte aproape unul de celălalt, nu se ridică după ce își dădu acceptul. Ridică doza de bere ce o avea în mâna dreaptă și o duse la gură privind spre degetele celuilalt ce alergau  pe tastatură.

Abia după ce acesta apăsa tasta de trimitere, se ridică.

-Mă gândeam să mergem afară să ne terminăm berile.

Miha aprobă și după ce închise laptopul, luă propria doză și ieșiră afară.

Rulota era dotată cu aer condiționat, dar adierea răcoroasă a unui vânt ușor era de preferat spațiului strâmt.

Se așezară fiecare pe câte un scaun, ce le fusese aduse de unul dintre muncitori, pregătindu-se pentru o seară relaxantă.

Peisajul nu era unul pitoresc, în schimb liniștea și cerul acoperit de stele, asemeni unei perdele luminoase de crăciun,  erau foarte îmbietoare.

–De câte ori vin la sonde, sunt fascinat de liniște și cerul încărcat de stele, spuse Jed privind cu admirație cerul.

-Este într-adevăr o senzație de liniște. Mai ales după o zi agitată.

Aprobase privind același cer ce te umplea de încântare.

-Sincer am rămas surprins văzându-te lucrând  cot la cot cu muncitorii.

-Credeai că vin doar în inspecție?

-Gândurile mele așa proiectaseră vizita.

-Tatăl meu m-a învățat de mic că un patron trebuie să știe el însuși toate etapele muncii cu care se confruntă firma.

-Tatăl tău este foarte intimidant.

-Cunosc foarte bine acest aspect. Pe lângă intimidant mai este și foarte ferm în decizii, spuse el făcând referire la diversele divergențe ce le avuseră de-a lungul timpului, nu doar la cea referitoare la instituirea lui ca secretar al său.

–Ai fost surprins când te-a numit  secretarul al meu? întrebă luând o gură de bere din doza ce o sprijinea pe pulpa piciorului stâng.

-Am fost surprins referitor la mine, nu la decizie. Sunt sigur că știi despre bârfele care circulă în firmă.

Jed începu să râdă auzindu-l.

–Puțin îmi pasă ce se vorbește pe la colțuri.

-Unele departamente au pus și pariuri referitor la cât va rezista fiecare nouă secretară care venea.

–Vorbești serios!? întrebă privindu-l cu neîncredere.

– Habar nu aveam că viața mea amoroasă este atât de interesantă.

-Acum toate bârfele au încetat după numirea mea.

Simți privirea celuilalt ațintită asupra lui, iriși săi albaștri zăboviră pe chipul său.

–Poate vor începe din nou, șopti privindu-l în continuare.

–Te încântă să știi că ești în centrul atenției? reuși Miha să rostească.

-Nu. Dar…era doar o frază izvorâtă din imaginația mea, nu din dorința de a alimenta bârfele.

-Am înțeles că tatăl tău te presează cu căsătoria.

-Eee…uite un subiect de discuție care mă irită. Da, o  face de aproape doi ani. Vrea neapărat un moștenitor, dar vrea în același timp ca femeia care îi va da naștere să întrunească anumite criterii. Bănuiesc că tu te-ai căsătorit de tânăr, dacă fiul tău are cinci ani.

Miha rămase tăcut, parcă organizându-și răspunsul.

-Între mine și mama băiețelului meu, a fost mai mult…o necesitate, decât o iubire.

-Nu înțeleg chestia asta, spuse Jed privindu-l întrebător.

– Copii pot veni din diferite motive, dar nevoia nu o vedem printre ele.

-La noi a fost o asemenea situație. Asta nu înseamnă că nu îmi iubesc enorm copilul și că nu sunt un tată cu normă întreagă.

-Ești foarte mândru de el.

–Da…suntem.

Răspunsese fără să se gândească la afirmație, primind din partea celuilalt o altă privire întrebătoare, pe care o ignoră.

Până la urmă nu erau prieteni pentru a se confesa.

-Eu nu am nici o intenție de a-i face tatălui meu pe plac în ce privește căsătoria. Când o să fac acest pas, aș vrea să fie pentru totdeauna.

-Nu asta ne dorim toți când intrăm într-o relație? întrebă Miha retoric știind sigur că în viitorul lui acest aspect nu era luat în calcul.

Își asumase cu mult timp în urmă acest drum și era oarecum împăcat cu el. Iar acum că în viața lui era Chris, era chiar fericit și plin de speranță pentru un viitor copil. Discuția cu Alia îl făcuse să viseze cu ochii deschiși.

-Zâmbetul tău este enigmatic, dar și frumos, spuse Jed.

Habar nu avusese că zâmbea.

Întoarse capul spre el, încercând să distingă în ochii lui frumoși un fel de subterfugii ascunse.

-Faci des complimente bărbaților? se auzi el întrebând.

-Niciodată…până acum.

Recunoscu sincer:

– De când te-am cunoscut fac lucruri care mă uimesc și pe mine.