Secretarul Capitolul 22

– Miha este plecat la vreun departament? o întrebă pe Ella, oprindu-se înainte de a întra la el în birou.

-Nu. A sunat și a spus că este răcit. Un virus, ceva.

-A fost la medic? întrebă îngrijorat.

-Nu l-am întrebat, răspunse fata.

Intră la el în birou aruncând servieta pe canapea, și scoase telefonul din buzunar căutându-i numele în agendă.

Se postă în dreptul uneia din ferestre apăsând tasta de apelare.

Lăsă să sune până când intră mesageria, după care mai formă încă o dată, doar că să audă aceeași voce robotică.

Primul instinct îl îndemnă să iasă în grabă pentru a se duce la el.

Se înfrână, chiar dacă simțea un gol în stomac de îngrijorare.

Acum trebuia să meargă în biroul directorului pentru a hotărî pe care dintre cele două oferte ce le primiseră din străinătate să o accepte.

Apoi avea și o ședință cu departamentul de publicitate, așa că nu putea pleca.

Se îndreptă spre birou și deschise laptopul încercând să se concentreze pe muncă,  rugându-se ca timpul să treacă mai repede.

…………………

-Bună ziua, îi spuse femeii care îi deschisese ușa.

Am venit să…

-Ești șeful lui Miha? întrebă aceasta privindu-l atentă.

Aprobă printr-o înclinare a capului, studiind-o la rândul lui.

-Intră.

Îl invită deschizând ușa mai larg.

Eu sunt Alia, fosta soție.

-Eu mă numesc Jed.

-Știu, spuse conducându-l în living.

–Nu trebuie să fii îngrijorat pentru el, are doar o viroză puternică, îl liniști invitându-l  să ia loc pe canapea.

Încercă să o studieze nu prea evident, realizând că ochii fiului lor erau moșteniți de la ea, ca și pielea deschisă la culoare.

Părul ondulat și culoarea închisă erau de la el.

-Tocmai i-am dat medicamentele și a adormit.

-A fost la medic?

-Nu. În privința asta este foarte încăpățânat. Vrei să te servesc cu ceva?

-Nu, mulțumesc. Eram îngrijorat pentru că nu mi-a răspuns la telefon.

-Te înțeleg. Abia azi dimineață m-a sunat și pe mine, chiar dacă nu sa simțit prea bine de ieri.

Înainte să ajung am cumpărat niște medicamente și i-am dat până acum de două ori.

Problema este că trebuie să iau băiatul de la vecina cu care l-am lăsat și nu mai pot rămâne, spuse puțin încurcată.

-Pot rămâne eu, dacă se poate.

-Ai putea!?

-Sigur, răspunse el  imediat.

-Mulțumesc. Dacă poți rămâne mai mult poate ii dai si doza de seară.

Nu știu dacă pot să mai trec, iar Mika este plecată din oraș.

-Da. Nu este nici o problemă.

-Am lăsat niște supă în frigider, dacă îți place, poate mâncați amândoi, îl anunță înainte de a pleca, grăbindu-se să ia copilul.

Jed rămase în living privind în jurul său. Când fusese aici prima oară nu văzuse mare lucru, fiind atent să îi bandajeze rana de la spate. Tot aici îi și atinsese prima dată buzele. Totul se întâmplase dintr-un instinct de moment, iar acum săptămâni mai târziu îi știa gustul și moliciunea buzelor. Cum știa că el îl dorește, nu doar pentru că i-o spuse, dar o simțise și văzuse atunci în rulotă, prosopul nereușind să îi ascundă duritatea.

Acum, el trebuia să își răspundă la această întrebare. Îl dorea cu adevărat?  Voia să experimenteze tot acest proces de seducție și împlinire sau rămânea în stadiu actual al interacțiuni?

De ce se simțise îngrijorat când auzise că nu se simte bine, și ce căuta aici, în casa lui?

Ridică mâinile trecându-și palmele peste față și  închise ochii. La toate întrebările ce îl măcinau se mai adăuga una.

Cum putea el și fosta lui soție să se înțeleagă atât de bine după ce divorțaseră? El nu cunoștea pe nimeni să fie așa.

Înțelegea că pentru copil trebuiau să fie în relații bune, dar…să rămână atât de apropiați?  Iar după reacția femei,  realiză că ii povestise despre el,  aceasta dându-și seama de cum îl văzuse cine este.

Lăsă mâinile în jos și după ce își dezbrăcă sacoul îl lăsă pe spătarul canapelei și porni spre dormitor.

Împinse ușa și intră în cameră. Miha era înfășurat în pături ca într-un cocon. Doar claia de păr negru împrăștiat pe pernă era la vedere. Rămase la marginea patului privindu-l…Privindu-i chipul liniștit. Se aplecă așezându-și dosul palmei pe fruntea lui verificându-i temperatura. Se părea că medicamentele își făceau efectul pentru că nu avea febră. Se lăsă în jos pentru a-l privi mai bine. Avea cel mai frumos chip ce îl văzuse la un bărbat, chiar și cu începutul de barbă ce-i umbrea maxilarul.

Zâmbi când își aduse aminte cum îi spusese  că este frumos. Ridică o mână și cu un deget începu să îi contureze sprâncenele, nasul și  buzele. Buzele acelea perfecte ce le simțise gustul. Rămase cu degetul în aer dându-și seama că se purta ca și când cel din pat i-ar fost apropiat…ca și cum i-ar fi fost…iubit.

Se ridică și după ce îl mai privi un minut, ieși trăgând ușa după el. Merse spre frigider inspectându-i conținutul. Pe lângă caserola cu supă mai erau câteva legume, trei mere și două piersici…și sticlele de tărie în același stadiu în care le văzuse ultima oară. Venise direct de la birou și nu prea mâncase cine știe ce peste zi. Cât discutase cu tatăl lui, mâncase două sandwich-uri preparate de Sam. Închise frigiderul și se întoarse în living. Apartamentul nu era prea mare,  livingul și bucătăria fiind spații separate, dar ce îi atrase atenția și aici și în dormitor erau jucăriile, semn, că fiul său petrecea destul timp aici. Luă sacoul și scoase din buzunar țigările. Pe un perete din living văzu  ușa ce ducea la balcon. Reperă o scrumieră așezată jos lângă un scaun și își aprinse țigara. Trase câteva fumuri întrebându-se iar de ce era aici și de ce îi păsa.

……………..

–Cred că  sunt mai bolnav de cât am crezut, pentru faptul că te văd aici, spuse cu voce domoală privind neîncrezător spre Jed, ceare era așezat pe canapeaua din living, ținând în brațe  o păpușă de pluș.

Nu știa dacă doarme sau se uita la televizorul aprins, pentru că îl privea din spate. Acesta îl auzise și se ridică în grabă, ținând în continuare păpușa în mână. Astfel își dădu seama că nu dormea.

-Ești bine? Ai nevoie de ceva? întrebă apropiindu-se de el.

Miha stătea sprijinit cu o mână de perete privindu-l în continuare neîncrezător.

-În afară că mă simt amețit și trebuie să merg la baie…sunt OK.

-Vrei să te ajut? întrebă venind în fața lui. Privi fugitiv păpușa din mână, după care o lăsă pe canapea.

-Să merg la baie? Să mă ții de mână sau de… întrebă privindu-l cu o sprânceană ridicată.

-Înseamnă că nu o să mori dacă ai chef de glumă.

-Ai suferi după mine dacă aș muri? întrebă în aceeași notă sarcastică.

-Nu suntem atât de apropiați ca să sufăr, îi răspunse și el la fel.

-Dar ai vrea să fim?

Acum întrebarea era pusă fără zâmbet.

Jed rămase privindu-i chipul un pic palid din cauza bolii, dar care era la fel de frumos. Părul îi era ciufulit   iar tricoul și pantaloni de trening, mototolite, îi atârnau pe trup, și totuși…lui i se părea bulversant de sexy.

-Încă nu am răspuns la întrebarea asta, dar…sunt aici.

-Exact. Cum ai întrat!?

-Mi-a deschis fosta ta soție, și m-a rugat dacă pot rămâne să îți dau medicamentele și să te fac să mănânci. A lăsat niște supă în frigider.

-Tu ai mâncat?

-Nu.

-Cât merg eu la baie, poți să o încălzești. Alia face o supă de pui cu găluști, fenomenală, spuse înainte de a-i întoarce spatele pentru a merge la baie.

Jed rămase în același loc privind mirat în urma lui.

Cuvintele sunau ca un ordin, sau mi s-a părut? își spuse încruntat, fără a fi cu adevărat  deranjat de acest aspect.

Își rulă mânecile cămăși  îndreptându-se spre bucătărie.

Mâncară amândoi, constatând că Miha nu exagerase afirmând că Alia făcea o supă fenomenală.

Când termină, se ridică de la masă și îi aduse pastilele după care puse și un pahar cu apă lângă el.

-Ți-ai luat rolul oferit de Alia foarte în serios, spuse privind pastilele.

-Ești secretarul meu preferat, așa că trebuie să am grijă de tine, îl informă luând bolurile de pe masă.

Le puse în chiuvetă și se apucă să le spele.

Înghiți pastilele după care rămase privindu-i spatele unde mușchii se unduiau vizibil sub  cămașa albastru marin.

Se ridică de pe scaun și merse  spre el.

-Ce ai spune dacă aș recunoaște că și tu ești șeful meu preferat, spuse prinzându-i mijlocul între palme, dar nu se apropie mai mult.

Aș vrea să te iau în brațe, dar nu am mai făcut duș de aseară. Rămase cu furculița și buretele plin de spumă între degetele ce se strânseră mai tare pe ele, când îl simți atât de aproape.

-Aș fi fericit știind că sunt un șef apreciat, spuse încercând să termine treaba.

Își simți degetele tremurânde iar instinctul    îl făcu să se îndrepte, fapt ce îl făcu să se apropie mai mult de el.

-Apreciat și … dorit, șopti Miha în urechea lui.

Închise apa  și se întoarse cu fața încet spre el, simțindu-i în continuare degetele pe mijlocul său.

Ridică o mână prinzându-i chipul în palmă, cu degetul mare conturându-i buzele.

-Aș vrea atât de mult să te sărut, șopti Miha pe degetul lui cercetător.

-Poate că eu…vreau mai mult de cât tine.

Acesta rămase privindu-l cu ochii arzători, încercând să înțeleagă sensul cuvintelor.

Voia mai mult de cât el să îl sărute? Sau voia mai mult de atât?

-Hai să faci duș cu mine, articulă cu voce șoptită.

– Doar un duș, mai completă, văzându-i privirea neîncrezătoare.

– Ți-am spus că tu hotărăști când și cât.

-Pot să rămân ?

-Nu o să fie ciudat când ai să mergi mâine la firmă cu aceleași haine?

-Am să trec mâine dimineață pe acasă să mă schimb, îl lămuri, știind că avea să îi accepte invitația.

-Problema este că… nu am haine pentru dormit.

-Oare!? întrebă privindu-l sceptic.

-Sunt sărac. Așa că nici pentru mine nu am alte haine de dormit.

-Înseamnă că trebuie să îți măresc salariul, spuse gânditor.

– Bănuiesc că nici o pătură în plus nu ai!?

Miha confirmă printr-o negare.

-Mă gândeam să dorm pe canapea, dar dacă nu ai altă pătură…

-Trebuie să dormi neapărat cu mine în același pat, sub aceeași pătură, spuse depărtându-se un pas de el. Privindu-se reciproc, își împletiră degetele pornind împreună spre baie.

………….

Cât Miha se spălă pe dinți, Jed își dezbrăcă cămașa și o agăță în curierul de pe perete. Când duse degetele la cureaua pantalonilor, privirile li se întâlniră în oglindă.

Nu era prima oară când avea să stea gol în fața lui, dar situația de acum era cu mult mai intimă de cât experimentase când locuiseră în aceeași rulotă.

Își simțea chipul inundat de roșeață, de parcă s-ar  fi găsit cu anii în urmă când experimentase pentru prima oară apropierea de o persoană.

Întru câtva disconfortul era îndreptățit, acum fiind prima dată când făcea duș cu un  bărbat, și nu cu un bărbat oarecare, ci unul pentru care simțea până în suflet curiozitate și dorință de apropiere.

Celălalt termină și se întoarse spre el. Se dezbrăcă rapid de propriile haine și dându-i degetele la o parte, îi desfăcu el cureaua și nasturi. Înainte de a-i lăsa în jos se apropie de el atingându-i buzele cu ale lui, dorind astfel să îl facă să se destindă. Nu trebui mai mult de câteva mișcări să îl simtă răspunzându-i. Când sărutul îi lăsă fără aer se depărtă și se lăsă în jos o dată cu pantaloni și boxeri, nedezlipindu-și privirea din a lui.

Jed gemu când îi privi chipul atât de aproape de erecția destul de evidentă.

Miha se ridică și intră în cabina de duș, așteptând ca celălalt să facă pasul spre el. Nu așteptă mult, după care glisă ușa, micul spațiu obligându-i să stea foarte aproape unul de celălalt.

De data asta Jed iniție sărutul, încolăcindu-i gâtul cu brațele, apropierea făcând  ca penisurile să li se atingă, ca în clipa următoare să  simtă palmele celuilalt pe fesele ce i se încordară instinctiv.

Miha aprofundă sărutul strecàrându-și fără reținere limba în lăcașul umed ce îl primi cu un geamăt.

Începură un joc al seducției, cercetând și gustând fiece loc ce îl descopereau prin apropieri succesive, fiecare dorind mai mult și mai mult din gustul fiecăruia.

Fără să se gândească sau să analizeze Jed îi părăsi gura urmând cu buze cercetătoare linia maxilarului și mai jos pe gâtul expus spre cunoaștere.

Geamătul ce îl auzi îi dădu curaj pentru a explora mai multă piele, ce o simțea fierbinte.

Miha lăsă una dintre mâini să i se strecoare între trupurile lor, și prinse între degete ambele penisuri.

Apa ce le curgea pe trupuri  ajutând la fricțiunea ce o începuse cu mișcări domoale. Îl lăsă pe celălalt să se obișnuiască cu senzația afrodiziacă ce îl făcu să fie mai curajos, în aprofundarea cunoașterii trupului ce îl simțea lipit de al său.

Învăluit în multitudinea de senzații ce îi încărcau trupul și sufletul, realiză că reticența se duse undeva pe scurgerea unde dispărea apa ce îi biciuia trupul. Îi lăsă lui Miha libertatea  în a-i dărui tot ce voia. Ba mai mult, simțea că voia să ceară mai multă interacțiune.

Lăsă și el o mână în jos așezând degetele peste ale celuilalt, lăsându-se ghidat de ele în a apăsa și freca, simțind eliberarea apropiindu-se. Climaxul eliberării se desfășură printre gemete și sărutări sălbatice lăsându-i cu trupurile tremurânde și sufletele încărcate de extaz.

Unul experimentase pentru prima oară o astfel de apropiere, iar celălalt se ruga pentru viitoare  interacțiuni.