Seducându-l pe Drake Palma – Capitolul 1

Capitolul 1

—Nu-i așa? Ești serioasă? S-au despărțit Sheen și Kei?

Parcă totul în jurul meu s-a luminat. Stai puțin, de ce a aflat ea prima? Doar eu sunt cea mai bună prietenă a lui Sheen!

—Da, așa e! Și eu am fost foarte surprinsă. Cine ar fi crezut că cei doi se pot despărți? Doar erau aproape perfecți.

Corect. Aproape perfecți, cuplul ideal, tot ce li se putea spune. Sheen era căpitanul echipei de fotbal, candida la titlul de salutatorian al clasei, chipeș. Kei, pe de altă parte, era majoretă și deținătoarea titlului de Miss Liceul St. Claire. Nu-i așa? Erau atât de compatibili.

—Oare de ce s-au despărțit?

—Habar n-am. Și tu acum, nu mai fi așa de bârfitoare. Mai bine mulțumește-te că s-au despărțit. Pui prea multe întrebări.

Dacă fata asta n-ar fi fost prietena mea, probabil că i-aș fi tras una de mult.

—Scuze că întreb. Doar că sunt curioasă.

—Iar tu, Besh. Mai și dai ochii peste cap. Am auzit că s-au despărțit din cauza băiatului nou transferat, Drake Palma! Incredibilă Kei asta, nu-i așa? Cum a văzut pe cineva mai chipeș, l-a și înlocuit pe Sheen. Chiar e o ușuratică.

Drake Palma? Sheen e mult mai chipeș decât el. Ăla nu știe să facă nimic altceva la ore decât să doarmă. Și reține, de-abia s-a transferat, dar are tupeul să doarmă! Pentru că e colegul meu de clasă.

—Pff. Treaba ei ce face cu viața ei. Hai, bine, mă duc la Sheen, s-ar putea să fie abătut acum. Hahaha.

—Ești rea. Omul e cu inima frântă, știi.

—Ce tot atâta inimă frântă? Eu îi voi vindeca inima rănită. Hahaha.

—Termină odată. Îmi provoacă greață ce spui.

—Fir-ai să fii. Mai bine plec.

Apoi am plecat și l-am căutat pe Sheen. Știam că e pe acoperiș. Doar ăla e locul de întâlnire al celor cu inima frântă.

—Sheen… am spus și m-am așezat lângă el. El s-a rezemat brusc de umărul meu. Aș fi vrut să-i spun: Nu face așa, am fluturi în stomac, dar Sheen avea momentul lui sensibil, așa că am renunțat.

—Ne-am despărțit…

—Știu.

—De unde știi? Abia ne-am despărțit adineauri.

—Sunt pricepută, ce să fac.

—Ești penibilă.

—Nu mai fi așa de emo. Nu ți se potrivește.

—Chiar ești rea.

—Ba nu. Doar încerc să te ajut.

—Alys, serios. O vreau înapoi.

Asta chiar doare…

—Ajută-mă...

De ce e mereu așa când e vorba de cel mai bun prieten?

Mereu ajută…
Mereu se sacrifică…
Mereu iubește în secret…

—Fă-l pe Drake Palma iubitul tău…

—Ce-ai spus?!

—Fă-l pe Drake Palma iubitul tău.

—Am asurzit sau ce? E sfârșitul lumii cumva?

Pe bune? Ce-i cu maimuțoiul ăsta?

—Exagerezi. Doar trebuie să-l faci iubitul tău. Simplu.

Ca și cum ar fi simplu ca bună ziua.

—Ce crezi că mă pui să fac? De parcă m-ai trimite doar să cumpăr bomboane de la magazin?!

Gata, am început să țip. La naiba, ce se crede? Pește?

—Ai avut deja trei iubiți, o să-ți fie ușor… Hai, Alys. Te rog?

Și, ce să vezi, chiar încearcă prietenul meu cel mai bun să fie drăguț cu mine?

—Fie… Oricum, așa e mereu…

—Bine, bine. Ești un pacoste.

Procesez…
Procesez…
Procesez…
Procesez…
Procesez…

Chiar am acceptat? Oh, la naiba.

—Mulțumesc, Alys, spuse el și mă îmbrățișă brusc.

—Chiar ești cea mai tare.

La naiba. Am fluturi în stomac. Ce naiba! =___=

—Tot zici mulțumesc, dar asta costă, știi!

Nu e ca și cum aș cere plată pe bune, doar că nu știam ce să zic, s-ar putea să observe că am fluturi în stomac. Fir-ar.

—Bine, bine. Îți fac cinste cu prânzul toată săptămâna.

—Nu-i de ajuns. Totul, inclusiv gustările.

—Hei! Deja abuzezi. Te spun mamei tale.

—Pf. De parcă ai putea s-o faci. Știu că mă adori, oricum.

Apoi i-am scos limba. Și așa a început alergătura noastră. Vezi? Doar dulce și romantic.

După ce ne-am alergat:

—Hei, recunoaște…

Of, of. Gâfâiam.

—Chiar ai inima frântă? Că după cum m-ai alergat, nu prea pare.

—Am inima frântă, doar că nu se vede.

—Și-apoi, ai promis că mă vei ajuta s-o aduc pe Kei înapoi la mine, așa că de ce să-mi mai bat capul?

Ce tupeu… =___=

—Dar dacă nu reușesc?

—Știu că o vei face.

—Dar de ce ești așa de sigur?

—Pentru că tu ești Alys Perez. Când vrei ceva, obții prin orice mijloace.

De ce tu? Te plac, dar de ce nu te pot avea? La naiba, serios.

—Cum zici tu, Sheen. Știi tu multe.

—Știi, Alys, mă întreb. Nu-i așa că majoritatea prietenilor cei mai buni ajung iubiți? Oare de ce noi nu suntem așa?

Fir-ar. Pentru că la noi e dragoste neîmpărtășită. Pentru că tu o vrei doar pe Kei. Fir-ar.

—La drept vorbind, nu ești genul meu. Ești prea vorbăreț, și neîndemânatic, și copilăros, și pici la teste, și…

I-am tras un cocârțac.

—Ești nebun? Vrei să te ajut sau nu?!

Nebunul ăsta. Chiar trebuie să-mi scoată ochii cu lucrurile astea?!

—Pentru că nu am terminat, spuse el, apoi mă îmbrățișă brusc de la spate.

—Dacă n-ai fi așa, n-ai fi Alys Perez. Și dacă tu n-ai fi Alys, ce s-ar alege de Sheen Mendoza?

La naiba. De ce ești atât de dulce? =___=

—Taci odată. Bine, bine, te ajut. Știi tu multe.

Apoi m-am ridicat și am plecat.

Când coboram scările, mi-am amintit brusc că îmi uitasem caietul. Dar când m-am întors, l-am văzut pe Sheen plângând. La naiba, Kei. Băiatul care îmi place atât de mult, tu doar îl faci să plângă? Pare atât de nedrept.

Drake Palma, ține minte, te voi prinde prin orice mijloace