Capitolul 15
Perspectiva Ayei:
Of!!!
Pacostea asta e serios enervantă!! Mă urmărește de ceva vreme! Atât de iritant! Și are tupeul să flirteze cu mine pe față! Kent Justin Valdez ăsta chiar n-are nicio rușine. Nici nu pot să-mi imaginez așa ceva!!
— Albinuțo, de ce ai fața aia? m-a întrebat, sprijinindu-și capul de masă și uitându-se la mine de jos în sus. Probabil crede că arată drăguț. Te rog, ai milă.
— Nu-mi mai spune așa! Sunt Aya, nu Albinuța, am răspuns.
Observați că nu mai țip, nu? Am renunțat! În ultima oră, am tot țipat la el. Nu mai suport. Coardele mele vocale s-ar putea să cedeze prematur din cauza acestei pacoste.
— Ești Albinuța… pentru că eu sunt mierea ta…
— CARE E PROBLEMA TA, DE FAPT? am strigat.
O, Doamne sfinte!! Ce am făcut în viața mea anterioară de merit o asemenea pedeapsă??
A râs.
— Liniștește-te, Aya, scumpo. O să faci riduri înainte de vreme, a spus el.
Mi-am făcut cruce chiar în fața lui.
— Hahaha! Ești prea de tot, să-ți faci cruce așa, Albinuțo. Nu sunt vreo creatură mitică, a spus el și s-a bosumflat.
Doamne, Te rog, fă-L să nu se mai bosumfle, Te implor!!
Perspectiva lui Eydee:
— Mă duc să vorbesc cu Kei. Urează-mi noroc, Alys! i-a spus Sheen lui Alys în timp ce se îndrepta spre Kei.
Alys stătea abătută în grădina școlii. Ce ar trebui să facă, mai exact? Sheen plănuia să o întrebe pe Kei astăzi dacă ar vrea să se împace cu el.
Uneori e foarte frustrant să fii cel mai bun prieten… mai ales când ai sentimente pentru cel mai bun prieten al tău. De ce? Pentru că au așteptări mai mari de la tine, pentru că ești cel mai bun prieten al lor. Dacă ești doar un prieten obișnuit, nu există așteptări. Dar dacă ești cel mai bun prieten? Atunci se presupune că vrei ce e mai bun pentru ei… chiar dacă tu ești cel care ajunge să sufere. Poate că cei mai buni prieteni ar trebui numiți și martiri, pentru că e atât de greu să te prefaci că ești fericit când, în adâncul sufletului, vrei doar să plângi.
Și exact așa se simte Alys în timp ce îl privește pe Sheen mergând spre Kei…
Doare… Profund.
–Sheen și Kei–
— Kei? a strigat-o Sheen.
Plănuia să o ceară să se împace.
Ar fi fost o pierdere, serios, ar fi trebuit să-și sărbătorească aniversarea luna viitoare, dacă nu s-ar fi despărțit luna trecută. Fuseseră împreună atât de mult timp, trecuseră prin atâtea. Ar fi fost păcat să arunce totul la gunoi. Și, în plus, el chiar o iubea pe Kei…
Kei, care vorbea cu prietenele ei, s-a întors.
— Ce e? a răspuns ea tăios.
— Putem vorbi?
— Despre ce? a răspuns Kei, iritată, pentru că Sheen tot insista să se împace.
Terminaseră. Gata. Îi plăcuse cu adevărat de Sheen, dar ar fi rezistat aproape un an dacă nu era așa? Adevărul era că se plictisise. Puteai să-l consideri un om rău, dar așa era ea, se sătura repede de lucruri. Fie că era vorba de haine, cântece, gadgeturi sau chiar iubiți, se plictisea ușor. Asta se întâmplase și cu Sheen. Nici mai mult, nici mai puțin.
— Despre noi, a spus Sheen, privindu-l în ochi.
Kei a oftat.
— Bine. Ne vedem la foișor, a spus ea.
Sheen a plecat fericit, sperând că se vor împăca. O iubea cu adevărat pe Kei și ar fi făcut orice să-l facă fericit.
— Sheen… a spus Kei.
Sheen s-a întors spre Kei.
— Încă o șansă, Kei. Nu o voi mai da în bară. Te rog…
Sheen credea că motivul pentru care se despărțiseră era că ea prioritizase Consiliul Elevilor… că el era motivul. Dar nu acesta era adevărul.
Kei s-a abținut să se uita la Sheen. Kei era o persoană bună, dar era adesea confundată cu o fată rea din cauza stereotipului că dacă erai membră a echipei de majorete, erai automat o răsfățată și aveai o atitudine proastă. Dar nu e întotdeauna așa. Oamenii de la St. Claire’s erau doar foarte enervanți.
— Sheen, știu că poate suna clișeic, dar… nu e vorba de tine, ci de mine.
Sheen a încercat să-și stăpânească lacrimile.
— Încă o șansă, Kei. Te iubesc…
Kei s-a apropiat de Sheen și i-a cuprins fața între palme.
— Am terminat-o, Sheen. Ești un tip grozav, sigur vei găsi pe altcineva… dar nu pe mine. Eu nu sunt cea potrivită pentru tine.
Sheen a prins-o de mână pe Kei.
— Tu ești singura pe care o vreau, Kei.
Kei doar a zâmbit.
— Eu vreau pe altcineva… Îmi pare rău, Sheen. Dacă mă iubești cu adevărat, te rog, mergi mai departe. Meriți pe cineva mai bun.
— Chiar îți place de Drake?
Kei a dat din cap afirmativ.
Sheen a îmbrățișat-o pe Kei.
— Te iubesc, Kei… ține minte asta. Voi face totul pentru a te face fericită.
Perspectiva lui Alys:
— Hei, a spus fata 1.
Alys s-a uitat la fetele din fața ei. Erau fetele cu „gen”.
— Ce e?
— Te caută cineva, a spus fata 2.
A devenit curioasă.
— Cine?
Fetele doar s-au încruntat la Alys. Pf. Pițipoance.
Alys se săturase de fetele alea. Felul lor de a vorbi era pur și simplu prea mult, dar și-a păstrat calmul. Pe măsură ce a citit biletul, iritarea a început să clocotească din nou.
— Gen, vino în depozit. Gen… a murmurat Alys în timp ce ținea hârtia în mână.
Ce tupeu! Simțea cum frustrarea îi creștea. Nu avea de gând să le lase să o afecteze, totuși. Nu când încă mai avea energie după ce se ocupase de Sheen. Era deja epuizată de tot, iar fetele astea clar nu meritau timpul ei.
Inima lui Alys bătea cu putere în timp ce ușa s-a trântit în spatele ei. Era atât de întuneric în depozit, încât ochii ei se chinuiau să se adapteze.
A făcut câțiva pași precauți înainte, tăcerea sinistră făcând-o să se simtă și mai neliniștită.
— Alo? a strigat ea, dar singurul răspuns a fost ecoul vocii ei, care răsuna printre pereți.
A încercat să rămână calmă, dar tensiunea creștea.
Mintea îi era un vârtej de gânduri: Cine ar putea fi aici? Ce se întâmplă? Totul părea greșit. Încă auzea sunetul slab al ușii care se încuia în spatele ei.
Alys a mai făcut un pas, cu simțurile în alertă maximă, dar instinctele îi spuneau că ceva nu era în regulă.
Pas, pas.
Sunetul pantofilor ei răsuna în tăcere. Urma să cadă într-o altă capcană sau chiar o aștepta cineva aici?
OMG!! Ușa e încuiată!!
Ce e de făcut????
Perspectiva lui Eydee:
Drake s-a uitat la ceas, era deja ora 12:00 noaptea. Încă puțin de așteptat și putea în sfârșit să plece. Dar de ce se simțea atât de neliniștit? Hmmm. Pentru că o căuta pe Alys! Hahaha! Chiar credeați că Drake era un tip atât de lipsit de inimă? Nu e! Știe și el să-și facă griji, chiar și puțin.
Din cauza a ceea ce auzise mai devreme, a colindat prin local în căutarea lui Alys, fata aia ciudată, dacă îl întrebi pe el. Deoarece nu era în sală, a ieșit afară să o caute și acolo și, în cele din urmă, a ajuns la foișor, unde i-a văzut pe Sheen și Kei.
Drake nu era chiar un bârfitor, dar nici nu-și putea forța urechile să se închidă ca să nu audă nimic. Hahaha!
— Te iubesc, Kei. Ține minte asta. Voi face totul pentru a te face fericită, a spus Sheen.
Drake doar a rânjit. Da, sigur, totul. Ei bine, poate că erau în aceeași situație, la urma urmei. Ce făcea el pentru Katrina? Nu făcea toate acele lucruri pentru că voia ca și Katrina să fie fericită… chiar dacă era atât de greu, tot îndura. Tss. Atât de departe de adevăratul Drake. Katrina chiar avea o asemenea putere asupra lui.
— Mă vei face fericită? a întrebat Kei.
Sheen doar a dat din cap afirmativ.
— Atunci poți s-o rogi pe Alys să stea departe de Drake?
Sheen nu a putut răspunde. Nu voia să o mai implice pe Alys. Totul era atât de încurcat! De ce a trebuit să apară Drake Palma în viețile lor?! Totul era bine înainte!
Chiar dacă nu voia… a fost forțat să spună da. „Ce-o fi, o fi”, și-a spus el.
Între timp, Drake era…
PLICTISIT, ca de obicei.
S-a uitat la cei doi care se îmbrățișau și a rânjit. Auzise promisiunea lui Sheen către Kei că o va face pe Alys să stea departe de el. Spera ca Alys chiar să stea departe, pentru că de când a cunoscut-o, pierduse ceea ce el numea pace și singurătate. Hahaha!
A colindat până a ajuns la depozit și a citit un bilet:
– Nu deschide ușa. Gen, e un monstru înăuntru. Mulțumesc pentru citit.
A deschis imediat ușa după ce a citit biletul.
Era întuneric înăuntru, așa că a intrat și dintr-o dată…
Trrrrronc!
Ușa depozitului s-a trântit!! Ușa era stricată; ar fi trebuit să aibă un opritor pentru a preveni închiderea. Dar, din moment ce Drake nu știa asta…
❤️❤️❤️