Alys – POV
Șapte ore?!
Nici măcar nu apucasem să răspund, iar Drake plecase deja!
Hei… nu am vrut! Doar că eram atât de fericită cu Dane, încât am uitat… Serios, nu e vina mea, nu? Nu l-am ținut intenționat să aștepte atât!
Și totuși… de ce mă simt vinovată?
Am vrut să merg după el, până la apartamentul lui… dar nu am avut curaj. Eu am încălcat promisiunea. Eu sunt cea care ar trebui să-l caute.
Și, în plus… ne-am despărțit.
Ce drept mai aveam să tastez codul 1131 la ușa lui?
Am intrat în apartamentul meu și m-am trântit pe beanbag. Ah… pernele astea moi mă fac mereu să mă simt mai bine…
Drake… chiar și după despărțire… tot îmi dă lumea peste cap.
Și cine e de vină? Tot eu.
Cine m-a pus să cer un apartament aici? Mă descurcam și fără!
M-am ridicat să iau lapte cu căpșuni din frigider, dar soneria a sunat.
Oh, Doamne… iar Tripp?!
— Tr—…
M-am oprit.
— Uhm… Drake… hehe.
Mă privea cu acei ochi reci, pe care îi cunoșteam atât de bine. Și care încă mă speriau.
— M-am răzgândit.
— Huh?
— Nu pot să te las să mă urăști. O să te fac să mă iubești din nou. Vino.
Și, fără să mai aștepte, m-a apucat de mână.
M-a tras după el… în lift.
Doamne, ce rușine!
Încă eram în papuci pufoși! Bine că nu apucasem să mă schimb în pijama!
Drake… impulsiv? De când?
Dar… în halul ăsta?!
— Drake!
— Ce?
— Unde mergem?
Zâmbi.
Doamne… zâmbește?!
— La întâlnire. Ai uitat? Cina noastră.
— Drake… e aproape 11. Mai e vreun restaurant deschis?
Se opri.
— Hmm… ai dreptate.
Ajunserăm la parcare, dar, în loc să ieșim, m-a tras înapoi în lift.
Apăsă etajul 1.
— Credeam că plecăm?
— Plan schimbat.
Nu am mai spus nimic. Aveam încredere în el… sau poate nu? O dată m-a dezamăgit.
La debutul meu.
Am ajuns la parter și m-a tras direct spre magazinul de la colț.
Așa deci… întâlnirea noastră romantică devenise… una cu mini-stop.
Mergeam printre rafturi, el ținându-mă de mână, cu un coș în cealaltă.
— Mănânci ramen?
— Ha?
— Lasă… o să mănânci.
A pus patru pachete în coș.
Patru?!
Ouă… bezele… bețe… lapte de soia… ciocolată… chipsuri…
Și… un kilogram de gheață?!
— Drake… ești bine?!
A plătit totul fără să spună nimic.
Eu… încercam să nu mă uit la brațele lui.
Respiră, Alys.
Am ieșit… și, dintr-odată—
— Aaaaa!!!
Am alunecat.
Gheața se topea… podeaua era lucioasă…
Drake m-a prins… dar și-a pierdut echilibrul.
Am căzut amândoi.
Inima îmi bătea nebunește.
Etajul era aproape gol… slavă Domnului.
Ne-am privit.
Stânjenitor.
Și…
Era deasupra mea.
Doamne… dacă află mama… sunt moartă!
— Alys…
— D-da?
— Pot să te sărut? Știu că ne-am despărțit… dar… chiar vreau acum.
Doamne…
E testul ăsta?
Dacă da… pic.
— Nu vreau să te forțez.
Apoi…
M-a sărutat pe gât.
S-a ridicat imediat.
Eu… am rămas întinsă.
Am pierdut.
Există reexaminare?
Zâmbea… încerca să ascundă, dar nu reușea.
— Hai.
M-a ajutat să mă ridic.
Gheața… se topea în continuare. Dacă alunecă cineva… suntem terminați. Sunt camere peste tot!
Am încercat să șterg podeaua cu batista mea.
Inutil.
— Uite.
Mi-a întins… tricoul lui.
— Drake?!
Ochii mei… lipiți de abdomenul lui.
Doamne… de ce mă testezi?!
— E în regulă. Folosește-l.
Serios?!
Dar… nu mă puteam opri din a mă uita.
Pentru că, văzându-mă așa, el a început să șteargă singur podeaua.
Iar eu…
Față în față cu abdomenul lui.
Nu te uita. Nu te uita.
— Gata.
Am plecat împreună.
— Familia ta… e supărată pe mine? întrebă el.
— H-ha?
— Spune-le că îmi pare rău… Nu. O să le spun eu.
Vocea lui… era apăsată de vină.
— Hai, Drake… a trecut. Ce a fost, a fost.
Zâmbi… dar trist.
— Știu… dar—
— Dar ce? S-a terminat. Ai greșit. Asta e. Nu mai repeta. S-au schimbat multe…
— Lucrurile care s-au schimbat… includ și sentimentele tale?
Întrebarea lui…
M-a lovit direct în inimă.
