Semantic Error – Capitolul 1.3

Semantic Error – Capitolul 1.3

 

În timp ce Jihye îl lăuda pe Sangwoo fără oprire pentru că i-a salvat viața mai devreme depunând un mare efort, acesta s-a uitat din nou la felurile de mâncare cu nume necunoscute din meniu. Salată de citrice Fresca, Cacciucco Rosso, Fritti italiani

 

-Pot să vă iau comanda?

 

Era cu nasul în meniu când auzi o voce plăcută în apropiere.

 

Jihye a vorbit prima.

 

-Voi servi Pasta Vongole.

 

-Iar eu voi avea….

 

Sangwoo a făcut contact vizual cu chelnerul în momentul în care și-a ridicat privirea pentru a comanda cel mai scump fel de paste din meniu. Jihye avea dreptate. Chelnerul era un bărbat excepțional de frumos, chiar și în opinia lui Sangwoo, care de obicei nu era interesat de aspectul fizic al altor persoane.

 

Chelnerul avea fața ovală, păr bine îngrijit și zâmbea plăcut. Avea ochi înviorător de mari, tipic asiatici și un nas drept și ascuțit. Era un bărbat curat, îmbrăcat într-o cămașă albă, cu un șorț negru legat în jurul taliei, care i se potrivea bine.

 

Dar… l-am mai văzut undeva înainte?

 

Simțea ca era ceva familiar la fața tipului. A zâmbit ușor în timp ce ii trecu prin minte că poate l-a văzut pe un panou publicitar sau așa ceva.

 

-Oppa, ce faci?

 

Sangwoo și-a venit în fire la îndemnul lui Jihye. A comandat repede paste cu homar. Chelnerul și-a notat comanda pe un carnețel după care a confirmat comanda cu aceștia.

 

– Pot să vă mai aduc și altceva?

 

-Beneficiem de reducere pentru studenții de la Universitatea Hanguk, nu?

 

-Desigur. Deci suntem cu toți studenți.

 

Cu zâmbetul pe buze, chelnerul a notat ceva în carnețelul sau. Jihye și-a scos legitimația de studentă din portofel și a început să o fluture cu entuziasm.

 

 -Știu. Te-am văzut de câteva ori în fața facultății de arte când am trecut pe acolo, oppa. Am văzut și piesa de teatru Salesman  anul trecut. Doamne, îmi amintesc cât de greu a fost să obțin bilete.

 

Chelnerul a luat legitimația de student al lui Jihye și a returnat-o acesteia după ce a inspectat-o  îndeaproape.

 

 -Văd ca studiezi literatura franceză. Nu e de mirare, arăți atât de u-ni-que, spuse el în timp ce se uita destul de ciudat la Sangwoo.

 

Privirea lui nu părea prea prietenoasă.

 

 -Haha! Sunt singura care se specializează în literatura franceză. El nu studiază același lucru. Sangwoo oppa, ce ziceai că studiezi?

 

Sangwoo nu voia să se laude la străini cu specializarea sa. De asemenea, a crezut că era destul de imprudent ca bărbatul să se holbeze la el când nu se mai întâlniseră până acum.

 

 -Nu sunteți la treaba? Dacă ne-ați luat comanda, atunci vă rugăm să ne lăsați în pace.

 

O tăcere s-a așternut în ​​momentul în care a rostit acele cuvinte. Jihye a făcut o expresie ca și cum s-ar fi uitat la un film de groază, dar din anumite motive, zâmbetul chelnerului a devenit și mai larg.

 

 -Este bine că ești la fel de previzibil ca întotdeauna, mormăi el de parcă ar fi putut fi auzit, după care si-a pus la loc carnețelul de comenzi și pixul. Apoi, a spus că va dura aproximativ 20 de minute pentru ca mâncarea să fie servită.

 

 -Oppa, ești supărat? întrebă ea de îndată ce chelnerul a plecat, în timp ce încerca să-i citească expresia feței.

 

 -Nu.

 

Sangwoo a răspuns sincer, dar Jihye nu părea să-l creadă.

 

-Chiar nu am vrut să te fac să te simți prost. Îmi pare rău dacă ți-am rănit sentimentele. Spun tâmpenii când vorbesc uneori.

 

 -Ți-am spus că nu sunt supărat. 

 

 -Îmi pare rău! 

 

Jihye și-a împreunat mâinile și și-a frecat mâinile precum o mușcă.*

 

 -Încetează. Doar ce ți-am spus că nu sunt supărat.

 

 -Da…

 

 -Ți-am spus să încetezi.

 

Enervat, Sangwoo întoarse capul și făcu contact vizual cu ospătarul care le luase comanda. A fost neintenționat, ca și cum se uitase în spațiu. În loc să-i evite privirea, bărbatul s-a uitat la el si mai atent în timp ce ștergea un pahar de vin cu o bucată de cârpă. Sangwoo și-a întors capul primul după ce a avut un concurs de priviri cu el.

 

 -Persoana aia se tot holbează la mine.

 

 -În nici un caz… Doamne, ai dreptate.

 

 -Cred că are vreo ranchiună față de mine.

 

 -Ei, nu se poate.

 

Au petrecut 20 de minute vorbind despre mărunțișuri. De exemplu, Jihye l-a întrebat foarte încet pe Sangwoo dacă crede că ar putea câștiga într-o bătaie împotriva acelui chelner. Sangwoo a răspuns că, deși nu-i plăcea violența, dacă ar avea loc o luptă adevărată, cel mai bine ar fi să te lași lovit și să raportezi la poliție dupa aceea.*

 

[t/n: prima persoană care a dat un pumn este considerat atacatorul în Coreea.]

 

-Hahaha. Ești atât de amuzant, oppa. Nu arăți totuși…

 

 -Ce vrei să spui?

 

 – Pare că nu știi să faci glume.

 

 -Dar nu am glumit.

 

Jihye a închis gura cu o expresie stânjenitoare.

 

Aceștia așteptau în tăcere când a venit mâncarea. Chelnerul, care ducea două farfurii pe un braț, avea o privire ciudată pe față. După ce a pus o farfurie în fața lui Jihye, s-a întors în mod deliberat și a venit lângă Sangwoo și a pus pe masa cealaltă farfuria. Apoi, șopti încet astfel încât doar Sangwoo sa poată auzi.

 

-Voiam să te las in pace, dar acum că mă gândesc la asta, nu prea îmi convine.

 

 -Ce?

 

 -De ce ai venit aici, nebun idiot? Vrei să îmi testezi răbdarea?

 

Sangwoo își ridică privirea se uite la tip, deoarece rămăsese puțin surprins. Ochii lui reci erau plini de ostilitate. Era greu de înțeles de ce s-ar enerva atât de mult doar pentru un cuvânt. Sangwoo a concluzionat că l-a confundat cu altcineva.

 

 -Mă cunoști?

 

Răspunsul lui Sangwoo l-a făcut pe bărbat sa rămână cu gura căscata. Avea o privire nedumerită pe față înainte de a izbucni în râs. În cele din urmă, se uită adânc la Sangwoo în timp ce își scotea ochelarii din șorț. Recunoașterea a fulgerat prin mintea lui Sangwoo, în timp ce ochii li s-au întâlnit prin lentilele mari ale ochelarilor.

 

Coate-goale pe care l-a întâlnit în sala de conferințe din bibliotecă purta niște ochelari similari. Dacă se gândea mai bine, părea că acesta crescuse mai înalt. Pe lângă faptul că avea o îmbrăcăminte total diferită, nu existau cerceii, iar imaginea lui era complet diferită, dar indiferent de modul în care analiza situația, cei doi păreau să fie aceeași persoană.

 

 -Ah… Kim Youngjae.

 

Sangwoo a adăugat si „sunbae-nim”, dar tipul părea deja supărat. S-a aplecat și i-a șoptit la ureche lui Sangwoo.

 

-Tu, ți-am spus că nu ar trebui să ne întâlnim din nou, nu-i așa? Sunt pe cale să mă enervez cu adevărat.

 

 -Nu am făcut-o intenționat. Vorbesc serios.

 

 -Sangwoo.

 

Degeaba i s-a făcut pielea de găină din cauza tonului prietenos din vocea lui. Sangwoo se cutremură și își trase puțin scaunul înapoi. Ochii tipului se apropiară de el la fel de mult pe cât se trase înapoi el cu scaunul.

 

 -Sangwoo, te striga Hyung.

 

 -O am doar pe Noona.

 

În ciuda unui răspuns scurt, vocea i-a tremurat.

 

-Nu ai nicio speranță. Apropo, există ceva ce nu-ți place deloc?”

 

-Tu!

 

Sangwoo a răspuns sincer, dar adversarul său nici măcar nu a clipit.

 

-Culoarea pe care o urăști?

 

-Roșu.

 

Culoarea erorii, roșu. Sangwoo era în general ambivalent față de culori, dar nu i-a plăcut niciodată roșul.

 

 -Un animal pe care îl urăști?

 

 -Homo Sapiens.

Oare există animale la fel de pline de defecte ca oamenii? Pe lângă faptul că nu au gheare puternice, piele durabilă sau otravă fatală, oamenii se lasă purtați de dorințe și emoții. Sangwoo se holba la simbolul iraționalității care se afla în fața lui.

 

 -Mâncare pe care o urăști?

 

 -Paste.

 

 Sangwoo nu era pretențios la mâncare, dar în acest moment ura tot ce era legat de acest bărbat.

 

 -Loc pe care îl urăști?

 

 -Orice loc pe o rază mai mică de 10 m de tine, sunbae-nim.

 

 -Așa că pleacă din fața mea, te rog!

 

După acest schimb ciudat, tipul a șoptit cu o voce moale, purtând un zâmbet împietrit.

 

-Am crezut că nu ești în toate mințile, așa că aveam de gând să te las în pace, dar m-am răzgândit. Aștept cu nerăbdare semestrul următor.

 

-Ah, da, angajează un gangster sau ceva de genu’. Pentru că voi apela 112.

 

-Îți lipsește în mod evident imaginația.

 

Pana când Sangwoo s-a gândit la un răspuns, spatele lui se retrăgea deja în depărtare.

 

-Trebuie să fii foarte apropiat de acel oppa”, a spus Jihye bucuroasa.

 

Ea mâncase deja jumătate din paste.

 

-Chiar deloc.

 

-Are sens ce spui. Numele lui oppa nu este Youngjae, ci Jaeyoung.

 

Sangwoo se juca cu furculița prin farfurie, dar nu avea poftă de mâncare.

 

-Îl cunoști pe tipul ăla celebru de la teatru? Prietenul meu a fost la o audiție pentru departamentul de design și, de asemenea, m-a adus să urmăresc piesa anterioară de teatru, așa că știu puțin despre el. Când avea 20 de ani, JS Entertainment l-a urmărit peste tot și l-a implorat să devină actor, dar…

 

-Stop.

 

-Ce?

 

-Hai să schimbăm subiectul.

 

Pentru prima dată, Jihye, care continuase să vorbească orice ar fi, rămăsese fără cuvinte.

 

Sangwoo și-a atenuat din anxietate îndesându-și pastele pe gât, ceea ce era mai nesatisfăcător decât masa de 3.000 de woni la cantina școlii.

 

La ce s-ar fi putut referi când a zis că s-a răzgândit?

 

Nu se putea abține să-i nu-i pese de asta. Nu voia sa mai aibă niciodată vreo legătura sau discuție cu acel coate-goale.

 

return 0;

 

Noul semestru a sosit rapid în timp ce Sangwoo studia în timpul săptămânii lucra cu jumătate de normă în weekend. Își petrecea restul timpului pregătindu-se pentru orele din semestrul următor citind manualele în avans. Toate clasele sale erau discipline legate de specializarea lui, cu excepția celor două opțiuni de arte liberale pe care chiar și studenții de inginerie trebuie să le urmeze pentru a îndeplini cerințele filologice, așa că nu părea că va întâmpina vreo dificultate.

 

Până acum si-a luat ore valorând peste 20 de credite în fiecare semestru, dar a alocat timp si pentru a produce jocul în acest semestru. După problemele pe care le-a avut cu designerul, nu a reușit să găsească un înlocuitor potrivit, așa că planurile lui au mers prost. Cu toate acestea, perioada de înscriere la curs se terminase de mult și nu avea chef să-și schimbe programul deja perfect organizat. Pe lângă faptul că are un program perfect echilibrat în zilele de luni, marți, miercuri, joi și vineri, acesta a fost, de asemenea, conceput pentru a-i permite să ia prânzul imediat după cursuri.

 

Luni: (1)3 Chineză intermediară (2) Matematică pentru ingineri*

 

Marți: (1) Sisteme încorporate (2) Algoritmi

 

Miercuri: (1) (2) Cultura populară și teorie culturală

 

Joi: La fel ca și luni

 

Vineri: La fel ca și marți

 

Noul semestru a început.

 

Ca întotdeauna, Sangwoo s-a trezit la 8:30, a făcut un duș după un antrenament ușor și a mâncat cereale cu lapte. Apoi s-a spălat pe dinți și și-a schimbat hainele. Sangwoo își agăța hainele în ordinea în care ținutele vor fi purtate și spălate, cu tricourile pe umerașele de sus și pantalonii pe umerașele de jos.

 

Astăzi, era programat să poarte un tricou negru cu pantaloni negri din bumbac. Si-a luat o curea în jurul taliei și și-a pus o șapcă neagră de baseball după ce și-a pieptănat degetele prin păr. Si-a pus pe deasupra o jachetă neagră căptușită și și-a atârnat o eșarfă la gât. Și-a pus un rucsac pe umăr și, când a părăsit apartamentul și s-a urcat pe bicicletă, ceasul lui electronic a afișat ora 9:16 ca de obicei.

 

A trecut prin poarta principală la 9:24 dimineața, ca de obicei. A fost un început plăcut. S-ar simți supărat din când în când dacă ar fi întârziat chiar și cu un minut sau două din cauza traficului, dar asta se întâmpla rar.

Și-a încuiat bicicleta în magazie și s-a îndreptat către Colegiul de Științe Umaniste. A văzut scara imediat ce a intrat în clădire. Urcarea unei trepte a durat 0,9 secunde și au fost 64 de trepte în total. La sfârșitul fiecărui 16 pași era un hol scurt. A durat 61 de secunde pentru a ajunge la clasa de chineză de la etajul al patrulea.

 

A deschis ușa către sala numărul 403 cu jumătate de oră înainte de începerea orei. Era deja în clasă un elev care venise în avans pentru a ocupa un loc din față.* Sangwoo se îndreptă spre al patrulea rând ca de obicei.

 

[t/n: La unele universități din Coreea, locul pe care îl ocupați în prima zi de curs va fi locul desemnat pentru restul semestrului. Acesta ar putea fi cazul aici, sau ar putea însemna și că au sosit devreme pentru a se asigura că au un loc frumos în acea zi.]

 

… ce e asta?

 

Cu toate acestea, astăzi, pe biroul din dreapta era o geantă. Sangwoo nu putea decât să clipească la această priveliște incredibilă. El nu fusese niciodată strămutat din acest loc în timpul celor șase semestre. Era chiar dificil pentru el să își imagineze ca va sta într-un loc diferit.

 

Banca cea mai din dreapta a celui de-al patrulea rând. Scaunul de la bancă era la nivelul ochilor cu profesorul și nu trebuia să-și întindă gâtul pentru a vedea în față. Putea să vadă monitorul, proiectorul tabla de scris dintr-o privire și nu existase nici o ocazie în care să nu fi putut să vadă literele de pe acel scaun. Aerul de la încălzire și aerul condiționat nu i-a lovit direct fața niciodată. Mai mult, deoarece nu erau ferestre, era o conductivitate termică scăzută. În plus, pe o parte era un perete, care îi dădea un sentiment copleșitor de siguranță, în contrast cu alte scaune, care erau înconjurate de alți studenți.

 

Cine naiba ar putea fi pe locul lui?

 

Sangwoo era ușor iritat, dar nu exista un sistem de rezervare a locurilor în sala de clasă ca în bibliotecă, așa că oricine își putea alege liber locurile. Chiar dacă a fost forțat să stea pe locul din stânga, Sangwoo a continuat să se gândească la locul de lângă el. A deschis manualul de chineză, dar nu se putea concentra deloc.

 

Va trebui să întreb politicos dacă ne putem schimba locurile.

 

S-a simțit puțin mai bine când s-a hotărât cum să procedeze. Sangwoo nu a crezut în lucruri cum ar fi ghinionul sau alte superstiții, dar nu voia să experimenteze sentimentul necunoscut de a sta pe locul greșit încă din prima oră a semestrului.

Elevii au intrat unul câte unul și s-au așezat pe măsură ce începutul orei se apropia.

 

-Oh, salut.

 

Un student care arata tânăr l-a salutat făcând o plecăciune, dar Sangwoo s-a prefăcut că nu observă. Nu-l mai văzuse niciodată.

 

-Ah! Ne întâlnim din nou?

 

De data aceasta, o studentă a fost cea care l-a salutat, dar Sangwoo nu știa cine este.

 

Elevii au continuat să intre în clasă, dar proprietarul ghiozdanului încă nu apăruse. Era o geantă din piele. Sangwoo a vrut să-l pună deoparte și să se mute pe scaunul de pe acea parte, dar a făcut tot posibilul să se abțină de la asta. Asta pentru că a pune o geantă într-un anumit loc însemna clar că persoana respectivă a revendicat acel loc.

Cu trei minute înainte de ora 10 dimineața, profesorul a intrat și a distribuit niște foi. Ea a spus câteva cuvinte de salut și apoi a întrebat despre un anumit student.

 

-Nu a sosit încă studentul care este asistentul nostru?

 

Un student care ocupase deja postul de asistent universitar la o oră de arte liberale? Acest lucru era foarte impresionant. Voluntariatul ca asistent universitar însemna o oportunitate de a te apropia de profesor și de obicei de a obține un credit suplimentar. Cu toate acestea, mulți studenți au fost reticenți în a-și asuma această responsabilitate, deoarece trebuiau să se ocupe de chestiuni mărunte.* Elevii aruncau priviri curioase în jurul lor când studentul care tocmai intrase pe ușa din spate a ridicat mâna.

 

-Sunt aici, domnule profesor!

 

-Jaeyoung! Nu ne-am văzut de mult. De ce chineză intermediară dintr-o dată?

 

-Încă mai am câteva credite de luat. Limbajul devine ruginit dacă nu exersezi, știi.

 

-Asta e corect. Este o atitudine foarte bună. Toată lumea, Jaeyoung este studentul care ne va ajuta în acest semestru. El este sunbae-ul vostru care a locuit în Hong Kong, așa că nu ezitați să întrebați dacă există ceva ce nu știți. Îi puteți înmâna temele voastre pe viitor. El le va strânge.

Sangwoo, care răsfoia prin documente, a tresărit, dar a crezut doar că este o altă persoană cu același nume, deoarece acesta era un nume obișnuit.

 

În acel moment, cineva a ridicat geanta din piele care se afla pe biroul din dreapta sa și s-a prăbușit pe scaun. Chiar dacă nu voia să privească în acea parte, capul i s-a întors involuntar.

Căciula roșie de lână și jacheta căptușită roșie ieșea prea mult în evidență. Când și-a dat jos geaca, s-a văzut un tricou roșu. Ținea în mână o cutie roșie de Cola. A fost o ușurare că nu purta măcar pantaloni roșii?

 

Sangwoo deschise gura, dar era atât de uluit încât nu putea sa scoată nici un cuvânt pe gura.

 

Nu știam că te-ai înscris și la acest curs.

 

Jaeyoung luă o înghițitură din Coca-Cola cu o față aroganta.

 

-Cine  a făcut pe cine nebun?

 

Chiar dacă ora deja începuse, Sangwoo nu putea să-și închidă gura cu care rămăsese căscată.

 

________________________________________________________________________________

 

 

Note de subsol

 

Acesta este un mod obișnuit de a-ti cere scuze în Coreea. Gândiți-vă la Super Junior si dansul de la melodia Sorry Sorry.

112 este linia telefonică de urgență în Coreea.

Numerele din orarul lui Sangwoo reprezintă perioade (adica dimineata sau dupa amiaza)

În Coreea, este destul de obișnuit ca profesorii să solicite asistenților universitari să facă sarcini suplimentare, inutile, cum ar fi să-i trimită să cumpere lucruri pentru ei, să aducă apa, etc.

 

 

Loading

Care este reacția ta?
+1
1
+1
0
+1
1
+1
0
+1
0
+1
0
+1
0

Comments

No comments yet. Why don’t you start the discussion?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *