Semantic Error – Capitolul 2.1

Semantic Error – Capitolul 2.1

 Roșu

 

Jaeyoung – flashback

 

Prima dată când l-a întâlnit pe acest nebun ciudat a fost la o petrecere de bun venit pentru boboci în primul semestru al anului trei.

 

Facultatea de Design și Facultatea de Informatică au ales împreună aceeași locație pentru MT-urile lor*. Noii studenți de la ambele facultăți stăteau la același restaurant cu grătar, fiind despărțiți doar de câteva mese. Deși toți aveau aceeași vârstă, se simțeau ca și cum ar fi din specii diferite.

Studenții de la facultatea de design au făcut un efort cu ținutele lor astfel încât să arate unic. Cu toate acestea, cei de la informatică păreau a fi o mare monocromatică, ca și cum ar exista o regulă că ar fi prinși dacă ar ieși in evidenta. Doar comparând numărul de capete cu parul vopsit, era evident ca studenții celor doua facultăți  aveau opinii diferite în ceea ce privește exprimarea individualității lor.

 

Jaeyoung l-a văzut în timp ce se îndrepta către niște boboci care se îmbătau.

 

-Nu vreau.

 

Jaeyoung avea privirea ascuțită, dar era imposibil să-si amintească în detaliu aspectul unei persoane pe care o văzuse cu patru ani în urmă. În plus, aspectul lui nu ieșea atât de tare în evidență. Singura impresie lăsată asupra lui până acum, a fost că era o persoana destul de obișnuită și avea un temperament bun. Singurul lucru neobișnuit la el era gâtul lui excepțional de subțire, și cumva privirea lui era în mod neobișnuit atrasă de acel loc.

 

-Nu poți bea? Ești religios?

 

-Nu contează dacă pot să beau sau nu, dar acum nu am chef să beau.

 

Reprezentanții studenților de la ambele facultăți* și bobocii înlocuiau băutura din bolurile in care fusese makgeolli (vin de orez) cu shot-uri. În acel moment, cei de la facultatea de design au observat apariția nebunului din facultatea cealaltă. Reprezentanții s-au oprit din ceea ce făceau și au urmărit ce se petrecea la masa alăturată.

 

-Ți se pare că sunbae-ul tău este ridicol? Îndrăznești să îți sfidezi sunbae-ul?*

 

-Nu pentru că mi-a dat sunbae să beau alcool, ci pentru că nu vreau să beau alcool în acest moment.

 

Jaeyoung își amintește când tipul a dat din cap în semn de dezaprobare și cât de serios a fost când a spus ceva atât de puțin probabil să auzi. Deoarece 90% dintre studenții din facultatea de informatică erau băieți, exista o cultură de relaxare bând împreună.

 

În loc să insiste să nu bea pentru că era religios sau alergic, ticălosul pur și simplu a băgat departamentul de informatică in necazuri fără niciun motiv. Ar fi fost mai bine dacă pur și simplu s-ar fi terminat așa, dar lucrurile au explodat în timp ce facultatea de design care era oarecum în stare de ebrietate a țipat după mai multe băuturi. Oamenii normali ar fi renunțat in acel moment, dar nebunul  și-a scos telefonul.

 

-Ce faci? Unde suni?

 

– La poliție. 

 

Totul devenise o nebunie totală. Pe de o parte, unii au întins mâna să-i înhațe telefonul mobil, în timp ce nebunul  alerga prin restaurant pentru a-i evita, în timp ce pe de altă parte, cei din facultatea de informatică  strigau cu voce tare după cineva să aducă o bâtă de baseball. Era pur și simplu o priveliște uluitoare.

 

Jaeyoung, care privea nebunia de lângă el, a intervenit când situația a devenit gravă.

 

Luptând corp la corp, telefonul mobil a fost înșfăcat și după ce bateria a fost aruncată, Jaeyoung l-a blocat pe reprezentantul facultății de Informatică care ținea în mână o tigaie, fapt ce i-a permis nebunului să scape. În timp ce se întâmpla asta, Jaeyoung a fost lovit? Nu-și putea aminti clar.

 

MT devenise o mizerie, dar studenții au băut după pofta inimii în pofida haosului. Nebunul, care a devenit inamicul nr. 1 al tuturor, a fost înjurat si vorbit de rău toată noaptea. Facultatea de informatică chiar a declarat în cele din urmă că îl vor ucide pe nenorocit…

 

Însă ceea ce doreau ei să facă s-a dovedit a fi mai dificil decât credeau. De fapt, ar fi fost foarte dificil să chinuie pe cineva care nu participa la niciun club, nu participa la activitățile consiliului studențesc și doar se ducea la ore. Studenții din cadrul facultății de informatică păreau să fi încercat toate metodele la care s-au putut gândi, dar Jaeyoung a auzit că nebunul nu fusese deloc afectat.

 

În mod normal, nebunul mânca de unul singur la cantină și de fiecare dată când cineva îl înjura, acesta ignora complet persoana sau persoanele respective. Când situația se înrăutățea și agresiunea era peste limita măsurii, ca de exemplu când i se bloca accesul spre sala unde se țineau orele, acesta apela la 112* de pe telefon si toata lumea îl lăsa în pace.

 

Ceea ce era și mai surprinzător, era faptul că nebunul era un student foarte sincer și excelent. S-a vorbit mult printre studenții facultății de Informatică că tipul vorbește in limbaje de programare precum în limba sa maternă, pentru că este un robot. În ciuda încurcăturilor pe care le-a creat, depășirea primului loc în departamentul său și devenind numărul unu în clasament, ar fi rămas o parte întunecată a istoriei facultății de informatică.

 

Până în acest moment, nebunul fusese doar o sursă distantă de bârfă pentru Jaeyoung.

 

Într-o zi, Jaeyoung a dat peste nebun în fața magazinului cu gustări. Acesta se uită la Jaeyoung cu o privire ușor sfidătoare și emana un aer de indiferență.

 

-Senior, dă-mi înapoi cei 850 de won pe care i-ai împrumutat acum trei zile.

 

A spus asta din senin. Poate pentru că el era proprietarul gâtului la care se holbase mereu în ultima vreme, Jaeyoung se simțea jenat, așa ca a scos o bancnotă de 1.000 de won. După ce a primit banii, nebunul și-a lăsat privirea în jos și a verificat de parcă ar fi fost bani falși. Genele lui erau groase. Nu putea vedea bine din cauza vizierei pălăriei, așa că Jaeyoung a simțit că vrea să-i scoată șapca de pe cap.

 

-Trebuie să-ți dau rest, dar nu am 50 de won la mine.

 

-Nu trebuie să-mi dai rest.

 

A pus 150 de won în palma lui Jaeyoung. În acel moment, s-a format un fel de triunghi (scara magarului) când nebunul a dat peste un student masiv. Când studentul l-a salutat, nebunul a făcut o față ciudată în timp ce se învârtea în jurul studentului și al lui Jaeyoung.

 

-Stai, am împrumutat bani de la tine? Sau a fost altcineva? spuse studentul înalt nebunului.

 

-Este vorba despre mine. Și sunt 850 de won.

 

-E în regulă. Ia 1.000 de won.

 

Nebunul a primit banii de la student și i-a dat lui Jaeyoung.

 

-Te-am confundat cu altcineva. Dă-mi din nou cei 150 de won, te rog.

 

Jaeyoung a returnat moneda după ce a primit nota, simțindu-se ca un idiot. Nebunul i-a dat băiatului înalt moneda și a dispărut brusc. Abia după ce a stat acolo ceva timp si s-a gândit la ceea ce s-a întâmplat, Jaeyoung a putut înțelege situația. Studentul înalt de sex masculin nu avea o singură trăsătură care să semene cu Jaeyoung, dar aceștia aveau un singur lucru în comun, părul strălucitor decolorat.

 

Incidentul absurd îl uitase de mult, pentru că se înrolase în armată după al doilea semestru din al treilea an. Jaeyoung, care s-a întors la școală după ce a fost eliberat din armată, era foarte ocupat cu lecțiile,  munca, sportul și activitățile în departamentul de teatru. Așadar, nu au existat ocazii să se gândească la nebun.

 

În al doilea semestru al celui de-al patrulea an și ultimul semestru al programului său încărcat, Jaeyoung nu a putut refuza cererea serioasă a juniorului său de a fi prezentator la festivalul școlii. A organizat mai multe evenimente și a folosit această pauză pentru a se plimba prin campus cu o cameră de televiziune și a intervievat studenții.

 

Jaeyoung l-a întâlnit pe nebun din nou în fața colegiului de inginerie.

 

Pielea îi era mai puțin albă și mai moale decât în ​​anul cand a fost boboc (bronzul îl făcea să arate de parcă ar fi plecat la armată), dar ochii lui indiferenți au rămas la fel. Jaeyoung se repezi impulsiv înainte.

 

-Cum vă bucurati de festival, domnule coleg?

 

Era bucuros să il revadă pe nebunul pe care nu îl mai văzuse de mult. Era foarte încrezător că nebunul îl va recunoaște dar acesta a răspuns fără nici măcar să se uite la fața lui Jaeyoung.

 

-Nu cumpăr.

 

Jaeyoung s-a enervat în acest moment, dar el însuși nu știa exact de ce. Nu a cedat, a continuat să meargă și l-a urmat pe nebun cu încă un pas.

 

-Camera te filmează. Cum te bucuri de festival?

 

-Acest tip de eveniment cultural trebuie eliminat. Nu mă obliga să mă bucur de festival, pentru că nu mă interesează și nu mă bucur deloc de el.

 

În timp ce Jaeyoung s-a oprit din mers, a avut un sentiment ciudat în timp ce nebunul a mers mai departe. Pe dinafară, chicotea cu un junior din facultatea de televiziune, pentru că erau tot felul de nenorociți ciudați pe lume, dar Jaeyoung fumega de furie pe dinăuntru.

 

Jaeyoung, care era pe cale să absolve, a câștigat marele premiu la Concursul Internațional de Branding și a mers la o ceremonie de premiere în Singapore. Pe baza mai multor premii și a unui portofoliu mare de lucrări, a fost acceptat la o facultate de design prestigioasă din SUA. În a doua jumătate a semestrului, abia a mers la cursuri, folosindu-se de statutul de viitor absolvent și a mers să joace sau să se pregătească pentru piesa de absolvire. Nu avea niciun plan sau ceva de făcut până când și-a primit notele finale.

 

Educația personalității pentru studenții Universității Coreea (disciplină obligatorie) – Picat

 

Decizie – Fără absolvire

 

Chiar nu știa că cursul de arte liberale cu două credite îl va încurca. Erau peste o sută de elevi îndesați în clasă și, indiferent dacă ascultau sau nu, ceea ce li se preda era o prelegere morală. Acesta a fost un tip de curs de genul să le permită să lucreze prezentări pe ultima suta de metri. Era o materie de gunoi la care nu ținea nimeni, pentru că era obligatorie, dar nota de trecere era garantată atâta timp cât frecventau cursul.

 

Jaeyoung nu a participat la curs nici măcar o dată. Ura subiectele care vorbeau de lucruri precum personalitatea. Nu-și putea permite să acorde atenție altor chestiuni, din cauza expoziției de concurs și a activităților de teatru. Mai presus de toate, credea în promisiunea juniorului său că va fi responsabil de prezență și proiecte de grup în locul lui. Mai târziu, însă, acest junior era într-o situație similară.

 

-Hyung*, îmi pare atât de rău. Nu am nimic de spus… De fapt, și eu am picat. Chiar dacă am participat la toate orele, am primit 0 puncte pentru temă, așa că am primit un F. Acel lider de grup nenorocit cu sânge rece… Sunt deja atât de trist că bunica mea a murit…

 

Jaeyoung a cumpărat în grabă un set de ceai verde din Insula Jeju și a mers să-l găsească pe profesor să se scuze pentru greșeala sa, să-i spună la ce universitate prestigioasă a fost acceptat si cum se va lauda cu statutul Universității Hanguk și Coreea în lume, dar pana la urma nu a reușit să-și schimbe nota.

 

Profesorul a răspuns pe un ton epuizat:

Situația este nefericită, dar este dificil de schimbat. Am fost la șeful departamentului administrativ de arte și chiar ne-am certat, dar nu se poate face nimic. De ce nu ai venit și m-ai informat la început că îți este greu să vii la ore pentru că absolvi? În aceste zile, problema prezenței este data și la știri, așa că este greu să trecem cu vederea pur și simplu. Dacă nimeni altcineva nu știa… Studentul era foarte încăpățânat.

 

Cu alte cuvinte, părea că avea nevoie să-l convingă doar pe liderul grupului. Jaeyoung a fost înfuriat și și-a contactat liderul grupului după ce a primit numărul de telefon, dar nenorocitul i-a ignorat mesajele și nici măcar nu i-a răspuns la apelurile telefonice. Părea să fi blocat numărul lui Jaeyoung.

 

Fiind în vacanță, a trebuit să meargă să-l găsească singur, dar nu a fost ușor să-i găsească adresa. Era un student care se întorcea după o absență destul de mare și nu avea deloc activitate la catedră, așa că nici Facultatea de Informatică nu știa adresa lui. Nu era nimeni numit Chu Sangwoo pe listele vreunui club. Pe măsură ce lucrurile au evoluat, perioada de corectare s-a încheiat.

 

Jaeyoung a fost devastat, dar a renunțat la a mai încerca sa schimbe ceva, pentru că, în principiu, nu a reușit să absolve din cauza propriei lene. Totul era atât de amuzant si se obișnuise încât nu se mai supără când lumea se amuză pe seama situației lui în timp ce beau. După ce l-a înjurat pe liderul grupului cu prietenii săi, a reușit să se mai calmeze si să uite de toată treaba asta.

 

Jaeyoung avea atât de mult timp liber. Chiar dacă absolvirea a fost întârziată, nu a fost ca și cum ar fi fost târziu în rândul studenților de sex masculin care au terminat serviciul militar. În plus, portofoliul era atât de solid, încât era încrezător că va reuși să se angajeze sau să studieze în străinătate, chiar dacă a stat degeaba aproximativ jumătate de an.

 

-Hei, bine că am dat de tine. Se zvonește că nu poți absolvi. Atunci, de ce nu lucrezi la un proiect de joc pentru telefon?

 

-Ce joc? Este vorba de un proiect studențesc?

 

-Da, se știe că cel care îl face este un geniu în departamentul de informatică, așa că este foarte bun. Probabil va fi distractiv. Dacă nu ai nimic de făcut, nu mai pierde timpul. De ce nu încerci asta în schimb?

 

-Dar tu doar dai proiectul mai departe.

 

Han Sooyoung avea aceeași vârstă cu Jaeyoung, dar făcuse o pauză lungă de la școală și absolvise anul acesta. Ea plănuia să urmeze masterul la Universitatea Hanguk, dar pana la urmă s-a alăturat unui mare conglomerat din străinătate, așa că se grăbea să-și rezolve treburile personale.

 

-Uită-te la mine. Nu ai timp să te gândești atât de mult. Este din cauză că cel care face jocul este puțin sensibil. Chiar dacă nu vrei sa accepți, mergi în schimb la întâlnire și explică că nu o mai pot face. Da?

 

-Pe gratis?

 

-Îți voi face cinste cu ceva de băut luna viitoare când se va termina totul.

 

Pana la urma Jaeyoung era cel care juca jocuri în sala clubului, pentru că nu avea nimic altceva de făcut. A acceptat cererea lui Sooyoung de parcă i-ar fi fost rușine să se opună.

 

________________________________________________________________________________

 

 

 

Note de subsol

MT = Training Membership (un fel de tabără pentru studenți). Acesta este un eveniment organizat de obicei de universități și alte grupuri și organizații. Oamenii se reunesc într-o locație îndepărtată timp de două zile și desfășoară activități de grup. De obicei, implică jocuri, băut și grătar.

Reprezentanții facultăților = Studenții mai în vârstă ai unei facultăți se alătură MT-ului pentru a recruta boboci pentru activitățile universitare si pentru a crea o legătură și un sentiment de comunitate

Sunbae este cuvântul coreean pentru „senior.” Este folosit pentru a se adresa cuiva din rang superior, sau grad, în acest caz. Forțarea subordonaților tăi să bea este foarte răspândită în Coreea. Mai recent, multe universități au implementat reguli și au organizat seminarii pentru a se asigura că acest lucru nu se întâmplă, deoarece mulți studenți s-au plâns că le provoacă anxietate și îi stresează.

112 este numărul de urgență al poliției din Coreea.

Hyung este cuvântul coreean pentru fratele mai mare (atunci când este chemat de un bărbat). Este folosit și între prieteni, deoarece indică o relație apropiată.

 

Loading

Care este reacția ta?
+1
0
+1
0
+1
0
+1
2
+1
0
+1
0
+1
0

Comments

No comments yet. Why don’t you start the discussion?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *