Semantic Error – Capitolul 3.3

Semantic Error – Capitolul 3.3

 

Sangwoo a ieșit din bibliotecă în timp ce se prefăcea că nu-l cunoaște. A coborât scările cât a putut de repede, dar Jaeyoung l-a ajuns repede din urmă. Apoi, totul a devenit ca o competiție, în timp ce ambii coborau frenetici scările până la primul etaj.

 

– Sangwoo, te-ai enervat, nu-i așa?

 

– Nu vorbi cu mine, pentru că nu vreau să-ți aud vocea.

 

– Ți-ai făcut-o cu mâna ta.

 

Sangwoo ieși cu pași mari din clădire și se îndreptă spre bicicleta lui pe care o legase cu lacătul.

 

– Nu am făcut nimic greșit. Te încăpățânezi să faci ceva ce nici măcar elevii din școala elementară nu ar face sunbae, eu….

 

– Nu ai greșit cu nimic și eu sunt singurul care face o criză? Vorbești din nou așa?

 

Sangwoo s-a oprit brusc, pentru că nu a putut procesa ceea ce i s-a spus.

 

– Ce am făcut greșit? Dacă vorbești despre neincluderea numelui tău pe PPT (Power Point)….

 

– Tacă-ți gura!

 

Jaeyoung l-a întrerupt. Se plimba prin jurul lui, dar stătea mult mai aproape decât crezuse. Se aștepta ca el să chicotească provocator, dar era neașteptat de serios. Pe cerul întunecat, Sangwoo a făcut contact vizual cu Jaeyoung, care purta o căciulă roșie.

 

– Este greu de crezut, dar am vrut să mă înțeleg cu tine.

 

Sangwoo a închis gura. Nu era prima dată când vedea chipul lui Jaeyoung atât de aproape. Cu toate acestea, nu îl analizase niciodată cu atenție. Până acum, nici nu știa și nici nu-i păsa că ochii lui Jaeyoung din spatele ochelarilor erau puțin căzuți, că avea nasul drept, fie că se îmbrăca sau nu îngrijit sau ca un delincvent și că nici irisul și nici părul lui nu erau complet negri.

 

– Omul este un animal al emoțiilor. Dacă nu m-ai fi ignorat atât de mult, aș fi lăsat la o parte chestia cu PPT-ul.

 

– Atunci, dacă îmi cer scuze, vei renunța?

 

Jaeyoung părea nedumerit și râse în hohote.

 

– Ești prost? Ar trebui să fii un geniu al codurilor. Oh, nu cunoști bine psihologia umană pentru că ești o mașinărie?

 

– Ce vrei să spui?

 

– Dacă ar fi o chestiune atât de simplă, nu am fi ajuns până aici, nu?

 

Remarcile criptice ale lui Jaeyoung păreau mai deconcertante decât orice altă problemă pe care Sangwoo o rezolvase vreodată. Avea impresia că se uită în întuneric nesfârșit. Sangwoo auzea doar sunetul prinderii norilor.*

(N/T *o expresie care înseamnă a fi cu capul în nori.)

 

– Nu îți mai căuta scuze. Nu ești nimic mai mult decât un ticălos, un bandit, un sadic, Sunbae.

 

Jaeyoung păru mai degrabă amuzat decât supărat la cuvintele lui Sangwoo.

 

– Mă bucur să aud complimente de la tine.

 

– Ești nebun?

 

– Da, ar trebui să fii atent.

 

Nebunul nenorocit, mormăi Sangwoo în sine sa în timp ce își descuia lacătul de la bicicletă.

 

Apoi, s-a urcat pe bicicleta și a plecat fără să se uite înapoi.

 

return 0;

 

Miercurea aveau loc o serie de cursuri despre Cultura populară și Teorie culturală. Deși se spunea că este un curs foarte greu, era singura clasă obligatorie de științe umaniste și arte liberale care putea fi urmată în această perioadă. Programa era plină de termeni necunoscuți, deoarece clasa era bazată pe Școala de la Frankfurt și orientalism. Chiar și după ce a citit cartea din timp, textul nu a fost ușor de înțeles. Părea deja o clasă dificilă pentru studenții la știință și inginerie. Cu toate acestea, potențiala prezența a hărțuitorului însemna ca Sangwoo nu va înțelege multe la acest curs.

 

Sangwoo a intrat în clasă cu 19 minute înainte de începerea orei și a închis ochii. Desigur, Jaeyoung va fi și el acolo, dar nu a vrut să vadă geanta de mesager inestetică. Cu toate acestea, când a deschis ochii, a rămas uimit. Cel mai perfect scaun din clasă era curat și ordonat, de parcă nimeni nu s-ar fi așezat vreodată pe el.

 

Ce se petrece aici?

 

A fost atât de surprins încât inima i-a bătut cu putere. Sangwoo se apropie repede și se așeză pe acel scaun perfect. Deocamdată, a simțit un val de satisfacție, dar pentru că nu putea prezice ce va face Jang Jaeyoung din nou, a devenit anxios.

 

Sangwoo a deschis manualul și a previzualizat ceea ce vor învăța astăzi. Avea impresia că studiază pentru prima dată după mult timp, pentru că s-a așezat pe locul potrivit și nu putea vedea culoarea roșie lângă el. În timp ce citea cartea, lângă scaunul lui a fost pusă o geantă ecologică albă. Sangwoo oftă tare.

 

– De ce suspini dis de dimineață, Oppa?*

(N/T *Oppa – frate mai mare, folosit de fete pentru a se adresa băieților. Se folosește între prietenii apropiați si indica o relație strânsă.)

 

Apoi și-a ridicat capul la o voce pe care se așteptase să o audă. Nu era a lui Jaeyoung. La început, Sangwoo s-a simțit fericit numai de acest fapt. Era o studentă într-un pulover verde închis, care părea cunoscută.

 

– Sunt Jihye, Jihye. Tu ești persoana care m-a ajutat să mut cutiile. Chiar am luat cina împreună, nu-i așa?

 

S-a așezat, vorbind veselă de parcă ar fi citit expresia lui Sangwoo. Abia atunci Sangwoo și-a amintit de Jihye. Data trecută, părul ei era aranjat diferit, așa că nu a putut-o recunoaște. Jihye și-a întors complet corpul către Sangwoo și a vorbit cu el.

 

– Urmezi și tu acest curs, Oppa? Ești interesat de filozofie? Urmez cursul pentru că sunt interesată de teoriile gânditorilor francezi, precum Lacan și Foucault.

 

– Nu sunt interesat. Sunt aici pentru că trebuie.

 

– Oh, chiar așa? Ei bine, trebuie să iau o clasă de informatică. Grozav. Te voi întreba care este mai ușoară mai târziu, Oppa. Am auzit că cea mai mare diferență între teoria procesării informației și introducerea în informatică este….

 

Din fericire, cursul a început la momentul potrivit și a întrerupt-o.

 

Un profesor care nu întârzie, material de pregătire cuprinzător și un loc perfect. Deși era cineva lângă el care părea că va vorbi toată ziua chiar dacă ar fi lăsată singură, Sangwoo a evaluat că această situație este superbă.

 

Deodată, era uimit de gândul că nu l-a văzut pe Jang Jaeyoung nici măcar o dată astăzi. Era sigur că nu renunțase încă și că se întâmpla ceva. Oricum, simțea că respiră puțin mai greu.

 

„…deci vedem lumea împărțită într-o elită superioară și un public larg fără putere. Viziunea este că elitele conduc societatea.”

 

„Acesta este adevărul. Dacă da, ce înseamnă a glorifica opiniile opuse ale publicului? Ce rost are ca ele să fie consultate mai devreme?”

 

„Am spus că nu este o chestiune de adevărat sau fals. Trebuie să începem cu atitudinea de a aborda teoriile sociologice cu mintea deschisă.”

 

Sangwoo mergea pe holul Colegiului de Științe Umaniste și discuta despre conținutul orei de astăzi cu Jihye. Nu era de mirare că Jihye era mai inteligentă decât părea. Sangwoo răsufla ușurat pentru că nu vedea deloc roșu aprins.

 

Cât de normal se simte totul.

 

După două zile de suferință, a fost încântat de scurta experiență a normalității. Jihye a stat lângă el în două ore de curs, dar, spre deosebire de oricine altcineva, ea nu l-a deranjat deloc. În plus, după oră, Sangwoo a explicat ceea ce nu înțelesese corect, ceea ce a fost cireașa de pe tort.

 

 

– Oppa, unde ai următoarea clasă?

 

– Nu mai am cursuri.

 

– Te invidiez… Mai am încă două. Ce ar trebui să mâncăm la prânz?

 

Jihye a spus-o ca și cum ar fi firesc ca doi oameni care au fost la aceeași clasă să ia și prânzul împreună. Sangwoo a pus la îndoială compatibilitatea acestei premise, dar nu s-a obosit să o contrazică, deoarece era deja în drum spre restaurant.

 

Sangwoo se simțea îngrijorat umblând prin campus, pentru că nu știa de unde va apărea inamicul său. A continuat să se uite în jur, iar Jihye a întrebat de ce face asta. În momentul în care era pe cale să răspundă, Sangwoo a văzut un grup de oameni ieșind din facultatea de științe umaniste. Singurul avantaj al căptușelii roșii este că iese în evidență de la distanță.

 

– Hei, repede. Să mergem.

 

– De ce?

 

– Grăbiți-vă.

 

Sangwoo a ajuns la restaurant și s-a aliniat la rând rapid la secția de mâncare coreeană. Pentru că Jang Jaeyoung a ieșit cu atât de mulți oameni, asta însemna că tocmai a fost la o oră de seminar cu mulți studenți.

Dacă mă gândesc bine, trebuie să reia cursul „Educația personalității pentru studenții universitari coreeni”.

Era clar că orele lor se suprapuneau, așa că nu l-a putut deranja pe Sangwoo la ora de teorie culturală.

 

Sangwoo era bucuros în timp ce își ducea tava. A avut o idee bună când și-a ales acest loc după ce și-a luat mâncare. S-a îndreptat spre o zonă aglomerată, spre deosebire de cum ar fi făcut de obicei. Când s-a uitat liniștit în jur, la restaurant, a căutat mese cu doar două locuri goale. Sangwoo s-a așezat cu Jihye pe aceste locuri rămase. Masa era acum plină, împiedicându-l astfel pe Jaeyoung să ocupe un loc la masa lor.

 

– Oppa, se pare că ești într-o dispoziție bună.

 

Sangwoo a început să mănânce fără să scoată un cuvânt. În timp ce mânca, privirea lui a rătăcit peste oamenii care serveau mâncarea. Căptușeala roșie stătea la rând pentru a lua un cotlet de porc. De asemenea, se uită în jur la fel de ascuțit ca Sangwoo.

 

Curând, Jaeyoung a fost împins în restaurant. Privind în jur peste tot, ochii lui au ajuns la Sangwoo. Sangwoo avea o privire triumfătoare pe chip, iar Jaeyoung a mers într-o altă zonă cu o privire ciudată de ridicol. Nu a fost mare lucru, dar Sangwoo a simțit o mare plăcere.

 

– Te duci acasă după masă?

 

– Nu, mă duc la bibliotecă.

 

– Atunci, să mergem la barul cu gustări înainte de asta. Îți voi cumpăra o băutură.

 

– De ce?

 

Sangwoo și-a oprit bețișoarele pentru o secundă. Era o poveste atât de complicată. Cum putea explica cu ușurință de ce nu putea să bea nimic de la magazinul de gustări?

 

– Va suna ciudat, dar sunt hărțuit.

 

– Ce?

 

Jihye părea atât de surprinsă încât Sangwoo închise gura. Când Sangwoo a tăcut, ea l-a rugat să-i spună mai multe.

 

– Serios, Oppa? Asta e ceva. Dacă este adevărat, atunci este grav.

 

Simțea că nu ar fi trebuit să spună nimic. În timp ce se gândea cum să explice asta, Jihye părea să-și imagineze lucruri îngrozitoare.

 

– Nu știu cine naiba face astfel de lucruri, dar există un centru de consiliere, o secție de poliție și mulți oameni în lume care pot ajuta.

 

Sangwoo a devenit mai jenat și tocmai a revenit la prima întrebare a lui Jihye.

 

– A cumpărat toată cafeaua pe care o beau, așa că nu mai sunt băuturi de cumpărat în magazinul de gustări.

 

– Ce? A cumpărat tot magazinul de gustări? Povestea maestrului Heo.*

 

(N/T *o poveste din Coreea despre un om care a încercat să se îmbogățească cumpărând toate produsele din piață si manipulând prețurile.)

 

Jihye a izbucnit în râs după ce a făcut o expresie absurdă.

 

Și ce? Doar comandă un bax o online. Mai ales că poate fi livrat într-o zi?

 

……

 

Era atât de șocat. Parcă ar fi fost lovit în cap. Nu doar magazinul de gustări din școală vindea Blackholic, dar era singurul care era în cadrul lui spațial. Sangwoo nu era prost, dar nu putea scăpa cu ușurință de mentalitatea lui rigidă.

 

În trecut, când a primit o notă mică la testul de inteligență de la școală, profesorul a explicat că Sangwoo era un geniu în inteligența logică computațională. Cu toate acestea, lipsa lui de raționament aplicat și inteligență emoțională i-au redus scorul mediu. Sangwoo s-a uitat la Jihye dintr-o nouă perspectivă.

 

– Ești destul de deșteaptă.

 

Ha ha ha. Jihye a râs.

 

– În ce alte moduri te hărțuiește? Spune-mi totul.

 

– …Știu că sună ciudat din nou, dar trebuie să stau într-un anumit loc în clasă pentru a mă concentra.

 

– Oh! Am văzut un tip ca ăsta într-o emisiune TV americană. Sunt precaută, dar nu despre asta vorbești? TOC (tulburare obsesiv-compulsivă)…

 

– Doctorul spune că nu este o dizabilitate. Oricum, acea persoană continuă să îmi ia locul, așa că nu pot să stau acolo. Cu cât mă îndepărtez mai tare de acel scaun, cu atât îmi este mai dificil să mă concentrez. Dar când încerc să stau mai aproape, nu știu ce să fac, pentru că îl urăsc atât de mult pe acel bas… nu, acea persoană.

 

… Ei bine, atunci stai lângă el și folosește un despărțitor ca cel pe care l-am folosit în școala elementară.

 

Permiteți distanța fizică apropiată, dar blocați vederea. Suna bine si aceasta solutie. Sangwoo a devenit din ce în ce mai încrezător în gândirea flexibilă a lui Jihye.

 

– Și continuă să își miște picioarele în bibliotecă și să-și citească cărțile prea tare. Sunetul răsfoit paginilor este enervant….

 

– Poți pur și simplu să porți dopuri de urechi. Sunt ieftine.

 

Jihye rânji. Sangwoo a râs cu ea.

 

– Hei, mulțumesc. O să fac cinste cu cina data viitoare.

 

– Pe bune? Voi aștepta cu nerăbdare!

 

În loc să meargă la bibliotecă în acea zi, Sangwoo a decis să facă multe cumpărături la magazinul de 1.000 de woni. Când și-a terminat masa, l-a văzut pe Jang Jaeyoung înconjurat de prieteni și mâncând la o altă masă.

 

 

Loading

Care este reacția ta?
+1
2
+1
0
+1
1
+1
0
+1
0
+1
0
+1
0

Comments

No comments yet. Why don’t you start the discussion?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *