Târziu, la capătul verii-Capitolul 7

13 milioane

Yu Yang fusese plecat într-o călătorie de afaceri mai bine de zece zile, având misiunea de a deschide o nouă rută comercială. Cele două părți trebuiau să se întâlnească și să negocieze numeroase condiții, deoarece partenerii de colaborare analizau cu o minuțiozitate exasperantă fiecare perspectivă și fiecare detaliu legat de împărțirea beneficiilor. Yu Yang amenințase de câteva ori că avea să rupă contractul și să plece.

În fiecare zi, după încheierea programului, își contacta tatăl. Discutau soluțiile posibile și modificau neîncetat clauzele, astfel încât să obțină beneficiul maxim.

În cele din urmă, contractul fusese semnat. Înainte de a se întoarce în China, Yu Yang își sună tatăl și îi spuse că era epuizat.

— Era inevitabil. Ești încă foarte tânăr, iar aceasta a fost și o ocazie de a dobândi experiență. Când te întorci, odihnește-te câteva zile.

Nu avea însă timp pentru odihnă. La companie îl aștepta un munte de documente care trebuiau verificate și rezolvate. Yu Yang își strânse rădăcina nasului între degete, iar un angajat al aeroportului se apropie pentru a-l anunța că putea urca în avion. Părăsi salonul VIP împreună cu asistentul și secretarul său.

După ce aterizară în cursul după-amiezii, Yu Yang hotărî să se odihnească o jumătate de zi și să meargă la companie în dimineața următoare.

— Duceți contractul la sediu. Odihniți-vă și voi, le spuse asistentului și secretarului când coborî din mașină.

— Bine.

Abia făcuse un duș și se întinsese în pat când primi un mesaj de la asistent. Acesta îl informa că, în seara următoare, trebuia să participe la o gală caritabilă la care aveau să fie prezenți conducătorii marilor grupuri de afaceri, numeroase celebrități și reprezentanți ai presei.

Yu Yang răspunse cu un simplu „bine”, apoi își închise telefonul. Asemenea gale caritabile le ofereau participanților prestigiu și o reputație bună în schimbul banilor donați. Ar fi putut să trimită pur și simplu o sumă, fără să participe, însă acum făcea parte din conducerea companiei și trebuia să-și facă apariția atunci când situația o cerea.

A doua zi, după ce își termină treaba și se pregătea să plece împreună cu asistentul spre gală, Yu Yang primi un telefon de la Cheng Che. Află că acesta urma să participe la eveniment în numele bunicului său.

— Tu ce intenționezi să faci? Vei licita sau vei dona bani? îl întrebă Yu Yang după ce se așeză în mașină.

— Voi licita, răspunse Cheng Che.

-Oricum, asistentul se va ocupa de întreaga procedură. Eu merg doar ca să-mi arăt fața.

— Dacă aș fi știut mai devreme, aș fi cumpărat ceva din străinătate în timpul călătoriei și l-aș fi oferit pentru licitație, spuse Yu Yang râzând.

-Acum voi fi direct și voi dona o sumă.

Abia după ce coborî din mașină observă că Cheng Che venise împreună cu Jin Wuqi și că amândoi se îndreptau spre hotel.

Vărul Omega de o frumusețe rafinată și vărul Alpha, înalt și distant, mergeau unul lângă celălalt pe covorul roșu, însoțiți de clinchetul neîntrerupt al aparatelor de fotografiat. Yu Yang presupuse că titlurile știrilor din ziua următoare aveau să le aparțină probabil celor doi.

O asemenea gală era, în esență, un loc în care membrii elitei se întâlneau și stabileau noi colaborări. Yu Yang discută cu mai mulți acționari și clienți, până când începu să se simtă epuizat. Văzându-l pe Cheng Che apropiindu-se, profită de ocazie pentru a-și lua rămas-bun de la ceilalți și a se retrage.

— Abia ieri m-am întors din călătoria de afaceri și sunt epuizat.

Yu Yang se rezemă într-un colț în care lumina nu ajungea și își slăbi cravata.

— Este foarte greu să reziști la asemenea evenimente.

— Am observat că de data aceasta nu sunt prea multe obiecte scoase la licitație. Majoritatea participanților par să prefere donațiile directe, spuse Cheng Che.

-Putem pleca mai devreme după încheierea licitației.

— Da.

Yu Yang încuviință și își roti băutura în pahar, apoi își lăsă privirea să rătăcească prin sala de festivități.

Lumina era slabă, fragmentată în reflexii colorate care nu străluceau suficient pentru a ieși cu adevărat în evidență. Încăperea era plină de clinchetul paharelor și de conversații vesele, alcătuind o fațadă seducătoare a faimei și bogăției.

Yu Yang nu era deloc interesat.

Dacă exista ceva capabil să-i atragă atenția, acel ceva nu putea fi decât Omega acela.

Jin Wuqi nu purta niciodată haine exagerat de strălucitoare. Chiar și într-o cămașă simplă și un costum lejer, răspândea un farmec rafinat. Numai chipul lui era suficient pentru a împrumuta o putere de seducție oricărui lucru banal. Părea relaxat, dar în același timp nespus de atrăgător.

Se afla în mijlocul câtorva Alpha tineri și înalți, care se arătau aproape exagerat de atenți în conversațiile purtate cu el. Jin Wuqi nu făcea decât să zâmbească discret, ținându-și paharul în mână. Când ceilalți își ridicau băuturile pentru a ciocni cu el, își înclina ușor paharul și îl atingea de ale lor, le oferea o privire zâmbitoare, apoi își lăsa capul pe spate și lua o înghițitură.

Era ciudat. Lumina din încăpere era slabă și, cu toate acestea, Yu Yang putea distinge cu o claritate desăvârșită fiecare mișcare a lui Jin Wuqi.

Licitația începu. Yu Yang și Cheng Che stăteau la aceeași masă și urmăreau scena cu un aer ușor plictisit.

Ultimul obiect scos la licitație era un tablou care îi aparținea lui Jin Wuqi.

— Bunicul nostru i l-a lăsat moștenire vărului meu, explică Cheng Che.

Prezentatorul anunță prețul de pornire.

Treisprezece milioane.

Treisprezece milioane…

Yu Yang își coborî privirea spre paharul din mână.

Își aminti ziua în care zgâriase din greșeală mașina sport a lui Jin Wuqi cu bicicleta. Îl întrebase cât trebuia să-i plătească drept despăgubire, iar Jin Wuqi îi spusese că prețul inițial al mașinii fusese de treisprezece milioane. După ce scăzuse deprecierea pentru o lună, îi ceruse lui Yu Yang zece milioane.

Povestea lor începuse cu acea mașină sport de un roșu aprins.

De atunci trecuseră aproape cinci ani.

Yu Yang își ridică privirea și se uită calm spre scenă.

Ofertele se succedau neîncetat, în parte datorită valorii tabloului și în parte datorită proprietarului său. De-a lungul istoriei, domnii bogați fuseseră întotdeauna dispuși să cheltuiască averi pentru o frumusețe, iar acel obicei nu numai că nu dispăruse, ci părea să devină tot mai puternic.

În cele din urmă, tabloul fu vândut pentru douăzeci și nouă de milioane. Dacă Yu Yang își amintea corect, Alpha care îl cumpărase se numea Song Zhimu. Era moștenitorul unei familii înstărite și bărbatul care discutase cu Jin Wuqi pe balcon în timpul nunții lui Zhou Qiao.

Se părea că era hotărât să-l curteze pe Jin Wuqi.

— Vărul meu mi-a spus să plec mai devreme, spuse Cheng Che, privind ecranul telefonului.

Se opri o clipă, apoi întoarse capul spre Yu Yang.

— A spus că… Song Zhimu i-a cumpărat tabloul pentru aproape treizeci de milioane, așa că măcar trebuie să-i țină companie până la sfârșitul banchetului.

Și după aceea? Avea Song Zhimu să se ofere să-l conducă acasă și să folosească drumul drept pretext pentru a se apropia și mai mult de el?

Yu Yang luă o mică floare decorativă de pe prăjitură și o aruncă nepăsător în paharul cu vin.

— Plec și eu.

Cheng Che privi floricica ce se scufunda încet printre bulele băuturii, apoi se ridică, își luă haina și părăsi gala mai devreme împreună cu Yu Yang.

Yu Yang stătea rezemat de bancheta din spate, cu ochii închiși. Luminile și umbrele care treceau rapid pe lângă mașină îi alunecau intermitent peste chip.

Își aminti privirea pe care o aruncase din întâmplare înainte de plecare și zâmbetul amețit de alcool de pe chipul lui Jin Wuqi, fermecător și strălucitor, cu o urmă de cochetărie la colțurile ochilor, mai îmbătătoare decât vinul. Degetele lui lungi și albe strângeau paharul, iar încheietura dezgolită de mâneca ridicată părea atât de fragilă, încât s-ar fi putut frânge la cea mai ușoară apăsare.

Yu Yang sărutase cândva acea încheietură subțire și netedă și inspirase parfumul de trandafiri rămas pe pielea ei.

Ceea ce îi aparținuse odinioară, ceea ce iubise cândva… putea el să accepte să-i fie luat de altcineva?

În realitate, nu era vorba despre disponibilitatea lui de a renunța.

Nici acum, nici cu patru ani în urmă, Jin Wuqi nu-i aparținuse vreodată cu adevărat lui Yu Yang.

Prin urmare, nu avea dreptul să-l urască și nici să-și amintească de el cu resentiment.

Relația lor începuse mult prea repede, atât de repede, încât mai târziu Yu Yang nu mai reușise să-i înțeleagă adevărata natură. Își dorise doar, cu o încăpățânare oarbă, ca Jin Wuqi să-l aștepte până când avea să crească, până când avea să devină un om de încredere și un Alpha capabil să stea alături de el de la egal la egal.

Jin Wuqi acceptase.

Acum, Yu Yang reușise să devină acel om, însă între ei se deschisese o prăpastie lungă, aproape imposibil de traversat.

Ar fi trebuit să înțeleagă de mult că plecarea lui Jin Wuqi, în urmă cu patru ani, marcase sfârșitul deplin al relației lor.

Numai el rămăsese cufundat în vechiul vis, abandonându-se acelui carnaval trecător de vară, învăluit în parfumul trandafirilor, fără să se poată elibera.

Pentru Jin Wuqi, poate că Yu Yang nu fusese decât o distracție folosită pentru a alunga plictiseala, un Alpha cu care împărțise patul pentru o vreme. După reîntâlnire, dacă amândoi erau dispuși, puteau continua să întrețină o relație pur trupească. Dacă nu, Jin Wuqi putea găsi oricând un alt Alpha.

Yu Yang acordase însă mult prea multă importanță acelei legături. Se afundase prea adânc, o confundase cu iubirea și strânsese din dinți, dorindu-și o explicație și un deznodământ.

Balanța fusese înclinată încă de la început.

Yu Yang fusese cel care luase totul prea în serios. El greșise, nu Jin Wuqi. El nu înțelesese natura relației lor și confundase un simplu partener de pat cu o primă iubire neprețuită. El fusese cel care își făcuse prea multe iluzii.

Yu Yang petrecuse mai bine de o mie șase sute de zile și nopți frământându-se din cauza celor întâmplate în vara de acum patru ani.

În cele din urmă, înțelesese că nu făcuse decât să se închidă singur într-un cocon. Poate că, în ochii celorlalți, întreaga lui experiență nu fusese decât o glumă uriașă.

Era mult prea… crud.

Mașina se opri lin, iar șoferul îl anunță:

— Domnule Yu, am ajuns.

Mărul lui Adam al lui Yu Yang se mișcă. Își deschise ochii și coborî din mașină.

Rămase înaintea ușii sale, scăldat în lumina lunii, și își plecă fruntea pentru a termina o țigară.

Nu am posedat niciodată cu adevărat acel trandafir.

Iar acum, trandafirul este pe punctul de a fi cules de altcineva.

Noaptea este cu adevărat lungă.