TE AȘTEPTAM- Capitolul 18

Îndrăznești să fii într-o relație? Ești curajos și vrei să flirtezi? Crezi că ai voie să-ți continui viața?

Bărbatul spusese că îl căuta pe Zhou Zui. Lu Xiaobei rânji în acel moment și spuse:

– Poți să-l cauți pe Zhou Zui dacă vrei. Nu îl poți găsi însă fără o programare. Dacă vrei vino și-ți voi programa o întâlnire.

Vocea bărbatului suna într-adevăr inconfortabil. Xiao Qeu se încruntă și-l auzi spunând:

– Nu vreau să-l găsesc, dar cineva mi-a încredințat un mesaj în vis și mi-a cerut să vorbesc cu el. Dă-te din drum. Crezi că mă poți opri?

– Ar fi bine să ieși afară, spuse Lu Xiaobei.

– Cine ți-a cerut să transmiți mesajul, roagă-l să vină direct. Nu poți să-l trimiți prin WeChat? De ce să-l deranjez pe Dage?

Bărbatul zâmbi exagerat, de parcă ar fi fost pe cale să moară de râs. După ce râse, tuși și spuse:

– Crezi că nu ar face-o dacă ar putea? Crezi că chiar poate să-i trimită mesaj jalnicului tău Dage?

Xiao Qeu se uită fără să-și dea seama la Zhou Zui. Apoi îi spuse celui din fața lui:

– Stai nemișcat, linia este prea subțire și mi-e frică să nu tremure.

Omul puternic din față era destul de cooperant. Se întinse acolo și rămase nemișcat, continuând să inspire „șuierat” și întrebă:

– Cât va dura?

Zhou Zui spuse:

– Mai mult de trei ore.

– Hai să ne odihnim.

Omul puternic avea un strat de sudoare pe frunte.

– Ei bine, așteaptă până termin aici, răspunse Zhou Zui.

Afară, Lu Xiaobei încă îi cerea bărbatului să plece, dar Zhou Zui se comporta de parcă nu l-ar fi auzit, iar expresia feței lui nu se schimbă.

– Nu ne-am văzut de multă vreme, Zhou Zui.

Vocea răsună în sufrageria de la parter, dar Zhou Zui tot nu se întoarse să se uite. Xiao Qeu se uită peste el și fu foarte surprins, pentru că, ascultând acea voce, crezu că persoana era urâtă. Dar nu, era o față foarte acceptabilă.

Avea o privire rece, era destul de frumos și probabil că avea cam treizeci de ani.

– Îmi place foarte mult să mă uit cum tatuezi, spuse bărbatul cu un zâmbet, luând un scaun și-l mută să se așeze.

– Este foarte frumos.

Singurul răspuns pe care îl primi fu zumzetul aparatului de tatuat.

Aceste cuvinte pe care le spusese îl făcură pe Xiao Qeu să ​​simtă o criză în relația dintre ei. Se uită din nou cu atenție, iar privirea bărbatului rămase pe Zhou Zui fără să-și întoarcă ochii. Privirea din ochii lui îl făcu pe Xiao Qeu să ​​vrea să se încrunte inconștient. Nu știa cum să o descrie, dar părea dificilă și inconfortabilă.

Nimeni nu scoase niciun cuvânt în tot studioul. Un alt artist de la parter plecă după ce termină cu clienții fără măcar să salute.

Zhou Zui nu se opri până când nu termină jumătate din aripi. Își scoase mănușile și bătu cu mâna pe brațul persoanei din fața lui:

– Hai să luăm o pauză.

– Da, o să iau o pauză. Ar trebui să te grăbești și să te ocupi de treburile tale, Zhou Dage, este destul de plin de viață aici.

Persoana se ridică imediat. Stătuse în aceeași poziție mult timp și îl durea spatele așa că se îndreptă spre toaletă ținându-se cu o mână de talie.

Zhou Zui se ridică și el dar nu-și duse mâna spre talie, ci ridică mâna și își masă ușor gâtul, ridicându-și ușor capul.

Xiao Qeu se simțea obosit doar privindu-l tatuând. El spuse:

– Să-ți fac un masaj?

– Nu, e în regulă, spuse Zhou Zui scuturând brațul și apoi spuse calm:

– M-am obișnuit.

– Cine este această persoană?

Persoana de jos avea o față serioasă și se uita la Xiao Qeu. Perechea de ochi de culoarea florii de piersic ar fi trebuit să fie foarte atrăgătoare, dar pentru că ochii lui erau prea posomorâți, arătau puțin fioroși.

Xiao Qeu se uită fix la el și ridică mâna:

– Bună, eu sunt Xiao Qeu. Care este numele tău?

– Cine ești?

Bărbatul nu-i răspunse la întrebare, iar când ochii îi căzură asupra lui, Xiao Qeu simți că era pe cale să-i ardă găuri în trup.

Xiao Qeu își ridică colțurile buzelor:

– Nu ți-am spus? Xiao Qeu.

– Care este relația ta cu Zhou Zui?

Ochii bărbatului se întoarseră spre fețele lui Xiao Qeu și Zhou Zui și, în cele din urmă, se fixară pe fața lui Zhou Zui și întrebă cu vocea lui răgușită:

– Cine este el?

Tocmai când Xiao Qeu era pe cale să vorbească din nou, Zhou Zui îi atinse brațul pe la spate. După ce Xiao Mo făcu o pauză, Zhou Zui vorbi.

Xiao Qeu înghiți apoi ceea ce voise să spună.

Bărbatul de jos urcase deja scările din ciment și se îndrepta direct spre ei. Când se apropie, Zhou Zui dădu cu piciorul în scaun și îl lovi în picior, făcându-l să se oprească.

– Oprește-te acolo, spuse Zhou Zui calm.

– Sunteți într-o relație?

Avea ochii injectați, care păreau și mai înfricoșători când era aproape.

Lu Xiaobei intră din holul din față cu mâncarea comandată de Xiao Qeu. Era o cutie mare plină cu mâncare. Lu Xiaobei strigă de jos:

– Încă nu ai terminat de transmis mesajul? O să mâncăm.

După ce termină de vorbit, îi făcu semn lui Xiao Qeu:

– Xiao Dage, mănâncă!

– A venit? răspunse Xiao Qeu, mergând în jurul scaunului pentru a coborî scările. Nu avea nicio intenție să se implice în problema dintre Zhou Zui și acest bărbat.

– … Am spus că mi-a trimis un mesaj în vis.

Ochii bărbatului erau foarte injectați. După ce vorbi, îl prinse de braț pe Xiao Qeu care trecea pe lângă el. Mâna îl prinse atât de tare de braț pe Xiao Qeu încât îl răni puțin.

Zhou Zui spuse imediat:

– Dă-i drumul.

– Nu simți nicio vină, Zhou Zui?

Bărbatul se uită strâmb la el.

– Îndrăznești să fii într-o relație? Ești curajos și vrei să flirtezi? Crezi că ai voie să-ți continui viața?

– Ce tot mănânci rahat acolo, izbucni Lu Xiaobei de jos, apoi continuă:

– Nenorocitule, nu mai răcni aici. Dacă ai ceva de spus, spune-o, apoi pleacă!

Zhou Zui fusese destul de calm înainte, dar acum fața i se întunecase. Izbi cu piciorul puternic în scaun și lovi cu putere genunchiul bărbatului, scoțând un sunet puternic care era destul de dureros. Vocea lui Zhou Zui se auzi rece:

– Ți-am spus să-i dai drumul.

Înainte ca bărbatul să se poată mișca, Zhou Zui lovi scaunul cu piciorul și se apropie să-l apuce de braț. Xiao Qeu nu-l lăsă să-l atingă. El spuse:

– Este în regulă și apoi își ridică rapid brațul și ciupi umărul bărbatului de îndată ce simți durerea. Xiao Qeu își frecă brațul și spuse:

– Ești foarte puternic.

Xiao Qeu îi zâmbi lui Zhou Zui, apoi coborî direct la parter pentru a-l întâlni pe Lu Xiaobei la masă. Nu mai era interesat să audă. Sincer, chiar voia să știe tot ce era legat de Zhou Zui, dar nu în acest fel, ca un spectator intruziv. Avea nevoie ca Zhou Zui să-i spună ce voia să știe, altfel nu s-ar deranja să întrebe despre trecutul său.

Xiao Qeu nu puse nicio întrebare în timpul mesei, și nici Lu Xiaobei nu intenționa să spună nimic. Xiao Qeu nu întrebă nimic, ceea ce-l făcu pe Lu Xiaobei să se simtă puțin confuz. Xiao Qeu plecă după ce mâncă fără să-l salute pentru că nu-l văzu pe Zhou Zui la etaj când își ridică privirea.

Deși această chestiune de astăzi nu avea nicio legătură cu el, era imposibil să nu-i afecteze starea de spirit. Tipul chipeș cu vocea urâtă și aspectul frumos nu avea idee care era relația lui cu Zhou Zui. Cele câteva cuvinte pe care le spusese conțineau informații pe care Xiao Qeu nu le putea înțelege. Oricum nu avea rost să se gândească la asta, era inutil și, oricât s-ar fi gândit era posibil să nu aibă dreptate.

În acea noapte, înainte de a merge la culcare, primi un mesaj rar de la Zhou Zui. Xiao Qeu dădu clic pentru a-l citi: Profesore Xiao, îmi pare rău pentru astăzi.

Xiao Qeu îi răspunse rapid:

De ce îți pare rău, nu s-a întâmplat nimic.

Se vedea că Zhou Zui tastă mult timp, iar Xiao Qeu continuă să aștepte. În cele din urmă, scrise doar câteva cuvinte: Odihnește-te.

Xiao Qeu își strânse buzele și se uită la ecran, apoi trimise înapoi un emoticon de „noapte bună”.

Această chestiune nu părea să aibă niciun impact, iar Xiao Qeu nu o luă în serios, dar totuși îl afectă pe acesta în decizia de a-l curta. Xiao Qeu nu mai merse la studio în următoarele două săptămâni. Florile erau încă livrate, dar nimeni nu mai trecea pe acolo.

– S-a terminat, spuse Lu Xiaobei în timp ce desena o imagine pentru a umple galeria pentru selecție.

– A fost nevoie de mult efort pentru a găsi un tip bun, dar a fost obligat să renunțe.

Xu Wen îl privea desenând și se uită în secret la Zhou Zui, care făcea tatuaje pentru alții, dar nu îndrăzni să răspundă.

– Prostul ăla se comporta ca un paranoic psihotic, ochii lui erau roșii, ce om bun nu ar pleca?

Lu Xiaobei intră în panică când se gândi la asta.

– Arăta ca o stea a morții.

Zhou Zui arăta mereu indiferent, de parcă nu l-ar fi putut auzi mormăind.

Lu Xiaobei se uită la Zhou Zui și îl întrebă.

– Fanboy-ul tău te-a contactat zilele acestea?

Zhou Zui nu își ridică privirea și nici nu scoase vreun sunet, dar păru că dădu ușor din cap.

Xu Wen se uită la Lu Xiaobei cu ochii mari. Ea deschise gura și își exprimă surprinderea la răspunsul lui Zhou Zui. Lu Xiaobei deveni și mai supărat. Se încruntă și spuse din nou:

– Acesta chiar este sfârșitul. Acum am rămas cu un burlac bătrân pe cap, pe care nu-l vrea nimeni.

Clienta care era tatuată izbucni în râs. Era o fată foarte veselă. Zâmbi și spuse:

– Oprește-te, bine? Dacă nu-l vrea nimeni, pot să-l iau eu?

Lu Xiaobei spuse:

– Dacă nu-l vrea nimeni, poți să-l iei tu.

Fata își ridică privirea spre Zhou Zui și spuse:

– Shushu, ai lua în considerare o adolescentă?

Zhou Zui nu schiță nicio expresie. El clătină din cap și spuse doar:

– Nu mișca brațul.

– Vezi, nu există nicio șansă, spuse fata zâmbind:

– Se pare că genul meu nu este posibil. Nu mă voi mișca.

Lu Xiaobei termină rapid trei desene mici și i le arătă lui Zhou Zui. Acesta le aruncă o privire și spuse:

– În general, sunt convenționale. Nu-ți pierde stilul tău personal.

– Păi, o să le schimb mai târziu.

Lu Xiaobei nu-l contrazicea niciodată în această privință și era foarte deschis la minte. El era cu Zhou Zui de mulți ani, iar abilitățile sale erau toate predate de acesta. Zhou Zui avea un singur ucenic și se înțelegea bine cu el.

Lu Xiaobei încă se gândea la absența lui Xiao Qeu. După ce se gândi la asta, își scoase telefonul mobil și trimise un mesaj: Xiao, Dage dacă nu vii, Dage va fi luat de altcineva. Când va veni momentul ăla, să nu spui că Beibei nu ți-a spus dinainte.

Lu Xiaobei așteptă mult timp, dar nu primi un răspuns, iar inima îi căzu:

– S-a terminat.

Zhou Zui își ridică privirea spre el și Lu Xiaobei spuse:

– Niciun răspuns.

Zhou Zui părea netulburat și își lăsă capul în jos pentru a trage din nou linii. Lu Xiaobei spuse:

–  Lao Zhou, te prefaci. Meriți ca Fang Xi și alții să îți spună că ești frigid.