TE AȘTEPTAM- Capitolul 25

Ei bine, încearcă.

Xiao Qeu simți că era timpul ca ei să găsească o șansă de a vorbi.

Nu puteau să o țină așa tot timpul, nu era plăcut. Voia să știe despre trecutul lui și nu putea decât să asculte ce-i spunea el. Totuși, dacă nu o făcea, atunci profesorul Xiao va trebui să îl preseze puțin.

Dar înainte ca Profesorul Xiao să poată găsi o șansă de a vorbi, toți cei care nu aveau ceva urgent de făcut se adunară și luară inițiativa de a-l livra la ușa lui.

În calitate de angajat public, Fang Qiao nu trebuia să facă ore suplimentare la sfârșitul anului, dar era inevitabil să-l viziteze și să-și facă prieteni. Xiao Nian bătu la ușa lui Xiao Qeu devreme în acea dimineață, Xiao Qeu încă nu se trezise și fu puțin surprins să-l vadă afară acoperit de zăpadă.

– Ai venit aici fără măcar să suni? Dacă nu eram acasă?

Xiao Qeu se dădu deoparte pentru a-l lăsa să intre.

– Am trecut doar să te văd, Fang Qiaoqiao încă ținea două cutii cu lucruri și le puse pe dulapul de pantofi

– Dă-i-le mamei tale mai târziu.

Xiao Qeu aruncă o privire la cele două cutii mari cu cuiburi de păsări. El zâmbi și spuse:

– Mulțumesc. Dar este mama mea, așa că nu te apropia prea mult.

– Hei, mama ta este și mama mea.

Fang Qi Qiao se prăbuși pe canapea înainte să fredoneze și să spună:

– Maestre Xiao, sunt epuizat.

– Faci ore suplimentare?

Xiao Qeu își ridică sprâncenele și îl întrebă:

– Departamentul  încă mai face ore suplimentare înainte de sfârșit de an?

– Nu, trebuie să trimit cadouri în fiecare zi, tatăl meu mi-a trimis o listă mare. Scoase o sticlă de apă minerală de sub măsuța de cafea, o deschise și o luă o înghițitură:

– Sunt obosit.

Xiao Qeu zâmbi și clătină din cap:

– Nu pot înțelege durerea generației bogate, dar mergi înainte, micuțule Qimiao.

– Ce zici de tine?

Fang Qi Qiao își șterse fața și se uită la Xiao Qeu,

– Tatuatul încă nu a fost prins? Este atât de greu să o faci?

Xiao Qeu merse la baie să se spele înainte de a-și pune periuța de dinți în gură, zâmbi și spuse:

– Ce tatuat? Acela este profesorul meu Zhou.

– Al tău… profesorul tău Zhou?

Fang Qiao Qi chicoti:

– Nici măcar nu l-ai prins și deja i-ai dat un prefix? Recunoaște, Xiao Shuai. Trebuie să recunoști că nu mai ești la fel de bun ca înainte. De câte luni îl curtezi pe bătrânul ăsta?

Xiao Qeu nu voia să-i dea atenție. După ce se spălă pe dinți și se clăti, își șterse spuma din jurul gurii și apoi spuse:

– De dragul anilor de dragoste, Maestrul Xiao nu se dă mare cu tine. Nu-ți voi arunca un os, câine singur…

Asta sunase ca o glumă. Fang Qiaoqi se ridică de pe canapea și se îndreptă să-l întrebe pe Xiao Qeu de ce era atât de dispus să-și exprime gândurile dulci despre dragoste. Fang Qiaoqi se enervase. Întâmplător, nu avea nimic de făcut în acea zi, așa că ținu neapărat să rămână lângă Xiao Qeu. Cu o coadă atât de mare și enervantă care îl urmărea peste tot, Xiao Qeu chiar nu voia să viziteze studioul.

– Nu fi așa, de câți ani suntem împreună?

Fang Qiaoqi se rugă și se milogi insistând să meargă cu el.

– Au trecut douăzeci de ani! În plus, nu te voi întârzia dacă merg, voi juca jocuri cu micul chelios, bine?

Xiao Qeu se gândi în sinea lui că, dacă Lu Xiaobei ar ști că îi tot spune „micul chelios”, mitraliera l-ar ucide pe loc. În cele din urmă, Xiao Qeu nu reuși să  scape de Fang Weiwei. Bărbatul conduse în spatele mașinii sale și nu putu să scape de el până la urmă.

La drept vorbind, lui Xiao Qeu de fapt nu-i păsa dacă îl urma sau nu, dar îi era teamă că va fi prea gălăgios când alții lucrau. Înainte de a intra în studio, Xiao Qeu spuse:

– Nu vorbi dacă ceilalți sunt ocupați, joacă-ți jocul, nu întârzia munca celorlalți.

– Știu, spuse Fang Qimiao.

Nu era prea devreme pentru a veni astăzi aici, iar studioul era deja deschis. De îndată ce Xiao Qeu intră, Xu Wen arătă spre camera lui. Xiao Qeu ridică din sprâncene și întrebă ce era în neregulă.

Xu Wen spuse:

– Sunt… persoane…

Xiao Qeu era confuz și intră cu Fang Weiwei. Drept urmare, de îndată ce făcu doi pași, înainte de a putea vedea clar ce se întâmplă înăuntru, fu îmbrățișat de cineva.

Zhou Zui îl împinse pe Xiao Qeu înapoi afară, îi puse o mână mare pe gât și îl strânse ușor.

Fang Qiaoqiu nu înțelese ce se întâmplă și spuse:

– Hei, ce faci…

Xu Wen îi privi cu ochii mari. Zhou Zui îi șopti lui Xiao Qeu:

– Profesore Xiao, te rog, așteaptă-mă în mașină pentru o vreme.

Xiao Qeu stătea și se uita la bărbatul din fața lui. Seria de acțiuni de acum fusese foarte tandră, dar acum expresia lui Zhou Sin era foarte serioasă.

Din interior veni o voce masculină care fluieră și spuse:

– Nu pleca, stai aici și hai să ne cunoaștem mai bine.

Zhou Zui îi ignoră vocea, doar se uită în ochii lui Xiao Qeu și-i spuse din nou:

– Așteaptă-mă în mașină, bine?

Xiao Qeu rămase pe loc câteva secunde, neștiind exact care ar trebui să fie reacția sa. În cele din urmă, doar dădu din cap.

– Da, bine.

Se întoarse să iasă fără să se uite înapoi.

Atinse ușa și se opri din nou. Nu se uită înapoi, rămase acolo și spuse:

– Dacă vrei să plec, voi pleca.  Zhou Xiansheng, putem fi cât de ambigui vrem, dar amândoi trebuie să ne dorim să continuăm, pentru că numai așa putem merge mai departe.

După ce Xiao Qeu termină de vorbit, deschise ușa și ieși, fără să-i acorde măcar atenție lui Fang Weiwei din spatele lui. Ușa de sticlă aproape că îl lovi în cap pe Fang Qiaoqi, așa că se grăbi și se uită înapoi la Zhou Zui înainte de a pleca. Zhou Zui se încruntă ușor, cu ochii încă urmându-l pe Xiao Qeu.

Xiao Qeu rămase în mașină fără să scoată un cuvânt mult timp și de abia putea respira. Nu terminase ce avea de spus, dar știa că Zhou Zui înțelesese. Era în regulă ca adulții să fie ambigui, dar dacă ținea totul în el și nu voia să-i spună nimic, atunci mai bine o lăsau baltă.

– Este jenant…

Fang Qiaoqi se așeză pe scaunul pasagerului lui Xiao Qeu, se uită la Xiao Qeu de câteva ori și îl întrebă timid:

– Ce s-a întâmplat, Xiao? Asta nu este în caracterul tău.

Incidentul de astăzi îl surprinse cu adevărat pe Fang Qiaoqi. Xiao Qeu era o persoană căreia nu-i plăcea să se enerveze și era destul de dificil să-l înfurii. Astăzi, însă, era în mod evident într-o astfel de stare de spirit, dar din punctul de vedere al lui Fang Qiaoqi, abordarea lui Zhou Zui avea de fapt sens. Chestia era doar că nu dorea ca Xiao Qeu să fie implicat în problemele sale, ceea ce nu  însemna nimic.

Xiao Qeu închise ochii și se rezemă de scaun. După un timp, își ciupi sprâncenele și oftă.

Fang Qiaoqi porni radioul, cele două gazde ale emisiunii realizau un program interactiv de tip call-in.

– Nu ești fericit, nu?

Fang Qiaoqi râse și reduse sunetul radioului.

– Nu poți face asta. Nu merită. Creierul matur al maestrului Xiao a devenit confuz după ce s-a îndrăgostit?

–  Nu vorbi, spuse Xiao Qeu cu ochii închiși.

– Bine, să nu vorbim despre asta.

Fang Qiaoqi ridică din umeri și spuse:

– Nu ai greșit cu nimic, profesore Zhou, în această chestiune astăzi.

Xiao Qeu se încruntă și spuse după un timp:

– Știu.

– Atâta timp cât știi, poți să-ți dai seama și singur, nu voi spune mai multe.

După ce Fang Qiaoqi spuse asta, se opri din vorbit. Această persoană nu era întotdeauna vorbăreață și era mai rapidă decât oricine altcineva atunci când era timpul să tacă.

După ce Xiao Qeu ieși, Zhou Zui rămase acolo o vreme, își aprinse o țigară și trase două pufuri înainte de a intra în hol înăuntru. Acum, Xiao Qeu fusese oprit de Zhou Zui înainte de a intra. De fapt, Zhou Zui stătea la ușă intenționat, temându-se că va intra.

Erau patru oameni care stăteau pe canapeaua din hol. Un bărbat înalt și slab care stătea în mijloc vorbi primul și întrebă:

– Zui Dage se vede cu cineva?

Zhou Zui îl ignoră, se apropie și se așeză pe canapeaua din lateral. Luă scrumiera de pe măsuța de cafea și aruncă cenușa, fără să ridice capul:

– Du-te înapoi și spune-i celui de-al treilea frate să nu ia legătura cu mine. Dacă eu nu îl contactez, nici el să nu mă contacteze.

Bărbatul râse și-și puse o țigară în gură, dar nu o aprinse:

– Zui Ge, nu te încăpățâna.

– Nu sunt încăpățânat, Zhou Zui își lăsă capul în jos și nu se uită la ei.

– Sunt ușor de abordat.

Lu Xiaobei ieși din camera de tatuaje de pe cealaltă parte, se rezemă de tocul ușii și se uită la ei fără să scoată un cuvânt. Zhou Zui îi aruncă o privire și îl ignoră.

– Al treilea frate este, de asemenea, ușor de abordat. Vrem doar să cooperăm. Este un lucru foarte simplu. Zui Dage, să nu crezi că este foarte complicat.

Zhou Zui clătină din cap:

– Vorbesc serios. Nu mă contactați. Suma pe care am spus că o pot da înainte poate fi aceeași și acum. Dacă nu, las-o baltă.

Vorbea cu o voce profundă, ceea ce îi făcea pe oameni să se sperie.

– Sunt un singuratic, așa că nu mă provoca.

Zhou Zui își strivi țigara în scrumieră, cu brațul sprijinit pe genunchi, și se uită în ochii bărbatului.

– Când cel de-al treilea frate și-a rupt piciorul, probabil că mi-a purtat pică. Dar asta e tot ce pot să dau. Mai mult, nu am.

Zhou Zui se ridică după ce-și termină discursul și-i spuse lui Lu Xiaobei.

– Xiaobei, du-te acasă.

– Ești singur? bărbatul îl strigă pe Zhou Zui și râse:

– Ai fost înainte, dar acum nu ești, nu?

Zhou Zui se uită înapoi la el.

– Cine a fost ăsta? E un tip arătos, iar fratele nostru Zui are încă aceleași gusturi.

Își aprinse țigara, iar ochii îi erau pe jumătate mijiți din cauza fumului.

– Un profesor? Oh, Zui Ge este uimitor.

Bărbatul își strânse mâinile, apoi le întins și forță un zâmbet cu o privire prietenoasă pe față:

– Nu vreau să spun altceva, Ge. De fapt, drumul pe care îl propun este într-adevăr o chestiune care aduce beneficii reciproce. Tu chiar nu înțelegi. Pot să te ajut să-l întrebi pe acel profesor? Lasă-l pe acel profesor să te ajute.

Lu Xiaobei își linse buzele și înjură în tăcere.

– Profesorul Xiao, nu?

Bărbatul clătină din cap.

– Chiar nu vreau să-i fac probleme la școală. Mi-e frică de școală de când eram copil și tremur. Zui Dage, problema noastră poate fi rezolvată fără să-l implicăm pe profesor.

Aceasta era o amenințare foarte vulgară la suprafață, dar, de fapt, el era destul de lipsit de inimă pentru a-i implica pe alții, așa că poate că voia ca Zhou Zui să audă asta doar pentru a-l supăra. După ce termină de vorbit, Zhou Zui se uită lung la el. În cele din urmă, nici măcar nu schiță vreo expresie și spuse:

– Ei bine, încearcă.

Xiao Qeu așteptă în mașină mai mult de jumătate de oră înainte ca Zhou Zui să iasă din studio. Nu purta haină, doar un pulover. Se opri la ușă și se uită după mașina lui Xiao Qeu. Acesta își întine mâna și claxonă, iar Zhou Zui a mers spre el.

– Mă voi întoarce la mașina mea și voi sta puțin!

Fang Qiaoqi deschise ușa mașinii și sări afară.

– Hai să vorbim!

Când Zhou Zui se apropie, dădu din cap către Fang Qiaoqi, iar acesta îl salută:

– Bună, tipule cool.

Când Zhou Zui se urcă în mașină, mirosul de fum de țigară nu se disipase din corpul lui și intră în cavitatea nazală a lui Xiao Qeu împreună cu aerul rece .

De fapt, după ce Xiao Qeu se calmase, regretă și el că vorbise prea mult adineauri. În acel moment, nu era furios, dar Zhou Zui îl împinsese afară de mai multe ori, așa că nu-și putuse stăpâni furia. Fang Qiaoqi avea dreptate, nu era stilul profesorului Xiao.

După cum era de așteptat, dragostea scade IQ-ul unei persoane. Xiao Qeu încă se gândea să spună ceva pentru a detensiona atmosfera, dar Zhou Zui vorbi primul.

– Profesore Xiao, nu este că nu vreau să continui, nu fi supărat.