TE AȘTEPTAM- Capitolul 34

Zhou Zui nu intenționase niciodată să ascundă asta din momentul în care voia să stabilească o relație, și nici nu își putea permite să renunțe la ea.

Cuvintele fuseseră prea puternice, iar acele zece secunde în care rostise acele cuvinte îl făcură pe Xiao Qeu să devină confuz. Întregul său corp era aproape înțepenit, deoarece era amețit. Ochii lui se tot uitau de la Tang Yawei înapoi la fața lui Zhou Zui, ca pentru a confirma, și spuse încet:

– …Zhou Xiansheng?

Zhou Zui se uită la el cu ochii plini de înțeles, ca și cum ar fi avut multe lucruri de spus, dar situația de față îl făcea să nu poată spune nimic. Cu toate acestea, chiar dacă ar fi spus mai multe, nu putea nega acele fapte.

Tăcerea lui era prea crudă, iar fața lui Xiao Qeu era foarte urâtă, așa că Lu Xiaobei crezu că totul se terminase, deoarece nu mai văzuse niciodată acea privire pe fața lui Xiao Qeu.

De data aceasta, chiar era sfârșitul jocului.

Xiao Qeu strânse mâna lui Zhou Zui înainte de a respira adânc și spuse:

– Să mergem afară.

Îl trase pe Zhou Zui până în mașină, cu el pe scaunul pasagerului și Zhou Zui pe scaunul șoferului. Xiao Qeu rămase acolo o vreme înainte de a vorbi cu o voce joasă, înăbușită:

– Care este situația, Zhou Liwu…

„Zhou Liwu” rostit în această situație era extrem de sfâșietor, și nu era prea mult să spunem că inima lui era zdrobită.

Era nu doar neputincios, dar și cu inima frântă.

În această situație, Zhou Zui, renunță și el la eufemisme și spuse direct:

– Yaning a murit în patul meu, este adevărat. Faptul că atunci când m-am trezit, eram acoperit de sângele lui este, de asemenea, adevărat.

Nu se citea nimic pe fața lui Xiao Qeu și el doar dădu din cap:

– Continuă.

Astfel, Zhou Zui începu să vorbească despre trecut, povestind o perioadă din viața lui despre care nu voia să vorbească și nu voia să detalieze. Vorbi confuz, încâlcit și, în cele din urmă, povestea avu un final trist ca într-un film.

Zhou Zui și Tang Yaning se cunoscuseră în Taiwan, apoi, când ajunseră să fie împreună, se îndrăgostiseră. Tang Yaning și Zhou Zui erau doi oameni complet diferiți și aveau foarte puține lucruri în comun, cu excepția profesiei lor de tatuator. Acesta părea să fie spontan și nechibzuit, dar și teribil de paranoic.

După un an și jumătate de când erau împreună, Zhou Zui propuse să se despartă, dar Tang Yaning refuzase în mod natural. Îl iubea foarte mult pe Zhou Zui. Cu toate acestea, această relație îl epuizase pe Zhou Zui, iar el încerca să se despartă și să tragă linie între ei, evitând în același timp să se implice în problemele în care intrase Tang Yaning. La urma urmei, se întorsese din Taiwan pentru Zhou Zui și locuia într-un oraș străin unde ar fi fost singur fără Zhou Zui.

Despărțirea se desfășurase pe o perioadă lungă de timp pentru această pereche de iubiți, iar paranoia lui Tang Yaning începuse să se dezvăluie treptat. Omul devenise ciudat și de neînțeles.

Încercase chiar să se sinucidă atunci când Zhou Zui îi propusese mai târziu o despărțire serioasă și înghițise somnifere cu alcool cee ace îl făcuse să se simtă foarte rău după resuscitare.

Moartea poate preveni sfârșitul unei relații, dar nu poate opri indiferența iubitului. Acea iubire îi consuma emoțiile lui Zhou Zui în fiecare zi.

O relație monstruoasă care forța pe cineva să rămână nu putea satisface niciuna dintre părți.

Zhou Zui voia să-i pună capăt dar rămăsese doar temporar pentru a stabiliza emoțiile lui Tang Yaning. El rămăsese din responsabilitate, dar ceea ce dorea Tang Yaning era inima lui.

Relația luă sfârșit când Tang Yaning își tăie o venă într-o noapte obișnuită. În acea noapte, Zhou Zui căzuse într-un coșmar adânc, în care ucidea mulți oameni și lumea era plină de sânge. Tatăl său îl acuza în vis că este un criminal, deoarece își omorâse mama, bunica și bunicul, precum și pe prietenul său nevinovat.

Se trezise înainte de răsărit, iar corpul îi era lipicios și rece. Mirosul de sânge din vis încă îi pătrundea în nări și, pentru o vreme, Zhou Zui nu știu dacă era treaz sau căzuse într-un nou vis oribil.

Tang Yaning devenise deja rece până atunci.

El folosise lama de ras a lui Zhou Zui, iar Zhou Zui nu putuse scăpa de suspiciune pentru că nu-și putuse dovedi nevinovăția, așa că fusese și în închisoare o vreme, până când din raportul autopsiei medico-legale reieși că Yaning avea metamfetamină în organism. De asemenea, Zhou Zui nu știa până atunci că Tang Yaning încă mai consuma droguri.

Ce-i spuse Zhou Zui fu greu de digerat pentru Xiao Qeu. El ascultă fiecare cuvânt, dar nu reuși să pună totul cap la cap. Fusese un adevărat șoc pentru el, nu mai puțin decât un fulger căzut din senin, și totul fusese foarte greu de asimilat.

– Urăsc să te las să auzi asta, dar trebuie să o spun.

Vocea lui Zhou Zui era joasă, dar lină:

– Asta e tot, restul este irelevant.

Xiao Qeu dădu din cap după o lungă perioadă de timp și spuse:

– Știu.

După ce spusese asta, Xiao Qeu nu mai adăugă nimic și nu se uită la Zhou Zui, ci doar rămase acolo în tăcere în timp ce reconstituia în minte ceea ce tocmai auzise.

Zhou Zui mai adăugă ceva:

– Omul de adineauri este Tang Yawei, sunt gemeni și seamănă foarte mult. El crede că tot ce s-a întâmplat este din cauza mea, așa că m-a urmărit în toți acești ani, indiferent de orașul în care merge. El crede că nu pot avea o viață nouă, că trebuie să nu uit trecutul și să-mi amintesc mereu de moartea lui Yaning.

Xiao Qeu dădu mecanic din cap și spuse.

– Hmm.

Zhou Zui spusese tot ce putuse, iar toate păcatele și fărădelegile sale fură expuse în fața lui Xiao Qeu.

Xiao Qeu nu-i spuse nimic când plecă în acea zi și împinse portiera pentru a ieși din mașină fără să se uite înapoi. Zhou Zui îl urmări cu privirea când ieși afară din mașină și ar fi vrut să-l conducă, dar Xiao Qeu îi făcu semn cu mâna și-l refuză.

Nici Zhou Zui nu se întoarse la studio și conduse spre casă.

Ambele persoane întrerupseră brusc legătura după acea zi, iar cei doi, care fuseseră foarte apropiați, păreau brusc să nu se fi cunoscut niciodată și nu mai exista nicio ambiguitate.

Buchetul de flori pe care Xiao Qeu i-l trimisese lui Zhou Zui nu fu niciodată desfăcut sau aruncat în găleată și nici nu fusese mutat vreodată, fiind așezat în poziția sa inițială, pe canapeaua de la etajul al doilea, în timp ce ei continuau să își bată joc de Zhou Zui. Florile nu fuseseră puse în apă mai mult de o săptămână. Când Lu Xiaobei văzu că florile mureau, se întristă și nu voia să le lase acolo, pentru că se gândea că fie vor fi aruncate în secret, fie vor muri în cele din urmă în acel loc.

Când florile se uscară cu adevărat, dispărură într-o zi din acel loc. Toată lumea se gândi că Zhou Zui le aruncase.

Lu Xiaobei suspină, deoarece nu știa nimic despre asta. Înainte când ambele persoane nu se contactau, el putea să meargă la Xiao Qeu și să râdă de el în timp ce încerca să-i cupleze din nou. Zhou Zui fusese singur atât de mulți ani, dar Lu Xiaobei chiar văzuse o speranță în Xiao Qeu și crezuse că Xiao Qeu l-ar putea salva, dar în cele din urmă, nu funcționase.

Acest lucru chiar nu putea fi reproșat lui Xiao Ge care suferise cel mai mult.

Cu toate acestea, Lu Xiaobei credea că nu Dage era de vină, și nu Dage ar trebui să poarte povara a ceea ce se întâmplase. Cea mai mare greșeală din viața lui fusese să se implice cu o persoană cu care nu ar fi trebuit, deoarece asta îl  costase prea mult.

– Zhou Xiansheng, mă poți ajuta să mă uit la acest desen? îl întrebă un artist tatuator pe Zhou Zui.

Zhou Zui se apropie și se uită la desen înainte de a face clic pe câteva poziții și apoi îl întrebă:

– Clientul a comandat asta?

Artistul tatuator spuse:

– Nu, vreau să mă înscriu la un concurs.

Zhou Zui scutură din cap:

– Este un pic prea mult pentru un concurs. Desenele vor avea o mulțime din energia ta pusă în ele, dar nu vei primi nimic înapoi. Poți primi un premiu mic, dar nu marele premiu. În plus, poți trimite acest desen doar la grupul „lucrări finalizate”. Nu vei putea să îl finalizezi la fața locului, deoarece nu va fi suficient timp.

Asta fusese tot ce-i spuse Zhou Zui, și nu mai adăugă nimic altceva. Nu le-ar fi spus niciodată ce să schimbe în legătură cu proiectele de concurs, pentru că nu ar fi fost corect.

Zhou Zui îl întrebă pe Lu Xiaobei:

– Vrei să încerci și tu?

Lu Xiaobei scutură din cap fără să se gândească la asta.

– Nu.

Timp de mulți ani, Lu Xiaobei rămăsese alături de Zhou Zui și-l urmase îndeaproape, așa că nu ar fi plecat niciodată dacă Zhou Zui nu ar fi concurat. La urma urmei, el era singurul discipol serios al lui Zhou Zui și era etichetat împreună cu Zhou Zui. Dacă Dage nu mergea, atunci nici el nu ar fi mers. Dacă s-ar fi dus la concurs, cercul ar fi crezut că studioul lui Zhou Zui își schimba stilul și începea să fie mai social.

Cu toate acestea, Zhou Zui probabil că nu s-ar fi dus niciodată în viața lui la un astfel de concurs de imitatori, așa că nici Lu Xiaobei nu avea o astfel de intenție.

Zhou Zui vorbise foarte puțin în ultimele zile, dar astăzi, el luă inițiativa de a spune câteva cuvinte, așa că Lu Xiaobei profită de ocazie pentru a se apropia și a-l întreba:

– Dage, ce vrea să spună Xiao Ge?

Zhou Zui spuse cu o față lipsită de expresie:

– Nimic nu înseamnă nimic.

– Adică nici nu se pune problema? întrebă Lu Xiaobei precaut.

– Chiar nu ai noroc?

Vorbi cu voce joasă, deoarece îi era teamă că ceilalți artiști tatuatori auziseră. La urma urmei, această chestiune era destul de umilitoare. Adusese un buchet atât de mare de flori mai devreme, dar apoi se retrăsese și renunțase. În acea zi, Tang Yawei strigase acele lucruri de față cu ceilalți tatuatori prezenți. Aceștia fuseseră forțați să asculte bârfele, iar acum, Lu Xiaobei nu voia ca ei să mai audă și alte lucruri.

Zhou Zui spuse:

– Nu știu.

Lu Xiaobei nu mai scoase niciun sunet, gândindu-se că acest lucru era cu adevărat exclus. Caracterul lui Xiao Ge nu se va schimba atât de repede, deoarece ținea la Zhou Zui și, dacă voia să funcționeze, atunci nu-l putea contacta.

Lu Xiaobei se întoarse după ce oftă lung, simțindu-se foarte îngrijorat.

Fang Xi avusese recent un proiect în apropiere și venise la studio înainte de ora închiderii pentru o tură. Această persoană merita să fie fratele lui Zhou Zui de mulți ani, deoarece când veni să-l vadă, simți că ceva nu era în regulă, așa că-l întrebă pe Zhou Zui:

– S-a întâmplat ceva în ultima vreme?

Zhou Zui își ridică privirea și-l scană, apoi se îndreptă spre computer.

– Nu.

– Prostii, râse Fang Xi.

– Dacă ai ceva de spus, spune-o. Prietenul tău este aici.

Zhou Zui nu avea nimic de spus, deoarece nu-l putea ajuta nimeni. Lu Xiaobei stătea ghemuit lângă calculator și se juca și-și scoase căștile înainte de a arunca o propoziție:

– Dage are un trecut prea întunecat, așa că Lin Dao l-a concediat.

– Ce? spuse Fang Xi surprins.

– Cine? Xiao Qeu?

– Păi, cine altcineva? spuse Lu Xiaobei în timp ce juca un joc.

– Dage are un fost… un ex atât de dezastruos. Xiao Ge nu tolerează chestiile astea și nu vrea să aibă de-a face cu așa ceva.

– La ce naiba te-ai gândit?

Fang Xi îi dădu o palmă pe umăr lui Zhou Zui.

– Ai vreun pic de minte? I-ai spus totul? Dacă spui asta, oricine ar mai fi fericit cu tine este al naibii de ciudat! Dormitul în patul tău ar fi al naibii de neplăcut.

Fang Xi era atât de furios încât lovi scaunul lui Zhou Zui și se resemnă cu situația:

– Care sunt condițiile ca tu și profesorul Xiao să fiți într-o relație? Cu calitățile sale, el ar putea găsi o sută alții, nu ai nici o idee?

Zhou Zui nu avea nicio idee?

Bineînțeles că avea.

Era prea mult ca să poate ține ascunsă chestia asta, și era imposibil să mintă. O persoană care era cinstită și pură trebuia să primească tot adevărul, deoarece nu ar fi fost demnă de el fără ca și el să dea dovadă de onestitate. Zhou Zui nu intenționase niciodată să ascundă asta din momentul în care voia să stabilească o relație, și nici nu își putea permite să renunțe la ea.